Universitatea din București

Facultatea de Sociologie și Asistență Socială

Problemele populației vârstnice

Ancheta socială – instrument în acordarea de servicii sociale pentru persoanele vârstnice

 Persoanele vârstnice reprezintă o categorie de populație vulnerabilă datorită limitărilor
fiziologice și fragilității caracteristice fenomenului de îmbătrânire. Persoanele vârstnice, în
funcție de situațiile de particulare de natură socio-economică, medicală și fiziologică,
beneficiază de măsuri și acțiuni specifice de protecție socială.
Nevoile pe care aceștia le au la o anumită vârstă merită să fie tratate cu atenție.
Asistentul social este cel care ajută la rezolvarea problemelor persoanelor vârstnice ,
care nu-și pot asigura în mod independent resursele necesare pentru un mod de viață decent,
prin oferirea de servicii de asistență socială , respectând valorile și principiile impuse de codul
deontologic al profesiei.
Dreptul la asistență socială a persoanelor vârstnice se evaluează prin ancheta socială
care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecțiunile ce necesită îngrijire specială,
capacitatea de a se gospodări și de a îndeplini cerințele firești ale vieții zilnice, condițiile de
locuit, precum și veniturile efective sau potențiale considerate minime pentru asigurarea
satisfacerii nevoilor curente ale vieții.
Ancheta socială în domeniul asistenţei sociale se bazează pe “studiul de caz”, ce are în
vedere o acţiune de intervenţie directă, individualizată sau colectivă, în care asistentul social
ia contact direct cu persoanele care sunt supuse evaluării.
Ancheta socială reprezintă instrumentul tehnic de cercetare (investigare) a
beneficiarului pentru cunoaşterea problematicii sociale sau a celei medico-sociale manifestate,
în scopul stabilirii măsurilor necesare.
Elementele care deosebesc anchetele sociale sunt: scopul, obiectul, conţinutul, mediul
social şi sursa de informaţie.

Scopul anchetei sociale este acela de a furniza și completa informaţiile referitoare la

situația beneficiarului în vederea completării dosarului acestuia, analizării datelor și luării
deciziilor: alocarea unor beneficii, întocmirea planurilor de servicii etc.

Obiectul anchetei este acela de a determina căile spre formularea ipotezelor şi spre
verificarea acestora. Obiectul anchetei se concretizează în colectarea de date privind persoana
aflată în dificultate.

Conţinutul anchetei poate fi structurat pe patru mari grupe de informații:

caracteristicile demografice ale persoanelor vârstnice, mediul social, activităţile, opiniile şi
atitudinile acestora.
 Mediul cuprinde totalitatea factorilor fizici, sociali şi economici care influenţează
beneficiarul, respectiv, ocupaţia şi veniturile acesteia, condiţiile de locuit, serviciile sociale de
care beneficiază, etc. Prin intermediul anchetei sociale se stabilesc informaţii precise privind:
locuinţa persoanei vârstnice (spaţiu, confort, condiţiile igienico-sanitare, etc.), probleme
legate de felul de viaţă al acesteia (programul zilnic, alimentaţia, etc.), rețeaua de relaţii
sociale (relaţiile familiale, structura familiei, componenţa), dar și convingerile, concepțiile
despre lume și viață, valorile spirituale și morale ale persoanei şi familiei sale.

Sursa de informaţie provine în principal din declaraţiile persoanei investigate și ale

membrilor familiei extinse, prietenilor și vecinilor (după caz), dar și medicului de familie,
organelor de poliţie, etc.

Ancheta socială este prin designul său o combinaţie între ghidul de interviu şi
chestionar, oferind astfel posibilitatea de a culege informaţii, punctuale dar şi mai de detaliu,
şi a le ordona încă pe parcursul colectării; acest lucru facilitează înregistrarea informaţiilor,
analiza şi interpretarea lor, sporind eficienţa muncii de asistare în care este angajat acest
intrument.

Ancheta socială are o structură – bazată pe unităţi tematice (ex. date de identificare
ale beneficiarului, istoricul familiei, evaluarea situației economice, evaluarea situației sociale,
starea de sănătate, alte informații relevante, analiza infirmațiilor, concluzii şi propuneri.

Nu în ultimul rând, ancheta socială este aproape indispensabilă activităţii de asistare

socială, pentru că ea presupune în mod obligatoriu, contactul direct, nemijlocit cu realitatea
socială, cu mediul social concret în care trăieşte beneficiarul asistării şi în care se manifestă
problemele şi nevoile sale.

Astfel, angajând instrumentul de culegere a datelor care este ancheta socială, asistentul
social va putea să înţeleagă la faţa locului cum trăieşte cel evaluat, care sunt circumstanţele în
care se exprimă situaţia sa problematică. Înţelegerea se va dezvolta atât pe baza observaţiilor
pe care asistentul social le face la faţa locului, cât şi pe baza schimbului de mesaje într-un
context de intervievare, cu cel / cei evaluaţi.

Asistentul social are prin intermediul anchetei sociale, avantajul accesului nemijlocit
la o mare varietate de informaţii, cu condiţia însă de a stăpâni şi direcţiona adecvat şi celelalte
metode şi tehnici de culegere a datelor: observaţia şi interviul, prin angajarea cărora, ancheta
socială îşi dezvoltă conţinutul. În completare, se pot aduce informaţii relevante obţinute prin
studiul documentelor (ex. acte de identitate, de proprietate, adeverinţe medicale, documente
ale primăriei, etc.).

Ancheta socială presupune punerea în mişcare de către asistentul social a unui evantai
foarte bogat de deprinderi: de observare, de documentare, de înregistrare şi clasificare a
datelor, de operaţionalizare a valorilor specifice asistenţei sociale şi nu în ultimul rând, de
analiză şi interpretare a datelor şi formulare a concluziilor ce se desprind din întregul efort de
realizare a anchetei sociale.