Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cu mulți ani în urmă, când eram tânăr şi picioarele mă purtau zile de-a
rândul pe nisipuri şi bolovănişuri fără să simt oboseala, într-o bun zi s-a
întâmplat să aflu că fratele meu mai mic se îmbolnăvise şi, cu toate că
jaima mea se afla la trei zile de drum de a lui, dragostea mea pentru el a
fost mai tare decât lenea şi am pornit la drum fără frică , căci, aşa cum v-
am spus, eram tânăr şi în putere, iar sufletul meu nu se tem...
Descarca PDF
Descriere
Cu mulți ani în urmă, când eram tânăr şi picioarele mă purtau zile de-a
rândul pe nisipuri şi bolovănişuri fără să simt oboseala, într-o bun zi s-a
întâmplat să aflu că fratele meu mai mic se îmbolnăvise şi, cu toate că
jaima mea se afla la trei zile de drum de a lui, dragostea mea pentru el a
fost mai tare decât lenea şi am pornit la drum fără frică , căci, aşa cum v-
am spus, eram tânăr şi în putere, iar sufletul meu nu se temea de nimic.
Descarca PDF
© 2022 cartigratis.com
Descarca PDF
Descriere
Descarca PDF
© 2022 cartigratis.com
Harta Iubirii
Prezentare genereala:
Unii oameni îşi pot provoca singuri plânsul. Eu îmi pot provoca singură
spaima. Când eram copil - înainte să am propriii mei copii făceam asta
gândindu-mă la moarte. Acum mă gândesc la stele. Mă uit la stele şi îmi
imaginez universul. Apoi mă întorc la galaxia noastră şi după aceea la
planeta noastră - rotindu-se prin acea imensitate. Rotindu-se la disperare.
Şi preţ de o clipă nesiguranţa totală, pura improbabilitate a...
Descarca PDF
Descriere
Unii oameni îşi pot provoca singuri plânsul. Eu îmi pot provoca
singură spaima. Când eram copil - înainte să am propriii mei copii
făceam asta gândindu-mă la moarte. Acum mă gândesc la stele. Mă
uit la stele şi îmi imaginez universul. Apoi mă întorc la galaxia
noastră şi după aceea la planeta noastră - rotindu-se prin acea
imensitate. Rotindu-se la disperare. Şi preţ de o clipă nesiguranţa
totală, pura improbabilitate a lucrurilor mă copleşesc. De ce ne
putem agăţa ?
Noaptea trecută am visat că mă plimbam încă o dată prin casa în
care a copilărit tatăl m eu: sub picioarele mele - marmura rece din
holul de la intrare, deasupra capului meu - plafonul înalt din grinzi
de lem n: mii de flori pictate strălucind întunecat în înalt. Şi mai era
terasa cu grilaj de lemn a haramlek ^ului, iar dincolo de lemnăria
bogat ornamentată am zărit umbra unei femei. Apoi uşa grea din
spatele meu s-a deschis dintr-odată şi m-am întors: proiectată pe un
dreptunghi strălucitor de lumină, am văzut (aşa cum nu mai
văzusem niciodată în viaţă) silueta înaltă, cu umeri laţi, a
străunchiului meu, Sharif Basha al-Baroudi, şi, când mi-am deschis
ochii şi mi-am tras cearşaful alb şi apretat până sub bărbie, l-am
văzut oprindu-se, dându-şi jos tarbush1 2-ul şi întinzându-1,
împreună cu bastonul lui din lemn de abanos, servitorului nubian
care se înclina în faţa lui, rostind cuvinte de bun venit. A aruncat o
privire la parmalâcul terasei şi a înaintat spre mine şi pe lângă mine,
pierzându-se în umbrele micului vestibul despre care ştiam că
ducea la scările dinspre camerele femeilor. N-am mai pus piciorul în
casa asta de când fiul meu cel mic avea nouă an i; cu zece ani în
urmă. Ii plăcea la nebunie casa şi, privindu-1 cum se juca şi explora
în timp ce paznicii muzeului se uitau la el cu bunăvoinţă, m-am trezit
întrebându-mă: şi dacă am fi păstrat-o ?
Dar asta nu este povestea mea. E o poveste ivită dintr-o cutie;
un cufăr învelit în piele care a călătorit de la Londra la Cairo şi
înapoi. Care a stat mulţi ani în debaraua unui apartament din
Manhattan, apoi a găsit din nou calea de întoarcere şi a poposit pe
podeaua livingului meu, aici, în Cairo, în primăvara anului 1997. E
povestea a două femei: a lui Isabel Parkman, americanca, femeia
care mi l-a adus, şi a Annei Winterbourne, englezoaica, străbunica
ei, căreia i-a aparţinut la început. Şi dacă mă amestec în ea, o fac
doar aşa cum a făcut-o şi bunica mea acum un veac, când a spus
povestea iubirii fratelui ei.
Zi după zi am despachetat, am desfăcut, am dezlegat. Am stat
pe podea împreună cu Isabel şi ne-am minunat de eleganţa
pliseurilor de pe rochiţa de bebeluş pe care am găsit-o, de fineţea
mărgelelor şiragului de mătănii din lemn de santal eliberate din
geanta lor de catifea, de lustrul suporturilor de lumânare din sticlă. I-
am tradus pasaje din tăieturile din ziarele arăbeşti. Am vorbit despre
timp şi iubire, despre familie şi pierdere. Am dus jurnalele şi hârtiile
în dormitor şi am citit şi răscitit cuvintele Annei. Aproape că le ştiu
pe de rost. îi aud vocea şi o văd în miniatura din medalion: portretul
mamei căreia îi semăna atât de mult.
La masa de sub fereastră, am potrivit cheia din geanta de pâslă
în încuietoarea delicată a jurnalului maro, am răsucit-o şi m-am
trezit dintr-odată într-o toamnă englezească din 1897, iar sufletul
zbuciumat al Annei stă deschis în faţa mea:
...şi totuşi, îl iubesc cu-adevărat, în sensul că îi doresc numai binele
şi dacă mi-ar sta în putere să-i ofer o soartă mai fericită şi mai multă
mulţumire în suflet, aş face-o din toată inima, aş face totul cu un
entuziasm plin de voioşie... Dar, ca să fiu dreaptă, trebuie să spun
că am încercat. înţelegerea mea - în special în ceea ce priveşte 21
bărbaţii — este, prin forţa lucrurilor, limitată. însă în limitele ei am
încercat din răsputeri - încerc din răsputeri-să fiu o soţie şi o
tovarăşă credincioasă şi iubitoare... Nu e aşa cum am crezut că va
fi când eram fată - doar acum doi ani — când stăteam lângă
pavilion şi îl urmăream, iar sufletul mi se umplea de bucurie când
arunca zâmbind câte o privire în direcţia mea după o alergătură
bună sau când călăream împreună şi piciorul lui îl atingea pe al
meu.
Descarca PDF
Descriere