Sunteți pe pagina 1din 4

Sistemul de invatamint in republica Moldova

În Moldova, reforma învăţământului este realizată, aducând împreună cu continuă să


opereze modelul sistemului de învăţământ sovetskogo care păstrează acelaşi nivel de calificare şi a
pus în mişcare un nou sistem de nivelurile de educaţie şi abilităţi relevante, care sunt descrise mai
jos.

Noua structură de învăţământ secundar al Republicii Moldova include următoarele etape


principale:
învăţământ primar durată de 4 ani, efectuate în şcolile primare cu 6 sau 7 ani;

1 st ciclu de învăţământ secundar, durata de 5 ani (5-9 ani de studii), după care elevii alege tipul de
formare, a ciclului final al învăţământului secundar;

2a final de ciclu de învăţământ secundar dureaza 2 ani în şcolile din învăţământul secundar (10-11 ani
de studii), şi se încheie cu un certificat (Atestat de maturitate), sau este deţinut în licee de 3 ani (10, 11,
12 ani de studii), şi, în final diploma de bacalaureat (Diploma de Bacalaureat), care le dă dreptul la
admiterea în învăţământul superior.

Învăţământul superior se desfăşoară în universităţi, academii şi institute.

De învăţământ superior non-nivel universitar, în termen de 2-3 ani de învăţământ de la


colegii cu un curs de specializare pe termen scurt, în agronomie, învăţământ, construcţii, etc şi
conduce la post-secundar nivel de calificare (Diploma de învăţământ superior prescurtată).

De învăţământ superior universitar dureaza de la 4 la 6 ani, în funcţie de direcţia de


formare.După finalizarea acordate diplome de licenţă (Diploma de licenţă) sau grade profesionale
(Doctor-Medic sau diplomă de Jnginer)
A doua etapă a învăţământului universitar superior duce la o diplomă de doctor (Diploma
de Doctor) după 3 sau 4 ani de formare suplimentară la sfârşitul primei etape a învăţământului
superior.

Superior calificărilor academice în prezent şi Republica Moldova este un grad ştiinţific


"Doctor gabilitirovannogo» (Doctor abilitatin), atribuite în toate domeniile majore ştiinţifice.Candidaţii
pentru această calificare ar trebui să aibă un grad de doctor în direcţie ştiinţifice relevante.

În prezent, Republica Moldova a introdus un nou 10-punct de evaluare a Sistemului de


cunoaştere (în loc de 5 anterioare-punct). În acest sistem, scorul de întâlnire este de 4 la 5 puncte,
astfel cum sunt stabilite de către instituţia de învăţământ.

În prezent, numărul total de studenţi din ţară este de aproximativ 123 de mii de
oameni.Dintre acestea, 64.7% din studenţi studiază Full-Departamentul de timp, şi 35,3% - în
absenţă.Diplome Majoritatea şcolilor moldoveneşti enumerate în străinătate şi sunt considerate de
prestigiu.

În plus faţă de universităţi particulare, de certificare şi centre de învăţământ, Academia


de Externe, de asemenea, oferă profesioniştilor din Moldova de învăţământ suplimentare.

În materie de învăţământ superior din Moldova, cu aceleaşi probleme ca multe alte ţări - în sistemul de
învăţământ are 36 de mii de profesori şi doar 8% din acest număr sunt tineri profesionisti, in timp ce
63% au vechime de peste 18 ani.

În plus, pentru mulţi ani a sistemului existent contractul de admitere universitate frunze
intraţi multe "peste bord" navă de învăţământ superior. În exercitarea efectiv profitabile contracte de
universităţi pe piaţa muncii în Republica Moldova nerevendicată specialişti, avocaţi şi economişti, de
exemplu, şi de a oferi tinerilor aşteptările nerealiste cu succes găsi de lucru în ţara lor.
Potrivit statisticilor, în 2008, numai 10% dintre ei ar putea rezolva pe o specialitate. Vara
trecută, Universitatea de Stat din Moldova a lansat 9 mii de studenţi, şi a primit - 3, 7 mii. Şi aceasta, în
plus, că, în domeniul educaţiei în Republica Moldova este gratuit.
Cu toate acestea, în 2013, această situaţie se va schimba drastic cu adoptarea Codului
cu privire la educaţie. După aceea, pentru a primi de învăţământ superior în universităţi din Republica
Moldova va fi posibil numai pe o bază bugetare. În plus, promite să crească burse elevilor, cadrelor
didactice a salariilor şi a condiţiilor de viaţă a studenţilor în cămine.

În Moldova:

- 35 universităţi.
- 1551 de şcoli, gimnazii şi licee.
- 51 colegiu.
- 1295 grădiniţe.
- 56 pentru copii tabere.

Sistemul de invatamint din Japonia

Prezentarea generala

Sistemul de invatamant nipon are o structura 6-3-3-4 (adica 6 ani scoala elementara, 3 ani gimnaziu, 3
ani liceu si 4 invatamant superior). Obligatoriu sunt 9 ani, adica scoala elementara si gimnaziul. In cea ce
priveste performantele, japonezii se situeaza pe primele locuri cu 100% din populatie avand educatia
obligatorie de 9 ani, si foarte aproape de 0%, procentul de analfabeti. Cu toate ca nu este obligatoriu,
liceul se bucura de prezenta a 96% din populatie, in marile orase acest procent ajungand la 100%. Acest
lucru nu inseamna ca fiecare isi permite luxul de a alege liceul, majoritatea multumindu-se cu a doua
sau a treia varianta din lista preferintelor.
In ceea ce priveste universitatiile, in 1998 erau 98 de universitati de stat, 53 universitati publice (finantate
partial de stat) si 425 de universitati private. 46,2% din studentii care termina liceul sunt acceptati la
facultate (comparativ: 48.6% in S.U.A.; 56.4% Marea Britanie, 34.3% in Germania).

Anul scolar incepe in aprilie, si cel putin in licee si universitati este structurat in 2 semestre, cu vacante de
6 saptamani in perioada de vara, una de anul nou si 2-4 saptamanii vacanta de primavara, de sfarsit de
an scolar. Cu toate acestea, raportat la restul lumii, studentii japonezii sunt nevoiti sa faca o multime de
teme in aceste perioade.

Un aspect foarte diferit fata de universitatiile din intreaga lume este ca, in Japonia, admiterea la facultate
joaca un rol foarte important, fiind considerata foarte grea, un slogan la moda acum cativa ani fiind: “4
intra, 5 pica”. Se spune de asemenea, ca cei care dorm mai mult de 4 ore pe noapte in perioada admiterii
nu vor intra. Examenele de admitere consta in doua probe (examene distincte), unul identic la nivel
national (se poate echivala cu bacalaureatul la noi), dar si examinarea institutiilor in parte (de profil).
Concurenta pentru a intra in universitatiile de prestigiu este foarte acerba, iar foarte multi tineri inceraca
2-4 ani la rand. In aceasta perioada acestia invata in scoli suplimentare (fenomen ce se asemana cu
meditatiile particulare la noi, insa putin mai organizat, despre care voi discuta putin mai jos).

De asemenea, din 1985 a inceput sa functioneze si sistemul de invatamant la distanta, prin infiintarea
unei universitati (University of the Air) de catre fundatia British Open University, fiind finantata in proportie
de 70% de catre stat.

Studiile superioare se platesc. Taxele sunt mult mai mici insa in cazul universitatiilor de stat, in raport cu
cele particulare. Exista de asemenea si scoli primare, gimnazii si licee particulare care necesita taxe de
scolarizare. Taxele la o universitate de stat variaza in jurul sumei de 500.000Y (5.000$) pe an, iar in
cazul universitatilor private pot ajunge la dublul acestei sume. Un procent infim de studenti de la
universitatiile de stat beneficiaza de burse sau scutirea taxei de studii, binenteles pe principiul
performantei.

Cu un an inainte de terminarea universitatii, incepe febra cautarii slujbei (job hunting). Am observat un
mai mare accent pus pe cautarea unui post decat pe examenele finale din univeritate. Se pare ca aprope
100% din absolventii de universitate isi gasesc un loc intr-o compania, dar unele voci critica acest aspect
pe motive ca distruge posibilitatea initiativei individuale...

Probleme in sistemul de invatamant nipon

Sistemul de invatamant nipon a fost astfel structurat incat sa produca indivizi calificatii pentru productie
de calitate. Cu toate ca la prima impresie pare un scop justificat, exista foarte multe aspecte negative cu
care a inceput sa se confrunte Japonia. Sistemul de invatamant la ora actuala este in stadiul de reforma.

Partile negative a stucturarii actuale sunt ca indivizii produsi au devenit mai putin capabili sa judece si sa
i-a decizii singuri, au devenit mai putin inovativi si setea de cunoastere s-a diminuat, cunoasterea
devenind o povara, o obligatie. Aceste aspecte, se manifesta prin refularile adolescentiilor: violenta in
scoli crescand simtitor in ultimii ani, ajungandu-se deseori la crime. Primele decizii au fost deja luate, insa
nu se pot observa inca imbunatatiri. Spre exemplu, s-a scurtat saptamana la 5 zile de scoala, iar numarul
de ore s-a redus si el la o medie de 6 ore/zi. Totusi, studentii si elevii, sunt fortati de societate sa invete
pentru a ajunge in universitati, deci dupa 6 ore pe zi de scoala, acestia mai studiaza la scoli suplimentare
(“cram schools”) de 2 pana la 5 zile pe saptamana cate 2 sau 3 ore.

Aceste scoli suplimentare (juku) s-au dezvoltat enorm de mult in ultima perioada. Cu toate ca exista intr-o
forma legala, oricine poate infiinta o asemenea scoala, nimeni la ora actuala nu are o statistica a
numarului acestora. Aceste scoli isi propun sa pregateasca studentii pentru examenele de admitere ale
universitatilor si a inceput sa devina o afacere foarte profitabila. Profesorii clasici sustin ca studentii nu
sunt atenti la ore, de aceea este nevoie de ore suplimentare, iar parintii considera ca sunt necesare orele
suplimentare pentru ca ei nu au timp sa controleze temele copiilor.

Cu toate ca admiterea la universitati necesita un efort exagerat, terminarea acestora necesita uneori
numai prezenta. Binenteles ca exista o oarecare libertate a profesorilor de stabilire a metodelor de
examinare, insa, asa cum spuneam in majoritatea cazurilor prezenta este punctul forte. Este o priveliste
normala ca 15% din studentii care iau parte la un curs sa doarma..

Societatea japoneza se confrunta cu o majora problema in ultimii 10 ani. Si anume scaderea natalitatii.
Aceasta se rasfrange asupra invatamantului, deja fiind necesara inchiderea a numeroase scolii.
Universitatii nu au fost inca inchise, dar a scazut concurenta la examenele la admitere. Nu este inca o
problema majora in acest caz, dar profesorii sunt ingrijorati de faptul ca prestigiul universitatilor si, implicit
calitatea indivizilor rezultati va scade.

Sistemul de invatamint din SUA

Educaţia în Statele Unite ale Americii este furnizată în principal de sectorul public. Educaţia copiilor este
obligatorie. Vârstele pentru învăţământul obligatoriu diferă în funcţie de stat. Începe de la 5 la 8 ani şi se
termină între 14 şi 18 ani. Un număr din ce în ce mai mare de state doresc ca învăţământul obligatoriu să
fie măcar până la 18 ani.
Inegalităţile în sistemul educaţional din America oglindesc inegalităţile din viaţa americană . Ele sunt
sălbatice şi par să se agraveze.
Capitolul 1 – Educaţia în Statele Unite ale Americii
Unul dintre cele mai încurcate fenomene pe scena actuală de învăţământ din America este popularitatea
în creştere de coerciţie, într-o formă sau alta, ca un instrument legitim de a fi utilizate în scopul realizării
obiectivelor educaţionale. Într-un moment în care întreaga lume pare a fi obţinut foarte încet gradul de
conştientizare a faptului că forţa nu mai este o metodă eficientă de a atinge obiective de durată, un
segment al culturii noastre - un segment foarte important, însărcinat cu pregătirea generaţiei viitoare -
pare a se îndrepta în direcţia opusă.
Cei mai mulţi copii intră în sistemul public de învăţământ în jurul vârstei de cinci sau şase ani. Anul şcolar
începe în august sau septembrie, după tradiţionala vacanţa de vară.
Sistemul american de învăţământ cuprinde 12 clase de studiu, pentru 12 ani calendaristici de învăţământ
primar şi secundar înainte de absolvire şi de a deveni eligibil pentru admiterea la colegiu. După pre-
grădinită şi grădinită, există 5 ani de şcoală primară ( cunoscută sub numele de şcoală elementară).
Dupa cei 5 ani elevul va intra în şcoala generală iar apoi la liceu pentru a-şi lua diploma de absolvire.
Pentru preşcolari nu există grădinite publice obligatorii sau creşe.
Cei mai mulţi copii încep educaţia elementară cu grădinita (de obicei la 5-6 ani) şi termină învăţământul
secundar în clasa a 12-a. În unele cazuri, elevii pot fi promovaţi dincolo de gradul următor normal. Unele
state permit studenţilor să părăsească şcoala între 14-17 ani cu permisiunea pentru creşterea copilului,
înainte de terminarea liceului; alte state cer studenţilor să rămână în şcoală până la vârsta de 18 ani.
Părinţii îşi pot trimite copii la o şcoală publică sau privată. Potrivit datelor guvernamentale, 10% din
studenţi sunt înscrişi la şcolile particulare iar aproximativ 85% la şcolile publice, în mare măsură pentru
că sunt gratuite. Cei mai mulţi elevi merg la şcoală 6 ore pe zi. Cele mai multe şcoli au vacanţa de vară
de aproximativ 2 luni şi jumătate.
Părinţii pot alege, de asemenea, educarea propriilor copii la domiciului, 1.7% dintre copii fiind educaţi în
acest mod.
Capitolul 2 – Sistemul american de studii universitare
Sistemul de învăţământ american are reputaţia de a fi cel mai bun din lume. În Statele Unite există peste
3.000 de universităţi, fiecare cu o autonomie separată. Acest lucru presupune că fiecare universitate,
fiecare facultate sau departament în parte din cadrul universităţii, fiecare profesor au o putere foarte
mare de decizie şi poate să-şi organizeze „ograda” cu totul altfel decât vecinii. Universităţile sunt
împărţite în două categorii: de stat şi particulare. Principala diferenţă dintre ele este modul în care
studenţii îşi plătesc studiile şi modul în care universitatea se finanţează. Studiile costă la o universitate de
stat aproximativ 9.000 de dolari pe an de student, iar la o universitate particulara de vârf, peste 25.000 de
dolari pe an (poate chiar 30.000$). Pentru cei mai mulţi studenţi plata studiilor, chiar la o universitate de
stat, este un efort financiar considerabil.

S-ar putea să vă placă și