Concepte, definitii si notiuni introductive privind turismul

Turismul, ca ramura a sectorului tertiar si, totodata, ca ramura de interferenta, reprezinta o optiune
strategica importanta pentru dezvoltarea multor economii nationale, datorita efectelor sale benefice in
plan economic, social, cultural, precum si, intr-o anumita masura, asupra mediului natural. Sunt
numeroase tarile care au depus eforturi investitionale si organizatorice importante in dezvoltarea
activitatii de turism, iar rezultatele pozitive s-au concretizat in cresterea numarului de turisti, a
numarului de zile-turist si a volumului incasarilor obtinute din turism.

Conceptele de turism si turist
Conceptul de turism a aparut dupa cel de turist. Notiunea de turism vine de la transcriptia in limba
engleza a cuvantului francez „tour”, utilizat in Anglia in secolul al XVIII-lea. „Marele Tour” („The Tour”)
evoca, in acea perioada, calatoria de studii, dezinteresata, pentru descoperiri culturale, cu precadere, pe
care o efectua, in Europa, tanarul aristocrat englez. Aceasta calatorie initiatica, menita sa permita
cunoasterea unor culturi straine, avea ca finalitate perfectionarea educatiei respectivilor tineri.
Efectuarea acestui „tur” il consacra, de fapt, pe respectivul tanar, ca „Gentleman”. Asadar, in acea
perioada, cuvantul „turist” era aplicabil, indeosebi, calatorilor englezi si abia in secolul al XIX-lea avea sa
fie extinsa si pentru calatorii francezi, in buna masura datorita publicarii operei lui Stendhal,
intitulata Memoriile unui turist (1838.
La sfarsitul secolului al XIX-lea s-a ajuns la o anumita uniformizare a terminologiei privind turismul, astfel
ca, puteau fi regasite, in multe limbi, cuvinte precum turism si turist.
Organizatia Mondiala a Turismului (OMT) defineste turistul ca fiind „orice persoana care se afla intr-o
alta tara sau in alt loc, situat in tara sa de resedinta, altul decat cel ce corespunde domiciliului sau
obisnuit si pentru care motivul principal al vizitei este altul decat acela de a exercita o activitate
remunerata la locul vizitei sale”.
La randul sau, OECD (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica), referindu-se la turistii
straini, ii defineste pe acestia ca fiind persoane care nu isi au resedinta in tara de destinatie si sunt
admisi in acea tara pe baza unei vize (daca aceasta este ceruta), pentru motive de petrecere a timpului
liber (agrement), recreare, vacanta, vizite la prieteni si rude, sanatate sau tratament medical sau pentru
pelerinaje religioase. Turistii trebuie sa petreaca cel putin o noapte (sa innopteze) intr-o unitate de
cazare colectiva sau privata, in tara de destinatie, iar durata sejurului lor nu poate depasi 12 lun

Categorii de turisti
In majoritatea statelor lumii sunt acceptate si utilizare clasificarile de baza ale OMT privind categoriile de
turisti, realizate in 1963, respectiv 1968, clasificari vizand doua criterii principale: motivele calatoriei
(sejurului) si durata voiajului (sejurului).
Motivul principal al calatoriei (vizitei) este acel motiv in absenta caruia calatoria sau vizita nu ar mai fi
fost efectuata.
Motivul calatoriei este criteriul prin care se face distinctia dintre turisti si ceilalti calatori.
In anul 1963, OMT a propus clasificarea in sase grupe a motivelor pentru care oamenii fac turism:
timp liber, odihna, vacante;
vizite la rude si prieteni;
afaceri, motive profesionale;
tratament medical;
pelerinaje si alte motivatii religioase;
alte motive.
In 1968, OMT a propus o clasificare a turistilor in trei categorii:
a)      – turistii propriu-zisi, care calatoresc de placere, in timpul lor liber;
b)      – turistii de afaceri, carora le sunt asimilati toti cei care calatoresc din motive profesionale;
c)      alte categorii de turisti.
Dupa durata sejurului pot fi identificate doua categorii de vizitatori:
a)      excursionistii (vizitatori de o zi, care nu innopteaza in locul vizitat)
b)      turistii propriu-zisi (adica acei vizitatori care stau cel putin o noapte in locul vizitat).