LICEUL TEORETIC PROF.

ALIONTE TATIAN
„ȘERBAN VODĂ” SLĂNIC

PROBLEME REFLEXIA, REFRACTIA LUMINII

PROBLEMA 1

Pe fundul unui vas plin cu apă, având înălțimea h, este așezată o sursă punctiformă de
lumină. Pe suprafața apei plutește o placă circulară opacă, placă al cărui centru se găsește pe
verticala sursei punctiforme. Aflați valoarea minimă a razei plăcii pentru care sursa
punctiformă este total invizibilă din exterior. Se cunoaște indicele de refracție al apei, n.

La limită, condiția ca raza de lumină să nu iasă din apă este i ≥ l.

Sursa S este total invizibilă, daca sin l ≥ (1)

Din figură rezultă:

sin l= (2)
√

(1)(2) => ≥
√

R≥
√

=
√

1
LICEUL TEORETIC PROF. ALIONTE TATIAN
„ȘERBAN VODĂ” SLĂNIC

PROBLEMA 2

Privind perpendicular pe suprafața apei (n= ) un observator apreciază că adâncimea

unui râu ar fi = 2 m. Care este adâncimea reală a cursului de apă?

Conform figurii:

tg i = (1)

tg r = (2)

(1): (2) => (3)

Pentru unghiuri mici (aproximația Gauss) relația (3) se scrie :

=> h= n = ·2=2,66m

BIBLIOGRAFIE:

1. Popovici, M. M., Fizică - fenomene optice, Editura Teora, București, 1999.

2. Vlădică, Gh., Gherbanovschi, N., Melnic, M., Ciobotaru, D., Munteanu, I., Rusu, A., Vîță,
I., Probleme de fizică pentru clasele XI – XII, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1983.

2
LICEUL TEORETIC PROF. ALIONTE TATIAN
„ȘERBAN VODĂ” SLĂNIC

PRISMA OPTICĂ. REFRACȚIA LUMINII ÎN PRISMĂ

1. Descrierea prismei optice

Prisma optică este un mediu optic transparent mărginit de doua fețe plane care fac
între ele un unghi diedru A, numit unghi refringent sau unghiul prismei.

Linia de intersecție a celor două fețe

plane reprezintă muchia prismei.
Orice plan perpendicular pe muchia
prismei determină o secțiune principală
(ABC).

2. Refracția în prismă. Formulele prismei optice

Considerăm cazul când raza luminoasă ce străbate prisma optică este continuată într-o
secțiune principală, intrând prin fața AB și ieșind prin fața AC.

Orice rază incidentă Sil ce vine din mediul cu indice de refracție n1, sub unghiul de
incidență i1, în prismă (cu indicele de refracție n2), intrând dintr-un mediu mai puțin dens în
altul optic mai dens (n2>n1), se refractă în punctul de incidență i1 sub unghiul r1, apropiindu-
se de normala N1, fiind abătuta spre baza BC a prismei.

3
LICEUL TEORETIC PROF. ALIONTE TATIAN
„ȘERBAN VODĂ” SLĂNIC

Pentru punctul de incidență i1 legea refracției este:

n1·sin i1= n2·sin r1 (1)

Întâlnind fața AC a prismei sub unghiul r2, raza de lumină suferă a doua refracție în
punctul de emergență i2, depărtându-se de normala N2 cu unghiul i2 și ieșind în mediul cu
indicele n1.

Legea refracției pentru punctul de emergență i2 este:

n2·sin r2 = n1·sin i2 (2)

Unghiul δ dintre direcția razei incidente Si1 și direcția razei emergente i2R se numește unghi
de emergență, sau unghi de deviație și reprezintă unghiul total cu care o rază de lumină este
deviată din drumul ei atunci când este obligată să treacă printr-o prismă cu indicele de
refracție mai mare decât al mediului din care provine.
Unghiul dintre normalele N1i1 și N2i2 este egal cu unghiul refringent A (cu laturile
perpendiculare), iar ca unghiul exterior în triunghiul i1i2M este egal cu suma unghiurilor
interioare neadiacente din acest triunghi:
A = r1 + r2 (3)

Unghiul de deviație δ, exterior triunghiului Oi1i2, este egal cu suma unghiurilor neadiacente
din triunghiul respectiv:

δ = δ1+ δ2 = (i1-r1)+(i2-r2) = i1+i1-(r1+r2) => δ = i1+i2-A (4)

δ1, δ2 sunt unghiurile de deviație pe fețele prismei.

Expresiile (1), (2), (3), (4) se numesc formulele prismei optice. În principiu cu ajutorul
formulelor prismei putem determina patru mărimi necunoscute ca, de exemplu r1, r2, i2 și δ în
funcție de i1 și constantele n1, n2 și A date.

3. Condiția de emergență

Prin „condiția de emergență” se înțelege relația care leagă unghiul refringent A și

unghiul limită e pentru ca o rază luminoasă ce pătrunde în prisma optică prin fața AB sa
poată ieși din ea prin fața AC.
În punctual de emergență i2, lumina venind dintr-un mediu optic mai dens (n2>n1) în
alt mediu mai puțin dens (n1<n2), există posibilitatea apariției fenomenului de reflexie totală
în i2, adică lumina să nu mai iasă din prismă și să se reflecte în interiorul ei. Dacă r2>l nu
există rază emergentă. Pentru ca raza luminoasă i1i2 să poată ieși din prisma optică trebuie ca
r2<l. În punctual de incidență i1, unghiul de refracție r1 variază între 0 și l când i1 variază
între 0 și . După prima refracție unghiul de refracție r1 este mai mic decât l; r1<l.
Adunând inegalitățile r1<l și r2<l obținem:

4
LICEUL TEORETIC PROF. ALIONTE TATIAN
„ȘERBAN VODĂ” SLĂNIC

r1+r2< 2l

r1+r2=A => A ≤ 2l → condiția de emergență

Având un sort de sticlă cu indicele de refracție cunoscut ( l cunoscut), o prismă optică

realizată din acest material va permite oricărei raze luminoase incidente să iasă din prismă,
indiferent de unghiul de incidență, cuprins între zero (incidență normală) și (incidență
razantă), dacă unghiul refringent al prismei va fi cel mult egal cu dublul unghiului limită.

Dacă din această sticlă se confecționează o prismă optică cu A > 2l, o parte din razele
unui fascicule luminos se va reflecta total în interiorul prismei.

4. Deviația minimă

Din analiza expresiei unghiului de deviație δ = i1+i2-A, observăm ca δ variază cu

unghiul de incidență i1 al razei luminoase incidente pe fața AB a prismei optice.
Experimentul demonstrează că atunci când i1 variază continuu, δ variază și el, luând
întotdeauna valori superioare unei valori minime , numită deviație minimă și care se
realizează la mersul simetric al razelor prin prismă (i1=i2=I și r1=r2=r), respective când i1 și i2
sunt egal depărtate de vârful prismei, iar raza i1i2 din interiorul prismei este perpendicular pe
bisectoarea unghiului A.

Înlocuind aceste valori (i1=i2=1, r1=r2=r) în expresiile unghiurilor δ=i1+i2-A și

A=r1+r2, obținem:

A=2r => r= ,

i= ,

= 2i-A=2(i-r)

5
LICEUL TEORETIC PROF. ALIONTE TATIAN
„ȘERBAN VODĂ” SLĂNIC

Înlocuind valorile de mai sus in legea refracției n1·sin i = n2·sin r deducem formula:

= = =

care servește pentru calculul indicelui de refracție absolut al materialului prismei în raport cu
aerul (n1=1), în funcție de deviația minimă și unghiul refringent.

Din ultima relație se deduce expresia unghiului din deviație minimă al unei
prisme optice la care se cunosc unghiul refringent A și indicele de refracție absolut al
materialului prismei în raport cu aerul = =n

n·sin = sin

= arc sin (n·sin )

=2 arc sin(n·sin ) – A

5. Prisma cu reflexie totală

Prin prismă cu reflexie totală se înțelege prisma a cărei secțiune principală este un
triunghi dreptunghic isoscel.

A= , B= , C=

i=

r=
Considerăm o prismă optică din sticlă ce are unghiul limită

l=arc sin =arc sin( ) = arc sin(0,667) ≈

6
LICEUL TEORETIC PROF. ALIONTE TATIAN
„ȘERBAN VODĂ” SLĂNIC

Distingem doua situații:

a) Dacă pe cateta AB a prismei optice cade normal o rază de lumină monocromatică, ea

trece prin prismă și ajunge la fața AC sub unghiul de incidență i= > e= ,
reflectându-se total pe direcția i2R. Prisma deviază raza incidentă cu și această
proprietate este folosită la construcția periscoapelor cu care sunt echipate
submarinele.
b) Dacă raza incidentă cade normal pe ipotenuza AC, ea este deviată cu și imaginea
unui obiect privit printr-o astfel de prismă este răsturnată. Această proprietate este
folosită la construcția binoclurilor.

Refracția luminii prin lame cu fețe plan-paralele

Lama cu fețe plan-paralele este un mediu mărginit de două suprafețe plane și paralele
(dioptrii plane) între care se află un mediu transparent cu indicele de refracție , aflată într-
un mediu transparent cu indicele de refracție .

Raza de lumină A incidentă pe lamă suferă două refracții successive, în urma cărora
se obține raza emergentă R. Legile refracției pentru cele două fețe ale lamei sunt:

·sin = ·sin

·sin = ·sin (1)

Unghiurile , fiind alterne interne, sunt egale între ele:

(2)

7
LICEUL TEORETIC PROF. ALIONTE TATIAN
„ȘERBAN VODĂ” SLĂNIC

Din relațiile (1) și (2) rezultă că și unghiurile și sunt egale între ele :

(3)

În concluzie, raza emergentă R este paralelă cu raza incident A , dar direcția razei
emergente R este deplasată lateral, cu distanța h față de direcția razei incidente.

Din triunghiul B obținem :

sin a= => h= sin α (4)

cos r= => (5)

a=i-r

(5)->(4) => h= (6)

(6) -> reprezintă valoarea deplasării laterale a direcției razei emergente în raport cu
direcția razei incidente.

Această deplasare, h, a razei de lumină, paralel cu ea însăși la trecerea prin lama cu fețe plan-
paralele crește cu creșterea grosimii lamei și cu creșterea unghiului de incidență.

Imaginea punctului-obiect dată de lama cu fețe plan-paralele, este virtuală. Daca

imaginea A este mai apropiată de lamă decât punctul-obiect A.

Putem calcula distanța AA’, dintre punctul-obiect A și punctul-imagine A’ din triunghiul

AA’C.

AA’= = = d (1 - ) (7)

Ținând cont de legea refracției luminii, avem :

AA’= d (1 - ) (8)

În aproximație Gaussiană, cos i ≈ cos r = 1, relația (8) se scrie:

AA’= d (1 - )= d ( 1 - )

BIBLIOGRAFIE:

1. Bunget, I. și colaboratorii, Compendiu de Fizică, Editura Științifică și Enciclopedică

București, 1988.
2. Crețu, T., Fizică (teorie și probleme) – vol. 2, Editura Tehnică, București, 1993.
3. Popovici, M. M., Fizică - fenomene optice, Editura Teora, București, 1999.