Academia ,,Ştefan cel Mare” a MAI

Catedra ,,Drept public şi securitate a frontierei”

Disciplina OOND

Tema: Justiția și principiile sale democratice

conf.univ., doctor în drept
Mariana PAVLENCU
 Planul:
1. Noțiunea de justiție și particularitățile sale
2. Caracteristici generale privind principiile justiției. Principiul
legalităţii
3. Accesul liber la justiţie
4. Principiul prezumţiei nevinovăţiei
5. Principiul publicităţii dezbaterilor judiciare
6. Distribuirea aliatorie ale dosarelor și constituirea completelor
de judecată
7. Egalitatea părților și caracterul contradictoriu al dezbaterilor
judiciare
8. Limba de procedură și dreptul la interpret
9. Dreptul la apărare
10. Independența, imparțialitatea și inamovabilitatea judecătorilor
11. Inviolabilitatea persoanei, domiciliului, proprietății, secretul
corespondenței și vieții private.
 1. Noțiunea de justiție și
particularitățile sale

Conceptul de justiţie, întâlnit deseori şi ca jurisdicţie are multiple

accepţiuni. Originea sa provine din dreptul roman: Jurisdictio în
limba latină înseamnă a pronunţa dreptul (ius/drept şi dicere/a spune,
a pronunţa).

Particularităţi prin care justiţia se deosebeşte de celelalte genuri

de activitate statală.
 Justiţia se înfăptuieşte numai de instanţele judecătoreşti;
 Justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi în strictă conformitate cu
legea;
 Justiţia se înfăptuieşte într-o formă strict procedurală;
 Drept urmare a înfăptuirii justiţiei se aplică constrângerea de stat.
 Justiția se înfăptuiește prin metode prevăzute de lege.
 2. Caracteristici generale privind principiile justiției

Potrivit DEX-ului, principiu este un element fundamental, idee, lege

de bază pe care se întemeiază o teorie ştiinţifică, un sistem politic,
juridic, o normă de conduită etc; la plural- totalitatea legilor şi a
noţiunilor de bază ale unei ştiinţe.
Principiile fundamentale ale justiţiei au importanţă din următoarele
considerente:

sunt prevăzute de Constituţia Republicii Moldova, de Legea privind
organizarea judecătorească şi în alte legi speciale formând un
sistem de principii interdependente şi condiţionate reciproc;

definesc însăşi caracterele fundamentale ale justiţiei;

în lipsa textului de lege expres sau apropiat dupa care se conduce
instanţa în rezolvarea cauzelor judiciare, aceasta recurge la analogia
dreptului, la aplicarea principiilor fundamentale.
 2. Principiul legalității
Principiul legalităţii reprezintă un principiu fundamental al activităţii
statale, ce reflectă voinţa poporului în necesitatea apărării intereselor sale.
Respectarea Constituţiei şi a legilor este o cerinţă a statului de drept, care
reclamă că cetăţenii patriei să cunoască cu precizie drepturile şi obligaţiile ce
le revin, iar statul să le creeze cadrul organizatoric adecvat pentru exercitarea
acestor drepturi şi îndeplinirea obligaţiilor.
Principiul legalităţii în procesul înfăptuirii justiţiei cuprinde în esenţă
câteva elemente definitorii, şi anume:

înfiinţarea doar prin lege a instanţelor judecătoreşti, precum şi
desfăşurarea activităţii acestora conform competenţei şi doar în
componenţa stabilită de lege;

respectarea de către instanţele judecătoreşti, pe tot parcursul judecării
cauzei, a legii materiale şi a celei procesuale;

garantarea respectării integrale a drepturilor procesuale acordate de
lege participanţilor şi prevede doar utilizarea mijloacelor şi modelelor
admise de lege.
 3. Accesul liber la justiție

Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti
competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale
legitime. Asociaţiile cetăţenilor, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile au
dreptul, în modul stabilit de lege, la acţiune în instanţă judecătorească pentru
apărarea drepturilor şi intereselor legitime care le-au fost încălcate.
Asigurarea accesului liber la justiţie în orice stat de drept precum este şi Republica
Moldova s-ar putea realiza la un nivel şi mai bun daca se va ţine cont de urmatoarele criterii de
bază ale accesulului la justiţie:

lipsa unor impedimente organizatorice de acces la instanţele de judecată şi alte
mijloace judiciare de soluţionare a conflictelor;

cunoaşterea de către populaţie a informaţiei referitoare la disponibilitatea
mecanismelor judiciare şi a procedurilor de funcţionare a acestora;

existenţa unui sistem optim de cheltuieli judiciare şi a unui mecanism complex de
asigurare a asistenţei juridice pentru păturile social-vulnerabile;

executarea deciziilor instanţelor de judecată şi asigurarea unui impact social
efectiv.
 4. Principiul prezumţiei nevinovăţie
Prezumţia de nevinovăţie constituie baza procesului penal modern,
dovedind o relaţie deosebită cu principiul procesului penal echitabil, întrucât
este destinată să protejeze individul faţă de autorităţile publice.
Având ca principală sursă de inspiraţie Declaraţia Drepturilor Omului şi
Cetăţenilor din 1789, promotorii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului
au consacrat în alineatul al doilea al articolului 6 din CEDO prezumţiei de
nevinovăţie: «Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată
nevinovată pană ce vinovăţia sa va fi legal stabilită».
În Republica Moldova prin Legea privind organizarea judecătorească, la
art 7; prevede că prezumţia nevinovăţiei este: ,,Orice persoană acuzată de
un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în
mod legal, în baza sentinţei definitive a instanţei judecătoreşti”şi aceasta
(prezumţia) îşi gaseşte consacrarea în Constituţie, la art. 21 cât și în Codul
de procedură penală la art. 8.
 5. Principiul publicităţii dezbaterilor judiciare
Art. 6 al CEDO stabileşte că: “hotarârea trebuie să fie pronunţată în
mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi
publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei parţi a acestuia, în
interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale, într-o
societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii
private a parţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut
necesara de către instanţă, atunci când, în împrejurări speciale,
publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei”.

Acest principiu este consacrat în Constituţia Republicii Moldova, care

la art. 117 stabileşte că “În toate instanţele judecătoreşti şedinţele de
judecată sunt publice. Judecarea proceselor în şedinţă închisă se admite
numai în cazurile stabilite prin lege, cu respectarea tuturor regulilor de
procedură”.
 6. Distribuirea aliatorie ale dosarelor și constituirea
completelor de judecată
Activitatea de judecare a cauzelor se desfăşoară cu respectarea principiului
distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul Programului integrat de
gestionare a dosarelor.
În cazul în care judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza este în imposibilitatea
de a continua judecarea acesteia, persoana responsabilă, în temeiul unei încheieri
motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti, prin intermediul Programului integrat
de gestionare a dosarelor, asigură redistribuirea aleatorie a dosarului altui judecător.
Fişa cu datele privind distribuirea aleatorie a dosarelor se anexează în mod
obligatoriu la fiecare dosar.
Constituirea completelor de judecată şi desemnarea preşedinţilor acestora se
fac la începutul anului prin dispoziţie a preşedintelui instanţei. Schimbarea
membrilor completului se face în cazuri excepţionale, în baza unei încheieri motivate
a preşedintelui instanţei judecătoreşti şi potrivit criteriilor obiective stabilite de
regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. Încheierea motivată
privind schimbarea membrilor completului se anexează la materialele dosarului.
Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet
decât în condiţiile prevăzute de lege.
 7. Egalitatea părților și caracterul contradictoriu al
dezbaterilor judiciare
Toate procesele de judecată se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi
egalităţii părţilor în drepturile procedurale. Deoarece duelul dintre acuzare şi apărare,
dintre pârât şi reclamant apare evident şi se manifestă în confruntarea de opinii şi
argumente legate de modul în care urmează să se soluţioneze cauza.
Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât părţile şi
ceilalţi participanţi la proces să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi
dovedi poziţia în proces, de a alege modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine
stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi persoane, de a-şi expune opinia
asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are legătură cu pricina dată judecăţii
şi de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei.
Egalitatea părţilor în drepturile procedurale este garantată prin lege şi se
asigură de către instanţă prin crearea posibilităţilor egale, suficiente şi adecvate de
folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra
circumstanţelor de fapt şi de drept, astfel încât nici una dintre părţi să nu fie
defavorizată în raport cu cealaltă.
Nerespectarea acestui principiu în cursul judecăţii duce la nulitatea hotărârii,
întrucât se încalcă şi alte principii fundamentale ale justiţiei, în special cel al
dreptului la apărare.
 8. Limba de procedură și dreptul la interpret

Procedura judiciară se desfăşoară în limba de stat. Persoanele care nu

posedă sau nu vorbesc limba de stat au dreptul de a lua cunoştinţă de toate
actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin traducător, la
necesitate prin interpret.
Interpret este numită persoana care este autorizată în exprimarea limbajului
mimico-gestual, traducător este persoana care cunoaşte limbile necesare pentru a
traducere, precum şi terminologia juridică, nu este interesată în cauza penală şi
acceptă să participe în această calitate, el va fi desemnat în această calitate de organul
de urmărire penală sau de instanţa de judecată în cazurile prevăzute de CPP.
În cazul când procedura judiciară se efectuează în altă limbă, documentele
procesuale judiciare se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba de stat. Actele
instanţei de judecată şi alte documente procesuale, care, potrivit legii, urmează a fi
înmânate părţilor se vor traduce în limba lor maternă sau în altă limbă pe care o
cunosc.
 9. Dreptul la apărare

Unul dintre principiile fundamentale ale justiţiei este principiul garantării dreptului
de apărare, fiind nu numai o manifestare a statului de drept , dar şi o condiţie necesară
pentru realizarea eficientă a justiţiei.
Fiind unul dintre drepturile fundamentale ale cetăţenilor, dreptul la apărare este
înscris într-o serie de acte internaţionale, cum ar fi: (CEDO) Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului, Carta Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea îl găsim consfințit și în Constituția RM în art. 47 dreptul la un proces
echitabil, stabileşte că persoanele care nu au resursele necesare vor beneficia de asistenţă
judiciară gratuită în măsura în care un asemenea ajutor este necesar pentru asigurarea
accesului efectiv la justiţie.
Iar în Legea privind organizarea judecătorească găsim prevedere că: În tot cursul
procesului părţile au dreptul să fie reprezentate sau, după caz, asistate de către un
apărător ales sau de către un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat.
Asistenţa juridică internaţională se solicită sau se acordă în condiţiile prevăzute de
lege şi de convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
 10. Independența, imparțialitatea și inamovabilitatea
judecătorilor
Independenţa judecătorului prezintă mai multe aspecte: independenţa puterii
judecătoreşti în ansamblul său, în raport cu celelalte puteri din stat, independenţa
judecătorului, independenţa judecătorului în raport cu părţile din proces,
independenţa judecătorului în raport cu colegii săi. El trebuie să statueze în deplină
independenţă asupra cauzelor cu care este sesizat. Acesta trebuie, în cazuri concrete,
să analizeze interesele societăţii în raport cu cele ale individului şi să ţină seama de
toate circumstanţele pertinente.
Imparţialitatea judecătorului este în mod deosebit importantă în domeniul
procesului penal, pentru că pune direct în joc onoarea şi libertatea persoanelor, ceea
ce implică o neutralitate şi o credibilitate neândoielnică a judecătorului.
Se apreciază că este independent judecătorul care nu este supus nici unor presiuni
şi este imparţial judecătorul care nu are prejudecăţi în soluţionarea cauzei în legătură
cu soluţionarea căreia a fost sesizat.
Inamovibilitatea judecătorilor presupune dreptul pe care aceștia îl au în timpul
deţinerii aceastei funcţii, fiind protejat de orice măsură arbitrară care priveşte:
îndepărtarea lor din funcţie, transferarea sau chiar promovarea. Regulile privind
inamovibilitatea judecătorilor sunt stabilite prin Legea cu privire la statutul
judecătorului. Promovarea, transferarea şi sancţionarea judecătorilor fiind dispusă de
o autoritate distinctă, şi anume Consiliul Superior al Magistraturii
 11. Inviolabilitatea persoanei, domiciliului, proprietății,
secretul corespondenței și vieții private.
Inviolabilitatea persoanei — inviolabilitatea persoanei, libertatea individuală și
siguranța persoanei sunt inviolabile. Nimeni nu poate fi reținut și nici arestat decât în
cazurile și în condițiile legii.
Privarea de libertate, arestarea, internarea forţată a persoanei într-o instituţie medicală
sau trimiterea ei într-o instituţie educaţională specială, precum și prelungirea acestor
măsuri, se permit numai în baza unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti
motivate.
Reţinerea persoanei nu poate depăşi 72 de ore. Arestul persoanei nu poate depăși 30 de
zile.
Persoanei reţinute sau arestate i se aduc imediat la cunoştinţă drepturile sale şi
motivele reţinerii sau arestării, circumstanţele faptei, precum şi încadrarea juridică a
acţiunii de săvîrşirea căreia ea este bănuită sau învinuită, în limba pe care o înţelege, în
prezenţa unui apărător ales sau a unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat.
Organul de urmărire, procurorul sau instanţa judecătorească este obligată să elibereze
imediat orice persoană deţinută ilegal sau dacă temeiurile reţinerii ori arestării au decăzut.
Percheziţia, examinarea corporală, precum şi alte acţiuni procesuale care aduc
atingere inviolabilităţii persoanei, pot fi efectuate fără consimţământul persoanei sau al
reprezentantului ei legal numai în condiţiile legii.
 Orice persoană reţinută sau arestată trebuie tratată cu respectarea
demnităţii umane.
În timpul desfăşurării procesului penal, nimeni nu poate fi maltratat fizic
sau psihic şi sunt interzise orice acţiuni şi metode care creează pericol pentru
viaţa şi sănătatea omului, chiar şi cu acordul acestuia, precum şi pentru mediul
înconjurător. Persoana reţinută, arestată preventiv nu poate fi supusă violenţei,
ameninţărilor sau unor metode care ar afecta capacitatea ei de a lua decizii şi
de a-şi exprima opiniile.
Inviolabilitatea domiciliului - este garantată de lege. În cursul procesului
penal, nimeni nu este în drept să pătrundă în domiciliu contrar voinţei
persoanelor care locuiesc sau deţin sediu în ele, cu excepţia cazurilor şi
modului prevăzute de lege.
Percheziţiile, cercetările domiciliului, precum şi alte acţiuni de urmărire
penală la domiciliu, pot fi ordonate şi efectuate în baza unui mandat judiciar,
cu excepţia cazurilor şi modului prevăzute de legislație. În cazul efectuării
acţiunilor procesuale fără mandat judiciar, organul abilitat să efectueze aceste
acţiuni, imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore de la terminarea acţiunii,
prezintă instanţei de judecată materialele respective pentru controlul legalităţii
acestor acţiuni.
 Inviolabilitatea proprietății - persoana fizică sau juridică nu
poate fi lipsită în mod arbitrar de dreptul de proprietate. Nimeni nu
poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică şi
în condiţiile legii şi conform principiilor generale ale dreptului
internaţional.
Bunurile pot fi puse sub sechestru numai în baza hotărârii
judecătoreşti. Toate bunurile ridicate în cursul acţiunii procesuale se
descriu în procesul-verbal al acţiunii respective, iar persoanei de la
care acestea au fost ridicate i se înmânează copia de pe procesul-verbal
al acţiunii.
Secretul corespondenței - dreptul la secretul scrisorilor, al
telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al
celorlalte mijloace legale de comunicare este asigurat de stat. În cursul
procesului penal, nimeni nu poate fi lipsit sau limitat în acest drept.
Limitarea acestui drept se admite numai în baza unui mandat
judiciar emis în condiţiile legii.
 Inviolabilitatea vieţii private - Orice persoană are dreptul la
inviolabilitatea vieţii private, la confidenţialitatea vieţii intime, familiale, la
protejarea onoarei şi demnităţii personale. În cursul procesului de judecată,
nimeni nu este în drept să se implice în mod arbitrar şi nelegitim în viaţa
intimă a persoanei.
La efectuarea acţiunilor procesuale nu poate fi acumulată fără necesitate
informaţie despre viaţa privată şi intimă a persoanei. La cererea organului de
urmărire penală şi a instanţei de judecată, participanţii la acţiunile procesuale
sunt obligaţi să nu divulge asemenea informaţii şi despre aceasta se ia un
angajament în scris. Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul
procesului penal se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr. 133
din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.
Persoanele de la care organul de urmărire penală cere informaţie despre
viaţa privată şi intimă sunt în drept să se convingă că această informaţie se
administrează într-o cauză penală concretă.
Probele care confirmă informaţia despre viaţa privată şi intimă a
persoanei, la cererea acesteia, se examinează în şedinţă de judecată închisă.