Coma este acea stare de inconștiență din care copilul nu poate fi trezit prin

stimuli verbali sau dureroși. Găsirea unui copil în această stare este o urgență
majoră,trebuind organizat rapid transportul la spital și anunțate serviciile de
urgență prespitalicești și spitalicești.
Atitudinea în fața unui copil în comă este:
• determinarea stării de conștiență
• evaluarea căii aeriene și a respirației
• evaluarea circulației
• în caz de stop cardiorespirator începerea manevrelor de resuscitare
• dacă respirația și pulsul sunt normale se poziționează copilul în poziție
laterală de siguranță (se evită astfel aspirarea secrețiilor, lichidului de
vărsătură). Poziția este contraindicată în cazul existenței suspiciunii de leziune
traumatică de coloană cervicală.
• pe timpul transportului se monitorizează și se urmăresc funcțiile vitale, notând
și anunțând orice modificare.
Semnele şi simptomele comei sunt:
• Pierderea cunoştinţei şi a motilităţii voluntare
• Lipsa sensibilităţii (persoana nu reacţionează la stimuli dureroşi)
• Bătăi neregulate ale inimii
Tipuri de comă:
Există mai multe tipuri de comă, în funcţie de cauza care stă la baza acesteia:
Comă toxic metabolică – se manifestă prin confuzie şi /sau delir, iar cauzele
includ diverse infecţii sau insuficienţa anumitor organe
Comă anoxică determinată de traumatisme cerebrale – este determinată de privarea
creierului de oxigen şi este cauzată de un atac de cord, traumatism cranian, înec,
asfixie, supradoză de droguri, otrăvire.
Stare vegetativă prelungită (SVP) – persoana nu răspunde la niciun fel de stimul
şi este în comă de mai mult de 21 de zile. În această etapă funcţionează doar
structurile cerebrale inferioare, care asigură funcţionarea organelor (respiraţie,
digestie, circulaţie, excreţie etc.). Cortexul cerebral este complet nefuncţional
în SVP şi regenerarea neuronilor cerebrali este imposibilă.
Pseudocoma (sindromul „locked-in” – închis în interior) – se caracterizează prin
tetraplegie, diplegie facială şi anartrie, dar pacientul este conştient şi
musculatura ochilor este funcţională – el poate comunica doar prin clipire sau prin
mişcări palpebrale. Principalele cauze ale acestui sindrom sunt cele de natură
vasculară: tromboză ocluzivă, hemoragie, traumatisme, accidente vasculare etc.
Moarte cerebrală – constă în încetarea ireversibilă a tuturor activităţilor
vitale ale creierului, dar funcţionarea celorlalte organe poate fi asigurată prin
mijloace artificiale. În acest stadiu, pacientul este considerat decedat, iar
aparatele la care este conectat doar produc aparenţa vieţii.
Comă indusă – presupune inducerea stării de inconştienţă temporară prin
intermediul unor medicamente specifice, pentru a reduce funcţia creierului în
scopul protejării acestuia. Se apelează la această procedură în cazul în care
durerea este greu de controlat şi funcţiile vitale sunt suprasolicitate. Prin coma
controlată, funcţia creierului este redusă la minimum şi, implicit, scad toate
celelalte funcţii ale organismului (metabolismul, consumul de oxigen etc.).
Cauze
• Traumatismele cranio-cerebrale – pot duce la hemoragie şi hipertensiune
intracraniană (exemple: accidente rutiere, lovituri, căderi de la înălţime)
• Inflamaţia creierului (encefalita) – cauzată de lipsa de oxigenerare a
creierului, dezechilibre electrolitice sau hormonale
• Hemoragie intracraniană – cauzată de anevrism cerebral, hipertensiune
intracraniană, tumori cerebrale
• Accident vascular cerebral
• Hiperglicemie sau hipoglicemie
• Privarea de oxigen a creierului (hipoxia cerebrală) – cauzată de numeroase
afecţiuni şi situaţii medicale, precum: stop cardiac sau respirator, leziuni
cerebrale, asfixie, înec, infecţii pulmonare, strangulare, accident vascular
cerebral, hipotensiune arterială etc.
• Abces cerebral – cauzat de infecţii bacteriene (streptococice,
stafilococice), fungice sau parazitare, boli congenitale cardiace, infecţia cu HIV,
transplantul de organe, meningită, encefalită
• Intoxicaţii – monoxid de carbon, fum, crize severe de astm, exces de alcool,
supradoză de droguri
• Crize frecvente de epilepsie
Coma: tratament şi prognostic
Tratamentul depinde de cauza care stă la baza apariţiei comei. De exemplu,
dacă se constată o intoxicaţie alcoolică, insuficienţă renală, crize de hiper- sau
hipoglicemie, otrăvire, infecţii etc., tratamentul va consta în aplicarea măsurilor
necesare în astfel de situaţii (spălături gastrice, restabilirea nivelului
glicemiei, dializă, administrarea de antibiotice etc.).
Dacă inflamaţia creierului este cauza comei, se poate recurge la trepanare,
pentru diminuarea presiunii intracraniene. De asemenea, intervenţia chirurgicală
este necesară în cazul în care cauza comei este reprezentată de o tumoră cerebrală
sau de un hematom subdural care determină hemoragie sau hipertensiune
intracraniană.
Uneori, cauza comei este tratată şi pacientul îşi recapătă parţial sau integral
funcţiile vegetative, dar sunt şi situaţii când leziunile cerebrale sunt severe şi
ireversibile, existând riscul ca pacientul să rămână cu dizabilităţi permanente sau
chiar să intre în moarte cerebrală.
Prognosticul este variabil, în funcţie de fiecare situaţie medicală. Şansele de
recuperare depind de cauza comei, de succesul tratamentului aplicat şi de timpul în
care pacientul a stat în comă – prognosticul este extrem de rezervat dacă pacientul
stă în comă mai mult de 21 de zile.