Reproducerea umană asistată

Introducere

Reproducerea umană asistată este o temă amplă, interdisciplinară, ținând atât de sfera
medicală cât și de cea juridică, etică și sociologică. Este o problemă de actualitate cu care se
confruntă foarte multe persoane, uneori lăsând în urmă traume. Ceea ce îmi propun în această
lucrare este identificarea problemelor și găsirea potențialelor soluții, cât și eficacitatea acestor
soluții.

Reproducerea umană asistată medical are la bază practici clinice ce permit procrearea
prin alte mijloace decât cele naturale, și anume prin intermediul actului medical. În momentul
de față avem la dispoziție tehnici noi ce permit reproducerea asistată. Aceasta se face cel mai
adesea atunci când alte metode de combatere a infertilității, cum ar fi tratamentele hormonale
nu au fost eficiente. În prezent, până la 15% din cupluri se află în incapacitatea de a procrea
singure. Există mai mulți factori ce determină apariția infertilității. Un factor îngrijorător îl
reprezintă totuși vârsta (după 35 de ani) la care cuplurile încep să se gândească la aducerea pe
lume a unui copil.

Infertilitatea în cuplu poate proveni de la oricare din parteneri. Cuplurile de

homosexuali sau persoanele celibatare au și ele pretenția la aducerea pe lume a unui copil. În
cazul în care se apelează la un donator apare o a treia persoană ce participă la procesul de
procreare. Pentru fiecare din problemele medicale există o metodă de fertilizare
corespunzătoare. Cadrul legislativ, de asemenea, a trebuit modificat astfel încât totul să se
desfășoare în limitele legii, să fie respectate drepturile tuturor celor implicați, inclusiv cele ale
fătului nenăscut.

Se impune totodată o cercetare sau o perspectivă etică a reproducerii umane asistate.

Fie că vorbim de contestarea procedurii sau de anumite nuanțe ale unor proceduri ce ar trebui
sau nu aplicate există aspecte ce trezesc controverse, impunându-se astfel recunoașterea unor
principii etice.

1
 Capitolul I – Tehnici medicale de reproducere umană asistată

1.1 Cauzele infertilității

Cauzele sterilității pot fi atât dobândite cât și ereditare. Dacă în urmă cu 40 de ani
primul copil al cuplului apărea înainte de vârsta de 30 de ani, în prezent 25% din cupluri
concep după vârsta de 30 de ani, atunci când atât fertilitatea cât și calitatea lichidului seminal
încep să scadă1.

Alți factori sunt reprezentați de:

 Greutatea anormală ce duce la un dezechilibru hormonal fie prin diminuarea,

fie prin excesul de estrogen din ovare. O greutate cu 10-15% mai mare sau mai
mică decât cea normală, alimentația haotică, dietele, orice aduce un deficit de
minerale și vitamine pot declanșa sterilitatea.
 Stresul duce la producerea mai mare de hormoni de stres în hipotalamus, ceea
ce poate determina oprirea ciclului menstrual.
 Fumatul și alcoolul sunt alte cauze ce conduc la infertilitate, avort spontan cât
și la posibile malformații la făt.

Cauzele medicale ce duc la imposibilitatea conceperii:

 Afecțiuni ale trompelor uterine

 Afecțiuni ovariene
 Tulburări de ovulație
 Sistem imunitar ce produce anticorpi anti-spermatici2

Tot aici am putea discuta despre o altă cauză a infertilității: lipsa unui partener. În
cazul persoanelor celibatare ce își doresc un copil se poate apela fie la un donator de spermă,
fie la o mamă surogat.

1.2 Metode de fertilizare

Inseminarea artificială este cea mai non-invazivă metodă de reproducere umană

asistată. Ea presupune monitorizarea femeii pentru a determina momentul propice conceperii,
atunci când ovulul se află în trompa uterină. Sperma colectată este introdusă ulterior în uterul
1
Kinder...
2
Medicover.ro

2
partenerei. Această metodă este folosită în cazul în care există în cuplu boli cu transmitere
sexuală (cum ar fi HIV), atunci când partenera produce anticorpi anti-spermatici3. Există
bănci de spermă la care se poate apela contra cost, partenerii putând alege trăsăturile
donatorului cât mai apropiate de ale partenerului de cuplu ce își va exercita rolul de tată. În
această ultimă situație, se pune problema dacă drepturile fătului sunt respectate, el neavând
acces la datele despre tatăl biologic.

Fecundarea in vitro presupune ca fecundarea să se facă în mod artificial. Se colectează

cât mai multe ovule de la mamă, iar spermatozoizii tatălui se întâlnesc cu ovocitele într-o
eprubetă. Se fecundează cât mai multe ovule ca apoi numai câteva, de obicei două, să fie
transferate în uterul mamei, urmând ca restul să fie distruse sau congelate, fiind destinați
uitării sau transformării ulterioare în celule stem4.

Pe lângă aceasta, conceperea făcându-se artificial, „nu se mai poate vorbi de

procreare, ci de producere”5, fapt care, la rândul lui, poate genera discuții etice.

O altă metodă de fertilizare este injecția intracitoplasmatică a spermei, care presupune

o intervenție microscopică în ovul, constând în injectarea ovulului cu un spermatozoid. Este
metoda folosită în cazul în care bărbatul produce un număr foarte mic de spermatozoizi, iar
conceperea pe cale naturală este imposibilă.

În situațiile în care uterul femeii este impropriu procreării, se poate recurge la mame
surogat. Acestea nu au nicio legătură genetică cu fătul. Se pot folosi ovulele mamei biologice
sau ovule dintr-o bancă de ovule. Este o procedură medicală ce naște foarte multe controverse
fiind ilegală în România, dar la care părinții recurg cel mai adesea din disperarea de a avea un
copil. Este o procedură costisitoare – pe lângă costurile medicale, foarte rar mama surogat
acceptând să își supună corpul unor transformări atât de mari și suferințelor nașterii fără să
primească o retribuție financiară6.

Din punct de vedere legislativ, mama purtătoare este mama copilului, mama biologică
putând obține copilul numai prin adopție. Este de departe cea mai controversată metodă de
concepere, ridicând cele mai multe probleme atât din punct de vedere etic cât și legislativ.

3
csid.ro
4
Pag 55-57 mic manual de bioetică de j.m. delacroix, editura asociatia caritas bucuresti
5
Idem pag 56
6
Superbebe.ro

3
 Donarea de ovule este legală în România și se află sub incidența legii transplantului.
Este un act medical ce nu poate aduce retribuție financiară pentru donator, în caz contrar fiind
asimilat traficului de organe și pedepsit conform legii.7

Această procedură nu este lipsită de riscuri pentru donatoare, ea trebuind să treacă

printr-o serie de tratamente hormonale ce pot crea un disconfort fizic și un iureș emoțional. În
unele cazuri, ce este drept, rare, după donare, donarea poate rămâne infertilă. De asemenea,
nici procedura de recoltare a ovocitelor nu este lipsită de riscuri, acul cu care se face
recoltarea aflându-se foarte aproape de organe și intestine.8

Această traumă psihică la care se supun femeile benevol face ca numărul donatoarelor
să fie redus, cel mai adesea cuplul vine cu propria donatoare, ceea ce ridică multe semne de
întrebare – este aceasta informată cu privire la riscurile pe care și le asumă? Chiar dacă
vânzarea de ovocite este ilegală, părinții se pot folosi de un stimulent financiar, ceea ce nu
este etic.

Donarea de spermă – apelarea la un donator de spermă este soluția atunci când sperma
bărbatului nu conține spermatozoizi viabili. Nu oricine poate dona însă. Se preferă donatorii
tineri, aceștia trebuie să fie sănătoși, atât fizic cât și psihic. Materialul seminal trebuie să fie de
calitate, iar donatorul anonim. Cei care primesc materialul seminal au totuși la dispoziție date
despre donator, cum ar fi înălțime, greutate, culoarea ochilor, etc.

Cu toate că intenția în cazul anonimatului este aceea de a proteja, acest secret poate
uneori dăuna. Părinții pot crede că vor fi renegați, iar copilul va pleca în căutarea părintelui
biologic. Copilul la rândul lui se poate simți exclus, toți ceilalți erau părtași la secretul de
familie, el nu.

Toate aceste aspecte ce generează dileme etice cu privire la reproducerea umană

asistată medical vor fi dezbătute pe larg în capitolul următor.

7
Ovocitedonate.ro
8
Desprecopii.com

4
 Capitolul II – Aspecte etice ale reproducerii umane asistate medical

Procesul evolutiv pe care îl întâlnim în mai toate domeniile este prezent și în medicină
- noi tehnologii sunt dezvoltate iar reproducerea umană asistată medical a devenit ceva firesc.
Această evoluție a apărut, în mod firesc, ca răspuns la numărul din ce în ce mai mare de
cupluri străine. Acestea își doresc să conceapă un copil, propriul lor copil, indiferent de
duritatea sau costul actului medical.

Atunci când legislația țării în care trăiesc nu permite anumite proceduri medicale,
viitorii părinți sunt dispuși să călătorească în alte țări, unde procedura respectivă este legală.
Așa a apărut turismul medical. Tot astfel, această dorință exacerbată de a concepe propriul
copil poate duce la apariția unei categorii de persoane vulnerabile și evident avem datoria de a
lua măsurile necesare pentru identificarea și protejarea acestor persoane vulnerabile.

În cazul donatoarelor de ovule există riscuri medicale deloc de neglijat, motiv pentru
care foarte puține femei sunt dispuse să doneze ovule. Din această cauză se apelează de cele
mai multe ori la femei din mediile defavorizate, femei cu o condiție materială precară, cel mai
adesea cu o educație slabă, ce primesc, neoficial bineînțeles, o sumă de bani, deloc de neglijat.
Acestea își dau consimțământul fără a înțelege complexitatea actului medical. Donarea de
ovule în România se află sub incidența legii transplantului, donarea trebuie să fie un gest
altruist, și nu putem știi dacă aceste femei au fost înștiințate și au înțeles că se află în afara
legii.

Cel mai adesea există o conspirație a tăcerii între cadrele medicale și viitorii părinți
față de donatoarea de ovule. Suma pe care o primesc este destul de mare, ceea ce le poate face
să treacă peste disconfortul cauzat și să își dea consimțământul, caz în care pălește valoarea
acestui consimțământ.9

În cazul fertilizării in vitro, pentru a avea o marjă cât mai mare de succes, asta și
ținând cont de costurile deloc de neglijat ale acestei proceduri, se recurge la implantarea mai
multor embrioni, nu puține fiind sarcinile gemelare sau de tripleți. Acestea prezintă riscuri
medicale atât pentru mamă cât și pentru copii, pornind de la nașterea prematură și mergând
până la decesul feților, caz în care prea mult este prea puțin.

Probleme etice apar și în privința embrionilor rămași în urma acestor proceduri.

Aceștia pot fi congelați pentru o folosire ulterioară, pot fi distruși, ceea ce echivalează cu

9
Pg 25-28, bioetică UBB mihaela frunză

5
avortul, sau pot fi donați pentru cercetările pe embrioni umani. Nu sunt puțini cei ce se opun
din motive etice, dar de departe biserica, prin reprezentanții ei, le condamnă cel mai
vehement, asociindu-le păcatului, deși aducerea pe lume a unui copil nu este un păcat.

Donatorii de material genetic, la rândul lor, sunt supuși unor analize pentru a nu avea
anumite boli ce ar putea fi transmise fătului. Istoricul medical al donatorului este important
pentru a exclude orice boli genetice. Nimeni nu vrea un copil bolnav, după atâtea eforturi –
este o povară și pentru sistemul medical așa că prevenția este binevenită, dar de multe ori se
merge mai departe. Părinții cu bani doresc să poată alege sexul copilului, își doresc copii
geniali, cu talente muzicale, cu o anumită constituție fizică. Acolo unde există cerere apare
oferta, luând astfel naștere îngrijorarea că nu am învățat nimic din lecțiile predate de istorie,
practicile eugenice sau lagărele de concentrare Naziste ce urmăreau obținerea unei rase pure.10

Probleme există și din perspectiva donatorului, care la momentul donării este anonim.
Ar trebui să rămână anonim pentru totdeauna? La rândul său, copilul ar dori poate, la un
moment dat în viață să își cunoască originile – are donatorul vreo responsabilitate? Într-un fel
sau altul, viața celor implicați direct în procesul de creație poate fi dată peste cap, creând
complicații la care nu s-au gândit atunci când au luat decizia de a fi donatori. Implicațiile
emoționale la care este supus un copil născut astfel, privat fiind de a-și cunoaște rădăcinile
sunt justificate de gestul egoist al părinților?11

Cu cât tehnicile de reproducere umană asistată medical sunt mai complexe, cu atât
impactul asupra părinților este mai mare, generând implicații de natură morală și socială.
Acest fenomen poate duce la exploatarea femeilor. În cazul unei mame surogat ce acceptă să
poarte o sarcină din motive altruiste, implicațiile financiare sunt prezente. Pe parcursul
sarcinii, femeia este atent monitorizată de personalul medical. Costurile vieții mamei surogat
sunt suportate de viitorii părinți, aceștia cumpărând oarecum bunăvoința mamei de împrumut.

Ca urmare a acestor practici medicale a apărut o adevărată industrie internațională ce

înglobează avocați, firme de recrutare, clinici medicale, chiar și mame surogat ce au la bază
motive financiare. Ele își împrumută contracost corpul, câștigând într-un timp scurt sume de
bani deloc de neglijat. Dacă părinții care beneficiază de pe urma sarcinii sunt persoane cu
bani din clasa superioară, mamele surogat fac parte din populația săracă.12

10
Coordonate etice ale reproducerii umane asistate medical
11
Adriana Neacșu silabus curs
12
Culturavietii.ro

6
 Pe parcursul celor nouă luni de sarcină, femeia se atașează emoțional de fătul pe care îl
poartă în pântec, ca apoi să fie înlăturată din viața acestuia, ceea ce poate declanșa o depresie
post-partum, ducând la probleme psihice grave. Aceste aspecte nu au fost luate în considerare,
iar mama nu a fost informată cel mai sigur în privința lor. Suferința cuplurilor infertile scuză
oare suferința pe care o provoacă la rândul lor, sau această dorință nobilă de a procrea se
transformă într-un gest de egoism suprem? Este corect ca persoanele celibatare sau cuplurile
de homosexuali să aibă acces la aceste proceduri? Acel copil va fi privat de unul din părinți
sau va avea părinți de același sex – ce implicații vor fi pe termen lung asupra psihicului
copilului? Acestea sunt întrebări la care numai timpul ne poate răspunde, noi nu putem decât
să anticipăm în momentul de față posibile probleme, dar acei copii le vor trăi.

Trebuie luate măsuri și cu privire la vârsta până la care părinții pot avea acces la aceste
proceduri medicale. Cazul Iliescu a ridicat multe controverse la vremea respectivă, când
Adriana Iliescu a devenit, la vârsta de 66 de ani, cea mai vârstnică femeie ce a dat naștere
unui copil. În prezent, se urmărește revizuirea legislației din România și ralierea ei la cea
Europeană, ceea ce ar limita accesul la aceste proceduri la vârsta de 50 de ani. Revizuirea și
adaptarea legislației la cea Europeană ar limita și turismul medical.

Din perspectiva bioetică a reproducerii umane asistată medical, turismul medical ridică
anumite probleme. Dacă țări precum Franța acordă o importanță deosebită dezbaterilor
publice și legislației pe această temă, în România legislația este permisivă, astfel încât
anumite tehnici ce sunt ilegale în Franța să poată fi făcute în România. Astfel, prin acest
subterfugiu al legii, pot fi deschise clinici străine pentru ca procedurile medicale să poată avea
loc, fiind respectate legislațiile ambelor țări.13

Asociația SOS Infertilitatea a atras atenția asupra faptului că cele două țări au abordări
total diferite în ceea ce privește bioetica. Într-adevăr, progresul medical este lăudabil, dar mai
putem defini progresul în termeni pozitivi când se uzează excesiv de el? Ar trebui trasată o
limită clară iar acest rol îi revine statului prin dezbateri publice, proiecte de lege trecute prin
comisii de etică, cât și printr-o revizuire constantă a legii pentru a ține pasul cu noile
tehnologii.

Capitolul III – Aspecte legislative ale reproducerii umane asistate medical

În anul 1998 a fost promulgată legea transplantului în România, legea nr 2/1988 unde
sunt specificate condițiile de prelevare și transplant de organe și țesuturi. Ordinul ministrului
13
Infertilitate.com

7
sănătății nr 1763 din 12.10.2007 stabilește un cadru normativ cu privire la cerințele tehnice
pentru donarea, conservarea și transabilitatea celulelor de origine umană, această activitate
fiind subordonată a agenției naționale de transplant.

În 2009 se reintervine asupra acestui act normativ prin abrogarea articolului 6,

interzicându-se efectuarea procedurilor medicale de reproducere umană asistată ce au ca scop
obținerea de profit. Organizarea și/sau efectuarea de proceduri de prelevări de organe și/sau
țesuturi, și/sau celule de origine umană pentru transplant în scopul obținerii unui profit
material pentru donator sau organizator constituie infracțiune de trafic de organe și/sau
țesuturi, și/sau celule de origine umană și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani14.

A existat un proiect legislativ în 2004 ce a fost supus dezbaterilor în senat, iar acesta
privea sănătatea reproducerii. Curtea Constituțională a României a găsit neconstituționale 27
de articole din cele 36 câte avea proiectul legislativ. O altă inițiativă legislativă a avut loc în
2011, când a fost pusă în dezbatere publică legea terțului donator. Această inițiativă a primit
aviz negativ inclusiv în comisia pentru drepturile omului.15

În România pot apela la tehnici de reproducere umană asistată medical doar cuplurile
infertile sau cele ce, prin această procedură, previn transmiterea unei afecțiuni către făt.
Limita de vârstă la care femeile pot apela la aceste proceduri a fost stabilită la vârsta de 50 de
ani, considerată vârsta normală de reproducere. Alegerea sexului este interzisă. În ceea ce
privește persoanele celibatare sau cuplurile necăsătorite ce își doresc un copil, apelând la
concepția artificială sunt prevăzute proceduri suplimentare ce se desfășoară în fața notarului.
În cazul în care se recurge la o mamă surogat, copilul îi revine după naștere mamei purtătoare,
părinții biologici fiind nevoiți să apeleze la instanță pentru a avea drepturi asupra propriului
copil.

În România, măsurile legislative au fost luate tardiv, ele nu au avut un caracter de

prevenție, cum era și firesc, ci abia după ce anumite cazuri controversate au ajuns în spațiul
public.16 Se impune cu necesitate reglementarea unei legi care să aibă ca obiectiv
reproducerea umană asistată medical, scoaterea ei de sub incidența legii transplantului și
crearea unui departament special, asta fiind în contextul în care infertilitatea este o problemă
ce afectează un număr semnificativ de cetățeni. Statul ca organ legislativ, prin lipsa de interes
pe care o acordă concepției artificiale, proliferează anumite proceduri, ele nefiind interzise

14
Publicat în Monitorul Oficial nr 640 din 29 septembrie 2009.
15
Legislatie.just.ro
16
https://www.vythoulkas.ro/legislatie-etica/

8
printr-un text normativ . Avem nevoie în acest domeniu de legi clare, ce nu generează
confuzie, ambiguitatea și fragilitatea nu au ce căuta într-un act normativ.

Capitolul IV – Studiu de caz

Donarea de ovule în România a fost interzisă în urma unui scandal ce implica traficul
de celule umane. Din cauza lacunelor legislative, în anii 2000 s-a dezvoltat în România o
adevărată rețea de trafic de embrioni umani. Cazul cel mai cunoscut este cel al clinicii Sabic,
clinică ce nu numai că recolta ovule, dar efectua și proceduri de fertilizare in vitro, proceduri
pentru care nu era acreditată. Femeile care donau ovule o făceau contra cost, acestea primeau
bani în plus dacă aduceau și alte femei la clinică. Pentru angajații clinicii nu erau probleme
dacă donatoarele donau de mai multe ori, putând avea astfel probleme de sănătate. La rândul
lor, beneficiarele acestor ovule erau mințite că donatoarele sunt studente, ele fiind cel mai
adesea persoane de origine rromă cu o educație precară.17

În urma procedurilor de fertilizare in vitro, aproximativ 50 de femei din Israel au

devenit mame. Femeile israeliene au declarat că au venit în România deoarece această
procedură era ilegală în țara lor. Ancheta a devenit publică în 2009, odată cu perchezițiile
procurorilor la clinica în cauză. Atunci, medicul Yair Miron, secretara centrului Cecilia
Borza, alți doi medici israelieni, precum și directorul Agenției Naționale de Transplant au fost
cercetați într-un caz în premieră în România. Sentința a fost dată în 2014, medicii implicați
primind o pedeapsă de trei ani de închisoare cu executare, sentința fiind definitivă.18

Pe 16 ianuarie 2005, pe când avea 66 de ani, Adriana Iliescu intra în cartea

recordurilor, fiind cea mai vârstnică femeie ce a dat naștere unui copil. Pentru aceasta a fost
nevoie ca viitoarea mamă să urmeze un tratament pentru înlăturarea efectelor menopauzei, ca
apoi să se poată efectua procedura de fertilizare in vitro, cu material seminal provenit de la
donatori anonimi, Adriana Iliescu fiind de fapt doar o mamă purtătoare. Fertilizarea s-a făcut
la dorința femeii, cu consimțământul ei informat. Sarcina a fost una gemelară, dar din cauza
complicațiilor apărute în timpul sarcinii, doar un singur făt a supraviețuit.19

Cazul a fost o premieră în România, ducând la luarea unor poziții dezaprobatoare atât
față de echipa de medici, cât și față de mamă. Colegiul medicilor a făcut o anchetă pentru a

17
Adevărul.ro
18
Sanatateabuzoiana.ro
19
Revista22.ro

9
stabili dacă a fost vorba despre un act medical sau despre un experiment. Din punct de vedere
legal, nu existau sancțiuni, proiectul de lege ce limitează vârsta nefiind dezbătut încă în
parlament. Biserica Ortodoxă Română a avut de asemenea o atitudine dezaprobatoare față de
acest caz. Eliza Iliescu, copilul ce a rezultat acestei sarcini nu își va putea cunoaște niciodată
părinții biologici, acest drept fiind-ui răpit chiar de cea care i-a dat viață. Din perspectivă
etică, dacă fiecare om este văzut ca scop în sine, el nu poate fi privit ca mijloc, lucru care se
întâmplă în cazul Elizei, ea devenind mijlocul prin care mama ei își atinge scopul, unul egoist.
Fiecare copil ajunge la autonomie după ani de grijă și protecție, ani în care a fost ajutat să
evolueze, rolul primordial în această evoluție revenindu-le părinților. Adriana Iliescu, când a
hotărât să devină mamă, și-a expus copilul acestor riscuri, existând probabilitatea de a nu-și
putea duce obligațiile ce-i revin la bun sfârșit, și de a-și expune copilul unor traume.

Din perspectiva părinților biologici ce apelează la o mamă surogat, vom analiza cazul
cuplului din Timișoara care avea deja un copil, dar își mai dorea încă unul, neputând însă
concepe din cauza unor probleme medicale ale femeii. Sora femeii și-a dat acordul pentru a fi
inseminată artificial cu embrionii ce au fost fecundați în urma prelevării ovulelor de la soție și
a spermei de la soț. Mama purtătoare a avut decât rolul de a purta și de a naște copiii surorii
sale și a cumnatului său. S-au născut doi copii care, potrivit legii din România, sunt ai femeii
ce le-a dat naștere, în cazul de față, ai mătușii lor. Pentru a fi recunoscuți ca părinți naturali ai
copiilor, a fost nevoie de o acțiune în instanță. Procesul s-a judecat la Judecătoria Timișoara,
magistrații respingând în primă instanță cazul, deoarece nu exista o reglementare legală.
Procesul a fost mutat la Tribunalul Timișoara, unde a obținut doar o victorie parțială, doar
tatăl gemenilor fiind recunoscut ca părinte natural, filiația față de mamă în România rezidă din
faptul că aceasta le-a dat naștere. A fost nevoie de recurs la Curtea de Apel Timișoara pentru
ca femeia de la care s-au prelevat ovulele să fie recunoscută ca mamă.20

O soluție pentru mai puțină bătaie de cap, dar deloc acceptată de părinți, este cea a
înfierii propriilor copii. Dacă în unele țări procedura de fertilizare in vitro cu mamă surogat
este interzisă iar în altele se poate desfășura în condiții stricte, există și țări în care procedura
nu este reglementată deloc, ceea ce permite derularea afacerilor cu copii. Procesul legislativ
anevoios de recunoaștere a copiilor veniți pe lume în acest fel alături de reglementările legale
îndreaptă atenția cuplurilor ce doresc să apeleze la mame purtătoare spre țări precum Ucraina,
unde legislația este diferită. Spre exemplu, în România, deși procedura este permisă, nu există

20
Hotnews.ro

10
bănci de ovule și spermă, ceea ce limitează numărul cuplurilor ce pot apela la această
procedură.

Pe plan mondial, Ucraina este printre primele țări în ceea ce privește mamele surogat.
Aici își desfășoară activitatea aproximativ 50 de clinici ce au ca activitate reproducerea
umană. Cupluri din Germania, Franța, Italia, Spania, Anglia, SUA, China, România, Canada,
Israel și nu numai au apelat la serviciile acestor clinici. Prețul acestor copii variază între
20.000 de euro și 100.000 de euro în funcție de procedurile medicale necesare, de cerințele
părinților (clinica promite posibilitatea alegerii sexului viitorului copil), cât și de țara din care
provin bebelușii. Cuplurile ce apelează la aceste proceduri în Ucraina nu au nicio garanție
contractuală, în cazul încălcării contractului nu se acordă despăgubiri niciuneia dintre părți.

Cea mai cunoscută clinică aparține celei mai mari companii de medicamente din
Ucraina, clinica BioTexCom, intermediind mai mult de 10.000 de nașteri. Luciana Z. din
Kiev a primit 100.000 USD ca urmare a faptului că a născut un copil pentru un cuplu din
SUA. Aceasta spune că nu provine dintr-o familie bogată, iar cu banii câștigați poate să îi
asigure un viitor fiicei sale. Tot aceasta afirmă că decizia a fost luată după ce mai bine de doi
ani a urmărit mai multe clinici, prețuri și recenzii.21 Procurorul Iuri Luțenco atrage atenția
asupra unui caz din 2011 în care a fost implicată clinica BioTexCom. Cazul viza un cuplu din
Italia ce a semnat un contract cu o mamă surogat din Ucraina iar ca urmare a acestui contract
a venit pe lume un băiețel. Beneficiarii contractului nu au putut primi calitatea de părinți
biologici deoarece în urma unor analize ADN s-a constatat că bărbatul nu era tatăl natural al
copilului, copilul fiind adoptat ulterior de o familie binevoitoare din Italia. Clinica nu
dezminte aceste informații, admițând posibilitatea unei erori umane. Abia în 2018 autoritățile
acuză în mod oficial clinica de trafic de persoane, fals în documente și evaziune fiscală. În
cazul în care suspiciunea de trafic de persoane va fi dovedită, proprietarul clinicii Albert
Totșilovschi riscă o pedeapsă de 15 ani de închisoare.22 Până în prezent însă, clinica își
continuă activitatea nestingherită de autorități, doar pandemia de COVID-19 a îndrăznit să
cauzeze neplăceri în desfășurarea acestor activități.

Din cauza pandemiei și a restricțiilor de călătorie impuse de autorități, părinții nu au

putut să intre în posesia copiilor. Clinica a făcut publică o înregistrare video în care 46 de
copii, iar numărul lor este în continuă creștere, sunt cazați într-un hotel în așteptarea ridicării
restricțiilor. Autoritățile ucrainene au refuzat să comenteze incidentul. Victoria Ivanova, o

21
Stiridiaspora.ro
22
Dw.com

11
mamă surogat care își dorește să ajute pentru a treia oară, vorbește despre felul în care este
organizat întregul proces. Dacă prima sarcină s-a desfășurat normal, la cea de-a doua a avut
gemeni, dar în urma unor complicații aceștia s-au născut prematur, numai unul supraviețuind.
La 28 de săptămâni de sarcină, femeia a fost mutată într-o locuință a clinicii unde, împreună
cu alte viitoare mămici, au stat până în momentul nașterii, ele neputând lua legătura cu proprii
lor copiii. Probleme au fost și la maternitate unde, aflându-se că este o mamă surogat, a fost
tratată cu răceală de personalul medical.23

Concluzii

Evoluțiile tehnologice în privința reproducerii umane, pe de o parte, și vârsta târzie la

care cuplurile doresc să conceapă, pe de altă parte, au împins aceste proceduri dincolo de
limitele moralității. Dacă în țările dezvoltate există o preocupare constantă față de lege și
etică, legi atent studiate și menite să își protejeze cetățenii, multe dintre aceste proceduri sunt
interzise sau strict delimitate de lege. Există țări în care permisivitatea este mult mai lejeră, iar
la adăpostul unui astfel de cadru legislativ își desfășoară activitatea clinici ce în numele
evoluției științifice și încălcând legea morală, fac în realitate trafic de copii. Evident, nu
trebuie eliminat procesul evolutiv din acest domeniu, dar în analiza rezultatelor finale,
practice, ale acestor proceduri, trebuie să ținem de asemenea seama de factorul uman, de
părinți, copii, donatori, mame purtătoare, și de efectele pe termen lung asupra lor. Practicile
eugenice, alegerea sexului, de pildă, sunt interzise de lege, dar sunt foarte greu de dovedit, iar
dacă o legislație unitară în acest domeniu ar limita turismul medical cât și cazurile ce
șochează lumea, nu putem ști cu exactitate ce se întâmplă între medic și pacient. O
introspecție constantă și critică ar duce la o societate cu principii etice ferme în ansamblul său
și la stoparea acestor derapaje.

„Cerul înstelat de deasupra mea și legea morală în mine.”24

23
Mamasurogat.net
24
Kant, critica rațiunii practice

12