Tunica medie a vaselor de sange este alcatuita preponderent din:

a) tesut endotelial

b) tesut conjunctiv

c) fibre musculare

d) fibre nervoase
Exista trei tipuri de vase de sange: arterele, venele si capilarele.

Peretii majoritatii vaselor din sistemul circular au trei invelisuri sau tunici:
- tunica intima este un invelis intern alcatuit dintr-un singur strat de celule aplatizate, endoteliul,
sustinut de un tesut conjunctiv fin.
- tunica medie este invelisul mijlociu alcatuit predominant din muschi neted. Este stratul cu
variabilitatea cea mai mare. Arterele, venele si canalele limfatice se diferentiaza prin grosimea
acestui strat in raport cu dimensiunea lumenului si prin organizarea sa. In cazul arterelor sunt
prezente cantitati variabile de fibre elastice.
- tunica adventice este un invelis extern alcatuit din tesut conjunctiv.
 sino-atrial este:
a) 120-150/min
b) 70-80/min
c) 40-60/min
d) 14-45/min
Controlul excitatiei si al conducerii
intracardiace

Nodulul sinusal frecventa de descarcare: 70-80 pe

minut.

Nodulul atrio-ventricular frecventa de descarcare:

40-60 pe minut.

Fibrele Purkinje frecventa de descarcare: 15-45 pe

minut.

Frecventa nodulului sinusal fiind cea mai mare produce

si descarcarea fibrelor din etajele inferioare de
control. In mod normal, el indeplineste functia de
pacemaker al cordului.

Atunci cand se produce blocul A-V, impulsul nu se mai

propaga de la atrii catre ventriculi prin nodulul A-V si
sistemul fascicular. Atriile continua sa se contracte
dupa frecventa nodului sinusal normal, in timp ce Transmiterea impulsului cardiac de-a lungul
ventriculii se contracta dupa frecventa generata de inimii; este ilustrat momentul aparitiei (in
fibrele Purkinje (15-40 de batai pe minut). fractiuni de secunda dupa aparitia initiala in
nodulul sinusal) in diferitele regiuni ale inimii.
Fibrele Purkinje sunt cele care determina contractia
aproape simultana a fibrelor musculare ventriculare.
Eficacitatea pompei cardice este controlata si prin mecanisme simpatice si parasimpatice (vagale).
Stimularea simpatica poate creste frecventa cardiaca la adultul tanar de la 70 de batai pe minut pana
la 180-200 batai pe minut si, rareori, chiar la 250 de batai/min. Stimularea simpatica creste si forta
contractiei cardiace.
Inhibitia nervilor simpatici cardiaci poate scadea activitatea pompei cardiace. Fibrele nervoase
simpatice ale cordului descarca in mod continuu impulsuri cu o frecventa mica care mentin activitatea
de pompa la circa 30% peste cea corespunzatoare in care stimularea simpatica este absenta.

Stimularea intensa a fibrelor nervoase parasimpatice (vagale) ale cordului poate opri activitatea
cardiaca timp de cateva secunde dar, in general, cordul scapa si bate cu o frecventa de 20-40 batai
pe minut. Stimularea vagala puternica scade si forta contractiei musculare cardiace cu 20-30%.
Fibrele vagale sunt distribuite, in principal, la nivelul atriilor si foarte putin la nivel ventricular. Acest
lucru explica efectul care duce scaderea mai ales a frecventei cardiace si mai putin a fortei de
contractie.
 capului
(sinusului sagital) este:
a) +10 mmHg
b) -10 mmHg
c) +20 mmHg
d) +90 mmHg
Rezistenta venoasa si presiunea venoasa periferica

Cand sunt destinse, venele mari au o rezistenta la

fluxul sangvin apropiata de zero.
In anumite zone venele sunt comprimate de
structurile tisulare invecinate
 sistemul venos este:
a) 7 %
b) 16 %
c) 32 %
d) 64 %
 Sistemul circulator

Volumele sangvine in diferitele sectoare ale

circulatiei:
-84% circulatia sistemica;
-16% inima si plamani.

-64% in vene;
-13% in artere;
-7% in arteriole si capilare;
-7% in inima;
-9% in vasele pulmonare

Cele 7% in arteriole si capilare reprezinta un

volum foarte mic comparat cu suprafata lor
foarte mare de sectiune.
Presiunea sis în arterele sistemice mari este:
a) 120 mmHg
b) 80 mmHg
c) 25 mmHg
d) 8 mmHg

a) 120 mmHg
b) 80 mmHg
c) 25 mmHg
d) 8 mmHg
 Circulatia sistemica
Presiunile in diferite - Aorta sistolic - 120 mmHg
sectoare ale circulatiei - diastolic 80 mmHg
- Capilarele sistemice capetele arteriolare - 35 mmHg
- capetele venoase 10 mmHg
Circulatia pulmonara
- Artera pulmonara sistolic 25 mmHg
- diastolic 8 mmHg
- Capilarele pulmonare 7 mmHg (media).
In electrocardiograma complexul QRS corespunde:
a) atriale
b) atriale
c) ventriculare
d) ventriculare

In electrocardiograma unda P corespunde:

a) atriale
b) atriale
c) ventriculare
Electrocardiograma normala

Atunci cand impulsul cardiac se propaga la nivelul cordului, diferenta de potential disemineaza si la
nivelul tesuturilor adiacente. O mica parte a acestei diferente de potential se propaga pana la suprafata
corpului si poate fi masurata prin plasarea de electrozi pe tegument de ambele parti ale corpului.

Electrocardiograma normala este formata din succesiunea urmatoarelor unde:

- Unda P produsa de potentialele electrice generarate prin depolarizarea atriala inainte de contractia
atriala;
- Complexul QRS este consecinta potentialelor generate prin depolarizarea ventriculara inainte de
contractia ventriculara;
- Unda T - este produsa de potentiale generate pe masura ce ventriculii revin din starea de
depolarizare.

Unda P si complexul QRS sunt unde de

depolarizare;

Unda T este unda de repolarizare.

Ciclul cardiac