UNIVERSITATEA „VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE

SPECIALIZAREA :EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
ANUL UNIVERSITAR 2021-2022

ÎNVĂȚAREA ȘCOLARĂ ,
TEORII ALE ÎNVĂȚĂRI,
TIPURI ȘI FORME ALE ÎNVĂȚĂRII ȘCOLARE
- LUCRARE DE SEMINAR -

PROFESOR COORDONATOR: STUDENT SUSȚINĂTOR:

Lect.univ.dr. A. SANTI DIȚESCU MIRUNA
CUPRINS:

 Conceptul de invatare, forme, tipuri si niveluri………………………………………………pag1-2

 Interdependenta dintre conditiile interne si conditiile externe ale invatarii………………..pag 3-4
 Conditii interne si externe ale invatarii eficiente. Motivatia invatarii scolare-conditie interna
integrativa; geneza, dinamica, forme si structuri; legea optimului motivational; strategii de
formare, dezvoltare……………………………………………………………………….……pag 4-9
 Bibliografie……………………………………………………………………………………..pag 10
 CONCEPTUL DE INVATARE, FORME, TIPURI SI NIVELURI

 Enciclopedia Britanica invatarea este definita ca o “modificare relativa a comportamentului,

fundamentata pe experienta trecutului” iar
 Skinner o defineste ca o “formare a comportamentelor noi”.
 Gagne face referire la “acea modificare a dispozitiei sau capacitatii care poate fi mentinuta si
care poate nu poate fi atribuita procesului de crestere; modificarea denumita invatare se
manifesta ca o modificare a comportamentului'. 

Cele mai multe acceptiuni date invatarii (concluzie centralizata in urma analizarii unor seturi de definitii
date invatarii, vezi, Skinner, Gagne, Briggs, Kidd, Ullich, Geulen, Veith, Ausubel, Cerghit, Potolea,
Noveanu, etc) atesta existenta unei constante in definitie, schimbarea, modificarea comportamentului pe
baza experientei traite (structurata educational). In sens definitional, invatarea,este o transformare de
comportament pe baza unei experiente organizate educational, organizare supusa structurarii, observatiei,
controlului, in conditiile activitatii si ambiantei educationale

Procesul de invatamant incearca sa provoce o schimbare, in timp, in spatiu si in forma a experientei traite de
individ: psihomotrice, actionale, deoarece numai o experienta noua, poate genera o noua invatare.

Procesul de invatare presupune o dualitate de forte implicate:

- forte care inlesnesc, provoaca si determina schimbarea (cadrul didactic etc);

- forte in dezvoltare, care suporta schimbarea si care se implica activ in actul de transformare personala (elev
etc)

ACCEPTIUNILE procesului de invatare sunt cunoscute in literatura de specialitate sub doua

denumiri: invatarea ca proces si invatarea ca produs:

Învatarea ca proces: reprezinta o succesiune de operatii, de actiuni, stari si evenimente interne constient
finalizate in procesul de transformare a comportamentelor interne in structuri de cunostinte mentale:

- imagine - notiune - act - gandire;

- contemplare senzoriala - gandire abstracta;

- empiric - stiintific in invatare;

- perceptie - reprezentare;

Abordarea procesuala a invatarii conduce la elaborarea unor produse ce apar in calitate de produse noi si care
devin in plan interior puncte de plecare si mecanisme interne ce stau la baza unor noi acte de invatare. Totodata,
aceeasi abordare, genereaza o progresie de schimbari care combina acte constructive si acte distructive.
Invatarea este in permanenta pierdere si castig, elaborare si reelaborare, retinere si excludere, o continua
evolutie progresiva (in spirala) pe calea cunoasterii, pe baza angajarii si dezvoltarii unor insusiri intelectuale:
creativitate si independenta.
O idee cheie pentru reusita actului de invatare o reprezinta convingerea ca o 'cunostinta' nu este formativa prin
ea insasi ci prin procesul prin care se ajunge la ea. Deplina angajare a individului in actul invatarii este
totodata un alt factor determinant pentru producerea invatarii. Orice experienta cognitiva, traita cu interes
genereaza la randul sau nevoia unei noi experiente de cunoastere.

Invatarea ca proces solicita un activism sustinut din partea celui care invata astfel incat, sarcina cadrului
didactic este aceea de a organiza si dirija invatarea in sensul in care ea poate sa implice, sa angajeze, sa
determine participarea activa a elevului.
Învatarea ca produs apare ca un ansamblu de rezultate noi, produse de activitatea procesuala si se refera la:
cunostinte, priceperi, notiuni, modalitati de gandire, atitudini si comportamente.
Rezultatele reprezinta o materializare a schimbarilor cantitative si calitative, relativ stabile, de natura afectiva
sau cognitiva si, de asemenea, corespund unor schimbari intervenite fata de stadiul anterior.

Teoriile invatarii: profesorul Ioan Neacsu “nu exista o singura teorie a invatarii care sa fie completa si sa
serveasca explicarii si organizarii comportamentului de invatare; exista in mod cert, mai multe teorii ale
invatarii in baza carora ne putem apropia de substanta unei conduite aflate sub incidenta conceptului de
invatare”.

In ceea ce priveste, tendintele principalelor tipuri de invatare, mutatiile survenite in momentul actual sunt
urmatoarele:

- invatarea prin imitare;

- invatarea conceptuala;

- invatarea pe de rost;

- invatarea prin rezolvarea de probleme;

- invatarea pasiva;

- invatarea activa;

- invatarea senzoriala;

- invatarea algoritmizata;

- invatarea prin activtate practica;

- invatarea euristica;

- invatarea prin exersare;

- invatarea prin receptare;

- invatarea prin descoperire;

 INTERDEPENDENTA DINTRE CONDITIILE INTERNE SI CONDITIILE EXTERNE ALE
INVATARII.

Analiza atenta a fenomenelor de invatare atesta faptul ca prezenta unor conditii minimale in planul activitatilor
conexe si a contextului invatarii sunt indispensabile desfasurarii in parametri optimi a acestora.

Clasificarea conditiilor invatarii se prezinta in literatura de specialitate sub forma:

conditiilor interne (structura cognitiva, motivatia, stilul de invatare, s.a.), pe de o parte, si a conditiilor

externe (personalitatea profesorului, gestiunea timpului de invatare, atmosfera si climatul scolar si familial), pe
de alta parte;

 conditiilor individuale si a conditiilor socio-grupale;

 conditiilor intrapersonale si a conditiilor interpersonale;
 conditiilor biosomatice, psihologice, pedagogice, igienico - ergonomice, socio - culturale, etc;

Referinta clasica in domeniu, apartinand lui R.Gagne, departajeaza conditiile invatarii in:

o conditii interne ale invatarii scolare: procesele cognitive, afective, volitive: motivatia - geneza,
dinamica, forme, structuri motivational - atitudinale. Legea optimuluimotivational (vezi si structura
personalitatii elevului, capitolul ) si
o conditii externe  ale invatarii scolare: statutul profesorului, mediul scolii si al clasei de  elevi, mediul
socio-familial, factori ergonomici si de igiena ai invatarii s.a. Intr-o clasificare mai amanuntita factorii
scolari determinanti sunt: curricula, solicitarile scolare-sarcinile de munca scolara, calitatea instruirii
prestate de catre cadrele didactice, relatia profesor-elev si relatia intragrupala – elev-elev

Profesorul Ioan Neacsu de la Universitatea din Bucuresti, ne prezinta o clasificare foarte productiva pentru
studiul invatarii scolare, clasificare plurifactoriala, cu un minim de 10 elemente, decompozabile in urmatoarele
structuri:

- elevul: sanatate; structura si operativitate cognitiva; structura si operativitate metacognitiva; inteligenta

generala, inteligenta socio-emotionala; vointa + motivatie; experienta de invatare cu reusita si nereusita; timp
alocat invatarii; stil de invatare; cunoasterea si controlul rezultatelor (progrese-regrese); asertivitate; elemente
psiholingvistice si de comunicare, etc;

- profesorul: competenta profesionala; vocatie pedagogica; capacitate empatica de relationare si de comunicare;

stil de instruire; sanatate (echilibru) mentala; ethos si autoritate morala recunoscute; timp alocat pregatirii si
autoperfectionarii; preocupare pentru transferul strategiilor de predare in strategii de invatare; umor creativ si
entuziast; echilibrul conduitei stimulativ – punitive; calitatea proceselor evaluative;

- familia (mediul familial): calitatea climatului familial; interes pentru monitorizarea progreselor/rezultatelor

scolare ale copilului; spectrul asteptarilor educationale; regimul igienic si alimentar specific varstei elevului;
rationalitatea regimului de studiu; facilitati oportunitati pentru studiu sistematic; autoritate socio-morala;
echilibrul conduitei stimulativ-punitive;

- scoala (mediul organizational - scolar): climat scolar responsabil, stimulativ, proiectiv; conditii tehnice,
ergonomice si psihoigienice; calitatea organizarii timpului scolar; gestionarea factorilor motivationali; calitatea
managementului scolar; gestiunea increderii si respectului; valorizarea potentialului creativ al actorilor
educationali; modele si practici curriculare moderne, echilibrate si stimulative pentru elevi;
- grupul de elevi: sintalitate; stil de activitate; coeziune; ethos; balanta competitie – cooperare; acceptanta
diferentelor, a individualitatii; reactivitate pozitiva la succes si insucces; asumare de responsabilitati;
permisivitate la noi experiente, la noi constrnageri, al noi standarde de invatare si evaluare; comunicare pe
orizontala si pe verticala, etc;

- grupul de profesori: coeziune, forta persuasiva; sinergetica in conduita fata de elevi; ethosul institutiei scolare;
pragmatism si rationalitate in deciziile privind pregatirea elevilor; spirit de echipa in respectarea
regulamentului; conduita relationala, nonperversa, nonmanipulativa, nonpartizana; motivatie adecvata situatiei
si personalitatii elevului; echilibru competitie – cooperare; relatii interpersonale mature;

- societatea civila (factori cu statut de parteneri educationali extrascoala): atitudine proeducationala; initiativa;

voluntariat in participare; implicare nonpartizana; relatii cu mediul educational bazate pe responsabilitate, etc;

- tehnologii educationale : spectru larg, complementaritate; adecvatie; nonsaturatie; acces larg; gestiunea
deschisa elevilor, profesorilor, comunitatii;

- context / mediu  : complementaritate; calitate; adecvare; controlul calitatii la nivelul componentelor sociala,
culturala, economica, tehnologica, ecologica, politica; suport educational;

- relatii educationale : calitatea relatiilor si raporturilor elevi-elevi; elevi-profesori; (biserica, autoritatea locala,
ONG-uri), etc

Valorificand optim factorii interni si pe cei externi, invatarea va parcurge un sir de evenimente specifice:
receptarea, intelegerea, memorarea, pastrarea si actualizarea informatiilor invatate.

Conditii interne si externe ale invatarii eficiente. Motivatia invatarii scolare-conditie

interna integrativa; geneza, dinamica, forme si structuri; legea optimului motivational;
strategii de formare, dezvoltare

Conditionarea psihologica a invatarii scolare

Realizarea obiectivelor invatarii scolarea are loc in conditiile care pregatesc psihic elevul pentru activitate, il
stimuleaza sa isi fixeze cele invatate. Aceste conditii care guverneaza procesul invatarii se numesc conditii
interne, dependente de cel ce invata (exemplu: motivatia, implicarea procesului de cunoastere, atentia,
intelegerea si consolidarea celor invatate prin memorie). Conditiile care acţioneaza asupra scolarului, din afara
se numesc conditii externe (exemplu: personalitatea profesorului, pregatirea lui, organizarea invatarii, factorii
ergonomici (materiale didactice de ex.), influenta relatiilor de grup, ambianta, climatul afectiv, timpul in care se
efectueaza invatarea, factori perturbatori.)

Conditii interne ale invatarii scolare:

- o evidenta insemnatate o are orientarea si concentrarea atentiei elevilor asupra celor ce se discuta in cadrul
unei lectii. Atentia este trezita imediat de ceea ce este nou, necunoscut. Banalitatea adoarme atentia. Observam
usor stimulii interni, obiectele mari, in culori vii. De aceea materialul intuitiv trebuie sa fie mare, in culori
contrastante. De asemenea, miscarea, variatia atrage atentia. Dar mai i portanta decat toate aceste conditii este
prezenta interesului. De aceea, preocuparea de a trezi interesul copiilor are o importanta cruciala in procesul
invatarii.
Cunoasterea are insa la baza informatiile furnizate de simturi, sintetizate in perceptie. In ciuda aparentei,
perceptia este un act foarte complex, iar scolarii pot sa nu vada ceea ce profesorului ii sare in ochi, datorita
experientei lor reduse, a saraciei bagajului de reprezentari. In acest scop nu trebuie subestimate metodele
intuitive. O a doua dificultate apare prin aceea ca elevii disting cu greu aspectele esentiale de cele neesentiale.
Se recomanda utilizarea desenului schematic si folosirea unui material intuitiv cat mai variat. Un rol hotarator il
are insa interventia profesorului prin cuvant. Memoria are, desigur, finetea care asigura trainicia asimilarii
cunostintelor si priceperilor. Memoria este cu atat mai temeinica, cu cat mai activa este invatarea. In centrul
preocuparilor formative in scoala va sta totdeauna cultivarea gandirii verbal-abstracte.

Conditii externe ale invatarii:

- toti factorii din ambianta scolara influenteaza randamentul invatarii;
- cel mai important este profesorul, tinuta, atitudinea lui, maiestria didactica. El trebuie sa stie sa aleaga cele mai
adecvate obiective operationale, sa dozeze continutul lectiei, sa foloseasca metode active care sa trezeasca
interesul scolarilor si sa-i antreneze in solutionarea problemelor;
- grupul scolar (fiecare elev sufera influenta mentalitatii clasei, fie ea pozitiva sau negativa);
- ambianta (cladirea scolii, aspectul clasei, linistea, igiena scolara);
- regimul de viata al elevului: respectarea unor ore fixe pentru masa, studiu, repaos, in vederea crearii unui
cadru extern optim al invatarii, dirigintele trebuie sa colaboreze cu familia.
Invatarea eficienta

Valoarea, performanta si eficienta invatarii sunt influentate de anumite conditii.

1) Nivelul si participarea individuala a elevului (temperament, capacitate intelectuala, participari afective,
voluntare si caracteriale; motivatiile, aptitudinile, inclinatiile, interesele si aspiratiile.)
2) Volumul, calitatea si inteligibilitatea (accesibilitatea) cunostintelor
3) Transferul de cunostinte
4) Exercitiul, repetitiile teoretice si practice , sistematice sunt conditii ale invatarii scolare
5) Calitatea strategiilor de presdare învatare, a mijloacelor, metodelor si formelor de activitate didactica.
6) Competentele profesionale, pedagogice si moral-cetatenesti ale profesorului.
7) Calitatea vieţii scolare
8)Componenta procesului de invatamant: obiective, continuturi, mijloace si forme de activitate didactica, relatia
profesor–elev.
9)Influente socio-culturale: dezvoltarea culturii, a cartii, a acţiunii cultural artistice, gradul de cultura, relatile
intre famile, scoala si societate

Motivatia invatarii scolare

Motivatia resprezinta totalitatea motivelor care dinamizeaza comportamentul uman. Motivul este o structura
psihica, ducand la orientarea, initierea si reglarea actiunilor in directia unui scop. Realizarea invatarii scolare are
loc in cond care pregatesc psihologic elevul pentru activitatea respectiva. Motivatia este totalitatea motivelor
care determina elevul sa invete. Ele sunt si cauzele conduitei. Motivatia are rolul de a activa mecanismele
necesare efectuarii de acţiuni constiente, sursa acesteia, asigurarea conditiilor realizarii ei. Declansarea actiunii
revine unor stimuli exteriori, care prezinta o anumita importanta pentru individ. Punctul de plecare in procesul
motivatiei revine trairii unor trebuinte, raportata la obiectele cu care ea poate fi satisfacuta. Constientizarea
acestor obiecte in mintea noastra da nastere motivului, adica un sentiment de convigere, aspiratie ce determina
actiunea sa se orienteze spre un anumit scop. La baza motivatiei sta o mare varietate de trebuinte biologice si
psihice ale omului.
In realizarea actiunilor motivate intervin toate procese psihice:

1) procesele cognitive – asigura constientizarea obiectului cu care se satisface trebuinta; trebuintele devenite
constiente de obiectul lor se numesc dorinte din care izvorasc tendintele, impulsuri spre miscare, actiune.
Trebuintele sunt influentate de mediu, de experienta sociala (exemplu: nevoia telefonului, a televizorului, iar ca
si trebuinte negative: dorinta de a fuma, nevoia de drog, alcool)
2)procesele afective – insotesc actiunea cu trairi pozitive sau negative pana la atingerea scopului. Motive ale
conduitei umane : sentimentele si pasiunile.

Starile afective sunt impartite in doua:

1)- Procese afective dinamice :: sentimentele, pasiunile.

Pasiunile difera de sentimente prin intesitatea lor, care au drept urmare o viziune unilaterala a vietii. Ceea ce nu
constituie obiectul pasiunii nu se vede („te orbeste pasiunea”)
Sentimente :
–inferioare(interse personale: dorinta de a construi o casa) ;
-superioare:
- morale(dragoste de munca , patriotism);
-estetice(trairea frumosului in arta) ;
-intelectuale(aspiratia de a stii mai multe.)

2)- Procesele afective statice:

a)- agreabilul si dezagreabilul –insotesc toate perceptiile noastre (pe strada, observarea unui automobil nou si
frumos este agreabila, pe cand gunoiul azvarlit pe strada este dezagreabil)
b)- dispozitiile („bine dispusi”/ „indispusi”)
c)- emotiile – stari afective de scurta durata;(exemple: furie ,frica, disperare, bucurie, dezgust, speranta, mila
etc).
Astfel rezulta o clasificare a motivelor „dupa continutul psihologic” al lor (dorinte, sentimente,
interese ,aspiratii ,aptidudini speciale etc.)

Relatia motivatie –invatare –scop delimiteaza doua categorii de motive:

a) –motivatia extrinseca – cand elevul se incadreaza in disciplina scolara fara vreun interes direct pentru ceea ce
se preda , ci pentru a primi direct sau indirect anumite recompense, indeosebi morale (deci nu au legatura cu
natura activitatii in invatare)

Motive extrinseci :
1) dorinta de afiliere(copilul merge la scoala, invata bine doar pentru a fi pe placul familiei) ; dorinta de a fi pe
placul profesorului
2) tendinte normative: parintii, profesorii ii cer copilului sa se supuna unei indoctrinari, copilul deprins sa
asculte, se supune. Supunerea este insotita de
3) teama consecintelor neascultarii( frica sentiment dominant in şcoala de acum 100 de ani)
4)- ambitia: dorinta de a fi printre primii (la copiii mai mici, exagerarile familiei duc la nasterea rivalitatilor)

b) –motivatiile intrinseci - au legatura cu specificul invatarii:

1) interesul de cunoastere, curiozitatea. Are la baza un impuls nativ si este prezenta mai ales in primii ani de
viata. Mentinerea ei depinde de maiestria profesorului
2) aspiratia spre competenta, prin autodepasire;
3) motivul reciprocitatii ;
4) aptitudini speciale.
Care sunt motivele principale care il determina pe scolar sa vina la scoala?
Motive extrinseci:
- pentru a face pe placul parintilor;
- pentru ca si alti copii din cartier fac la fel;
- pentru ca exista impulsul de a se supune normelor (tendinte normative);
- pentru ca se poate teme de consecintele repetentiei, al excluderii din scoala (anxietate);
- impulsul afirmarii eului, dorinta de ridicare sociala.
Motive intrinseci:
- din curiozitate;
- aspiratia spre competenta;
- dorinta de a crea.

Profesorul e nevoit sa se sprijine pe toate formele de motivatie, insa el va cauta tot timpul sa promoveze
motivatia intrinseca, cea mai valoroasa.

Din punct de vedere socio-moral:

a) motive sociale –scopuri si interese generale pentru altii(patriotismul);

b) motive normale – sunt legate direct de scopuri ce vizeaza personal elevul (dorinta de succes).

Recompensa e un factor stimulator, satisfactia succesului dinamizeaza scolarul pentru a obtine rezultate bune.
Succesele scolare au efect formarea unei atitudini pozitive faţa de munca. Insuccesele repetate pot indeparta
copilul de scoala , trenuie renuntat la dezaprobare, forme de pedeapsa. E importanta exigenta profesorului ,
personalitarea si tactul pedagogic.

Rolul profesorului este de a facilita motivatia elevului prin accentuarea atractiilor, prin implicarea lor in sarcini
captivante si evitarea situatiilor jenante sau de esec.

Formarea motivatiei:

- proces complex si de lunga durata;

- atitudinile parintilor sunt inoculate treptat si copiilor;
- conteaza exemplul, modelul profesorului; intervine intentia datorata autoritatii;
- bucuria succesului poate duce la o atitudine pozitiva fata de materia asimilata care a dus la satisfactii;
- intr-o activitate scolara trebuie sa predomine momentele pozitive;
- educarea motivatiei atinge stadiul superior cand apar sentimentele trainice legate de valoarea muncii si a
culturii.
CONCLUZIE:

Invatarea scolara reprezinta forma tipica in care se efectueaza invatarea la om, forma ei completa, deoarece la
nivelul ei invatarea nu decurge pur si simplu de la sine ci este conceputa, anticipata si proiectata sa decurga
intr-un fel anume ca activitate dominanta.
Accentul in cadrul invatarii se pune nu atat pe insusire de cunostinte, cat mai ales pe invatarea de metode si
tehnici de invatare si munca intelectuala, de identificare, de regasire si utilizare a informatiilor, de analiza,
sinteza si prelucrare a acestora, invatare de metode si tehnici de creativitate, de dezvoltare a informatiei si de
creere de noi semnificatii.
Invatarea se desfasoara pe baza unui sistem de actiuni si operatii diferentiate de la elev la elev, in functie
de nivelul dezvoltarii psihice al fiecaruia si de continutul situatiilor de instruire (lectii si alte
activitati).didactice). Elevul invata si se dezvolta intelectual, actionand. Activități externe cu obiectele, printr-
unproces de analiza, comparatie, sinteza si generalizare, proces dirijat de profesor, se transforma pe planmintal
in operatii intelectuale, in scheme de gandire. este vorba de o aspirație spre integrare socială, odorinta de
afiliere.

BIBLIOGRAFIE:

o https://www.qdidactic.com/didactica-scoala/didactica/invatarea-conceptul-de-invatare-forme-tipuri-si-
nive248.php
o http://pshihopedagogie.blogspot.com/2007/08/6-invatarea-scolara-orientari.html
o https://lucrari-informatica.ro/motivatia-scolara-elevilor.html
o https://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihiatrie/INVATAREA-SCOLARA193.p