în anumite condiţii, culturile “in vitro” pot constitui surse importante de

variabilitate genetică. Aceste modificări genetice sunt transmise la plantele

regenerate şi la descendenţii lor, putând fi astfel folosite în programele de
ameliorare a plantelor.

Astfel, prin utilizarea metodelor de cultură de celule şi ţesuturi vegetale “in

vitro”, se pot produce noi genotipuri fără utilizarea hibridării sexuale sau a
unor agenţi mutageni şi într-un timp incomparabil mai scurt.

Termenul de variabilitate somaclonală a fost introdus de către Larkin P.J şi

Scoworoft W.R.
(1981), pentru a defini totalitatea variaţiilor genetice ce apar la plantele
regenerate prin culturi “in vitro”.
Sursele variabilităţii
Sursele variabilităţii în culturile in vitro sunt următoarele:

Întreruperea himeră
Aceasta poate apare la sistemele care au regenerare adventivă deoarece
punctele de creştere noi (de novo) se dezvoltă în principal din originile
celulelor individuale.
Noul lăstar poate lua naştere din oricare din multiplele straturi de genotipuri
diferite care alcătuiesc himera. Multe culturi horticole importante sunt himere.
Pe de altă parte, inversarea este de dorit pentru a converti o himeră variabilă
într-o formă stabilă (mutant solid). De exemplu,un afin negru fără spini,
uniform genetic, a fost produs dintr-o clonă fără spini himeră variabilă, prin
regenerare.
Acest concept al originii din celula individuală este important în ameliorarea
prin mutaţii, unde noile variante propagate în mod convenţional au
capacitatea de a fi himere.

Diviziunea celulară aberantă la calus sau la celulele în suspensie

Acestea pot apărea după organogeneză şi determină plante poliploide şi

aneuploide . Uneori
lăstarii care sunt cultivaţi au dezvoltat un calus la nodurile şi baza din care se
pot ridica lăstarii
adventivi împreună cu lăstarii nodali.
Variaţia genetică preexistentă
Aceasta poate rezulta din variaţia celulelor, care nu pot fi expresia plantei-
sursă. Aparent, multe plante sunt mozaicuri de himere. Acest tip de
variaţie a fost denumit variaţie somaclonală.

Utilizarea variaţiei somaclonale în pomicultură.

O tehnică de regenerare folosită frecvent la măr şi păr, este inducerea
de muguri adventivi ,folosind ca explant frunzele plantelor “in vitro”.
Mugurii se formeaza fie direct, pe limbul foliar, fie pornind de la calusul
de cicatrizare ce apare pe rani. Trei echipe de cercetători au raportat
selecţia de variaţii somaclonale, folosind această tehnică.