Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
B. Răspândirea romanității în veacurile IV-V spre ținuturile din afara provinciei Dacia,
delimitarea romanicilor de migratori, conviețuirea autohtonilor mai apoi cu triburile slave sunt
jaloanele istoriei mijlocului și celei de a doua jumătăți a mileniului I. La sfârșitul acestui
mileniu, poporul romanic moștenitor al dacilor romanizați și autohton pe teritoriul Daciei
antice apare în primele izvoare medievale: este neamul blachilor, vlahilor. Cei care-l numeau
astfel (populații neromanice – germani, slavi, maghiari) afirmau implicit caracterul romanic al
acestui popor, vorbitor de limbă (neo)latină. Românii înșiși s-au numit cu un termen derivat
din romanus, perpetuând amintirea Romei. Ei sunt singurul popor romanic care păstrează
acest nume, insulă de romanitate înconjurată de popoare de alte origini.
(M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ș. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)