Administrarea insulinei

Insulina : este singurul hormonul hipoglicemiant; este secretat de celulele beta ale insulelor Langerhans sin
pancreas.
Mod de obtinere:
- De tip uman( biostintetice sau semisintetice)-HM
- De la animale(porcine, bovine)
- Inalt purificate(prin sinteza) de tip Monocomponent- MC
Dupa dimamica actiunii pot fii:
- Insuline rapide-insulina cristalina actrapid MC/HM-efect rapid
- Insuline intermediare-semilenta MC,Monotard MC/HM, Humulin HM actiune acepe la 45-120 minute
si dureaza 12-24h
- Insuline lente- Ultralent Mc, Lente MC
Preparatele insulinice pot fii:
- Preparate hisrosolubile=insulins cristalina in solutie apoasa aspect clar)-Actaprid -
- Suspensie apoasa= contine derivati greu solubili de insulina , aspect lacescent, trebuie omogenizate,
inainte de utilizare
Farme de prezentare:
- Flacoane 5 ml-40u ins/ml ; sau 100u ins /ml
- Penuri 1,5sau 3 ml- 100u ins/ ml
Se pastreaza la frigider la 2-8 °C sau in camere la intuneri si temp< 25°C

Scopul tratamentului insulinic:

- Tratarea diabetului zaharat.
- Normalizarea nivelului glucidic în sânge.
Căile de administrare:
- Calea subcutanată.
- Calea intravenoasă.
Locul de elecţie pentru administrarea insulinei:
- Flancurile peretelui abdominal.
- Regiunea externă a braţului.
- Regiunea anterioară a coapselor.
- Regiunea fesieră.
- Regiunea supra şi subspinoasă.
- Locul de administrare trebuie alternate, dar vor respecta aceiaşi schemă:
- Dimineaţa → flancurile abdominale.
- Seara → coapsă.
- Introducerea constantă în acelaşi loc, fără alternarea lui, suprasolicită regiunea respectivă, tegumentele
devin dure, se cicatrizează prin procese metabolice modificate negativ.
Reguli de administrare:
-Preparatul şi doza sunt stabilite de medic.
-Orice schimbare se va face cu multă prudenţă – strict supravegheat.
-Doza şi preparatul se schimbă doar la indicaţia medicului.
-Dozele de insulină se măsoară în unităţi.
-Există două tipuri de concentraţii pentru fiecare tip de insulină:
- Insulină cu 40 unităţi / mililitru insulină.
- Insulină cu 100 unităţi / mililitru insulină.
-Administrarea se face cu seringi de insulină cu gradaţii pentru 40, respectiv 100 unităţi de insulină pe mililitru.
-Seringile se aruncă după utilizare – nu se refolosesc.
- Injecţie se face cu cca. 15 minute înainte de servirea mesei (funcţie de preparatul de insulină folosit).
Tehnica :
Se verifica valabilitatea flaconului, aspectul solutiei,si tipul insulinei
Se spală şi se dezinfectează mâinile.
Se observă flaconul de insulină – aspect, valabilitate, concentraţie, preparat, cale de administrare.
Se aspiră în seringă o cantitate de aer egală cu doza de insulină ce trebuie administrată.
Se puncţionează dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.
 Se introduce aerul sub presiune şi se lasă să curgă liber insulina în seringă până se obţine doza necesară.
Se scoate aerul şi se schimbă acul.
Dacă se folosesc amestecuri de insulină SE RESPECTĂ ORDINEA DE ÎNCĂRCARE ÎN SERINGĂ
RECOMANDATĂ DE MEDIC.
Se dezinfecteaza locul de electie fara alcool
Se efectueaza injectia
Reacţii la insulină: Hipoglicemie → nivel scăzut de glucoza prin:
- Doză prea mare de insulină.
- Absenţa sau întârzierea meselor.
- Exerciţii fizice şi activitate în exces.
- Boală infecţioasă.Tulburări de tranzit.
- Schimbarea necesarului de insulină a pacientului.Boli endocrine.
- Interacţiuni cu alte medicamente hipoglicemiante.Consum de alcool.
Semnele hipoglicemiei:
- apar brusc,Transpiraţii, tulburări de somn.Ameţeală, Anxietate.Palpitaţii.
- Vedere neclară – în ceaţă. Tremurături.
- Vorbire neclară.Foame.
- Stare depresivă.Agitaţie, iritabilitate.
- Senzaţie de furnicături în mâini.Mişcări nesigure.Delir.Cefalee.
- Modificări comportamentale.
- Diabeticul trebuie să aibă asupra sa cuburi de zahăr sau bomboane sau tablete de glucoză.
- Pacienţii inconştienţi vor primi glucoză pe cale intravenoasă.
Hiperglicemie şi acidoză diabetică:
- Prin doză insuficientă de insulină.
- Nivel crescut de glucoză în sânge.
- Aport alimentar mai bogat în glucide decât cel planificat.
- Febră.Infecţii.
- Hiperglicemia prelungită poate determina acidoză diabetică) ameţeală, facies roşu, sete, pierderea
cunoştinţei, inapetenţă, halenă acetonică, glicozurie, respiraţie Kussmaul, tahicardie, deces.
Lipodistrofia: Foarte rar, administrarea subcutanată a insulinei poate provoca lipoatrofie cu depresiuni ale
tegumentului şi ţesutului subcutanat, pierderea elasticităţii şi îngroşarea ţesuturilor.

Hiperglicemie Hipoglicemie
~ Piele uscată. ~ Tegumente cu transpiraţii reci.
~ Respiraţie Kussmaul. ~ Piele umedă.
~ Halenă acetonică. ~ Hipertensiune.
~ Pierderea lentă a cunoştinţei spre comă. ~ Respiraţie normală.
~ Somnolenţă. ~ Pierderea stării de cunoştinţă.
~ Inapetenţă. ~ Mişcări nesigure.
~ Greţuri. ~ Ameţeală.
~ Vărsături. ~ Foame.

→ Alergia la insulină:
~ Alergia locală → roşeaţă, edem, prurit.
~ Alergie generalizată → mai rară, dar mai gravă. Apar erupţii pe tot corpul, respiraţie zgomotoasă,
şuierătoare, hipotensiune, şoc anafilactic.