CURS I

Noțiune. Evoluție. Izvoare. Funcțiile familiei. Principii. Corelația cu alte

ramuri de drept.
Logodna

Noţiuni generale despre familie

Etimologic termenul familie provine din latinescul familia(ae), care înseamnă totalitatea
membrilor dintr-o casă sau gintă.
Noţiunea de familie poate fi privită din două puncte de vedere: sociologic şi juridic. Din
punct de vedere sociologic, familia ca formă specifică de comunitate umană desemnează grupul
de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de
viaţă, interese şi întrajutorare.
Legea nr. 287/2009 - Codul civil (Cartea a II-a – despre familie), art. 258 „Familia se
întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora, precum şi pe dreptul şi
îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea şi educarea copiilor lor”.

Caracterele juridice şi funcţiile familiei

Literatura de specialitate prezintă următoarele caractere juridice ale familiei: familia se
întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi; pe egalitatea, pe dreptul şi îndatorirea părinţilor
de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor; copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa
legii cu cei din căsătorie; copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă
în realizarea drepturilor lor; persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială;părinţii au
dreptul de a asigura potrivit propriilor convingeri educaţia copiilor minori a căror răspundere le
revine.

Funcţiile familiei
Doctrina arată că familia îndeplineşte următoarele funcţii: funcţia de reproducere a
populaţiei şi perpetuare a speciei, funcţia economică (art. 312 C. civ si 329-338 C. civ.), funcţia
educativă (art. 487 C. civ).

1
Definiţia şi obiectul dreptului familiei
În literatura de specialitate dreptul familiei este definit ca totalitatea normelor juridice
care reglementează raporturile personale şi patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, rudenie,
adopţie şi raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie, în scopul
ocrotirii şi întăririi familiei.

Obiectul dreptului familiei

Obiectul de reglementare al normelor dreptului familiei îl formează raporturile de familie.

Acestea sunt:
Raporturile de căsătorie
Prin art. 258 alin. 1 din Codul civil şi ale art. 48 pct.1 din Constituţia României, se
consacră principiul conform căruia familia are la bază căsătoria liber consimţit între soţi. Pentru
consolidarea căsătoriei normele dreptului familiei reglementează atât probleme legate de
încheierea căsătoriei, desfiinţarea şi desfacerea acesteia, cât şi raporturile personale şi
patrimoniale dintre soţi.
Raporturile care rezultă din rudenie
Prin rudenie se înţelege legătura firească dintre mai multe persoane care coboară unele
din altele sau care, fără a coborî unele din altele, au un ascendent comun.
Raporturile care rezultă din adopţie
Adopţia este actul juridic în temeiul căruia se stabilesc raporturi de rudenie între adoptat
şi descendenţii săi, pe de o parte, şi adoptator, ori adoptator şi rudele acestuia, pe de altă parte,
asemănătoare celor care există în cazul adopţiei fireşti.
Unele raporturi care sunt asimilate de lege sub anumite aspecte, cu raporturile de familie
Există unele relaţii care sunt asimilate de lege raporturilor de familie astfel: relaţii care
rezult din luarea spre creştere şi educare a unui copil etc.

Izvoarele dreptului familiei

Prin izvoarele dreptului familiei, în sens formal, se desemnează forma exterioară pe care
o îmbracă normele juridice în materie, respectiv, sursa în care sunt formulate. Majoritatea
normelor dreptului familiei se regăsesc în noul Cod civil. Dispoziţii ale dreptului familiei există
şi în alte acte normative. În afara izvoarelor interne există şi izvoare internaţionale care conţin
norme de dreptul familiei.

2
Reglementarea principiilor generale ale dreptului familiei
Pot fi amintite următoarele principii care stau la baza relaţiilor de familie:
1. principiul ocrotirii familiei şi căsătoriei.
2. principiul ocrotirii intereselor mamei şi copilului.
3. principiul liberului consimţit al viitorilor soţi la încheierea căsătoriei.
4. principiul monogamiei.
5. principiul egalităţii în drepturi a soţilor.
6. principiul exercitării drepturilor şi al îndeplinirii obligaţiilor părinteşti faţă de copiii lor.
7. principiul acordării sprijinului moral şi material reciproc între membrii familiei.

Legătura dreptului familiei cu alte ramuri de drept

Raporturile juridice care formează obiectul dreptului familiei sunt complexe, având
legături şi cu alte ramuri de drept: dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul civil,
dreptul procesual civil, dreptul muncii, dreptul penal, dreptul procesual penal, dreptul fiscal,
dreptul internaţional privat.

Logodna

Noul Cod Civil introduce logodna, recunoscând-o ca pe o realitate ce produce efecte

juridice. Această nouă instituţie juridică este reglementată în art. 266-270 C. Civ.,
reprezentând promisiunea reciprocă a două persoane de a se căsători.
Condiţiile pentru încheierea logodnei sunt în principiu similare celor cerute pentru
încheierea căsătoriei, exceptând avizul medical şi autorizarea dată de organul administrativ.
Logodna poate fi încheiată doar între un bărbat şi o femeie şi doar prin consimţământul
personal şi liber al acestora. Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalităţi şi poate
fi dovedită prin orice mijloc de probă.
Pentru a fi valabil încheiată, logodna trebuie să îndeplinească condițiile de fond
pentru încheierea căsătoriei după cum urmează:
– consimțământul la căsătorie;
– vârsta matrimonială;
– bigamia;
– interzicerea căsătoriei între rude;
– interzicerea căsătoriei între tutore și persoana minoră;

3
– alienația și debilitatea mintală;
– interzicerea sau echivalarea unor forme de conviețuire cu căsătoria.
De la aceste condiții de fond art. 266 alin. 2 C. civ. prevede două excepții:
– excepția avizului medical;
– excepția autorizării instanței de tutelă.
Caracterele juridice ale logodnei:
1. logodna este o uniune între două persoane de sex opus (bărbat sau femeie);
2. logodna este monogamă;
3. logodna este liber consimțită;
4. logodna este consensuală;
5. logodna se încheie până la căsătorie;
6. logodna se întemeiază pe egalitatea în drepturi și obligații ale persoanelor logodite;
7. logodna se încheie în scopul căsătoriei;
8. logodna este un fapt juridic.
Condițiile de formă privind încheierea logodnei și dovada acesteia sunt reglementate
în art. 266 alin. 3 C. civ., astfel că încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalități și
poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
La fel ca și căsătoria, logodna se poate încheia doar între bărbat și femeie.
De asemenea, este interzisă încheierea logodnei între persoane de același sex.
Logodna încheiată între persoane de același sex în străinătate fie de cetățeni români, fie de
cetățeni străini nu este recunoscută în România.

Efectele logodnei
Potrivit art. 266 alin. (4) C. civ., încheierea căsătoriei nu este condiționată de încheierea
logodnei. Norma înscrisă în art. 266 alin. (4) C. civ. are rolul de a „conserva” caracterul „pur și
simplu” al consimțământului la căsătorie1.
Prin derogare de la principiul irevocabilității unilaterale a actelor juridice bilaterale, art.
267 alin. (1) C. civ. dispune că logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns la încheierea
căsătoriei. Mai mult, în temeiul următorului aliniat, clauza penală stipulată pentru ruperea
logodnei este considerată nescrisă.

1
T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, I. Maftei, Dreptul familiei, ediția a 2‑a, revăzută și adăugită, Ed. Universul
Juridic, București p. 56.

4
 În doctrină s‑a apreciat că „încheierea logodnei nu are nicio zestre de drepturi și
îndatoriri de natură personală sau patrimonială care să lege logodnicii oricât s‑ar prelungi în
timp promisiunea maritală”2

Potrivit Codului civil, logodnicilor le incumbă o serie de drepturi și obligații, și anume:

dreptul de a rupe logodna [art. 267 alin. (1) coroborat cu art. 269 alin. (1)]; obligația de restituire
a darurilor primite, în cazul ruperii logodnei (art. 268); dreptul de a fi despăgubiți, respectiv
obligația de a despăgubi pentru ruperea abuzivă a logodnei (art. 269‑270)3.
Evident, sunt străine de efectele logodnei acele drepturi și obligații morale sau patrimoniale
care sunt determinate exclusiv de calitatea de soț.
Logodna nu are ca efect (neapărat) conviețuirea logodnicilor sau, altfel spus, intrarea
lor în raporturi de concubinaj. Un argument credibil în acest sens îl constituie chiar dispozițiile
art. 266‑270 C. civ., care reglementează logodna exclusiv ca un act juridic civil.

Nulitatea logodnei
Fiind un act juridic civil, inevitabil, logodna este supusă sancțiunii nulității. Nulitatea
logodnei nu este sinonimă cu ruperea acesteia.
Sub aspectul cauzelor, nulitatea logodnei trebuie analizată diferit, după cum logodnicii, în
temeiul art. 266 alin. (2) C. civ., au decis sau nu să respecte dispozițiile legale privind condițiile
de fond ale căsătoriei.
În prima ipoteză cauzele de nulitate ale logodnei constau în nerespectarea dispozițiile art.
271‑277 C. civ. la care se adaugă corespunzător și cele generale, stipulate de art. 1250‑1253 C.
civ. În schimb, în cea de a doua ipoteză, sunt incidente numai cauzele generale de nulitate. În
ambele ipoteze, constituie cauză de nulitate a logodnei nerespectarea dispozițiilor art. 266 alin.
(5) C. civ., adică încheierea logodnei între persoane de același sex.

Încetarea logodnei
Logodna, încetează atunci când logodnicii se căsătoresc (moment în care logodnicii
devin soți), în situația morții unuia dintre logodnici sau în cazul ruperii acesteia4.

2
E. Florian, Căsătoria, în Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod civil.
Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 268
3
T. Bodoașcă, A. Csakany, Opinii privind reglementarea logodnei în Codul Civil român, în Rev. Dreptul nr.
5/2015
4
B. Moloman, L.C. Ureche Radiografie asupra instituţiei logodnei în reglementarea noului Cod civil, Revista

5
Ruperea logodnei
Art. 267 C. civ. în cele trei aliniate reglementează ruperea logodnei. Consecințele
ruperii logodnei și angajarea răspunderii pentru ruperea logodnei fiind reglementate de art.
268, respectiv art. 269 C. civ.
Astfel, logodnicul (bărbatul sau femeia) care rupe logodna nu poate fi constrâns să
încheie căsătoria, consimțământul fiind dat personal și liber atât în momentul încheierii
logodnei cât și în momentul ruperii logodnei, ruperea logodnei fiind tot o acțiune personală și
liberă.
Clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă astfel cel
care va rupe logodna va răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părți.
Asemenea încheierii logodnei care nu este supusă niciunei formalități și poate fi
dovedită cu orice mijloc de probă și ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalități și
poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Logodna nu reprezintă o etapă prealabilă obligatorie de parcurs în vederea
încheierii căsătoriei şi nici nu este o condiţionare sau o certitudine privind o viitoare
căsătorie între cei doi. Ea poate fi ruptă oricând, chiar şi unilateral, de oricare dintre
logodnici, fără consimţământul celuilalt. Totuşi, ruperea logodnei poate produce unele
efecte juridice în anumite situaţii.
Un prim efect al ruperii logodnei prevăzut de art. 268 C. Civ. se referă la obligaţia de
restituire a darurilor de logodnă. Astfel, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-
au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia
darurilor obişnuite. Practicii judiciare îi va reveni sarcina de a stabili criteriile în baza cărora se
va putea aprecia, într-un mod unitar, care dintre aceste daruri pot fi considerate obişnuite în
vederea excluderii lor de la obligaţia restituirii în condiţiile legii.1 Această obligaţie nu se naşte
dacă logodna este urmată de căsătorie sau a luat sfârşit prin decesul unui logodnic, având o
cauză străină de această promisiune de căsătorie. În lipsa unui element de calificare a unui dar
ca având caracter obișnuit, în literatura de specialitate5 s-a opinat că în această categorie pot fi
incluse darurile de valoare redusă, scopul legii fiind acela de protecție a darurilor de valoare
semnificativă, cum ar fi imobile, autoturisme, bijuterii de valoare6, rare, unicate, tablouri de
valoare, acțiuni bine cotate.

română de jurisprudență nr. 3/2015.

5
G.C. Frențiu, în Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii, doctrină și jurisprudență. Vol. I. Art. 1-952, Ed. Hamangiu,
București, 2012, p. 350, comentariul 4
6
Bijuteria în valoare de 14.000 de euro oferită cu ocazia celebrării logodnei nu poate fi considerată, ținând seama
de situația materială a donatorului, un simplu dar manual.

6
 La calificarea unui dar ca fiind obișnuit trebuie să se aibă în vedere contextul în care a
fost oferit, dar și starea materială a persoanelor în cauză.
Restituirea are loc în natură, ca regulă generală, și numai dacă aceasta nu mai este
posibilă (spre exemplu, bunul nu mai există, fiind distrus, pierdut, înstrăinat, degradat etc.),
restituirea se realizează pe măsura îmbogățirii. Ca atare, în această din urmă ipoteză, se va
restitui beneficiul obținut din acel bun. Restituirea darurilor poate fi pretinsă de logodnici, dar
și de către terții care au făcut daruri logodnicilor în scopul logodnei sau în timpul logodnei, dar
în vederea căsătoriei.
Obligația de restituire nu mai subzistă în situația în care logodna a încetat prin moartea
unuia dintre logodnici.
Înalta Curte de Casație și Justiție7 având în vedere dispozițiile art. 268 alin. (1) NCC, a
statuat că logodna, în concepția noului Cod civil, constituie o relație cu caracter social, moral
și cultural cu posibile consecințe juridice în plan patrimonial, în cazul ruperii unilaterale a
acesteia. În condițiile în care logodna încheiată de către reclamant cu pârâta a fost ruptă de
aceasta din urmă, în temeiul dispozițiilor art. 268 alin. (1) NCC, s-a născut în favoarea
reclamantului dreptul la restituirea darurilor acordate în vederea încheierii căsătoriei. Având
în vedere locul încheierii logodnei, respectiv pe teritoriul României, acțiunii în pretenții
formulate în temeiul art. 268 alin. (1) NCC îi este aplicabilă legea română, fiind incidente
dispozițiile art. 2.585 alin. (2) lit. c) NCC, chiar în condițiile în care litigiul conține mai multe
elemente de extraneitate, respectiv cetățenia americană a reclamantului, faptul că părțile s-au
cunoscut pe teritoriul Marii Britanii și că a avut loc o corespondență electronică trimisă și
primită din mai multe țări.

Cel de al doilea efect are în vedere situaţia în care ruperea logodnei este abuzivă sau
culpabilă, atrăgând obligaţia desdăunării în sarcina logodnicului ,,vinovat” atât pentru
cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, a celebrării acesteia, a pregătirii
locuinţei conjugale, cât şi pentru orice alte prejudicii materiale sau morale cauzate.
Totodată, partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi
obligată la despăgubiri în condiţiile menţionate mai sus.
Potrivit doctrinei de specialitate8 în aprecierea caracterului abuziv se ține seama, alături
de caracterul intențional, de elementul temporal – durata în timp a logodnei – și elementul

7
ICCJ, s. I civ., dec. nr. 3084 din 11 noiembrie 2014, pe http://www.scj.
8
G.C. Frențiu, în Colectiv, Noul Cod civil…, op. cit., p. 351, comentariul 2.

7
material – motivele concrete care au justificat ruperea logodnei. O logodnă ruptă la scurt timp
după încheierea ei poate fi apreciată ca abuzivă, o astfel de atitudine punând în discuție
seriozitatea pe care cel ce pune capăt logodnei o manifestă la încheierea ei. Poate fi catalogată
drept abuzivă ruperea logodnei cu puțin timp înainte de momentul celebrării căsătoriei, după o
lungă perioadă de conviețuire a celor doi viitori soți, după ce s-a depus declarația de căsătorie
la ofițerul de stare civilă, s-au distribuit invitațiile la nuntă. Și infidelitatea unuia dintre
logodnici constituie cauză abuzivă a ruperii logodnei, însă doar dacă aceasta a existat anterior
logodnei și cu toate acestea acesta a încheiat logodna.
În categoria cheltuielilor – atât cele făcute efectiv, cât și cele încă neefectuate, dar
contractate – care pot fi solicitate pentru ruperea abuzivă a logodnei intră: cheltuielile cu
rezervarea sălii în care va avea loc petrecerea de nuntă, tipărirea invitațiilor, cheltuielile cu
îmbrăcămintea viitorilor miri, sumele achitate cu titlu de avans pentru asigurarea celor necesare
nunții, cheltuielile înfăptuite pentru procurarea unor bunuri necesare soților în vederea pregătirii
locuinței comune; ținând cont de cele reliefate anterior, putem opina că în categoria cheltuielilor
care pot fi solicitate intră orice cheltuială care fie se dovedește că a fost efectuată, fie a fost doar
contractată, fără a fi plătită, dar care trebuie achitată, fiind făcută obligatoriu în scopul celebrării
căsătoriei sau din perspectiva căsătoriei. Per a contrario, nu intră în calculul despăgubirilor
cheltuielilor apreciate ca exagerate, care nu sunt necesare pentru organizarea unei nunți.
De asemenea, pot fi acordate despăgubiri și pentru alte prejudicii cauzate ca urmare a
ruperii logodnei, cum ar fi despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a atingerii
aduse demnității, onoarei unui logodnic, sănătății fizice sau psihice a acestuia. Despăgubirile
pot fi cumulate cu obligația de restituire a darurilor prevăzute la art. 268 C. civ.
Răspunderea civilă delictuală pentru ruperea culpabilă a logodnei poate fi angajată atât
la cererea logodnicului vătămat cât și la solicitarea terților care au achitat sau contractat anumite
cheltuieli în vederea căsătoriei. Acțiunea în răspundere civilă pentru prejudiciul patrimonial
suferit poate fi antrenată și la cererea părinților unuia dintre logodnici, care dovedesc ajutorul
material oferit ca urmare a încheierii logodnei și în perspectiva căsătoriei.
Acțiunea în răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciul moral cauzat aparține numai
logodnicului vătămat într-un drept al său nepatrimonial.
Sarcina probațiunii elementelor răspunderii pentru ruperea logodnei revine
reclamantului în temeiul dispozițiilor art. 243 Cpr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 270 C. civ., restituirea darurilor la cererea unui
logodnic sau a terților, repararea prejudiciului material suferit de logodnicul vătămat, repararea

8
prejudiciului moral suferit de logodnicul vătămat pot fi solicitate – de partea interesată pe cale
de acțiune într-un termen de un an de la data ruperii logodnei.