Sunteți pe pagina 1din 3

Liberalism si realism-izbucnirea razboiului din

Irak

Realismul este o ideologie estetică, în care se pune accentul pe


relaţia dintre artă şi realitate. Instrumentul indispensabil al artei
autorului este observarea atentă a realităţii şi reflectarea ei
veridică, obiectivă în creaţie.

Realismul a avut un impact major în epică, în special asupra


romanului şi în dramaturgie. Una dintre trăsăturile caracteristice
ale acestuia este interesul acordat de către scriitori raporturilor
dintre om şi mediu, dintre individ şi societate. Elementele unui
stil realist pot fi identificate în diferite culturi şi epoci istorice.

În cea de-a doua parte a secolului XIX, realismul capătă, pe plan


european, caracterul unui curent, al unei orientări estetice,
teoretizate de către artişti şi de către critici şi ilustrate prin
numeroase creaţii.

Liberalismul este o doctrină care se opune socialismului şi


dirijismului, proclamă principiul nonintervenţiei statului în
economie, în relaţiile economice existente între indivizi, grupuri
sociale sau naţiuni; promovează ideea libertăţii economice, a
liberului schimb, a liberei concurenţe.

Liberalismul s-a instituit ca o concepţie politică utilă după


proclamarea independenţei SUA (1776) şi după revoluţia franceză
(1789-1794), situându-se în prim planul concepţiilor politice ale
secolului XIX şi primelor decenii ale secolului XX”. Liberalismul
este o ideologie care de-a lungul timpului a căpătat diferite
forme: liberalism clasic şi revizionist, vechi şi nou, liberalism
politic şi economic, liberalism perfecţionist şi liberalism minimal.
Potrivit profesorului britanic John Gray, toate aceste forme ale
liberalismului enumerate anterior, au în comun patru elemente:
individualismul, egalitarismul (egalitatea în faţa legii),
universalismul şi progresismul.

Liberalismul a pus accentul de la început pe toleranţă şi


pluralism, limitarea puterii politice şi separarea puterilor în stat,
libertatea individuală şi proprietatea privată, unicitatea şi
inviolabilitatea individului, drepturi individuale şi autonomie
personală.

Liberalismul este o doctrină politică şi economică ce este


caracterizată de anumite principii cum ar fi: principiul maximei
libertăţi individuale egale; principiul autoreglării spontane a
economiei; principiul reducerii la minim a rolului statului;
principiul reducerii dreptăţii la legalitate.

Criticile aduse liberalismului: că este ateu şi relativist, nihilistic


şi reducţionist, instrumental şi universal, cosmopolit şi lipsit de
profunzime.

În ceea ce priveşte Europa de est, după căderea comunismului,


deoarece liberalismul a luat mai mult o formă anti-comunistă, el
a avut doar un program general, insuficient articulat, şi care a
reflectat doar o situaţie momentană, ce s-a dovedit ineficientă în
momentul în care liberalismul a trecut de la starea de opoziţie la
cea de guvernământ.

Liberalismul este un sistem teoretic şi doctrinar care are la bază,


potrivit lui Ivanciu Nicolae-Văleanu, următoarele idei: „homo
economicus este actorul principal al vieţii economice;
proprietatea privată este temelia producţiei raţionale şi eficiente;
piaţa şi categoriile ei constituie mecanismul economic optim,
capabil să rezolve în mod automat, pe baza cererii şi ofertei,
toate dezechilibrele, asigurând în permanenţă echilibrul şi
eficienţa; profitul particular este stimulentul activităţii
economice;măsurile de protejare a economiei naţionale şi
favorizarea unor ramuri în detrimentul altora au consecinţe
funeste pentru dezvoltarea armonioasă a organismului economic
naţional. El cunoaşte două orientări principale: cea liberal-
democrată - printre ai cărei reprezentanţi de seamă se numără
Ion Ghica, Enric Winterhalder şi George Bariţiu - care, constatând
caracterul agrar al economiei româneşti, consideră posibilă şi
necesară dezvoltarea industrială, dar numai în condiţii de liberă
concurenţă, adică fără măsuri protectoare pe care le aprecia ca
fiind artificiale; şi cea liberschimbistă agrarian-conservatoare -
printre ai cărei fruntaşi se află Ion Strat, Al. Moruz, N. Filipescu,
Petre Carp, P. Missir - care privesc dezvoltarea agrară ca pe un
element specific al economiei noastre, văzând în industrie ceva
dăunător organismului economic.

Razboiul din Irak

Unul dintre evenimentele cele mai mediatizate pe plan


mondial, îl reprezintă iminenta izbucnire a unui război împriva
Irakului de către forţele militare ale tarilor membre N.A.T.O.
Motivul care determina aceasta acţiune este refuzul Irakului
de a se încadra in rezoluţia O.N.U. cu privire la deţinerea si
folosirea armelor chimice si biologice de distrugere in masa.
Experţii O.N.U. insarcinati cu inspectarea arsenalului de
arme, deţinut de Irak au tras concluzia ca aceste arme au o raza
mai mare de acţiune decât cea admisa pe plan mondial. Ideea
unui eventual război s-a ivit după ce Sadam Hussein a refuzat
propunerea O.N.U. de distrugere a acestor rachete, situaţie in
care preşedintele Statelor Unite ,Geoge Bush, a chemat tarile
membre N.A.T.O. de a participa cu efective militare la acţiunea
de dezarmare a Irakului prin forţă .Acţiunea a fost respinsa de
unele state membre precum Franţa, Germania ,Belgia care
propun rezolvarea conflictului pe cale diplomatica.
Romania care a fost invitata sa adere la N.A.T.O. in anul
2004,in şedinţa parlamentului din data de 13.02.2003 a fost de
acord cu participarea sa , punând la dispoziţie trupe combatante
si necombatante in zona de conflict, precum si spaţiul aerian al
tarii noastre pentru utilizarea lui de câtre avioanele de lupta ale
aliaţilor.