NESECRET

MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE NESECRET

Universitatea Naţională de Apărare „Carol I” Exemplarul nr. __
Facultatea de Comandă şi Stat Major

Colonel (r) Petru DRĂGHICESCU

Doctorand în Ştiinţe Militare şi Informaţii

REFERAT
DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ NR. 3

TEMA: CONTRIBUŢIA ROMÂNIEI LA REALIZAREA

SECURITĂŢII ÎN EUROPA DE SUD-EST

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
Colonel (r.)
prof. univ. cons. dr. Adrian Cernăianu

BUCUREŞTI
2011
NESECRET
 NESECRET

TEZA DE DOCTORAT

TEMA: CONSIDERAŢII PRIVIND CONTRIBUŢIA ROMÂNIEI

LA REALIZAREA SECURITĂŢII ÎN EUROPA DE SUD-EST
ÎN CONDIŢIILE ACTUALELOR TRANSFORMĂRI
ECONOMICE ŞI MILITARE GLOBALE

REFERATUL DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ NR. 1

TEMA: Evoluţii şi determinări posibile în mediul geopolitic şi geostrategic
la începutul secolului al XXI-lea

REFERATUL DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ NR. 2

TEMA: Principalele aspecte ale securităţii în Europa de Sud-Est

REFERATUL DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ NR. 3

TEMA: Contribuţia României la realizarea securităţii în Europa de
Sud-Est

NESECRET
2 din 178
 NESECRET

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………... 5
Capitolul I ASPECTE GEOPOLITICE ŞI GEOSTRATEGICE
PRIVIND POZIŢIA ROMÂNIEI ÎN EUROPA DE
SUD-EST ………………………………………………………..... 9
1.1. Consideraţii privind spaţiul sud-est european şi importanţa
geopolitică şi geostrategică a acestuia.......................…………….... 9
1.2. Aspecte geopolitice ale României în spaţiul sud-est
european …...…………………....................................................... 19
1.3. Poziţia geostrategică a României ……………………………….... 25
Capitolul II SECURITATEA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI LA
ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XXI-LEA …………………. 32
2.1. Mediul de securitate din spaţiul de interes al României …………. 32
2.1.1. Mediul european de securitate .............................................. 33
2.1.2. Mediul de securitate din proximitatea României .................. 37
2.1.3. Riscuri, vulnerabilităţi, ameninţări şi conflicte îngheţate în
spaţiul de interes al României ............................................... 42
2.2. Influenţa crizei economico-financiare asupra securităţii naţionale a
României ......................................................................................... 52
2.3. Securitatea naţională - riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi la adresa
României ......................................................................................... 60
2.4. Politica de securitate şi apărare a României ................................... 74
Capitolul III CONTRIBUŢIA ROMÂNIEI LA REALIZAREA
SECURITĂŢII ÎN EUROPA DE SUD-EST ……………….. 81
3.1. Participarea României la misiuni organizate şi conduse de
organizaţii internaţionale ............................................................... 81
NESECRET
3 din 178
 NESECRET

3.1.1. Contribuţia României la misiuni de pace sub mandat

ONU ................................................................................... 82
3.1.2. Participarea României la misiuni conduse de NATO sau
tip coaliţie ............................................................................ 83
3.1.3. Participarea României la misiuni sub egida UE ................. 90
3.1.4. Participarea României la misiuni organizate de OSCE ...... 93
3.2. Iniţiative şi organisme de cooperare la care participă România ......
96
3.2.1. Organisme de cooperare militară ........................................ 96
3.2.2. Iniţiative şi mecanisme de cooperare economică ................
99
3.2.3. Iniţiative promovate de Alianţa Nord-Atlantică ............... 107
3.2.4. Politici şi iniţiative ale Uniunii Europene ......................... 108
3.3. Relaţiile bilaterale ale României cu SUA şi cu statele din Europa
de Sud-Est .................................................................................... 118
3.3.1. Parteneriatul strategic România-SUA ............................... 118
3.3.2. Relaţiile România-Federaţia Rusă .................................... 123
3.3.3. Relaţiile România – Ucraina ............................................. 125
3.3.4. Relaţiile România-Turcia .................................................. 126
3.3.5. Relaţiile România-Bulgaria .............................................. 128
3.3.6. Relaţiile România-Serbia şi relaţiile României cu celelalte
state din Balcani ................................................................ 130
3.3.7. Relaţiile România-Georgia ............................................... 131
3.3.8. Relaţiile România-Armenia şi România-Azerbaidjan ...... 134
3.3.9. Relaţiile România-Republica Moldova ............................. 135
3.3.10. Alte forme de cooperare ..................................................
138

NESECRET
4 din 178
 NESECRET
CONCLUZII …...…………………………………………………......….… 141
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………....... 145
LISTA CU ABREVIERI ………………………………………….…..…... 149
ANEXE ……………………………………..……………………………..... 152

INTRODUCERE

Sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul mileniului III au găsit statele

Europei de Sud-Est în profunde transformări politice, sociale, economice,
militare şi de altă natură, care au modificat radical arhitectura de securitate a
Europei şi au repoziţionat statele din sud-estul şi estul Europei în sistemul
relaţiilor internaţionale. Astfel, destrămarea URSS şi ulterior dezmembrarea
RSF Iugoslavia au avut ca urmare declararea şi obţinerea independenţei de către
statele componente, pe de o parte, şi ieşirea statelor membre ale Organizaţiei
Tratatului de la Varşovia, şi implicit ale fostului bloc comunist, de sub umbrela
sovietică, pe de altă parte, urmate de transformarea acestora şi intrarea într-o
altă etapă istorică.
Declararea independenţei de către republicile unionale şi statele fostei
federaţii iugoslave s-a făcut, în cele mai multe dintre acestea, prin declanşarea
unor conflicte, în special de natură teritorială sau cu conotaţii etnice şi
religioase, ceea ce a determinat mutaţii semnificative în zonă, îndeosebi
conflicte etnico-religioase, soluţionate în majoritatea cazurilor doar parţial, prin
intervenţia comunităţii internaţionale. Federaţia Rusă, succesoare a URSS, a
întreţinut, în opinia noastră, multe din conflictele din statele unionale, ceea ce a
determinat menţinerea şi în prezent a acestora în stare latentă. Aceste conflicte
au contribuit, în lanţ, la producerea altor mişcări sociale, soldate cu adevărate
drame umane, constând în strămutări de populaţii de pe un teritoriu pe altul,
crearea de enclave etnice, adevărate state etnice în interiorul statelor naţionale,
masacre ale unor etnii soldate cu foarte multe victime omeneşti din rândul
NESECRET
5 din 178
 NESECRET
populaţiei civile. Totodată au generat, la rândul lor, condiţii pentru
intensificarea unor fenomene asociate crimei organizate transfrontaliere,
traficului de armament, muniţii, persoane şi droguri, care au contribuit la crearea
unei stări de insecuritate la adresa populaţiei statelor respective şi implicit la
adresa Europei de Sud-Est şi Est.
Comunitatea internaţională, prin organizaţiile cele mai semnificative
(ONU, NATO, UE şi OSCE), au intervenit, deşi uneori cu timiditate sau
întârziere, şi de ce să nu recunoaştem şi ţinând seama de propriilor interese,
pentru limitarea efectelor acestor conflicte şi rezolvarea, ce-i drept nu
întotdeauna conform dorinţei statelor aflate în conflict, dar sigur benefic
intereselor marilor actori ai scenei politice, economice şi militare europene şi
globale.
România, stat aflat până în decembrie 1989 sub umbrela de securitate a
URSS, nu din propria-i voinţă, ci pentru că aşa au decis actorii importanţi de la
sfârşitul celui de-al doilea război mondial, a acţionat cu fermitate şi convingere,
încă din primii ani ai începutului democratic în noua conjunctură internaţională,
pentru transformarea din temelii a statului, societăţii, instituţiilor statale,
politice, administrative, de apărare şi a celorlalte componente ale statului, pentru
a accede în rândul statelor democratice ale Europei şi ale lumii. Ca urmare a
eforturilor conjugate, ale tuturor forţelor politice, făcute în toate domeniile vieţii
sociale, în aprilie 2004, România a aderat la Alianţa Nord-Atlantică, iar în
ianuarie 2007, a fost admisă în Uniunea Europeană.
Datorită statutului de ţară membră a NATO şi a UE, dar şi a poziţiei sale
geopolitice şi geostrategice, România s-a angajat în promovarea unor politici de
stabilizare şi securizare a acestor spaţii, prin dezvoltarea cooperării intra şi
interregionale în contracararea ameninţărilor şi pericolelor la adresa zonei,
continentului şi a altor spaţii, în corelaţie cu abordările organizaţiilor de
securitate ONU, NATO, UE şi OSCE.

NESECRET
6 din 178
 NESECRET
Din acest punct de vedere, demersul nostru ştiinţific a fost orientat pe trei
direcţii de cercetare, corespunzătoare celor trei capitole ale acestui referat.
În capitolul I, am prezentat, succint, aspectele care, apreciem noi,
determină poziţia geopolitică şi geostrategică a României în Europa de Sud-Est,
dar şi în cadrul Europei, elemente definitorii ale acţiunilor prezente şi viitoare
ale ţării noastre în aceste spaţii, care nu sunt pe deplin stabilizate şi unde se pot
produce oricând evenimente greu predictibile pentru următorii 10-15 ani.
În capitolul al II-lea, scurta noastră analiză s-a oprit asupra
caracteristicilor mediului de securitate din Europa şi îndeosebi din spaţiul în
care interesele României se intersectează cu interesele altor actori zonali,
regionali şi internaţionali. Ameninţările şi riscurile asimetrice se manifestă
pregnant în regiunea extinsă a Mării Negre, spaţii în care România are interese
economice, energetice, militare şi de securitate şi stabilitate. În funcţie de aceste
interese materializate teoretic în strategia de Securitate Naţională a României,
ţara noastră îşi promovează individual sau în cadrul structurilor de cooperare din
care face parte, obiectivele şi direcţiile de îndeplinit şi acţionat, pentru creşterea
securităţii proprii statului naţional şi spaţiului de apartenenţă.
Capitolul al III-lea, l-am alocat incursiunii în analiza modalităţii
contribuţiei României la realizarea securităţii şi stabilităţii în Europa de Sud-Est,
aspecte pe care le-am urmărit din punct de vedere al apartenenţei sale la
organizaţiile de securitate cu vocaţie internaţională ONU, NATO, UE şi OSCE,
precum şi ca participantă la efortul iniţiativelor şi organizaţiilor de cooperare
regională şi subregională. În această dublă calitate, România se implică direct în
procesul de soluţionare paşnică a conflictelor şi disputelor din proximitatea sa
geografică, atât prin acţiuni naţionale, cât şi în format bi şi multilateral, în
scopul promovării democraţiei, sprijinirea statelor zonei în efortul de apropiere
de structurile europene şi euroatlantice, în scopul obţinerii securităţii şi edificării
democratice a statelor, elemente vitale dezvoltării sigure şi stabile de durată.

NESECRET
7 din 178
 NESECRET
Anexele prezentate scot în evidenţă principalele caracteristici geografice
şi economice ale statelor din Europa de Sud-Est, contribuţia României la
misiunile de menţinere a păcii sub mandat ONU, NATO, UE şi OSCE, pentru
implementarea securităţii în arealul analizat şi contribuţia la formele de
cooperare regională din sud-estul Europei.
Studiul de faţă urmăreşte să evidenţieze efortul României pentru
stabilizarea unei zone în care se manifestă încă multe surse de insecuritate, într-
o perioadă densă în evenimente şi transformări, pe fondul intensificării surselor
şi a naturii ameninţărilor, pericolelor şi factorilor de risc la adresa securităţii
statelor Europei de Sud-Est şi Europei de Est.

NESECRET
8 din 178
 NESECRET

Capitolul I
ASPECTE GEOPOLITICE ŞI GEOSTRATEGICE PRIVIND POZIŢIA
ROMÂNIEI ÎN EUROPA DE SUD-EST

Transformările politice care au avut loc după încheierea Războiului Rece,

au permis statelor din Europa de Sud-Est să se repoziţioneze pe scena politică a
Europei, să-şi manifeste interesele naţionale conform propriilor voinţe, să treacă
din sfera de influenţă sovietică în cea occidentală şi să se integreze în
organizaţiile de securitate europene şi euroatlantice, pe măsură ce au îndeplinit
criteriile de aderare.
Sesizând importanţa geopolitică şi geostrategică a spaţiului din această
parte a continentului, actorii internaţionali au acţionat în acest spaţiu pentru a-şi
promova propriile interese politice, economice şi de securitate.
În acest capitol, ne propunem să analizăm care este poziţia României în
cadrul Europei de Sud-Est, având în vedere situarea sa geografică şi interesele
naţionale în zonă, alături de ceilalţi actori internaţionali şi din această zonă.

1.1.Consideraţii privind spaţiul sud-est european şi importanţa

geopolitică şi geostrategică a acestuia

Evenimentele majore care au avut loc la sfârşitul secolului al XX-lea şi

NESECRET
9 din 178
 NESECRET
începutul secolului al XXI-lea au determinat schimbarea arhitecturii de
securitate în zona estică şi sud-estică a Europei, datorită modificărilor geografiei
politico-administrative care au transformat spaţiul analizat, în unul foarte
complex şi semnificativ pentru stabilitatea şi securitatea Europei.
Până la înlăturarea „cortinei de fier”, împărţirea Europei în grupe de ţări
se făcea după criteriul punctelor cardinale (Europa de Vest, Europa de Est,
Europa de Nord şi Europa de Sud), grupări „... legate de dinamica realităţilor şi
de variaţia intereselor care au stat la baza arhitecturii şi construcţiei europene
în diferite epoci istorice...” 1, fără a lua în considerare specificităţile zonei şi
criterile mai complexe cum sunt cele istorice, culturale, afinităţi etnice, tradiţii
comune.
Pe timpul Războiului Rece, statele din zonă erau socotite ca aparţinând
Europei de Est, dar o dată cu prăbuşirea regimurilor comuniste din acest spaţiu
şi începerea procesului de tranziţie democratică, întrerupt pentru o perioadă în
statele din compunerea Federaţiei Iugoslave de conflictele etnice şi religioase, a
apărut ca o necesitate redefinirea sa, ca o zonă foarte importantă a Europei, cu
un specific aparte. Astfel, după 1990, zona a fost denumită Europa de Sud-Est,
iniţial fiind centrată numai pe Peninsula Balcanică, dar o dată cu extinderea
NATO şi a UE spre Est şi prin includerea de state care au făcut parte din
Organizaţia Tratatului de la Varşovia sau componente ale fostei URSS. Astfel a
crescut importanţa strategică a zonei, şi implicit a statelor din acest spaţiu,
apreciindu-se că Europa de Sud-Est, se întinde din punct de vedere geostrategic,
de la Marea Mediterană şi până în Caucaz şi zona Mării Caspice.
Deşi părerile specialiştilor politico-militari sunt împărţite în ceea ce
priveşte delimitarea geografică a zonei analizate, suntem de părere că
regionalizarea după principiul complementarităţii spaţiului corespunde
necesităţii asigurării securităţii în zonă şi apreciem că, din această zonă fac parte
Regiunea Balcanilor, Regiunea Mării Negre şi Regiunea Caucazului de Sud.
1
Vasile SIMILEANU, Radu SĂGEATĂ, Geopolitica României, Editura Top Forum, Bucureşti, 2009, p. 298.

NESECRET
10 din 178
 NESECRET
Conectarea acestor regiuni în interiorul zonei, dar şi în exteriorul acesteia,
reprezintă o necesitate şi apreciem că ele trebuie analizate împreună, atât
datorită locului şi rolului lor în Europa de Sud-Est, cât şi ca punte de legătură
între Europa Occidentală, Orientul Apropiat şi Orientul Mijlociu.
Un alt reper care ne determină să pledăm pentru această analiză este
creşterea importanţei geostrategice a zonei pentru actorii statali cu valenţe
globale, pentru organizaţiile internaţionale şi zonale, dar şi pentru actorii
nonstatali, creştere manifestată tot mai pregnant odată cu transformările
geopolitice din această parte a Europei. Ca urmare a recunoaşterii importanţei
zonei de către actorii naţionali şi internaţionali, NATO şi UE au creat iniţiative
şi strategii de cooperare, care, alături de cele regionale, să contribuie la
stabilizarea zonei şi la creşterea securităţii atât a statelor din zonă, cât şi la
graniţa estică a Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene.
Analizănd obiectul de activitate, acţiunile planificate şi statele
participante la Iniţiativa NATO pentru Sud-Estul Europei (SEEI) şi la Pactul de
stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE), rezultă nevoia „ ... extinderii
spaţiului la alte zone ale Europei (centrală, occidentală, estică) şi nu numai,
precum şi necesitatea regionalizării zonei ...” 2 .
Considerăm că datorită schimbărilor profunde care s-au produs în spaţiul
balcanic şi caucazo-caspic, a extinderii NATO şi UE spre est, este necesară
redefinirea clară, pe baze ştiinţifice a zonei.
Evenimentele din septembrie 2001 şi crearea coaliţiei internaţionale
antiteroriste au determinat SUA să-şi redefinească interesele şi asupra regiunii
caucazo-caspice pe care au alăturat-o spaţiului balcanic, iar declanşarea
războiului împotriva Irakului a arătat interesul SUA pentru statele din Europa de
Sud-Est, prin întărirea cooperării cu statele din acest spaţiu şi influenţarea unor
state să nu se implice în conflicte (Albania, Macedonia), prin acţiuni de

2
Sorin FRUNZĂVERDE, Constantin ONIŞOR, Europa de Sud-Est. Dimensiuni principale de securitate,
Editura A'92, Iaşi, 2004, p. 18.
NESECRET
11 din 178
 NESECRET
restrângere graduală a spaţiului conflictual şi aducerea părţilor la masa
tratativelor, acţiuni care au contribuit la proiectarea şi implementarea unei
„ reţele complexe de securitate şi stabilitate ”.
Un alt factor care ne determină să considerăm că rolul strategic al zonei
Europei de Sud-Est este în creştere îl apreciem a fi redescoperirea unui spaţiu
care a fost pentru mult timp o componentă marginală în structura zonei:
Regiunea Extinsă a Mării Negre, spaţiu cu o identitate distinctă în ecuaţia de
securitate europeană, mai ales datorită resurselor energetice existente şi a
reţelelor de transport a acestora. Conceptul lansat în anul 2004, scoate în
evidenţă interesul major pentru această regiune, interes manifestat mai pregnant
odată cu demararea şi dezvoltarea proceselor de extindere euroatlantică şi
europeană, procese menite să contribuie la diminuarea riscurilor şi ameninţărilor
din zonă şi la creşterea securităţii europene şi euroatlantice.
Interesul manifestat de SUA, respectiv de NATO pentru acest spaţiu, a
determinat Europa, respectiv UE să-şi reorienteze ulterior atenţia spre această
zonă, astfel încât ”... Europa îşi redescoperă propriul ei spaţiu de sud-est
după criterii politico-economice ...” 3, implicându-se cu responsabilitate în
stabilizarea zonei prin participarea la iniţiative şi organizaţii de securitate
regională şi zonală şi la gestionarea crizelor politico-militare din zonă.
Un rol important în definirea zonei Europei de Sud-Est la avut şi Rusia,
care recunoaşte Peninsula Balcanică şi spaţiul caucaziano-caspic ca făcând parte
din această zonă, unite de Marea Neagră, pronunţându-se constant pentru
”... internaţionalizarea mai largă a unor mări (Marea Neagră, Marea Egee,
Marea Ionică, Marea Adriatică) din proximitatea sud-estului Europei în
vederea accesului mai uşor al forţelor sale în diferite regiuni de criză ori de
conflict de acum sau din perspectivă” 3 .
Europa de Sud-Est reprezintă, după mărime, una dintre primele între
celelalte zone (are lungimea cea mai mare, cel mai mare număr de state) şi

3
Sorin FRUNZĂVERDE, Constantin ONIŞOR, Op.cit., p. 23.
NESECRET
12 din 178
 NESECRET
cuprinde, conform părerii unor specialişti şi analişti politico-militari ”... câteva
arealuri distincte după criterii şi caracteristici riguroase ...” 4 , astfel:
- regiunea Balcanică/Peninsula Balcanică, limitată de Marea Neagră,
Marmara, Egee şi Mediteraneană şi care include în arealul său Albania,
Bulgaria, Grecia, statele formate în urma dezmembrării Iugoslaviei, alături de
România şi Turcia europeană; aceasta reprezintă ponderea cea mai mare în
spaţiul analizat;
- regiunea Mării Negre cu o parte însemnată din teritoriile ţărilor riverane
sau din apropiere (Republica Moldova), reprezintă prelungirea bazinului
mediteranean către Marea Baltică şi, mai departe, către Asia Centrală şi Orientul
Mijlociu;
- regiunea caucazo-caspică formată din cele trei ţări foste republici sovie-
tice unionale, spaţiul rusesc cuprins între Marea Azov, Marea Neagră, Marea
Caspică şi Volvograd şi desigur o parte din Turcia şi din Marea Caspică;
- în cadrul PSESE, dar mai mult legat de regiunea Balcanică se defineşte şi
Regiunea maritimă egeeano-ionico-adriatică, ce scaldă dinspre est, sud şi vest o
bună parte din ţările balcanice;
- în acest cadru este definită şi Regiunea est-mediteraneană cu statul Cipru
şi o parte dintre insulele din sudul Greciei şi bazinul oriental al Mării
Mediterane;
- regiunea nord danubiano - pontică formată din teritoriile României,
Republicii Moldova, Ucrainei.
Statele care fac parte din aceste areale ale Europei de Sud-Est sunt
prezentate în anexa nr. 1 şi anexa nr. 2 .
Importanţa geostrategică a zonei este pusă în evidenţă de atitudinea
principalilor actori statali şi internaţionali, cu interese în acest spaţiu al
confruntărilor politice, economice şi militare, în scopul obţinerii de cât mai
multe beneficii în folosul propriu sau de grup/organizaţie.
4
Idem, p. 26.

NESECRET
13 din 178
 NESECRET
Uniunea Europeană (UE) a sesizat interesul SUA şi a altor state şi
organizaţii pentru Europa de Sud-Est, definind două concepte foarte importante
pentru acest spaţiu: Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare (IESA) şi
Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE). Ca urmare a
dezvoltării pilonului european al apărării şi securităţii, Politica de Securitate şi
Apărare Comună (PESC), UE a acţionat în complementaritate cu NATO pentru
”... dezvoltarea unei capacităţi de decizie politico-militară autonomă, lansarea
şi conducerea unor acţiuni militare sub autoritatea UE şi reacţie în crizele
internaţionale, acolo unde NATO nu este angajată” 5 .
Astfel, începând cu anul 2003, conform principiului problemele Europei
de Sud-Est sunt ale europenilor ca rezolvare, UE a acţionat gradual în misiuni
specifice în zonă, accesul la facilităţile NATO fiind posibil în baza Acordului
Berlin Plus, precum şi a unui acord pentru schimbul de informaţii şi a unor
aranjamente permanente de consultări în caz de crize şi în afara acestora.
Extinderea UE, prin integrarea unor state din Balcanii de Vest, a constituit
o altă determinare geostrategică a zonei pentru Uniune, proces cu conotaţii care
ţin de factori interni şi externi, care contribuie la securizarea statelor şi implicit a
frontierelor la sudul şi estul zonei analizate, la relansarea economiilor de piaţă în
statele din acest areal, concomitent cu consolidarea democraţiilor în statele care
au aderat sau care sunt cuprinse în planurile de aderare şi asociere. În plan
extern, UE poate contracara expansiunea unor state în zonă, precum China,
India, Brazilia etc. numai dacă se implică în rezolvarea problemelor statelor din
acest spaţiu, care pot asigura resurse energetice şi de materii prime
semnificative pentru statele Uniunii.
Alianţa Nord-Atlantică (NATO) a fost prima organizaţie care a sesizat
importanţa geostrategică a Europei de Sud-Est şi s-a implicat activ în toate
procesele care s-au desfăşurat în statele zonei, reprezentând, alături de UE şi
Rusia, unul dintre cei trei piloni importanţi în arhitectura de securitate a zonei.
5
Stan PETRESCU, Apărarea şi securitatea europeană, Editura Militară, Bucureşti, 2006, p. 57.

NESECRET
14 din 178
 NESECRET
Un moment semnificativ în implicarea NATO în zonă l-a constituit
extinderea Alianţei din martie 2004, când au fost admise şapte state, din care
trei din sud-estul Europei (Bulgaria, România şi Slovenia), proces continuat în
aprilie 2009, prin admiterea a încă două state )Albania şi Croaţia).
În scopul creşterii securităţii regionale, NATO a creat mai multe
instrumente pentru Europa de Sud-Est, din care cele mai semnificative le
apreciem a fi: Forumul Consultativ asupra problemelor Securităţii în Europa de
Sud-Est, format din ţările balcanice şi NATO, Grupul de lucru ad-hoc sub
auspiciile Politicii Comune de Apărare Europeană, Parteneriatul pentru Pace
(PfP), programele regionale de cooperare pe domenii ale securităţii. Începând cu
25 aprilie 1994 a fost lansată Iniţiativa NATO pentru Sud-estul Europei (SEEI),
care are ca scop sporirea securităţii regionale şi promovarea stabilităţii în sud-
estul Europei. Nu în ultimul rând, NATO acţionează cu forţe militare în cadrul
KFOR (Kosovo), SFOR (Bosnia şi Herţegovina) şi FYROM (Republica
Macedonia).
Organizaţia pentru Cooperare şi Securitate în Europa (OSCE) a
acţionat şi desfăşurat mai multe activităţi, în mod special în statele Europei de
Sud-Est, iar în prezent priorităţile pentru această zonă, apreciem că sunt:
desfăşurarea unor ample măsuri şi acţiuni colective pentru prevenirea de noi
conflicte locale, gestionarea, împreună cu UE şi NATO, a celor care au fost
active, dar şi pentru pacificarea câtorva spaţii inter/intrastatale cu probleme
etnico-religioase istoriceşte determinate, implementarea celor mai adecvate
sisteme politico-economico-militare de stabilitate şi pace în toate regiunile zonei
prin participarea largă şi a statelor europene, evitarea creări de noi divizări
politice, economice, sociale, etnico-religioase, culturale, prin securitate
democratică şi bazată pe cooperare 6.
Statele Unite ale Americii promovează o strategie proprie în Marea
Neagră, pledând pentru internaţionalizarea regiunii, întărirea democraţiei şi
6
Sorin FRUNZĂVERDE, Constantin ONIŞOR, Op.cit., p. 30.

NESECRET
15 din 178
 NESECRET
independenţei economice, dezvoltarea statelor, impulsionarea cooperării
regionale, liberul acces la resursele energetice, reglementarea negociată a
conflictelor locale, combaterea terorismului internaţional şi a criminalităţii
transnaţionale.
Atitudinea SUA de instalare de baze militare în România şi Bulgaria, de
încurajare a revoluţiilor portocalii din Georgia şi Ucraina, sprijinirea
Organizaţiei GUAM, deschiderea rutelor energetice alternative şi, nu în ultimul
rând, sprijinirea statelor zonei pentru admiterea în NATO, a provocat reacţia
Federaţiei Ruse, care consideră că Washingtonul se amestecă direct în
vecinătatea sa apropiată.
Obiectivele SUA pentru regiunea extinsă a Mării Negre sunt axate pe
securitatea politico-militară regională, securitatea strategică, combaterea
terorismului internaţional şi a proliferării nucleare, limitarea ascensiunii
Iranului.
Federaţia Rusă s-a străduit să-şi refacă statutul regional şi global de
mare putere, sens în care a înfiinţat Tratatul de securitate colectivă (transformat
în organizaţie), a participat activ la perfecţionarea structurilor Organizaţiei de la
Shanghai (SCO), iar prin strategiile de securitate adoptate (în 2002 şi în 2009) a
stipulat dreptul de a interveni în vecinătatea apropiată, ca răspuns la
unilateralismul american.
În acelaşi timp a activat strategia diplomaţiei energetice, prin care se
vizează furnizarea de energie ieftină statelor aliate şi de energie scumpă
adversarilor, impulsionând cooperarea energetică cu Bulgaria şi Grecia,
stimulând expansiunea companiilor strategice Gazprom şi Lukoil în Balcani şi
în alte zone ale Europei, concomitent cu exercitarea de presiuni asupra Ucrainei
şi Belarusului pentru preluarea transporturilor de combustibili spre Europa.
Cu toate că, în prezent, Rusia are ieşire relativ limitată la Marea Neagră,
prin colosala sa forţă militară, diplomaţia energetică, flota militară, susţinerea
republicilor secesioniste Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, federaţia

NESECRET
16 din 178
 NESECRET
acţionează pentru menţinerea unui rol major în regiunea extinsă a Mării Negre,
sens în care apreciem că îndeplinirea următoarelor obiective sunt prioritare:
contracararea influenţei SUA, NATO şi UE, minimalizarea GUAM şi
combaterea revoluţiilor portocalii în Ucraina şi Georgia, soluţionarea
conflictelor locale cu participarea simbolică a ONU, UE, SUA şi a riveranilor
Mării Negre, exploatarea divergenţelor dintre statele regiunii şi din interiorul
acestora, dintre Georgia, Turcia şi Armenia, dintre ruşi, tătari şi ucrainieni în
Ucraina, dintre georgieni, abhazi, azeri etc., executarea de presiuni economice şi
politice asupra Republici Moldova, Ucrainei, Georgiei etc. 7.
Turcia, prin apartenenţa la Europa de Sud-Est şi Asia de Sud-Vest
reprezintă un pion strategic la graniţa de est şi sud-est a Alianţei Nord-Atlantice,
şi apreciem că în perspectiva anului 2015, şi a UE, prin integrarea în Uniune.
Turcia controlează litoralul sudic al Mării Negre, strâmtorile Bosfor şi
Dardanele şi asigură tranzitul dintre Orient spre Occident şi dinspre Europa de
Nord, Europa de Est şi Orientul Apropiat şi Mijlociu.
Acest stat acţionează pentru cooperarea politică şi economică cu Georgia
şi Azerbaidjanul şi menţine legături cu mediile mulsulmane din Crimeea şi
Caucazul de Nord. Are relaţii tensionate cu Armenia, Siria, Irak şi Grecia, iar pe
plan intern se manifestă tensiuni între turci şi kurzi, între islamişti şi grupările
laice.
Turcia constituie o adevărată placă turnantă energetică pentru conductele
de petrol şi gaze care transportă resursele energetice dinspre Caucaz şi Marea
Caspică spre ţările Europei.
Din cele prezentate, apreciem că putem desprinde următoarele concluzii
privind importanţa geopolitică şi geostrategică a Europei de Sud-Est:
- transformările geopolitice care au avut loc după încheierea Războiului

7
Vladimir ZODIAN, Securitate, tensiuni şi cooperare în zona lărgită a Mării Negre. În: România în Europa şi
în lume, 1990-2007, Editura Militară, 2007, p. 264.

NESECRET
17 din 178
 NESECRET
Rece, destrămarea URSS şi dezmembrarea Iugoslaviei au determinat actorii cu
vocaţie globală să redefinească arealul din această parte a continentului, în zona
Europa de Sud-Est;
- datorită importanţei geostrategice a acestei zone, actorii importanţi
globali
şi zonali şi-au manifestat interesele proprii pentru acest areal, sens în care au
elaborat diferite iniţiative şi strategii şi au încurajat constituirea unor organisme
şi structuri regionale şi zonale, conştienţi de faptul că securitatea Europei şi a
lumii depinde de creşterea securităţii şi stabilităţii acestui spaţiu;
- extinderea NATO şi a UE prin aderarea şi integrarea unor state foste
nedemocratice şi aflate sub umbrela protectoare a defunctei URSS, a împins
graniţele celor două organizaţii spre estul şi sud-estul Europei, contribuind astfel
la extinderea zonei până în Caucazul de Sud, ceea ce a determinat
implementarea reformelor democratice în statele integrate, concomitent cu
securizarea spaţiului şi creşterea stării de stabilitate a acestei părţi a
continentului;
- în competiţia pentru atragerea statelor zonei în propria sferă de influenţă,
pe lângă NATO, UE şi SUA a intrat şi Federaţia Rusă, care, prin acţiunile
întreprinse, încearcă să menţină Ucraina, Republica Moldova şi statele
caucaziene, sub umbrela Moscovei, considerând că atât din punct de vedere
economic, cât şi militar, i se cuvine de drept autoritatea asupra acestora;
- spaţiul Europei de Sud-Est care reprezintă puntea de legătură directă a
Occidentului cu Orientul Apropiat, se află în momentul de faţă într-un profund
proces de restructurare politică, economică şi militară, în care principalele
evoluţii sunt controlate de NATO, UE şi SUA, cu sau fără participarea ONU şi
OSCE, în direcţia prevenirii, stopării şi gestionării conflictelor armate şi
politice, democratizării ţărilor balcanice, dezvoltării economiei de piaţă şi
societăţii, integrării în structuri regionale, europene şi euroatlantice de
securitate;

NESECRET
18 din 178
 NESECRET
- în cadrul Europei de Sud-Est, regiunea extinsă a Mării Negre ocupă un
loc aparte odată cu demararea şi dezvoltarea proceselor de extindere europeană
şi euroatlantică, areal în care se manifestă probleme majore de securitate, care în
timp au contribuit, prin gestionarea ineficientă de către organizaţiile cu atribuţii
în acest sens (OSCE) sau de către statele interesate în menţinerea unei stări de
incertitudine (Federaţia Rusă), la accentuarea riscurilor şi ameninţărilor de
securitate regionale, cu influenţe negative asupra securităţii europene şi
euroatlantice.

1.2. Aspecte geopolitice ale României în spaţiul sud-est european

Conceptul geopolitică şi-a făcut reapariţia după 1989, an al unor mari

bulversări geopolitice intraeuropene, revenirea în forţă fiind un fapt indiscutabil,
determinată atât de evoluţiile extrem de complexe din viaţa internaţională, cât şi
de clarificările teoretice asupra sa şi a sensurilor care se dau astăzi geopoliticii.
Ion Conea în lucrarea „Geopolitica. O ştiinţă nouă” consideră geopolitica
ca fiind acel „Joc politic dintre state”, disciplină care studiază rivalităţile de
putere dintre actorii care îşi afirmă sau dispută interesele dintr-un spaţiu
geografic dat. Fără a absolutiza importanţa factorului geografic, acesta
constituie un element prezent în luarea deciziilor politice, militare, culturale sau
de oricare altă natură. În timp ce poziţia geografică a unui stat rămâne mereu
aceeaşi, poziţia geopolitică se schimbă în permanenţă.
În actualele tendinţe de globalizare, prin poziţia sa geografică, România
are şanse să reuşească pe plan geopolitic în regiunea euro-asiatică, numai dacă
conducerea politică a ţării stabileşte o concepţie la nivel naţional care să se
constituie într-un element definitoriu al unei politici externe proprii.
În lucrarea „Introducere în studiul geografiei”, geograful Simion
Mehedinţi evidenţiază încadrarea României în Europa, pe axa Carpaţi-Europa

NESECRET
19 din 178
 NESECRET
continentală-zona preasiatică. Geograful francez Emmanuel de Martonne, un
excelent cunoscător al ţării noastre, localiza România în centrul Europei, în
lucrarea „Gèographie universelle”. În studiul „Poziţia geopolitică a României”
N. Al. Rădulescu plasa în Europa Centrală ansamblul teritorial cuprins între
graniţele Germaniei, Elveţiei, Austriei, Italiei, statelor din spaţiul ex-iugoslav,
Albaniei şi Greciei de vest, respectiv Poloniei, României, Bulgariei şi Turciei
europene, în est, distingând trei subregiuni: Europa centro-occidentală, de
exspresie germanică, constituită din Germania, Austria, Elveţia şi Liechtenstein;
Europa centro-orientală constituită din Polonia, Cehia, Slovacia, enclava rusă
Kaliningrad, Ungaria şi România; Europa balcanică, alcătuită din spaţiul ex-
iugoslav, Bulgaria, Albania şi Grecia 8.
Marea majoritate a lucrărilor actuale care tratează acest subiect situează
România în spaţiul central sud-est al Europei şi o încadrează în sistemele
geopolitice aparţinătoare acestei clasificări.
Pe parcursul istoriei, România s-a situat „... în aria de interferenţă a trei
mari domenii culturale şi geostrategice distincte: central-european de religie
catolică şi influenţă austro-ungară; est-european, de religie ortodoxă şi
influenţe rusofone şi balcanic, reprezentat prin slavismul sud-dunărean
(bulgăresc şi sârb), peste care s-au suprapus influenţe mulsumane rezultate
din extinderea maximă a imperiului otoman 9.
Din punct de vedere geografic, România se află aproape de centrul
Europei, într-un sector estic al acesteia şi ca urmare pe teritoriul ei se simt
influenţe ale caracteristicilor geografice specifice celor patru mari părţi ale
continentului. Poziţia sa geografică îi conferă României statutul de placă
turnantă şi punte de legătură între Europa de Vest şi Europa de Est, între nordul
şi sudul Europei, între Europa şi Orientul Mijlociu.

8
N.Al.RĂDULESCU, Poziţia geopolitică a României, (Tipografia Cartea Românească, Cluj, 1938), apud Vasile
SIMILEANU, Radu SĂGEATĂ, Geopolitica României, Editura Top Forum, Bucureşti, 2009, p. 300.
9
Vasile SIMILEANU, Radu SĂGEATĂ, Op.cit., p. 299.
9

NESECRET
20 din 178
 NESECRET
În lucrarea „Şcoala geopolitică germană”, profesorul Ionel Nicu Sava
apreciază că situarea României la intersecţia Occidentului cu Orientul, dar şi
calitatea acesteia de riverană la Marea Neagră, îi conferă acesteia două atuuri
interesante din perspectiva SUA şi NATO: controlul zonelor de uscat, prin
ieşirea la mare şi accesul la resursele energetice de la Marea Caspică şi din Asia
Centrală.
Analizând datele geografice, apreciem că elementele cheie care au
determinat importanţa geopolitică a spaţiului românesc,sunt, existenţa arcului
carpatic, ieşirea la Marea Neagră şi controlul asupra Deltei Dunării; poziţia de
stat central european, situat la nord de Munţii Balcani, o zonă de confluenţă a
mai multor culturi, trasee comerciale şi interese militaro-politice; latinitatea
poporului, român ca fundament al apartenenţei acestuia la civilizaţia
occidentală; ortodoxismul latin românesc, element de legătură între religiile
creştine şi cele orientale ca formă a marii religii creştine 10.
Importanţa geopolitică a acestei zone şi implicit a României, este sporită
deoarece: se găseşte la confluenţa a trei regiuni de mare importanţă geopolitică:
(Peninsula Balcanică, Europa de Est şi Asia Mică şi aproape de zona fierbinte a
Orientului Mijlociu); reprezintă un segment din graniţa de sud a Federaţiei Ruse
şi la limita de nord a flancului sudic al NATO; este poarta de ieşire la Oceanul
Planetar spre Bulgaria, România şi Ucraina şi pentru ţările transcaucaziene; este
dispusă pe traseul rutelor preconizate pentru transportul petrolului caspic şi a
celui din zona Asiei Centrale spre consumatorii din Occident; dispune de
importante bogăţii marine şi submarine; este cea mai scurtă cale pentru Rusia
spre sud şi, apoi, spre est(prin canalul de Suez) şi spre Coasta Nord-Africană,
fiind unicul drum spre „mările calde”; oferă multe facilităţi comerciale şi
turistice; dispune de un important număr de porturi; este un mediu propice
pentru cooperarea economică, culturală şi militară; coagulează o piaţă de
desfacere pentru aproximativ 350 de milioane de consumatori; are un potenţial

10
Vasile SIMILEANU, Radu SĂGEATĂ, Op.cit., pp. 300-301.
NESECRET
21 din 178
 NESECRET
demografic şi economic foarte important; ţine aprins interesul manifestat de
marii actori ai scenei geopolitice mondiale (actori tradiţionali şi actori nou
apăruţi pe scena geopoliticii mondiale) 11 .
Din punct de vedere al poziţiei geostrategice, România se află situată la
intersecţia axelor majore de circulaţie ce leagă Europa Occidentală de spaţiul
ex-sovietic şi de Asia Mică şi Orientul Apropiat. De asemenea, se află situată la
intersecţia unor mari axe comerciale în curs de consolidare: axa mărilor (Marea
Caspică- Marea Neagră-Marea Mediterană) şi axa fluviilor şi canalelor (Rhin-
Main-Dunăre).
La stabilirea poziţiei geopolitice a unui stat trebuie ţinut seama şi avut în
vedere faptul că se construieşte un tablou al forţelor actorilor (prezente şi active
în diferite grade), pe scena/zona analizată, se reperează obiectivele majore şi
ţintele profunde ale acestora şi se identifică şi analizează modul în care
mijloacele fiecăruia sunt implicate prin geostrategii concepute pentru a se
apropia de scopurile fixate, ţinându-se cont, în acelaşi timp, de reacţiile
previzibile ale celorlalţi protagonişti 12 .
În abordarea poziţiei geopolitice a României în Europa de Sud-Est,
apreciem că trebuie ţinut seama de interesul marilor puteri în zonă, de relaţiile
statelor din zonă cu marile puteri, de puterea economică şi militară a statelor din
zonă şi interesele acestora, de viziunea fiecărui stat asupra securităţii şi valorile
culturale şi spirituale predominante în zonă. Analizând aspectele enumerate
apare firesc şi întrebarea referitoare la zona geopolitică în care se află România:
în Europa Centrală alături de Polonia, Germania, Austria, Slovacia, Croaţia,
Ungaria? în Europa de Sud-Est, alături de Slovacia, Croaţia, Albania, Serbia,
Muntenegru, Macedonia, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Republica Moldova?
în Europa Balcanică, alături de Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Albania, Grecia,

11
Simona FROLU, Securitate prin democratizare în zona Mării Negre. Coordonate geopolitice. În: Spaţiul sud-
est european în contextul globalizării, sesiunea de comunicări ştiinţifice, 12-13 aprilie 2007, Secţiunea 1:
Securitate şi apărare, vol.1, Editura Universităţii Naţionale de apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007, pp. 261-262.
12
Paul CLAVAL, Geopolitică şi geostrategie – Gândirea politică, spaţiul şi teritoriul în secolul al XX-lea,
Editura Corint, 2001, p. 8.
NESECRET
22 din 178
 NESECRET
Turcia europeană sau în zona bazinului Mării Negre alături de Bulgaria, Turcia,
Georgia, Rusia, Ucraina, Republica Moldova? 13 .
În trei din cele patru ipostaze prezentate anterior suntem legaţi de
Bulgaria, partenerul nostru în drumul spre integrare în structurile euroatlantice
şi europene. Din punct de vedere spiritual legăturile cu Europa Centrală sunt
mai reduse ca intensitate, în comparaţie cu celelalte spaţii enumerate.
În stabilirea poziţiei geopolitice a României trebuie să analizăm locul pe
care ţara noastră îl are în ecuaţia de putere în Europa şi în Europa de Sud-Est,
dar mai ales relaţiile pe care le are cu actorii principali interesaţi în zonă,
precum şi cu cei dispuşi geografic în această zonă.
Considerăm că, datorită raporturilor pe care România le are în momentul
de faţă cu majoritatea actorilor principali cu interese în zonă (SUA, NATO,
UE), poziţia geopolitică a acesteia este una favorabilă. Astfel, plasarea
României în sud-estul Europei de către SUA, NATO şi UE sau în zona
estică/central-estică a Europei de către Rusia şi Ucraina, exprimă interesele
acestor actori de a o avea fie ca partener, fie ca furnizoare de securitate şi
stabilitate, fie ca neutră, în „... Regiunea balcanică pentru a închide cercul
democraţiilor în jurul Serbiei şi Muntenegrului; în Regiunea Mării Negre ca
pivot dunărean şi factor de stabilitate şi cooperare regională; în regiunea de
sud-est a zonei centrale europene tot cu valoare de placă turnantă pentru
Balcani şi marea Neagră şi de pivot al acestora înspre Europa Centrală; în
regiunea Carpatică a zonei de Est a Europei ca spaţiu de legătură pentru
panslavismul şi panortodoxismul din Balcani, dar şi pentru a întrerupe accesul
liber european la Marea Neagră; la interferenţa zonelor europene ca piesă
mediană de asamblare; la extremitatea de sud-est a Europei centrale ca scut de
protecţie şi securitate pe axele E-V şi N-S 14.
Apreciem că factorul geografic are o importanţă deosebită în stabilirea
poziţiei geopolitice a României, iar parametrii pentru analiză necesari a fi luaţi
13
Vasile MARIN, Geopolitica – XXI. Fundamente, Editura Tipona, Braşov, 2002, pp. 39-40.
14
Sorin FRUNZĂVERDE, Constantin ONIŞOR, Op. cit., p. 45.
NESECRET
23 din 178
 NESECRET
în considerare sunt: aşezarea geografică pe continent, populaţia, hotarele şi
structura lor, caracteristicile reliefului, reţeaua hidrografică, bogăţia şi orientarea
ei, resursele materiale, starea mediului înconjurător. Din punct de vedere al
suprafeţei şi populaţiei, România este o ţară mijlocie, dar în zona centrală şi
estică este una din cele mai mari. După dezmembrarea Iugoslaviei şi a URSS, în
zonă au apărut state noi, cu potenţial economic, militar, demografic mai redus,
ceea ce în perspectivă geopolitică a dus la creşterea ponderii şi importanţei
României nu numai în zonă, ci şi pe continentul european.
Pentru a putea compara potenţialul economic, demografic şi militar al
statelor din Europa de Sud, în anexele nr. 1 şi nr. 2, am prezentat principalele
caracteristici geografice şi date economice.
Considerăm că elementele geografice de importanţă majoră care definesc
poziţia României în Europa (poziţia la gurile Dunării, accesul la Marea Neagră
şi lanţul carpatic) îi conferă semnificaţii geopolitice majore dintre care amintim:
relaţii normale cu toate statele din regiunile zonei; entitatea statală cea mai
veche şi cu dimensiunile omogene şi cele mai mari; plasament central-nordic cu
o valoare strategică însemnată pentru regiunile Balcanică şi a Mării Negre;
potenţial de apărare destul de bun; aport la NATO cel mai consistent dintre
ultimi invitaţi şi care au şi aderat 15.
Din aceste considerente România se constituie într-un „... element
stimulator şi complementar pentru Ucraina şi Turcia în relaţiile lor cu NATO şi
respectiv cu Rusia, poate crea o punte de legătură cu Rusia prin intermediul
Parteneriatului Strategic cu SUA, asigură continuitatea apărării colective
strategice în istmul baltico-pontic şi poate reprezenta spaţial un scut de
protecţie faţă de acţiunile factorilor de insecuritate către Europa Centrală şi
Occident, ca urmare a unor crize politico-militare majore apărute în
vecinătatea zonei de sud-est a Europei” 16.

15
Sorin FRUNZĂVERDE, Constantin ONIŞOR, Op. cit., p. 44.
16
Idem.
NESECRET
24 din 178
 NESECRET
În concluzie, apreciem că procesul de tranziţie geopolitică a început o
dată cu încheierea Războiului Rece, fapt ce a permis României să promoveze o
politică pozitivă de deschidere, cooperare şi bună vecinătate, în special pentru a-
şi asigura şi promova rolul de factor de stabilitate, pe fondul evoluţiei unor
focare conflictuale în vecinătatea graniţelor proprii (în spaţiul fostei Republici
Federale Iugoslavia şi Caucazului de Sud). Noul context creat a deschis
României posibilitatea de a-şi promova la nivel continental şi zonal un nou rol,
acela de punte de legătură şi placă turnantă a legăturilor intraeuropene şi a
acelora dintre Europa şi regiunile învecinate.
Având în vedere actuala situaţie economică a României, lipsa de orizont
în încheierea reformelor în aproape toate domeniile vieţii sociale româneşti,
lipsa unor acţiuni conjugate la nivel naţional în definirea unei poziţii geopolitice
care să răspundă aspiraţiilor românilor de stat membru al NATO şi UE,
considerăm că, deşi România are o poziţie favorabilă, nu se poate manifesta ca
un pol de putere pe continent, cu toate că îşi doreşte acest lucru.

1.3. Poziţia geostrategică a României

Poziţia geostrategică a unui stat este strâns legată de poziţia geopolitică,

geostrategia reprezentând „... administrarea strategică a intereselor
geopolitice ...” 17, analiza uneia nu poate fi făcută fără a se apela la cealaltă,
amândouă sunt dinamice şi supuse evoluţiei.
Fenomenul geostrategic, este definit ca fiind „... ansamblul căilor şi
mijloacelor prin care un actor îşi materializează interesul într-un câmp
geopolitic ...”, iar geostrategia drept „... disciplina care studiază
comportamentul actorilor ce-şi dispută/negociază interesele într-un câmp
geopolitic” 18.
17
Zbigniew BRZEZINSKI, Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice,
Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000, p. 43.
18
Constantin HLIHOR, Geopolitică şi geostrategie, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”,
Bucureşti, 2005, p. 258.

NESECRET
25 din 178
 NESECRET
Plecând de la aceste definiţii, apreciem că un stat acţionează, în principal,
pentru a-şi promova interesele naţionale, chiar dacă există instituţii cu caracter
integrator şi procesul de globalizare este în expansiune, interese care pot fi
comune, opuse sau chiar conflictuale cu ale altor state aflate în acelaşi spaţiu
geografic.
Luând în analiză aceste considerente, opinăm că din punct de vedere
geostrategic, spaţiul de la Balcani la Marea Caspică, reprezintă o zonă distinctă,
în care se manifestă interesele principalilor actori internaţionali, axate în mod
deosebit pe asigurarea trecerii statelor din zonă la o viaţă democratică şi la o
economie de piaţă, asigurarea stabilităţii şi securităţii necesare proiectării forţei
militare a Alianţei Nord-Atlantice către Orientul Mijlociu şi Asia, asigurarea
unei zone tampon împotriva riscurilor asimetrice pentru securitatea europeană
şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea şi asigurarea securităţii rutelor energetice.
Odată cu dezmembrarea URSS şi încetarea bipolarismului, statele din
această zonă, inclusiv România, au fost basculate din sfera de influenţă sovietică
spre puterile occidentale, începând un proces complex de transformări politice,
economice, sociale, militare etc. şi de integrare, a celor care au îndeplinit
criteriile, în NATO şi UE.
Din studiul desfăşurat, am ajuns la concluzia, în momentul de faţă, în
această zonă există trei tendinţe: stabilitate şi dorinţa de integrare europeană şi
euroatlantică; instabilitate şi lipsă de securitate în zona conflictelor îngheţate şi
mocninde şi tendinţa Rusiei de a-şi reface zona de influenţă. Aceste tendinţe
determină România, pe de o parte să îşi manifeste opţiunile politice care o
fixează în lumea occidentală, iar pe de altă parte, ca urmare a evoluţiilor şi
schimbărilor ce au loc în mediul zonal şi internaţional de securitate, să răspundă
în conformitate cu interesele sale, dar şi în armonie cu poziţiile partenerilor şi
vecinilor.
Prin urmare, după 1990, poziţia geostrategică a României a căpătat o altă
conotaţie pentru actorii statali şi organizaţiile de securitate cu interese în această

NESECRET
26 din 178
 NESECRET
parte a Europei, poziţie care derivă din rolul acesteia de placă turnantă între trei
leagăne de civilizaţie (europeană, asiatică şi orientală) şi, în acelaşi timp, de
„pasaj” de trecere între Balcani şi Caucaz, Occident şi Orient.
Înainte de a trece în revistă principalii factori pe care apreciem ca atuuri
pentru a afirma că România are o poziţie geostrategică favorabilă în Europa, şi
nu numai, considerăm că factorul geografic care dă greutate acestei poziţii este
ieşirea la Marea Neagră, analiză care trebuie făcută într-un cadru mai larg, chiar
dacă conceptul este de dată relativ recentă şi anume Regiunea Extinsă a Mării
Negre.
Interesul manifestat pentru această regiune, de către SUA, NATO, UE şi
alţi actori importanţi care, în dezvoltarea sa maximală include porţiuni ale unor
spaţii precum Balcanii de Vest, Caucaz ori Marea Caspică „... s-a manifestat cu
intensitate la începutul secolului al XXI-lea (...), ca urmare a declanşării
procesului de integrare euroatlantică şi europeană a statelor central-est
europene, şi în mod deosebit odată cu integrarea României şi Bulgariei în
NATO şi UE” 19 .
Din punctul nostru de vedere, pe lângă acest rol determinant în evaluarea
poziţiei geostrategice a României, considerăm semnificativi şi următorii factori:
interesele geostrategice şi geoeconomice ale mai multor actori în ceea ce
priveşte fluviul Dunărea, dar mai ales Marea Neagră şi legăturile perene pe care
cele două elemente geografice le-au creat cu centrul Europei, Peninsula
Balcanică şi cu ţările din Caucaz şi Marea Caspică; dispunerea la intersecţia
rutelor comerciale de la Vest la Est şi de la Nord la Sud, constituind totodată un
cap de pod pentru China şi statele din Golf, pentru intrarea în economia
europeană; constituie suportul pentru infrastructura mai multor trasee de
transport al resurselor energetice din Orient spre Occident; reprezintă un actor
care nu poate fi neglijat datorită rezervelor proprii de materii prime, inclusiv
resurse energetice, a forţei de muncă ieftină pentru construcţia infrastructurii de
19
Mihail E. IONESCU (coordonator), Regiunea Extinsă a Mării Negre. Delimitări teoretice şi practice ale unui
areal geopolitic în plină redefinire, Editura Militară, Bucureşti, 2009, p. 35.
NESECRET
27 din 178
 NESECRET
transport a resurselor şi de ce nu, experienţa în domeniul gaze-petrol. De
asemenea, statutul de ţară membră a NATO şi UE, oferă posibilitatea de a
participa, alături de statele celor două organizaţii la luarea deciziilor importante
pentru securitatea şi stabilitatea proprie şi de a furniza securitate pentru statele
zonei, iar prin participarea cu trupe în teatrele de operaţii, inclusiv la realizarea
securităţii pe plan global; dispunerea la flancul estic al Alianţei şi Uniunii se
constituie într-un adevărat cordon sanitar între cele două organizaţii şi Federaţia
Rusă (spaţiul Comităţii Statelor Independente – CSI şi Organizaţia Tratatului de
Securitate Colectivă – OTSC) şi în acelaşi timp capul de pod al Europei extinse
spre estul continentului. Un factor semnificativ în întărirea poziţiei ţării noastre
îl constituie amplasarea bazei militare SUA la Mihail Kogălniceanu şi instruirea
efectivelor aflate în tranzit în poligoanele Ciucu, Babadag şi Smârdan, precum
şi intenţia SUA de a instala interceptori ai scutului antirachetă, până în 2015, pe
continent şi în Europa de Sud-Est, determinând creşterea vizibilităţii ţării şi
îmbunătăţirea profilului strategic. Participarea la aranjamentele de securitate
regională şi zonală, la care este parte, alături de actorii din regiune/zonă şi de
actorii cu interese în această parte a continentului, este percepută ca o
contribuţie semnificativă la promovarea valorilor democratice într-o zonă
instabilă (Balcanii de Vest şi Caucazul de Sud). Nu în ultimul rând, relaţiile în
general bune cu vecinii, stabilitatea internă şi promovarea toleranţei culturale,
religioase şi etnice, se constituie în alte argumente în favoarea unei poziţii
avantajoase a României în zonă şi în Europa.
Fără a avea pretenţia de a fi epuizat elementele care definesc poziţia
geostrategică a României, considerăm că individual, dar şi ca membră a NATO
şi UE, rolul ţării noastre, exprimat prin conţinutul politicii de securitate pe care
o promovează, trebuie să fie acela de participant activ şi credibil în plan
regional, zonal şi continental, la îndeplinirea următoarelor obiective: realizarea
deplină a mediului optim garantat de securitate în partea centrală a Europei şi
extinderea acesteia către sud-est şi est, prin convergenţa intereselor majore ale

NESECRET
28 din 178
 NESECRET
statelor din această zonă şi prin parteneriate, relaţii de cooperare interstatală şi
integrare deplină cu factori importanţi în furnizarea securităţii zonale; asigurarea
şi impunerea unui climat de securitate în Balcani, prin asumarea de
responsabilităţi în domeniul politicilor locale şi regionale de cooperare şi
implicit de participant la asigurarea în plan militar a stabilităţii în spaţiul central
vestic al Balcanilor şi oferirea de asistenţă în domeniul reformei sectorului de
securitate pentru statele ex-iugoslave şi integrarea lor europeană; participarea la
stabilitatea şi evoluţia democratică a statelor din Europa de Est, prin dezvoltarea
cooperării în toate domeniile securităţii cu statele din această zonă, inclusiv
susţinerea cooperării NATO - Rusia şi NATO - Ucraina şi a aspiraţiilor
europene şi euroatlantice ale statelor care doresc integrarea în aceste structuri;
translatarea oportună a rezultatelor pozitive ale cooperării multinaţionale din
partea balcanică a sud-estului Europei spre regiunile Mării Negre şi a
Caucazului, pentru realizarea conectării Peninsulei Balcanice, a celor două
regiuni şi a Mediteranei într-o abordare geostrategică unitară din perspectivele
securităţii colective 20 .
Întrucât promovarea intereselor proprii este fundamentală în poziţionarea
pe scena Europei şi a mapamondului, apreciem ca fiind necesar să definim
aceste interese din punctul de vedere al Strategiei de Securitate Naţională a
României, care prevede afirmarea, realizarea şi protejarea următoarelor interese
naţionale: menţinerea integrităţii, unităţii, suveranităţii şi independenţei statului
român; asumarea responsabilă a calităţii de membru al NATO şi UE;
dezvoltarea unei economii de piaţă competitive, dinamice şi performante;
modernizarea radicală a sistemului de educaţie şi valorificarea eficientă a
potenţialului uman, ştiinţific şi tehnologic; afirmarea şi protejarea culturii,
identităţii naţionale şi vieţii spirituale, în contextul participării active la
construcţia identităţii europene; consolidarea rolului României ca factor de

20
Gabriel OPREA, Radu TIMOFTE, Constantin ONIŞOR, România- integrare şi securitate, Editura Balcanii şi
Europa, Bucureşti, 2005, pp. 175-177.
NESECRET
29 din 178
 NESECRET
stabilitate şi promovare a valorilor şi principiilor democraţiei, a păcii şi
securităţii în subsistemul relaţiilor internaţionale din care face parte 21 .
În opinia noastră, şi nu numai, promovarea acestor interese se va face cu
respectarea principiilor dreptului internaţional, prin dialog şi cooperare cu toate
organizaţiile internaţionale şi statele interesate în realizarea stabilităţii,
securităţii şi prin îndeplinirea, de către instituţiile statului a următoarelor
obiective politice de securitate naţională: păstrarea independenţei, suveranităţii,
unităţii şi integrităţii teritoriale a statului român, în condiţiile specifice de
membru al NATO şi UE; garantarea ordinii constituţionale, consolidarea
statului de drept şi a mecanismelor democratice de funcţionare a societăţii
româneşti; relansarea economiei naţionale, combaterea sărăciei şi a somajului,
perfecţionarea mecanismelor economiei de piaţă şi a disciplinei financiare;
dezvoltarea societăţii civile şi a clasei de mijloc; asigurarea stabilităţii
sistemului financiar-bancar şi a echilibrului social. Totodată, modernizarea
instituţiilor de apărare a ordinii publice şi garantarea siguranţei cetăţeanului,
optimizarea capacităţii de apărare naţională, în conformitate cu standardele
NATO; îmbunătăţirea capacităţii de participare la acţiunile internaţionale pentru
combaterea terorismului şi a crimei organizate; se constituie în alte obiective,
alături de îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, dezvoltarea instituţiilor
de educaţie, cercetare şi cultură; reforma administraţiei publice şi dezvoltarea
regională, în corelaţie cu practicile şi reglementările europene; armonizarea
relaţiilor interetnice şi edificarea statului civic multicultural, având drept
garanţii ale securităţii participarea socială, integrarea interculturală şi
solidaritatea în actul de guvernare. În acelaşi timp se va acţiona prin acţiuni
diplomatice şi o politică externă creativă, dinamică şi pragmatică, bazată pe
respectarea tratatelor şi acordurilor internaţionale la care România este parte, a
obiectivelor şi principiilor Cartei ONU pentru diversificarea şi strângerea
legăturilor cu românii care trăiesc în afara graniţelor ţării, dezvoltarea relaţiilor

21
Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2007, p. 9.
NESECRET
30 din 178
 NESECRET
de bună vecinătate şi a unei conduite participative pe plan regional/zonal, pentru
consolidarea stabilităţii şi reglementarea crizelor precum şi pentru asigurarea
securităţii ecologice şi implicarea societăţii civile în realizarea obiectivelor
strategiei de securitate.
O simplă analiză a acestor obiective ne determină să apreciem că, deşi ele
sunt coerente şi stabilite pentru a realiza şi proteja interesele naţionale, în
momentul de faţă condiţiile politice, sociale, economico-financiare şi de altă
natură determină neîndeplinirea în totalitate a unora sau parţială a altora, ceea ce
diminuează rolul României pe scena politică a Europei şi, implicit, îi alterează
poziţia geopolitică şi geostrategică în zonă.
În concluzie, apreciem că este necesară, şi posibilă, consolidarea poziţiei
geostrategice a României în Europa de Sud-Est, în cadrul parteneriatului
strategic cu SUA şi a Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene, prin
urmărirea îndeplinirii obiectivelor stabilite de către instituţiile statului, fiecare
pe domeniul său de activitate, conform competenţelor, doar cu asigurarea
resurselor umane şi prin voinţă politică.
Importanţa geostrategică a României rezultă, în momentul de faţă, din
apartenenţa la Regiunea Extinsă a Mării Negre, ca stat riveran la această mare,
spaţiu prin care se realizează două fluxuri strategice, cel al materiilor prime
dinspre est spre vest şi a celui de securitate, democraţie şi stabilitate în sens
invers, care este determinat de primul şi care are ca formă de manifestare
extinderea NATO şi a UE în această regiune. În această idee considerăm firesc
ca România să acţioneze pentru transformarea zonei într-o vecinătate stabilă,
prosperă şi integrată în spaţiul democratic şi de securitate euroatlantic.

NESECRET
31 din 178
 NESECRET

Capitolul II
SECURITATEA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI LA ÎNCEPUTUL
SECOLULUI AL XX-LEA

Actualul context internaţional, diversificarea riscurilor şi ameninţărilor

asimetrice la adresa securităţii, desfăşurarea unor conflicte în aproprierea
graniţelor sau menţinerea unora în stare latentă, noul statut de ţară membră a
NATO şi a UE, a determinat România să modifice politica şi strategia de
securitate pentru a răspunde eficient la provocările mediului actual de securitate
şi pentru a conferi siguranţă şi încredere cetăţenilor ţării. Conştientă că,
promovarea, protejarea şi apărarea valorilor şi intereselor naţionale sunt de
importanţă vitală pentru realizarea obiectivelor naţionale, România a acţionat, în
cadrul NATO şi al UE, dar şi înainte de aderare, pentru îndeplinirea şi
înfăptuirea securităţii în plan regional şi internaţional, devenind în scurt timp un
stat furnizor de securitate, nu numai în Europa de Sud-Est.

2.1. Mediul de securitate din spaţiul de interes al României

NESECRET
32 din 178
 NESECRET
La începutul secolului al XXI-lea, mediul de securitate din apropierea
României şi-a schimbat profund fizionomia, odată cu modificarea configuraţiei
geopolitice şi geostrategice a sud-estului Europei, ca urmare a destructurării
Organizaţiei Tratatului de la Varşovia a apărut un spaţiu deficitar de securitate
în această parte a continentului, pe fondul dispariţiei factorului de protecţie.
Conflictele etnice şi religioase, precedate de dezgheţul unor conflicte
latente (teritoriale şi etnice), au generat noi riscuri şi ameninţări în mediul de
securitate regional şi euroatlantic.
În cele ce urmează me propunem să facem o scurtă analiză a evoluţiei
mediului de securitate european şi din spaţiul de interes pentru România şi
modul cum acesta influenţează securitatea naţională a ţării noastre.

2.1.1. Mediul european de securitate

Începutul mileniului al treilea este marcat de profunde transformări ale

mediului de securitate, lumea devenind tot mai complexă şi independentă în
condiţiile desfăşurării proceselor globalizatoare ireversibile în toate domeniile
vieţii sociale. În aceste condiţii se produc schimbări profunde în afirmarea şi
consacrarea noilor actori de putere pe scena mondială, în care problemele
politice, economice, sociale şi de securitate tind să devină probleme globale, iar
rezolvarea acestora trebuie să antreneze toate statele lumii, într-o concepţie
unanim acceptată şi recunoscută.
Mediul de securitate global, complex şi dinamic, cunoaşte apariţia unor
actori globali de securitate, cum sunt China, India, Brazilia, Pakistanul,
Indonezia ş.a., alături de actori nonstatali cu veleităţi globaliste cum sunt
organismele internaţionale de protecţie a drepturilor omului şi a mediului
înconjurător, unele organizaţii teroriste destul de bine organizate, finanţate şi
dotate logistic, şi devine tot mai puţin predictibil pentru următoarele două-trei
decenii.

NESECRET
33 din 178
 NESECRET
Sesizând aceste procese globalizatoare şi conştientă de locul şi rolul în
ecuaţia de putere mondială, Europa s-a aliat acestor procese, elaborând propria-i
strategie de securitate a Uniunii Europene care prevede implementarea
conceptului de securitate şi materializarea acestuia în relaţiile internaţionale.
Evenimentele care au avut loc după încheierea Războiului Rece, dintre
care amintim dizolvarea Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (1991),
admiterea fostelor state socialiste în Consiliul Europei (1993-1995), primul şi al
doilea val al extinderii NATO (1997/1999 şi 2002/2004) şi lărgirea istorică a
UE (2004 şi 2007) demonstrează voinţa statelor continentului, de reconstrucţie a
spaţiului securităţii europene.
Analizând situaţia actuală a statelor din Europa observăm că acestea se
regăsesc în ipostaze diferite, determinate de evenimentele mai sus menţionate,
astfel: state aparţinând spaţiului euroatlantic, (membre ale NATO), state
aparţinând spaţiului Europei Unite, (membre ale UE) şi state care nu aparţin
niciuneia dintre aceste două organizaţii, dar îşi doresc şi fac eforturi să se
integreze în acest proces de reconfigurare a Europei. Din acest punct de vedere,
mediul de securitate european evoluează între cele trei ipostaze enumerate
anterior, adică între preocupările de unitate politică, economică, financiară,
culturală şi militară europeană, cooperare euroatlantică şi aşteptările unor state
din Balcani şi din Caucaz de a fi primite în NATO şi UE, la care se adaugă
tendinţele Federaţiei Ruse de refacere a propriilor sfere de influenţă.
Considerăm că actuala poziţie geopolitică şi geostrategică a Europei îi
permite să se constituie într-un actor principal în angajarea pentru un loc
principal în competiţia globală, datorită următoarelor elemente: se găseşte la
confluenţa de interese dintre SUA, (superputere mondială) şi Federaţia Rusă,
China, India şi Japonia, aflate în lupta pentru sferele de influenţă şi pentru a
transforma ordinea mondială în una multipolară; continuarea extinderii UE, dar
şi a NATO în următorii 10-15 ani, pe aceleaşi spaţii geografice, este benefică
deopotrivă intereselor SUA şi ale Europei, care reprezintă pilonii stabilităţii şi

NESECRET
34 din 178
 NESECRET
securităţii pe continent; atragerea Federaţiei Ruse într-un cadru mai larg de
cooperare europeană, concomitent cu sprijinirea independenţei statelor aflate
cândva în sfera de influenţă a acesteia, dar şi întărirea relaţiilor cu statele
asiatice care se dezvoltă într-un ritm ridicat, va avea ca rezultat un schimb
important de valori economice, politice şi militare, care va contribui la
ierarhizarea globală a centrelor de putere; participarea Europei la reîmpărţirea
zonelor de influenţă, îndeosebi în spaţiul euroasiatic; asigurarea, prin instituţiile
UE a unei dezvoltări echilibrate şi durabile a economiei continentului,
conservarea resurselor şi a mediului, precum şi a unei stări de securitate şi
stabilitate care să-i permită să se implice în toate procesele globalizatoare în
desfăşurare; manifestarea unei tendinţe antiglobalizare şi tot mai iminenta
alianţă Rusia-China, se constituie în elemente de independenţă ale Europei.
Datorită acestor considerente, dar şi a altora pe care nu ne propunem să le
analizăm acum, apreciem că procesul de integrare şi extindere a UE va continua
ca un fenomen complex şi ireversibil, care va schimba modul de organizare şi
conducere atât la nivel naţional, cât şi continental, contribuind la realizarea unui
continent nedivizat, democratic şi prosper, cu o zonă de stabilitate şi securitate
extinsă, care să ofere căile şi mijloacele pentru combaterea riscurilor şi
ameninţărilor specifice etapei şi gestionarea eficiente a situaţiilor de criză,
îndeosebi în Balcanii de Vest şi Caucazul de Sud, unde proliferarea violenţei
este încă de actualitate şi va rămâne destabilizatoare pe termen scurt şi mediu.
Considerăm că în desfăşurarea procesului de unificare europeană trebuie
avute în vedere câteva elemente ale mediului de securitate, care au influenţat şi
vor continua să influenţeze evoluţia acestuia: disoluţia mediului de securitate şi
intrarea într-o fază nouă, în care singura superputere este SUA; afirmarea tot
mai evidentă a UE ca factor de stabilitate şi progres, dezvoltarea economică şi
militară accelerată a Chinei şi ofensiva diplomatică a Federaţiei Ruse; apariţia şi
consacrarea unor actori internaţionali nonstatali; afirmarea şi aplicarea unor
soluţii şi metodologii în dezvoltarea şi funcţionarea instituţiilor şi organizaţiilor

NESECRET
35 din 178
 NESECRET
politice, economice şi de securitate internaţionale; trecerea de la funcţia de
apărare colectivă la cea de securitate colectivă, ceea ce implică transformarea
NATO şi adoptarea unui nou concept strategic; iniţierea şi afirmarea tendinţelor
de gestionare a crizelor pe considerente regionale, de către coaliţii sau
organizaţii regionale.
Implicarea UE în rezolvarea problemelor Europei a fost posibilă după
adoptarea, în aprilie 1999, la summitul NATO de la Washington, a conceptului
Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare (IESA), prin care se arată că
Europa va deţine un rol important ca actor de securitate în spaţiul euroatlantic şi
va contribui la întărirea Alianţei în secolul al XXI-lea, prin: capacitatea UE de a
hotărî şi a executa acţiuni militare în mod autonom, fără angajarea NATO;
realizarea de consultări reciproce efective, în vederea unei bune cooperări şi
realizarea unei transparenţe reale; întărirea capacităţii de apărare pentru noi
misiuni, evitându-se acţiunile duble; implicarea ţărilor membre ale UE în
operaţiile de gestionare a crizelor conduse de UE 22.
Îndeplinirea obiectivelor IESA se realizează prin Politica de Securitate şi
Apărare Comună (PESC), formulată de Consiliul European reunit la Köln, în
iunie 1999, care „... include ansamblul chestiunilor relative la securitatea
Uniunii, inclusiv definirea progresivă a unei politici de apărare comune (...)
care ar putea conduce la o apărare comună” 23
.
Obiectivele principale ale PESC sunt: dezvoltarea unei capacităţi de
decizie politico-militară autonomă; lansarea şi conducerea unor acţiuni militare
sub autoritatea UE; reacţie în crizele internaţionale, acolo unde NATO nu este
angajată 24 .
Alianţa Nord-Atlantică continuă să rămână unul din cei trei piloni ai
securităţii europene, alături de UE şi Federaţia Rusă, îndeplinindu-şi obiectivele
prin protecţia flancului estic al NATO, continuarea procesului de extindere şi

22
Stan PETRESCU, Op. cit., pp. 55-56.
23
Idem, p. 56
24
Idem, p. 57
NESECRET
36 din 178
 NESECRET
prin dezvoltarea parteneriatelor strategice şi a iniţiativelor de cooperare
regională, toate acestea racordate la regula celor „Trei D”: evitarea decuplării,
pentru a nu se ajunge la negarea şi dispariţia NATO; duplicarea în sensul
evitării paralelismului între capabilităţile UE şi NATO şi evitarea discriminării
faţă de statele europene membre ale NATO, dar care nu fac parte din UE 25.
Luând în considerare cele prezentate, considerăm ca fiind necesar să
încercăm să concluzionăm evidenţiind câteva trăsături ale mediului european
de securitate: existenţa concomitentă a statelor puternic structurate şi a celor în
curs de structurare, de formare sau reformare; coexistenţa situaţiilor de pace cu
cele de conflict, având determinări de natură diferită, concomitent cu
internaţionalizarea unora din acestea; existenţa unui echilibru, este drept fragil,
între riscuri, ameninţări şi pericole, pe de o parte, şi starea de securitate, pe de
altă parte, cel puţin în plan zonal; intensificarea eforturilor unor state, aflate în
curs de restructurare, pentru îndeplinirea cerinţelor de integrare în structurile
europene şi euroatlantice de securitate; existenţa intereselor divergente ale unor
state, grupuri de state sau în interiorul statelor a unor grupuri cu revendicări
autonomiste, care determină stări de tensiune de natură etnică şi religioase ce
pot degenera în conflicte; persistenţa unor divergenţe de natură transfrontalieră;
evoluţii economice şi sociale asimetrice, cu implicaţii majore în plan geopolitic
şi geostrategic; extinderea fundamentalismului islamic, cu tendinţe radicale;
adâncirea decalajelor economice, sociale şi tehnologice dintre diferite ţării şi
zone ale continentului, precum şi a zonelor adiacente; actuala criză economico-
financiară, caracterizată printr-o dramatică scădere economică; sporirea
efectelor şi influenţei ameninţărilor de natură nonmilitară asupra evoluţiilor
zonale din domeniul securităţii.
În concluzie, apreciem că mediul de securitate european la începutul
secolului al XXI-lea este caracterizat de diminuarea riscurilor convenţionale şi,
ca urmare, eliminarea premiselor apariţiei unui conflict armat de amploare

25
Idem, p. 56
NESECRET
37 din 178
 NESECRET
continentală sau zonală/regională, concomitent cu amplificarea riscurilor şi
ameninţărilor neconvenţionale, care au dus, printre altele, la revigorarea
alarmantă a naţionalismului etnic şi religios şi la adâncirea decalajelor
economice şi sociale, cu efecte negative asupra securităţii.

2.1.2. Mediul de securitate din proximitatea României

Mediul de securitate din zona de proximitate a României, a cunoscut cele

mai profunde schimbări din istoria ultimilor 50 de ani, cu urmări şi implicaţii
dintre cele mai semnificative la nivel regional, zonal şi continental. Aceste
schimbări, în special cele legate de starea de securitate a zonei, au cauze diverse
şi multiple, care decurg, de cele mai multe ori, din interesele actorilor globali şi
care au determinat modificarea şi remodelarea peisajului politic regional şi
zonal, schimbarea raportului de forţe la scară zonală, continentală şi globală,
apariţia sau dispariţia unor actori de pe scena europeană şi internaţională şi
modificarea unor frontiere. În spiritul celor prezentate putem aprecia că aceste
procese au dus inevitabil la creşterea instabilităţii, a lipsei de coerenţă şi
predictibilitate în evoluţiile ulterioare, amplificând gradul şi şansele de
instabilitate în plan regional şi zonal, cu influenţe în plan continental şi chiar
internaţional.
Evoluţia evenimentelor post război rece a favorizat lărgirea, diversificarea
şi amplificarea riscurilor şi ameninţărilor din domeniul securităţii, determinând
o nouă fizionomie a mediului de securitate din Europa de Sud-Est, caracterizat
în principal prin: modificarea profundă a configuraţiei geopolitice şi
geostrategice a zonei, în urma destructurării Organizaţiei Tratatului de la
Varşovia; apariţia unui spaţiu deficitar de securitate în centrul şi sud-estul
Europei, pe fondul dispariţiei factorului de protecţie (umbrelă de securitate);
dezgheţul conflictelor teritoriale şi etnice din perioada imediat următoare
încheierii celui de-al doilea Război Mondial, în tonalitatea conservatoare a

NESECRET
38 din 178
 NESECRET
sistemului comunist; problemele tranziţiei la statul de drept şi economia de
piaţă, generatoare de vulnerabilităţi şi riscuri specifice de însemnătate 26.
În sud-estul Europei, îndeosebi în Balcanii de Vest şi în regiunea
Caucazului de Sud, continuă să persiste şi chiar să se intensifice stări de
tensiune determinate de vechi dispute de natură etnică sau religioasă, tendinţe
separatiste ori de contestare a frontierelor existente, toate acestea contribuind la
menţinerea unor tensiuni cu potenţial exploziv. Opinăm că această stare de
insecuritate a echilibrului şi stabilităţii din zona de proximitate a României,
creşte efectele evoluţiilor din mediul de securitate regional şi zonal de securitate
şi favorizează acţiunea factorilor de risc şi pericolelor de orice natură. Este
evident că la începutul secolului al XXI-lea, noile surse de insecuritate se
manifestă sub forma unor riscuri şi ameninţări, care se produc atât la nivelul
individual al unor dimensiuni ale securităţii (politică, economică, militară,
culturală, de mediu), cât şi la nivelul întregii societăţi, ceea ce le face să fie
considerate surse majore de instabilitate, cu repercusiuni la nivelul securităţii
naţionale, dar şi a celei regionale, zonale şi globale.
Analiştii politico-militari identifică următoarele ameninţări semnificative
ca surse de insecuritate: tensiunile entice; traficul de droguri, substanţe
radioactive şi fiinţe umane; criminalitatea organizată transfrontalieră;
instabilitatea politică a unor zone; reîmpărţirea unor zone de influenţă;
proliferarea entităţilor statale slabe, aşa numite ”state eşuate”, caracterizate
prin administraţii ineficiente şi corupte, incapabile de a oferii propriilor cetăţeni
beneficiile asociate gestionării în comun a treburilor politice 27 .
Considerăm că pe lângă cele prezentate, mai pot fi identificate şi alte
surse de insecuritate, dintre care cele mai reprezentative le considerăm a fi:
convergenţa unor interese de natură economică a unor actori de putere europeni
cu cele ale unor actori cu vocaţie internaţională de putere, care se constituie în
premise semnificative pentru afectarea intereselor regionale şi zonale, pe termen
26
Stan PETRESCU, Op. cit., p. 20
27
Stan PETRESCU, Op. cit., p. 33
NESECRET
39 din 178
 NESECRET
mediu şi lung; situarea Europei de Sud-Est la intersecţia intereselor unor noi
centre de putere, pe axele vest-est şi nord-sud, aflate într-o expansiune evidentă;
precaritatea stabilităţii spaţiului sud-est european, cu cele două focare de
conflicte; divergenţele de opinii între NATO şi UE faţă de interesele de
securitate europene, în ceea ce priveşte problemele de fond ale politicii de
securitate comune; întârzierea rivirimentului economic în statele sud-est
europene, deşi expansiunea statelor occidentale dezvoltate spre Euroasia este tot
mai evidentă şi tot mai insistentă.
Suntem de părere că după sfârşitul Războiului Rece, mediul strategic din
zona de interes a României s-a schimbat radical, devenind extrem de complex.
La o primă evaluare, balanţa de putere pare să încline în favoarea puterilor
occidentale, deşi, începând cu 2003-2004, Federaţia Rusă acţionează pentru
recuperarea fostei sale sfere de influenţă, îndeosebi în regiunea extinsă a Mării
Negre care, datorită poziţiei sale geostrategice, este socotită de Moscova ca unul
dintre punctele vulnerabile prin care poate fi atacată din exterior, dar şi datorită
rezervelor importante de petrol şi gaze din zona Caucazului şi Mării Caspice.
Începând cu perioada 2006-2008 observăm o continuare şi o aprofundare
a procesului de restructurare a mediului strategic din proximitatea României,
caracterizat de revenirea treptată a Federaţiei Ruse în balanţa regională şi
zonală, alături de sporirea rolului unor actori precum SUA, NATO, UE, China.
În acelaşi timp, Turcia caută să devină un pivot regional de importanţă
strategică în construcţia şi menţinerea securităţii regionale, dezvoltând în acest
sens relaţii de cooperare cu Federaţia Rusă, iar Ucraina tinde să dobândească un
rol regional important din prisma potenţialului militar semnificativ în plan
regional şi global.
Sintetizând cele prezentate, apreciem următoarele: există o convergenţă în
creştere a intereselor statelor din zona de interes a României, însă, de cele mai
multe ori, nu există mecanisme comprehensive de negociere multilaterală a
acestor interese într-o manieră integrată; eforturile de securitate ale statelor sunt

NESECRET
40 din 178
 NESECRET
îndreptate către probleme de importanţă secundară sau non-militare; persistă o
importanţă accentuată a orientărilor naţionale, naţionaliste şi identitare, opuse
unei tendinţe de constituire a unei identităţi bazate pe incluziune la nivel
regional; se acordă în continuare o mare importanţă a evitării dependenţei
externe în termeni politici şi/sau economici, în neconcordanţă cu mediul global
şi globalizat internaţional şi în ciuda declaraţiilor dezirabilităţii aprofundării
integrării regionale; se remarcă o scădere a impactului ameninţărilor şi a
factorilor de risc convenţionali la adresa securităţii şi sporirea importanţei
factorilor non-tradiţionali şi a influenţei actorilor non-statali asupra securităţii
naţionale, regionale şi internaţionale; se remarcă încă un nivel scăzut al
capacităţii statelor din zonă, de a dezvolta şi utiliza eficient mecanisme efective
de estimare/identificare a riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţilor
naţionale; în unele dintre aceste state domeniul de securitate, şi chiar cel militar,
este foarte slab instituţionalizat (inclusiv în România şi Bulgaria, unde situaţia
este asemănătoare celei de după aderarea la NATO şi UE), rezultatele acestei
lipse a instituţionalizării pentru domeniul respectiv devenind evidente în
capacitatea organizatorică şi managerială slabă 28 .
În concluzie, concluzionăm că mediul de securitate din zona de interes
pentru România se caracterizează prin următoarele elemente specifice:
- existenţa unor stări c onflictuale cu posibile evoluţii negative, de
mică,
intensitate, aflate în curs de desfăşurare, în fază latentă, post conflict sau chiar în
pragul escaladării;
- posibila reactivare a unor focare latente de conflict, de natură etnică,
religioasă, ideologică, precum şi a unor conflicte militare nesoluţionate încă;
- intensificarea traficului ilicit de persoane, armament, materiale sau dro-
guri, precum şi proliferarea mijloacelor de distrugere în masă ori a mijloacelor
letale neconvenţionale;

28
Mihail E. IONESCU (coordonator), Op. cit., pp. 41-44.
NESECRET
41 din 178
 NESECRET
- întârzierea reformelor economice şi prelungirea unor dificultăţi interne,
de
natură socială şi economico-financiară;
- incitarea la extremism, intoleranţă, separatism sau xenofobie, care pot
afecta interesele naţionale;
- extinderea şi amplificarea, pe teritoriul statelor din zonă, inclusiv al
României, a reţelelor transnaţionale şi activităţilor teroriste, a crimei organizate,
criminalităţii economico-financiare, a traficului şi contrabandei de mărfuri şi
persoane;
- guvernarea ineficientă din unele state, printre care şi România coroborată
cu actuala criză economico- financiară, poate crea stări conflictuale între state,
dar mai ales în interiorul acestora, prin creşterea tensiunilor sociale care pot
degenera în conflicte interne cu urmări dintre cele mai grave pentru unele state
aflate la începutul vieţii democratice şi a economiei de piaţă, dar şi pentru
statele cu democraţii consolidate;
- nerespectarea drepturilor omului în unele state din zonă (printre care şi
România);
- creşterea corupţiei în domeniile vieţii publice;
- creşterea şomajului, lipsa mijloacelor de subzistenţă şi a unei perspective
de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă, se constituie în una dintre cele mai
semnificative vulnerabilităţii la adresa securităţii statelor şi implicit a zonei;
- probabilitatea crescută de producere a unor accidente ecologice (ca cel
din
2010, din Ungaria) sau calamităţi naturale de proporţii, pe tritoriul naţional sau
în apropierea frontierelor;
- extinderea ariei de influenţă a fundamentalismului islamic, amplifică ris-
curile şi ameninţărilor în regiunea balcanică şi caucaziano-caspică.
Considerăm că toate aceste aspecte ale mediului de securitate din zona de

NESECRET
42 din 178
 NESECRET
interes a României, se constituie în tot atâtea riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi
la adresa securităţii naţionale a statelor, implicit şi a României, care menţin zona
în condiţii de insecuritate, pe termen mediu, iar starea de securitate din Europa
de Sud-Est, deşi pe termen scurt este aparent echilibrată datorită demersurilor
organizaţiilor internaţionale, poate fi explozivă la orice schimbare bruscă sau
radicală, de orice natură.

2.1.3. Riscuri, vulnerabilităţi, ameninţări şi conflicte îngheţate

în spaţiul de interes al României

Din analiza situaţiei stării de securitate din zona de interes a României,

reiese tendinţa de proliferare şi multiplicare a riscurilor şi ameninţărilor
neconvenţionale, asimetrice, întreţinute şi amplificate de actorii non-statali
(baronii crimei organizate, traficanţii, teroriştii) care, deşi sunt mai puţin
vizibile, sunt mai nocive pentru mediul de securitate regional, zonal şi european.
Considerăm că terorismul, traficul de droguri şi imigraţia ilegală sunt cele
mai seminificative riscuri şi ameninţări din această zonă şi de aceea vom face o
scurtă trecere în revistă a acestora:
a) Terorismul în această zonă este unul naţionalist, influenţat îndeosebi
de
acţiunile unor grupuri etnice compacte în vederea secesiunii teritoriale (kurzii în
Turcia, cecenii şi daghestanezii în cadrul Federaţiei Ruse, abhazii şi osetinii din
Georgia, azerii şi armenii din zona Nagorno-Karabah). Încercarea de a recruta
luptători pentru reţelele Al Qaida din Asia Centrală şi Turcia, nu a dus la
constituirea unor nuclee de militanţi bine organizaţi. În Turcia s-a manifestat,
periodic, terorismul ideologic promovat de Partidul Kurzilor (PKK), în scopul
unor revendicări naţionaliste şi politico-ideologice. În unele state se manifestă
fenomenul insurgenţei unor mişcări secesioniste armate, care se constituie într-o
gravă sursă de instabilitate regională. Considerăm că o atenţie deosebită trebuie

NESECRET
43 din 178
 NESECRET
acordată conexiunii între terorism, crima organizată şi riscul de furt şi trafic al
materialelor nucleare, chimice şi bactereologice.
b) Traficul de droguri se manifestă în special în statele în care
guvernele
sunt incapabile să controleze complet teritoriul şi populaţia, sau administraţia şi
forţele specializate sunt corupte. Această zonă se constituie într-un culoar al
traficului internaţional de droguri, dinspre Est şi Sud spre Vest, din Afganistan,
principalul producător mondial de opiu, către ţările Asiei Centrale, membre ale
CSI, din Iran şi Azerbaidjan, cu ramificări, către Turcia, Bulgaria, Serbia,
respectiv Ucraina, Republica Moldova, România, Ungaria. Importante cantităţi
de droguri au ajuns din America Latină, în porturile de la Marea Neagră,
inclusiv Constanţa şi de aici în tranzit, pe teritoriul României către pieţele de
desfacere din Vest sau pentru consumul local. Cooperarea instituţionalizată între
statele zonei se realizează prin Interpol, Europol şi agenţii specializate (Centrul
de Combatere a Criminalităţii Organizate Transfrontaliere de pe lângă Iniţiativa
de Cooperare în Sud-Estul Europei- SECI).
c) Imigraţia ilegală se manifestă dinspre ţările din Est şi Asia Centrală spre
ţările Occidentale, teritoriul statelor din zona României constituindu-se într-un
coridor de trecere a refugiaţilor umanitari sau economici, care îşi părăsesc ţările
de origine datorită sărăciei, lipsei resurselor naturale şi a unor surse de venit, a
creşterii demografice, precum şi a slabei guvernări a unor state, toate acestea
asociate deseori cu unele conflicte locale. Imigraţia creează serioase probleme
de securitate atât pentru statele de tranzit, cât şi pentru cele de destinaţie.
În zona Europei de Sud-Est, problematica de securitate rămâne în atenţia
analiştilor în domeniu, datorită tensiunilor şi crizelor locale şi a cristalizării
unor opţiuni convergente sau relativ diferite între SUA şi UE, cu privire la
remodelarea zonei şi a încercărilor Federaţiei Ruse de a-şi menţine prestigiul şi
influenţa prin mijloace politico-diplomatice, economice, culturale.

NESECRET
44 din 178
 NESECRET
Vulnerabilităţile economice ale Europei de Sud-Est se constituie într-un
serios handicap în competiţia est-europeană pentru integrarea euroatlantică,
deoarece creşte dependenţa statelor zonei faţă de marii investitori străini şi
împiedică constituirea unei baze economice solide pentru cooperarea economică
şi politică în plan regional şi zonal. Din punct de vedere economico-social,
vulnerabilităţile decurg din: sărăcia relativă a solului şi subsolului, nivelul
organizării producţiei, repartiţia şi schimbul apropiate de modelul „coşului de
fum”, infrastructura slab dezvoltată, lipsa capitalului necesar investiţiilor de
modernizare industrială şi de promovare a serviciilor. Asociate acestora mai pot
fi enumerate: piaţa relativ săracă şi neatractivă pentru investitorii străini,
persistenţa unor mentalităţi învechite în unele state, economia subterană în
creştere, la care se adaugă: impactul negativ al războaielor şi conflictelor armate
locale asupra economiilor naţionale şi a circuitelor economice regionale, creş-
terea demografică vertiginoasă din anumite zone 29.
Din punct de vedere politic, principala vulnerabilitate constă în
incapacitatea unor state (Bosnia şi Herţegovina, Macedonia, Serbia) de a-şi
defini uneori identitatea şi de a preveni şi gestiona crizele şi conflictele locale.
Nu în ultimul rând întârzierea implementării valorilor democraţiei şi intoleranţa
politică, denotă că anumite ţări evoluează între turbulenţă şi stabilitate.
Din punct de vedere militar, unele state din Balcani nu au resursele şi
mecanismele necesare gestionării şi rezolvării crizelor şi conflictelor de
amploare şi nici posibilitatea de a contracara, prin forţe proprii agresiunile
externe. În state precum Turcia, Grecia, Macedonia şi Croaţia, armata deţine
încă poziţii puternice şi acţionează asupra mediului politic. Nu lipsit de
importanţă este slabul control al autorităţilor asupra unor formaţiuni şi
organizaţii paramilitare 30.
În zone precum Turcia de Est, insulele din partea răsăriteană a bazinului
Mării Egee, Cipru, Macedonia de Sud, Albania de Sud, Kosovo, Bosnia-
29
Mihail V. ZODIAN, Vladimir ZODIAN, Problematica Europei de Sud-Est. În: România în Europa şi în lume,
1900.2007, Editura Militară, Bucureşti, 2007, p. 212.
30
Idem, p. 213.
NESECRET
45 din 178
 NESECRET
Herţegovina, Voivodina s-au acumulat, în timp, tensiuni economice, politice,
militare, etno-culturale.
Din punct de vedere etno-cultural, în statele zonei se găseşte un adevărat
mozaic de popoare, culturi şi religii, care, datorită raporturilor de intoleranţă, au
rezolvat conflictele interetnice şi interconfesionale pe calea armelor şi prin
purificare etnică, în locul respectării drepturilor omului şi libertăţilor civice, al
toleranţei politice şi religioase şi al convieţuirii paşnice, în acelaşi spaţiu comun.
În concluzie, apreciem că deşi spaţiul analizat prezintă numeroase
vulnerabilităţi economico-sociale, politice, militare şi etno-culturale, în ultima
perioadă de timp apreciem că gradul de insecuritate al zonei este menţinut în
limite controlabile, cu sprijinul, sau mai ales datorită actorilor internaţionali
(NATO şi UE), care au avut iniţiativa şi capacitatea de a localiza şi stinge con-
flictele şi au iniţiat diverse forme de cooperare regională şi zonală.
Vulnerabilităţile enumerate mai sus se constituie în tot atâtea ameninţări
interne, în situaţia în care acţiunea lor se face resimţită pe termen mediu sau
lung, cu grade diferite de intensitate. Din categoria ameninţărilor interne, cea
mai semnificativă apreciem a fi întârzierea încadrării, pe termen lung, a statelor
din zonă (mai ales a celor din Balcani), în procesele de integrare NATO şi UE,
coroborată cu incapacitatea lor de a edifica un sistem regional/zonal de
securitate.
Prin semnarea Declaraţiei statelor sud-est europene (Carta de la
Bucureşti), din anul 2000, statele din această zonă s-au angajat să promoveze
relaţii de bună vecinătate şi de colaborare reciprocă, să dezvolte formule de
cooperare regională/zonală sub egida NATO, UE, ONU sau OSCE.
Din cele prezentate, reiese că datorită diminuării considerabil a unui
posibil conflict militar la nivel global, „La nivel local şi regional, există
numeroase tensiuni şi focare de conflict, de la cele lente şi îngheţate (Kosovo,
Bosnia şi Herţegovina, Cipru, Orientul Mijlociu, Transnistria, Caucazul de Sud

NESECRET
46 din 178
 NESECRET
şi de Nord, Peninsula Coreea, Kashmir etc.) până la cele în desfăşurare
(Afganistan şi Irak)” 31 .
La o primă evaluare rezultă că în zona de interes a României, deci în
vecinătatea apropiată, sunt conflicte îngheţate, moştenire din perioada
Războiului Rece, precum cel din Transnistria, Osetia de Sud, Abhazia,
Nagorno-Karabah şi chiar şi cele din Kosovo, Bosnia-Herţegovina şi
Macedonia. În continuare vom încerca o scurtă analiză a acestor conflicte, care
influenţează în opinia noastră starea de securitate din zona Europei de Sud-Est şi
privesc şi zona de interes a României.
a) Conflictul situaţia din Transnistria are ca protagonişti autorităţile
guvernamentale ale Republicii Moldova, populaţia autohtonă şi mişcarea
separatistă a populaţiei alogene rusofone, scopul acestora din urmă fiind
secesiunea de Moldova şi crearea unui stat propriu, Transnistria. Conflictul cu o
dublă determinare, teritorială şi politico-etnică, teritoriul de la est de Nistru şi-a
proclamat independenţa în 1990. Datorită dezmembrării URSS şi a procesului
de reformă declanşat în fostele republici unionale, în Moldova apare şi se
dezvoltă o amplă mişcare pentru drepturi civile şi naţionale, structurată în jurul
revendicării adoptării limbii române şi a grafiei latine ca limbă şi, respectiv,
alfabet ale administraţiei de stat din republică. În paralel cu intensificarea luptei
de eliberare naţională se conturează şi o mişcare de opoziţie, formată din
elemente aparţinând părţii alogene a societăţii moldovene, care opta pentru
menţinerea modelului sovietic de relaţii interetnice, model care ignora
trăsăturile etno-culturale specifice populaţiei autohtone. Baza principală a
mişcării se află în Transnistria, regiune cu minoritate rusofonă, strâns legată de
Moscova şi în care este încă prezentă Armata a 14-a rusă (fostă sovietică).
Confruntarea are doar în mod aparent un caracter lingvistic, în realitate
fiind opuse două viziuni privind evoluţia în viitor a societăţii moldovene,
iar

31
Gl. lt. dr. Mihai ORZEAŢĂ, Tendinţe de evoluţie ale securităţii internaţionale (I), Revista Gândirea Militară
Românească, nr. 3/2008, p. 13.
NESECRET
 NESECRET
polarizarea societăţii pe criterii politice, economice sau de valori a luat conturul
unei confruntări etnice şi lingvistice. De aceea suntem de acord cu aprecierea
potrivit căreia „... conflictul transnistrian reprezintă o confruntare deschisă
dintre mişcarea de eliberare naţională moldoveană şi naţionalismul pan-slavist
al populaţiei rusofone minoritare în republică, care, acoperindu-se cu ideologia
moldovenismului, urmărea menţinerea Moldovei în zona de influenţă a
Rusiei” 32.
Datorită menţinerii situaţiei de criză din Moldova, a tranziţiei economice
şi politice fără sfârşit, a stării de slăbiciune a statului şi administraţiei, realităţi
menţinute de fosta conducere prorusă a Chişinăului cu implicarea masivă a
Federaţiei Ruse, continuarea conflictului a avut loc şi după perioada încheierii
ostilităţilor militare din anii 1991-1992, în prezent Republica Moldova nefiind
în măsură a-şi executa controlul suveranităţii pe întreg teritoriul naţional. Acest
lucru a fost posibil şi datorită situaţiei economice a ţării, dependentă de
resursele energetice ruse şi de cele productive din Transnistria, aflate sub
controlul separatiştilor, coroborată cu menţinerea Armatei a 14-a rusă pe
teritoriul Transnistriei, deşi au fost semnate acorduri de retragere între
Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Drept urmare, autorităţile separatiste de
la Tiraspol au procedat la crearea unor structuri administrative, politice şi
militare cvasi-statale, ceea ce face improbabilă rezolvarea pe cale paşnică a
conflictului, separatiştii dispunând de existenţă cvasi-statală căreia îi lipseşte
doar recunoaşterea internaţională.
În cele două decenii care s-au scurs de la conflictul armat dintre cele două
părţi au avut loc negocieri mediate de actorii internaţionali implicaţi în
gestionarea conflictului, care au prezentat şi susţinut soluţia unei autonomii
extinse a Transnistriei cu garanţii privitoare la drepturile populaţiei rusofone
minoritare în Moldova. Intervenţia Federaţiei Ruse din Georgia (august 2008),
şi modificarea politicii acesteia faţă de vecinătatea apropiată, au determinat
autorităţile separatiste transnistrene să utilizeze precedentul creat prin
recunoaşterea independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud, solicitare neavizată însă
32
Mihail E. IONESCU (coordonator), Op. cit., p. 273.
NESECRET
 NESECRET
de Rusia. Începând cu anul 2002, datorită conducerii comuniste de la Chişinău,
România nu a mai fost acceptată la negocierile pentru soluţionarea conflictului,
problema fiind adusă în discuţie la trilaterala dintre preşedintele francez,
cancelarul german şi preşedintele rus, din Franţa, din perioada 18-19 octombrie
2010, unde ţara noastră a fost pusă pe lista membrilor care vor participa la
rezolvarea conflictului din Transnistria. Însuşi preşedintele Dmitri Medvedev a
declarat că „... succesul reglementării conflictului transnistrian depinde nu
numai de Rusia, dar şi de Republica Moldova, de poziţiile Transnistriei,
României şi ale UE” 33
, Kremlinul analizând două scenarii de bază ale
procesului de soluţionare a conflictului: Planul Kozak, care presupune
unificarea Moldovei în condiţii avantajoase Rusiei şi menţinerea în stare latentă
a conflictului dintre cele două maluri ale Nistrului.
În concluzie, opinăm că reţinerea Federaţiei Ruse de a da curs
solicitărilor separatiştilor de la Tiraspol, de a recunoaşte independenţa
Transnistriei, după modelul abhaz şi osetin, este de bun augur şi dă speranţa
rezolvării pe cale negociată a conflictului, care este „... cel mai mare inamic al
Republicii Moldova şi câtă vreme acest conflict va fi prezent pe harta
geopolitică a regiunii, viitorul statului moldovenesc va rămâne sub semnul
întrebării” 34.
b) Conflictul dintre Osetia de Sud şi Georgia este un conflict
etnic,
încurajat de Federaţia Rusă, care îndeamnă elitele osetine de a acţiona pentru a-
şi declara suveranitatea şi independenţa regiunii şi o eventuală reunire cu Osetia
de Nord şi, implicit, cu Federaţia Rusă.
Războiul ruso-georgian din august 2008 a fost un eşec pentru Georgia, iar
pentru Federaţia Rusă, deşi a fost un succes în plan militar, nu a dus la
recunoaşterea internaţională a independenţei acestei regiuni, astfel încât, în
momentul de faţă, suntem în faţa unui stat de facto, fără recunoaştere
33
http:://www.hotnews.ro/ştiri-esenţial-7964623, accesat la data de 06.11.2010.
34
Oleg SEREBRIAN, Despre geopolitică, Editura Cartier, 2009, p. 85.
NESECRET
49 din 178
 NESECRET
internaţională a suveranităţii şi independenţei sale, ceea ce dăunează atât
mediului de securitate internaţional şi regional, cât şi celor doi actori principali
Georgia şi Federaţia Rusă. Deşi pe termen scurt Moscova şi-a manifestat poziţia
hegemonică în regiune, gândind intervenţia ca pe un răspuns la situaţia din
Kosovo „... operaţia militară şi exerciţiul de imagine politic şi diplomatic rus
din Osetia de Sud se poate dovedi un precedent periculos pentru evoluţii extrem
de grave ale situaţiei în însuşi interiorul Federaţiei Ruse- şi avem aici în vedere
nu numai situaţia din Cecenia, dar şi situaţiile tensionate şi veleităţile
autonomiste şi separatiste din alte părţi ale Rusiei” 35.
Deşi, comunitatea internaţională a intervenit simbolic pentru rezolvarea
conflictului, soluţionarea s-a făcut sub umbrela protectoare a OSCE, de către
Federaţia Rusă, Georgia şi Osetia de Sud, ceea ce a determinat menţinerea şi în
prezent a conflictului, cu consecinţe pe termen lung asupra stabilităţii şi
securităţii regiunii. Acţiunile Federaţiei Ruse de după conflictul din 2008, ne
determină să opinăm că, în prezent, s-a trecut în altă etapă a conflictului,
respectiv cea de încorporare a Osetiei de Sud în cadrul Federaţiei Ruse, situaţie
care sporeşte factorii de risc pentru stabilitatea securităţii în regiune.
c) Conflictul dintre Abhazia şi Georgia este, în principal unul politic şi
economic şi nu are un caracter etnic pronunţat, deşi a evoluat în paralel cu cel
din Osetia de Sud.
Regiunea Abhazia şi-a declarat unilateral independenţa o dată cu cea a
Osetiei de Sud şi a încheiat acorduri de asistenţă şi ajutor economic şi militar cu
Federaţia Rusă. Nici independenţa Abhaziei nu a fost recunoscută de forurile
internaţionale, ea rămânând din punct de vedere al dreptului internaţional, o
provincie separatistă aflată în conflict cu autoritatea centrală a statului georgian.
În momentul de faţă ne găsim „... în faţa unui conflict îngheţat care are drept
rezultat crearea şi fiinţarea unui stat de facto, dar fără recunoaştere
internaţională a suveranităţii şi independenţei sale” 36.
35
Mihail E. IONESCU (coordonator), Op. cit., p. 237.
36
Mihail E. IONESCU (coordonator), Op. cit., p. 249.
NESECRET
50 din 178
 NESECRET
În medierea conflictului s-a implicat şi ONU, dar situaţia din provincie
rămâne conflictuală, autorităţile internaţionale refuzând să recunoască
independenţa şi autorităţile separatiste abhaze.
În concluzie, conflictul dintre cele două provincii separatiste şi Georgia,
sprijinit la vedere de Federaţia Rusă, nu este nici pe departe rezolvat,
comunitatea internaţională susţinând rămânerea acestora în cadrul Georgiei, cu
un statut de provincii autonome în cadrul acesteia, ca singura soluţie viabilă
pentru detensionarea relaţiilor dintre Georgia şi Federaţia Rusă, şi de ce nu,
pentru ameliorarea situaţiei de securitate în regiune.
d) Conflictul din Nagorno-Karabah se constituie într-un exemplu tipic
de conflict îngheţat din fostul spaţiu ex-sovietic, zonă de vecinătate strategică a
Federaţiei Ruse, dar şi a UE, generat fiind de problema statutului regiunii
Nagorno-Karabah (Karabahul de Munte), teritoriu în Azerbaidajan, locuit de o
minoritate azeră şi o majoritate armenă. În urma protocolului de la Bişkek, din
1994, dintre Armenia, Azerbaidjan şi provincia Nagorno-Karabah, s-au pus
capăt ostilităţilor armate, dar forţele militare armene controlează provincia şi
câteva districte azere învecinate cu aceasta, pe motive de securitate.
Soluţiile propuse de comunitatea internaţională nu sunt acceptate de
părţile aflate în conflict, iar Federaţia Rusă este interesată de menţinerea unei
stări conflictuale, sprijinind Armenia în această dispută.
În concluzie, considerăm că, deşi eforturile comunităţii internaţionale
sunt destul de vizibile, în zona de interes a României se menţin o serie de
conflicte în stare latentă, a căror rezolvare are o soluţie pe termen mediu şi
lung, conflictele amintite mai sus putând fi oricând activate şi pune în pericol
securitatea şi stabilitatea statelor din regiune/zonă şi a Europei.
Pe lângă conflictele analizate, cele din Bosnia şi Herţegovina, Macedonia
şi Kosovo, sunt menţinute într-o stare de relativă normalitate de către
comunitatea internaţională, care asigură îmbunătăţirea relaţiilor în interiorul

NESECRET
51 din 178
 NESECRET
celor trei entităţi, între grupurile etnice care le populează, şi între aceste state şi
provincia Kosovo, cu statele vecine şi comunitatea internaţională.
Considerăm că spaţiul fostelor state iugoslave nu este încă stabilizat şi
securizat, existând revendicări teritoriale nerezolvate. Deşi CIJ a hotărât că
declararea independenţei provinciei Kosovo este conform normelor
internaţionale în domeniu, mai multe state membre ale UE, între care şi
România, nu au recunoscut acest stat. În toate cele trei entităţi este încă
instabilitate politică, au loc numeroase manifestări de încălare a drepturilor
omului, în special a unor minorităţi etnice şi religioase, prezenţa organizaţiilor
criminale, a corupţiei la nivel de stat, nivelul de trai precar, nivelul de dezvoltare
economic şi social scăzut putând, în orice moment, să transforme regiunea într-
un spaţiu al confruntărilor şi al insecurităţii pentru întreaga zonă şi pentru
Europa.

2.2. Influenţa crizei economico-financiare asupra securităţii naţionale a

României

Mediul de securitate de la început de secol şi de mileniu este influenţat,

semnificativ, de componenta economică a sistemului de securitate, care
direcţionează starea celorlalte elemente, prezenţa sau absenţa unor
disfuncţionalităţi majore acţionând asupra mediului de securitate naţional,
regional şi internaţional.
Criza economico-financiară, începută în octombrie 2008 şi care se
manifestă pregnant şi în momentul de faţă, se constituie într-o sursă importantă
de vulnerabilitate şi insecuritate.
În cele ce urmează nu ne propunem să analizăm în detaliu cauzele
actualei crize economico-financiare şi nici măsurile pe care le apreciem
necesare a fi luate pentru diminuarea acesteia, ci doar o scurtă evidenţiere a
factorilor de natură economică care generează securitate sau insecuritate.

NESECRET
52 din 178
 NESECRET
Analiştii de marcă din domeniul economico-financiar identifică, cauza
generală a actualei crize ca fiind exarcerbarea rolului instrumentelor financiare,
a economiei nominale (monetare) în raport cu economia reală, în ceea ce
priveşte asigurarea premiselor unei dezvoltări durabile. Suntem de aceeaşi
părere şi anume că, actuala criză are cauze comune tradiţionale şi cauze
netradiţionale particulare, care au dus la neajunsuri majore în activitatea
sistemelor naţionale şi internaţionale de audit financiar contabil intern şi extern,
precum şi a diferitelor agenţii de rating, care nu au fost în măsură să prevină la
timp producerea unor astfel de cutremure financiare ale pieţelor de capital.
Criza economico-financiară din ţara noastră reprezintă o asociere de crize
interdependente de natură financiară (lipsa banilor, creşterea datoriilor publice şi
private, devalorizarea monedei naţionale, inflaţia etc.), socială, economică, a
investiţiilor, a resurselor şi energiei. Aceasta este urmarea crizei economice
mondiale, fiind declanşată de criza financiară internaţională, dar opinăm că nu
are aceleaşi cauze cu criza din SUA şi UE, ci este cu precădere o criză internă,
determinată de lipsa surselor de finanţare, dar şi de „... mixul greşit de politici
macroeconomice luate în ultimii ani, (...) este o criză a unui model de
dezvoltare” 37, ceea ce impune tratarea dintr-o altă perspectivă.
Spre deosebire de recesiune, România a fost afectată direct de o criză
economică, care se constituie într-o barieră de durată în calea dezvoltării
economiei naţionale, ce s-a manifestat prin paralizarea tuturor sferelor de
activitate ale statului (socială, politică, ştiinţifică, educaţională, culturală,
militară etc.).
Considerăm că actuala criză îşi are rădăcinile interne în acţiunile
administrative guvernamentale luate de guvernele care s-au succedat din 1990
până în prezent, care prin măsurile de destructurare şi dezindustrializare au adus
România de la stadiul de ţară mediu dezvoltată (în 1989), la ţară subdezvoltată/
în curs de dezvoltare (în prezent). Astfel, în această perioadă de experimente,

37
http:// www.zf.ro/opinii-3544642, accesat la data de 23.11.2010
NESECRET
53 din 178
 NESECRET
ţara noastră a parcurs un drum care poate fi caracterizat în trei etape, de
„ ... stagnare şi regresie economică prin izolaţionalism (nedeschiderea pieţei
spre investitorii autentici, în vederea instituirii clientelismului, a oligarhiei care
să preia rolul de clasă politică conducătoare odată cu preluarea forţată a
activului şi pasivului economic fost socialist al ţării), de iluzorii creşteri
economice bazate pe consum (dar de bunuri-valoare neproduse corespondent în
economia naţională) şi de criză economică autentică” 38. Măsurile din domeniul
economic aplicate de România, insuficient pregătite şi susţinute, au dus la
decapitalizarea şi dezindustrializarea majorităţii societăţilor producătoare de
bunuri industriale, deci de plus valoare şi la încetarea producţiei autohtone,
distrugerea şi dezorganizarea marilor exploataţii agricole, ceea ce a determinat
reducerea fără precedent a locurilor de muncă şi implicit creşterea ratei
şomajului, reducerea puterii de cumpărare a populaţiei şi, într-o perioadă scurtă
de timp, creşterea spiralei salariale fără corespondenţă în creşterea PIB-ului şi a
puterii economice, cu implicaţii nefaste asupra inflaţiei şi a creşterii artificiale a
consumului pe datorie.
Pe baza ideilor prezentate, considerăm că principala cauză internă a crizei
economice din România este politica macroeconomică greşită şi uneori rău
intenţionată, a guvernelor României din această perioadă critică, care a dus la
desfiinţarea economiei naţionale (toate sectoarele productive ale economiei au
ajuns la mâna unor „investitori” care îşi protejează propriile interese şi aproape
deloc pe cele ale României) la creşterea economiei subterane, concomitent cu
sporirea „consumului pe datorie” şi împrumutul unor sume colosale de la
diferite structuri financiare internaţionale. La toate acestea mai putem adăuga
risipa fondurilor bugetare pe cheltuieli administrative care nu aduc venituri şi
implicit nici locuri de muncă, lipsa investiţiilor de anvengură în infrastructură
care ar aduce locuri de muncă şi ar antrena economia, lipsa unor programe
bugetare multianuale cu priorităţi în utilizarea banilor publici, deficienţe majore
38
http: //sorinplaton.wordpress.com/2010/10.30 /radiografia-cauzelor-interne-ale-crizei-economice-româneşti-
1, accesat la data de 28.11.2010.
NESECRET
54 din 178
 NESECRET
în atragerea şi cheltuirea fondurilor europene, se constituie tot atâtea cauze care
au adus România în situaţia actuală.
Apreciem că, în actualul context al mediului internaţional de securitate şi
al crizei economico-financiare interne şi internaţionale, factorii economici se
constituie într-o condiţie esenţială care influenţează starea de securitate a unui
sistem, în toate dimensiunile securităţii, politică, economică, militară, socială,
de mediu etc., orice perturbaţie în aceste domenii putând genera insecuritate.
Opinăm că starea de securitate a unui stat naţional este determinată de puterea
de care dispune statul respectiv şi de priceperea acestuia de a-şi întrebuinţa
resursele pe care le are la un moment dat, eficient şi echilibrat, în sfera relaţiilor
internaţionale. Cu toate că puterea militară nu mai reprezintă principalul atú al
statelor în sistemul relaţiilor internaţionale, ea rămâne o componentă
fundamentală a puterii acestora şi a organizaţiilor regionale de securitate.
Întrucât componentele puterii unui stat sunt într-o permanentă interdependenţă,
puterea militară nu poate exista fără puterea economică, deoarece necesită
resurse care sunt puse la dispoziţie de economia naţională, influenţată puternic
de puterea politică prin stabilirea direcţiilor de realizare şi manifestare, de
puterea demografică care îi asigură resursa umană şi nu în ultimul rând de
sistemul informaţional şi tehnologic care îi creşte performanţele şi credibilitatea.
Rezultă aşadar că puterea militară a unui stat este direct proporţională cu
cea economică şi financiară. Aceasta din urmă reprezintă centrul de greutate al
oricărui sistem de securitate datorită faptului că asigură accesul la resurse şi
constituie o condiţie pentru dezvoltarea liberă şi prosperă şi implicit pentru
asigurarea propriei stabilităţi şi securităţi.
Din punctul de vedere al analiştilor economico-financiari, la care ne
raliem şi noi, factorii care generează securitatea se apreciază a fi: rata de
creştere a Produsului Intern Brut (PIB); PIB-ul/locuitor; nivelul rezervelor
valutare; inflaţia; şomajul; rata de schimb externă; investiţii directe externe;
balanţa comercială; datoria externă; calitatea vieţii; existenţa, gradul de

NESECRET
55 din 178
 NESECRET
răspândire şi cel de dezvoltare al sistemului de telecomunicaţii şi informaţional;
accesul populaţiei la mijloacele de comunicare interne şi externe; protecţia
infrastructurii critice; raportul dintre proprietatea străină şi cea autohtonă 39.
Simpla analiză a principalilor indicatori care dau puterea economică a
unui stat ne arată că în România PIB-ul a scăzut constant începând cu trimestrul
I din 2009, (în anul 2009 s-a înregistrat o scădere de 7,1% faţă de anul 2008, în
anul 2010, s-a înregistrat o diminuare de - 0,7 % pe trimestru, iar în 2011 se
estimează o uşoară creştere de 1,5%). Din acest punct de vedere ţara noastră
ocupă penultimul loc între statele UE, cu un PIB percapita de 45 % din media
statelor Uniunii (după România se situează Bulgaria, iar dintre ţările din
Europa de Sud-Est, se situează Muntenegru, Serbia, Bosnia şi Herţegovina şi
Albania).
La aceasta se adaugă alte contraperformanţe ale economiei româneşti
precum inflaţia de 8% din PIB, frauda fiscală de 5-6 % din PIB, evaziunea
fiscală de 28 % (după unii analişti chiar de până la 45%) din PIB. Aceşti
indicatori creionează un tablou sumbru al economiei ţării noastre, aflate într-o
continuă cădere liberă şi care, cel puţin pentru moment, nu dă semne de
revigorare, deoarece pe termen scurt nu sunt indici că se va redresa. Evoluţia
unor indicatori între care deficitul bugetar de 2,5 % din PIB, deficitul comercial
de 14 % din PIB şi datoriile guvernamentale de 19 % din PIB, au determinat
puterea politică să aplice măsuri fără precedent pentru ţara noastră, cu
repercursiuni directe asupra starii de securitate a României.
Lipsa unui program naţional de dezvoltare economică şi socială pe termen
mediu şi lung, şi aşa zisele măsuri anticriză luate de guvernarea din România,
apreciem că au efecte negative asupra stării de securitate a statului naţional
român şi implicit asupra securităţii cetăţenilor români, pe termen mediu şi lung
cu urmări foarte greu de înlăturat. Măsurile aplicate în ultimii douăzeci de ani,
precum privatizarea principalelor ramuri ale industriei româneşti de multe ori

39
http://www. generaţiaeuropeană.ro/home/article/ro./info,accesat la data de 28.11.2010.
NESECRET
56 din 178
 NESECRET
frauduloasă (se estimează o cifră de 700 miliarde euro), au determinat de cele
mai multe ori desfiinţarea unor societăţi comerciale vitale pentru economia
românească, dintre care unele unicat în zonă şi în Europa. Activele acestora
rămase nedezmembrate şi încă nepredate la fier vechi, sunt în mâna unor
investitori străini, care, datorită crizei economice, le-au conservat sau produc la
cota de avarie. Este cazul industriei constructoare de maşini şi utilaje de
construcţii şi maşini unelte, de producţie a cimentului, care aduc profituri,
pentru alţi beneficiari decât statul român. De asemenea, efectele crizei au atins
profund ramuri precum, metalurgia, industria chimică, industria de prelucrare a
lemnului, sticlei, ceramicii fine, producţia de medicamente, industria uşoară,
industria de produse electronice, electrocasnice şi IT şi nu în ultimul rând
industria alimentară. Scăderea considerabilă investiţiilor în infrastructură şi
construcţii a produs reacţii în lanţ asupra industriei cimentului şi materialelor de
construcţii diferite. Contrar tuturor aşteptărilor s-au redus semnificativ
investiţiile străine în economia românească, care a devenit dependentă de
bunurile de consum, inclusiv de produse alimentare, din import. Concesionarea
majorităţii bogăţiilor naturale (în valoare de aproximativ 1.000 miliarde euro)
unor persoane fizice sau societăţi comerciale străine, care le exploatează în folos
propriu şi în detrimentul statului român, este o altă măsură antinaţională cu
consecinţe directe asupra securităţii naţionale. Toate acestea au avut drept
consecinţă dispariţia a aproximativ 10.000 de întreprinderi mici şi mijlocii care
produceau 70 % din PIB, fapt ce a determinat reducerea drastică a clasei de
mijloc, producătoare de bunuri şi servicii.
Aceste dezechilibre produse în plan economic au determinat, în lanţ,
implicaţii de ordin social dintre care cele mai semnificative considerăm a fi
următoarele: desfiinţarea în ultimii 20 de ani a aproximativ 5 milioane de locuri
de muncă (în anul 2010 rata şomajului a fost de 8,1 %); „încurajarea” plecării
din ţară a aproximativ 2 milioane de cetăţeni (după unele estimări 4 milioane,
forţă de muncă tânără, înalt calificată şi calificată), având drept efecte

NESECRET
57 din 178
 NESECRET
depopularea unor aşezări şi chiar zone, scăderea natalităţii, îmbătrânirea
populaţiei şi nu în ultimul rând lipsa forţei de muncă (în construcţii se angajează
forţă de muncă din unele state asiatice, în agricultură forţa de muncă este
îmbătrânită). Lipsa unor surse de venit sigure prin reducerea salariilor, a
pensiilor, şi a unor venituri suplimentare (desfiinţate prin aprobarea legii cu
privire la interzicerea cumulului pensiei cu salariul), dar şi a reducerii sau
desfiinţării veniturilor provenite din programele de asistenţă socială, au
contribuit la înrăutăţirea calităţii vieţii cetăţenilor şi la creşterea ratei şomajului.
Alte consecinţe constă în creşterea preţurilor la produsele alimentare, astfel
încât peste 50 % din veniturile populaţiei se cheltuiesc pe hrană, (faţă de 10-15
% în alte ţări ale UE), scăderea calităţii serviciilor medicale datorate lipsei
fondurilor alocate sănătăţii şi scumpirea medicamentelor, ceea ce se constituie
într-un atentat la starea de sănătate a majorităţii cetăţenilor, care nu-şi permit,
(în cele mai multe din situaţii), nici medicamentaţia strict necesară pentru
afecţiuni uşoare şi cu atât mai puţin pentru bolile cronice. Apreciem că
abandonul şcolar în creştere datorat desfiinţării sau comasării unor instituţii de
învăţământ, lipsa veniturilor unei părţi a populaţiei necesare susţinerii tinerilor
în şcoli, şi tergiversarea reformei reale a educaţiei, constituie un handicap major
în instruirea unui procent însemnat din cetăţenii naţiunii. Aceste măsuri
antisociale au generat conflicte între Guvern şi majoritatea categoriilor de
bugetari şi au creat o stare generalizată de nesiguranţă.
În opinia nostră, aceste implicaţii economice şi sociale, (pe care suntem
convinşi că nu le-am epuizat), au determinat intensificarea unor fenomene greu
controlabile precum:
- creşterea corupţiei şi manifestarea la nivelul administraţiei centrale şi
locale;
- creşterea infracţionalităţii şi a criminalităţii, inclusiv a atacurilor armate;
- derularea unor operaţiuni financiar-bancare frauduloase şi spălarea de
bani;

NESECRET
58 din 178
 NESECRET
- tranzitarea României de tot mai multe reţele de traficanţi de droguri,
persoane, armament, muniţii şi chiar materiale periculoase, precum şi creşterea
consumului de droguri pe piaţa internă.
Aspectele enunţate, asociate economiei subterane, atentează la securitatea
cetăţeanului, constituindu-se în ameninţare la adresa securităţii individului şi
implicit la adresa securităţii României.
Apreciem că pricipalele efecte ale crizei economico-financiare asupra
dimensiunii militare a securităţii naţionale a României constă în:
- scăderea bugetului apărării de la 2,38 % din PIB, asumat faţă de NATO,
la 2 % (planificat) şi 1,37 % (real repartizat), cu implicaţii negative asupra
achiziţiilor majore de tehnică de luptă, armamente şi echipamente performante
(România poate deveni astfel o povară pentru securitatea estică a NATO);
- amânarea (sau renunţarea) implementării unor standarde de
interoperabilitate cu armatele din Alianţă şi întârzierea operaţionalizării unor
structuri de forţe asumate faţă de NATO;
- cheltuierea unor fonduri bugetare substanţiale pentru menţinerea tehnicii
învechite, uzate tehnic şi moral, în stare de operativitate;
- prelungirea duratei de viaţă a unor armamente, muniţii şi explozivi peste
cea normată, fapt ce implică cheltuieli suplimentare pentru întreţinere,
conservare, depozitare şi pază;
- neasigurarea pentru consumul curent, în cantităţi conform normelor de
dotare, a carburanţilor şi lubrifianţilor, pieselor de schimb, a materialelor de
mentenanţă şi articolelor de birotică;
- îngreunarea procesului de achiziţii de bunuri şi servicii, în lipsa fondurilor
financiare necesare, sau achiziţionarea de bunuri şi materiale cu o valoare de
întrebuinţare slab calitativă, ca urmare a fondurilor reduse;
- neefectuarea reparaţiilor curente şi capitale la clădirile şi instalaţiile
aferente cu rezultat direct şi vizibil deteriorarea accentuată a acestora şi implicit

NESECRET
59 din 178
 NESECRET
neasigurarea condiţiilor de cazare şi lucru pentru efective, dar şi pentru
instruirea în condiţii similare cu armatele altor state membre NATO;
- neasigurarea stocurilor de echipamente, materiale de resortul hranei,
carburanţi-lubrifianţi, piese de schimb şi alte materiale necesare trupelor în
situaţii de criză şi război;
- scăderea moralului efectivelor, atât din cauza dotării, echipării şi
asigurării logistice, cât şi ca urmare a diminuării veniturilor şi reducerii
măsurilor de protecţie socială.
În concluzie, apreciem că actuala criză economico-financiară, cu
implicaţiile ei în toate domeniile, dar îndeosebi în cele economic, social şi
militar, se constituie într-o ameninţare la adresa securităţii individuale şi
implicit a securităţi naţionale a României, cu efecte pe termen mediu şi lung,
care necesită implicarea statului în elaborarea unei strategii şi a unui plan de
redresare economică, care să contribuie la creşterea calităţii vieţii cetăţeanului,
ca un deziderat al asigurării securităţii naţionale.
Suntem de părere că fără reducerea cheltuielilor bugetare din
administraţie şi a celor neperformante, fără un plan de investiţii în
infrastructură, nu se pot creea locuri de muncă şi nici nu se va antrena
economia, iar urmările vor determina rămânerea României în urma celorlalte
state din UE şi chiar a unora aflate în tranziţie, din Europa de Sud-Est.
Aşa cum am mai subliniat, considerăm că factorul economic este
hotărâtor în realizarea securităţii unei naţiuni şi de aceea credem cu tărie că
actuala şi viitoarea putere politică a României trebuie să se trezească la realitate
şi să acţioneze cu fermitate şi conştiinţă naţională pentru stoparea declinului
economiei româneşti, prin măsuri de creştere a investiţiilor străine, gestionarea
corespunzătoare a datoriei publice, reducerea inflaţiei şi a datoriei externe şi alte
măsuri economico-financiare, care să contribuie la realizarea unei securităţi
naţionale la nivelul majorităţii statelor membre ale NATO şi UE.

NESECRET
60 din 178
 NESECRET
2.3. Securitatea naţională-riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi la adresa
României

Definiţia securităţii dată de DEX este „ faptul de a fi la adăpost de orice

pericol” sau „sentimentul de încredere şi de linişte pe care il dă cuiva absenţa
oricărui pericol” 40. Plecând de la aceste definiţii s-au generalizat sintagmele
foarte utilizate astăzi precum „securitate naţională”, „securitate colectivă”,
„securitate internaţională”, „securitate globală”, care semnifică transpunerea
în plan operaţional şi conceptual a termenului enunţat. În acelaşi dicţionar,
securitatea naţională corespunde „stării generalizate de linişte şi încredere că
existenţa unei naţiuni este în afară de orice pericol”41. Plecând de la aceste
definiţii generale, analiştii politico - militari au definit într-un sens mai larg sau
pragmatic securitatea naţională, două dintre aceste definiţii reţinându-ne atenţia
ca fiind reprezentative pentru acest concept: „securitatea naţională reprezintă
ansamblul măsurilor politico - diplomatice, economice, militare, ecologice şi de
altă natură, menite să asigure statului independenţa şi suveranitatea naţională,
integritatea sa teritorială, ordinea internă constituţională şi vitalitatea
productivă a propriului sistem de valori” 42, şi „securitatea naţională reprezintă
starea, concepţia generală a statului român, în termenul cărora sunt definite,
proiectate, promovate şi apărate interesele naţionale prin intermediul
instituţiilor abilitate constituţional acestui scop, angajând vectorial, în
modalităţi specifice fiecăreia dintre ele, integralitatea resurselor disponibile
la un moment dat, spre a asigura prezervarea intereselor naţionale în con-
diţiile înfruntării oricărui tip de agresiune, pericol, ameninţare, risc sau
provocare” 43. Din analiza acestor definiţii rezultă că securitatea naţională este
abordată în termeni de vulnerabilităţi, riscuri şi ameninţări/pericole şi are o arie
40
Dicţionar explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1998, p. 969.
41
Dicţionar explicativ al limbii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1998, p. 969.
42
Ioan BIDU, Cristian TRONCOTĂ, Coordonate de securitate, Editura ANI, Bucureşti, 2005, p. 45.
43
Cristinel PETRACHE, Apărarea şi securitatea naţională în paradigma integrării europene şi euroatlantice.
În : Securitatea şi apărarea spaţiului sud-est european, în contextul transformărilor de la începutul mileniului III,
Secţiunea 3, Apărare şi securitate naţională, sesiune de comunicări ştiinţifice, 13-14 aprilie 2006, Editura
Universităţii Naţionale de Apărare „CarolI”, Bucureşti, 2006, p. 14.
NESECRET
61 din 178
 NESECRET
de cuprindere largă, care include domeniile economic, politic, social, cultural,
militar, informaţional de mediu etc.
Definirea conceptului de securitate naţională a intrat în sfera
preocupărilor factorilor de decizie ai statelor din spaţiul euroatlantic în perioada
Războiului Rece, ca un concept care să definească, să promoveze şi să evalueze
valorile, interesele şi necesităţile de securitate ale naţiunilor, ale comunităţilor
sociale, ale statelor naţionale şi ale cetăţenilor acestora.
Ca urmare a schimbărilor de la începutul secolului al XXI-lea, majoritatea
statelor naţionale şi democratice şi-au revizuit doctrinele, politicile, strategiile şi
legislaţia în domeniul securităţii. Acest demers al statelor a fost firesc şi necesar
având în vedere transformările de substanţă în domeniul securităţii la toate
nivelele de manifestare, în locul vechilor ameninţări, apărând altele, generate de
tensiunile şi instabilitatea provocate de ameninţările de tip nou, asimetrice.
România, stat naţional suveran şi independent, era firesc să se confrunte
cu noile tipuri de ameninţări şi, încă de la începutul vieţii democratice de după
1990, s-a racordat la cerinţele elaborării unor noi documente care să
reglementeze legislaţia în domeniul securităţii, acest demers devenind mai
evident şi coerent după anul 2002, când au început negocierile de aderare la
Alianţa Nord-Atlantică.
Strategia de Securitate Naţională a României, de CSAT prin Hotărârea
nr. 62 din 17 aprilie 2006, defineşte securitatea naţională ca reprezentând „...
condiţia fundamentală a existenţei naţiunii şi statului român şi un obiectiv
fundamental al guvernării; ea are ca domeniu de referinţă valorile, interesele şi
obiectivele naţionale” 44. Într-un cadru general, strategia defineşte domeniile
prioritare care sunt în concordanţă cu enunţurile făcute anterior şi anume: „...
starea de legalitate, siguranţa cetăţeanului, securitatea publică, prevenirea şi
contracararea terorismului şi a altor ameninţări asimetrice, capacitatea de

44
Strategia de Securitate Naţională, Bucureşti, 2007, p. 7.
NESECRET
62 din 178
 NESECRET
apărare, protecţia împotriva dezastrelor naturale, degradării condiţiilor de
viaţă şi a accidentelor industriale” 45.
Din preambulul acestui instrument naţional rezultă că strategia este un
factor integrator de sinteză care „... se operaţionalizează printr-un ansamblu de
decizii, planuri, măsuri şi acţiuni menite să prevină şi să contracareze eficient
riscurile şi ameninţările ce pun în pericol valorile şi interesele naţionale,
precum şi valorile care dau identitate şi unitate construcţiei europene” .
46

Scopul strategiei este „... prevenirea şi contracararea pericolelor generate de

mediul internaţional, cât şi garantarea stării de securitate internă, în ansamblul
său, a siguranţei personale şi securităţii comunităţilor” 47, dar vizează în acelaşi
timp şi „... securitatea energetică şi alimentară, securitatea transporturilor şi a
infrastructurii, securitatea sănătăţii publice, sanitară, ecologică şi culturală,
securitatea financiară, informatică şi informaţională” 48. Aşadar, strategia de
securitate naţională are două direcţii principale de acţiune: domeniul politicii
interne, cu dimensiunea politică, economică, socială, militară şi de mediu şi
domeniul politicii externe.
În contextul actualului mediu de securitate din spaţiul de interes al
României, în care confruntarea se manifestă între democraţie şi totalitarism,
între agresiunile majore la adresa individului şi societăţii şi forţele politice
naţionale şi democratice, procesele globalizatoare generează noi riscuri şi
provocări la adresa valorilor şi intereselor naţionale şi comune.
În strategia de Securitate Naţională a României se arată că: „... riscurile şi
ameninţările la adresa securităţii naţionale a României sunt percepute, în
primul rând, din perspectiva posturii de ţară membră a Alianţei Nord-Atlantice
şi a Uniunii Europene”, iar „... neglijarea unor astfel de riscuri ar putea genera

45
Idem.
46
Idem, p. 4.
47
Strategia de Securitate Naţională, Bucureşti, 2007, p. 7.
48
Idem.
NESECRET
63 din 178
 NESECRET
vulnerabilităţii majore la adresa securităţii naţionale şi a capacităţii de acţiune
pentru îndeplinirea obligaţiilor internaţionale asumate” 49.
Totodată se au în vedere „... riscurile şi ameninţările ce privesc
securitatea şi apărarea frontierelor, în condiţiile în care segmente importante
ale graniţelor României constituie o parte importantă a frontierei terestre estice
a celor două organizaţii”, iar pe de altă parte se constată că, „... o serie de
ameninţări noi, asimetrice, de natură militară şi non-militară (...) tind să
sporească sub raportul gradului de pericol şi al probabilităţii de producere (...)
generate preponderent de mediul internaţional, dar si, într-o anumită măsură-
de cel intern” 50.
Strategia defineşte factorii de risc ca fiind acele elemente, situaţii sau
condiţii, interne sau externe, care pot afecta prin natura lor securitatea ţării,
generând efecte contrare sau de atingere a intereselor noastre fundamentale. În
acelaşi document, vulnerabilităţile se apreciază că, constau în stări de lucruri,
procese sau fenomene din viaţa internă, ce diminuează capacitatea de reacţie la
riscurile existente ori potenţiale sau care favorizează apariţia şi dezvoltarea
acestora. Provocările sunt percepute ca fiind create de sisteme asimetrice şi
nonclasice, cu evidenţierea faptului că între provocări, ameninţări şi riscuri
există diferenţe notabile ce ţin de gradul de concretizare a sursei, scopului şi
efectelor acţiunilor pe care le generează. Apreciem că, asocierea acestora poate
să potenţeze substanţial evoluţia negativă a mediului de securitate naţional şi
regional şi de aceea este necesar ca ele să fie identificate oportun, evaluate prin
prisma caracterului indivizibil al securităţii regionale şi globale şi contracarate
ferm şi eficient, la distanţe mari faţă de graniţele naţionale.
Strategia de Securitate Naţională identifică principalele riscuri şi
ameninţări care pun în pericol siguranţa cetăţeanului şi securitatea naţională a
României, valorile şi interesele sale ca stat membru al comunităţii europene şi
euroatlantice, ca fiind următoarele: terorismul internaţional structurat în reţele
49
Idem, p. 12.
50
Idem.
NESECRET
64 din 178
 NESECRET
transfrontaliere; proliferarea armelor de distrugere în masă; conflictele
regionale; criminalitatea transnaţională organizată; guvernarea ineficientă 51.
Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au determinat factorii de decizie
din România, să decidă participarea ţării, alături de coaliţia antiterorism condusă
de SUA, la operaţiunile militare din Irak şi Afganistan. Atentatele din anul
2004, din Madrid şi cele din anul 2005, din Londra, au arătat vulnerabilitatea
sistemului de protecţie al statelor vest-europene, ceea ce ne determină să
opinăm, că deşi ţara noastră nu a fost ţinta unui atac terorist, există, pericolul
unui astfel de atac, şi de aceea trebuie acţionat pentru eliminarea
vulnerabilităţilor interioare, cât şi prin acţiunea directă, în cadrul NATO, UE şi
Coaliţiei Internaţionale, asupra reţelelor teroriste, oriunde s-ar afla acestea.
Considerăm că, România, ca şi celelalte state din Europa de Sud-Est, se
află practic în epicentrul ameninţărilor neconvenţionale la adresa securităţii
naţionale, zonale şi/sau regionale. Pericolele care ameninţă în mod cert
România, vin din partea crimei organizate, traficului de droguri, persoane,
armament şi materiale strategice, conflictelor militare de mică intensitate şi aşa
cum am văzut în ultimii ani, din partea efectelor dezastrelor naturale, care au
capacitatea de a se extinde în progresie geometrică, cu consecinţe dintre cele
mai grave pe toate planurile.
Aceste ameninţări nemilitare au proliferat ca urmare a schimbărilor
politice, sociale, militare şi de securitate a statelor din zonă, a fragilităţii noilor
democraţii ameninţate de perpetuarea conflictelor de natură etnico-separatistă
din unele regiuni ale zonei şi, nu în ultimul rând, ca urmare a globalizării
comerţului, a pieţelor financiare, a drepturilor omului, a protecţiei mediului
înconjurător etc. Observăm, aşadar, că aceste pericole au un caracter
transnaţional şi nu pot fi gestionate de un singur stat sau grup restrâns de state,
ci este nevoie de o abordare integrată, pe baza unei strategii noi şi de o structură
organizaţională corespunzătoare. Ca urmare a poziţionării geografice, România

51
Strategia de Securitate Naţională, Bucureşti, 2007, p. 13.
NESECRET
65 din 178
 NESECRET
este inclusă în sfera de interes a actorilor nonstatali, ca o potenţială zonă de
tranzit şi intermediere pentru traficul de armament şi produse strategice,
proximitatea spaţiului ex-sovietic (care are un potenţial mare de produse
strategice) producând ameninţări la adresa securităţii naţionale, deoarece se
folosesc trasee de tranzit prin ţara noastră pentru exporturi ilegale de produse
strategice, prin intermediul unor firme sau persoane din România.
Autoritatea naţională responsabilă în domeniul controlului exporturilor şi
importurilor de produse strategice (produse militare şi produse şi tehnologii cu
dublă utilizare) şi cu aplicarea prevederilor Convenţiei privind interzicerea
dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea,
acestora, este Agenţia Naţională de Control al Exporturilor-ANCEX în
subordinea Ministerului Afacerilor Externe.
Internaţionalizarea crimei organizate a inclus şi România (aflată la
intersecţia celor două coridoare Est-Vest şi Sud-Nord) în circuitul fenomenului
criminalităţii organizate, prin importul de mijloace şi metode folosite de
organizaţiile internaţionale şi adaptarea lor la particularităţile locale, precum şi
prin prezenţa pe teritoriul naţional a numeroşi străini (arabi, turci, chinezi)
aparţinând mediului infracţional şi joncţiunea acestora cu elemente şi grupări
autohtone, aflate în plin proces de organizare.
Specialiştii români în domeniu definesc crima organizată ca fiind
activităţile desfăşurate de orice grup constituit din cel puţin trei persoane, între
care există raporturi ierarhice sau personale, care permit acestora să se
îmbogăţească sau să controleze teritorii, pieţe ori sectoare ale vieţii economice
şi sociale, interne sau străine, prin folosirea şantajului, intimidării, violenţei ori
corupţiei, urmărind fie comiterea de infracţiuni, fie infiltrarea în economia
legală.
Apreciem, că în România, factorul extern are un rol hotărâtor în
amplificarea fenomenului criminalităţii organizate, acţionând în următoarele
direcţii: însuşirea de către grupările autohtone a mijloacelor şi metodelor

NESECRET
66 din 178
 NESECRET
folosite de organizaţiile criminale străine şi adaptarea lor la particularităţile
locale, penetrarea pe teritoriul naţional a elementelor externe de criminalitate
organizată şi joncţiunea acestora cu nucleele locale, favorizate de prezenţa
îndelungată pe teritoriul românesc a numeroşi cetăţeni străini din zone sensibile
şi racordare a reţelelor criminale interne la cele internaţionale.
Considerăm că următoarele activităţi desfăşurate de organizaţiile
criminale constituie ameninţări la securitatea naţională a României: interferarea
intereselor şi zonelor de acţiune a grupurilor criminale autohtone cu cele
externe; acţiunile unor grupuri de interese constituite pe principii de tip mafiot
de a corupe şi atrage în activităţi ilegale, persoane cu funcţii de decizie din
structurile administraţiei de stat; amplificarea acţiunilor de contrabandă şi
evaziune fiscală prin care se prejudiciază bugetul de stat şi se dezechilibrează
procesele redresării şi restructurării economiei naţionale; preocupările grupurilor
de tip mafiot de a spăla fondurile provenite din operaţiuni ilegale prin
achiziţionarea de active şi acţiuni de la diferite societăţi comerciale;
multiplicarea acţiunilor de corupere a unor funcţionari din cadrul instituţiilor
statului cu atribuţii în combaterea infracţionalităţii, în vederea favorizării şi
cooperării activităţilor ilegale. Din studiul efectuat considerăm că cele mai
dezvoltate reţele criminale de pe teritoriul României sunt următoarele:
- arabe, care acţionează în acele domenii care le conferă câştiguri mari,
imediate, facilităţi fiscale sau posibilităţi de eludare a cadrului legal fără riscuri
deosebite;
- turceşti, care acţionează în domeniul comerţului, dar nu realizează
activităţile prevăzute în statutul de funcţionare şi se sustrag de la plata taxelor şi
impozitelor;
- italiene, cu prezenţă în principal în domeniile financiar-bancar, imobiliar,
al societăţilor de asigurări, vânzări în leasing şi construcţii; unii cetăţenii italieni
s-au refugiat în ţara noastră pentru a se sustrage urmăririi penale şi au înfiinţat

NESECRET
67 din 178
 NESECRET
societăţi comerciale sub acoperirea cărora desfăşoară activităţi finanţate de
multe ori din surse controlate de mafia italiană;
- ruse, care vizează identificarea unor societăţi comerciale româneşti aflate în
proces de privatizare sau în faliment, în scopul obţinerii de date şi documente
referitoare la situaţia actuală şi de perspectivă a firmelor şi a potenţialilor
investitori (informaţiile sunt obţinute de la funcţionari publici, oameni de afaceri
implicaţi în negocieri), şi au legături cu unele reţele ale crimei organizate
ucrainiene şi moldoveneşti;
- chineze, ce se manifestă prin traficul ilegal de persoane din China spre
Occident, SUA şi Canada, prin evaziunea fiscală de amploare practicată pe scară
largă de majoritatea firmelor chinezeşti din ţara noastră, prin scoaterea ilegală a
valutei din ţară şi colectarea taxelor de protecţie şi sechestrării de persoane
săvârşite împotriva celor care nu-şi achită „taxele” către reţelele crimei
organizate.
Reţelele autohtone au legături externe cu alte reţele criminale şi sunt
specializate în comiterea de infracţiuni pe teritoriul unor ţări din spaţiul
Schengen, acţionând în principal, prin contrabandă şi evaziune fiscală de mare
amploare, precum şi alte activităţi specifice economiei subterane, operaţiuni de
spălare a banilor şi trafic internaţional de droguri şi distribuţia pe piaţa
românească.
În ceea ce priveşte traficul de droguri, din ţară de tranzit, România a
devenit într-un timp relativ scurtpiaţă de desfacere, principalele activităţi care se
constituie în ameninţare la adresa securităţii naţionale apreciindu-le a fi:
tranzitarea pe teritoriul României a unor cantităţi mari de droguri (afectează
imaginea ţării în plan internaţional); traficul atrage după sine desfăşurarea altor
infracţiuni conexe crimei organizate, fondurile obţinute fiind utilizate pentru
finanţarea unor organizaţii internaţionale; consolidarea unor nuclee aparţinând
organizaţiilor internaţionale de traficanţi de droguri duce inevitabil la
dezvoltarea pieţei interne de consum şi a reţelelor autohtone de distribuţie.

NESECRET
68 din 178
 NESECRET
România este străbătută de unele rute utilizate de reţelele internaţionale de
traficanţi de droguri astfel: heroina provenită din Turcia şi transportată pe
ramificaţia nordică a aşa zisei „rute balcanice”, narcoticile fiind introduse din
Bulgaria şi din Republica Moldova; ruta cocainei, fie pe direcţia est-vest, având
ca punct de intrare portul Constanţa, fie în sens invers, din Europa de Vest.
La acestea se adaugă guvernarea ineficientă considerată în Strategia
Naţională ca fiind un „... efect al deficitului democratic şi al corupţiei
instituţionale, ce se reflectă în manifestări de clientelism politic, ineficienţă
a administraţiei publice, tendinţe autoritariste şi lipsă de transparenţă şi
responsabilitate publică, subminează încrederea cetăţenilor în instituţiile
publice şi poate constitui o ameninţare majoră la adresa securităţii statelor” 52.
Din acest punct de vedere, considerăm că actuala situaţie economică,
socială şi politică din România se încadrează în reperele unei guvernări
ineficiente enunţate de strategie, aspecte pe care le vom analiza în capitolul III.
Strategia de Securitate Naţională identifică şi o serie de fenomene grave
care pot pune în pericol securitatea naţională, astfel: catastrofele naturale sau
alte fenomene geofizice sau meteo-climaterice grave (inundaţii, furtuni
puternice, stări de secetă gravă sau alte fenomene extreme generate de încălzirea
globală, alte modificări bruşte şi radicale ale condiţiilor de viaţă, alunecări de
teren, cutremure); tendinţa de epuizare a resurselor vitale; catrastrofe industriale
sau ecologice având drept consecinţe pierderi mari de vieţi omeneşti,
perturbarea substanţială a vieţii economico-sociale şi poluarea gravă a mediului
pe teritoriul naţional sau în regiunile adiacente; probabilitatea în creştere a
producerii unor pandemii 53.
Evoluţia pozitivă a actualului context strategic continental a evidenţiat
diversificarea gamei riscurilor şi ameninţărilor la adresa statelor, atât a celor de
natură militară (convenţională), cât şi nemilitară (neconvenţională), ceea ce ne
determină să opinăm că principala sursă de insecuritate din zona de interes a
52
Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2007, pp. 15-16.
53
Idem, p. 18.

NESECRET
69 din 178
 NESECRET
României constă în posibilitatea declanşării unor conflicte militare de natură
diferită, recrudescenţa unor mişcări extremiste şi a unor tendinţe revizioniste. În
acest context, problematica analizei riscurilor nemilitare (nonmilitare), a căpătat
o altă dimensiune şi a determinat evaluarea acestora pe domenii de provenienţă
cum ar fi: politic, social, cultural, economico-financiar, informaţional, etnic-
religios, ecologic etc.
Riscurile la adresa securităţii naţionale pot fi de natură internă:
(infracţionalitatea economico-financiară; corupţia şi crima organizată; afectarea
gravă a capacităţii de organizare şi de reacţie la nivelul societăţii; degradarea
mediului şi compromiterea echilibrului ecologic; degradarea condiţiilor de trai
până la pragul sărăciei de la care nu mai este posibilă desfăşurarea în condiţii
normale, a vieţii majorităţii populaţiei; intoleranţa religioasă; acţiunile
naţionalist-separatiste, xenofobe; slăbirea capacităţii de apărare a ţării prin
neluarea unor măsuri pertinente şi ferme în acest domeniu) şi de natură externă:
(activităţile extremiste şi teroriste, crima organizată transnaţională; conflictele şi
instabilitatea politică în apropierea graniţelor; apariţia unor dezechilibre
cantitative dar, în special, calitative, în balanţa raporturilor strategice
subregionale şi regionale; diseminarea necontrolată a tehnologiilor şi
materialelor nucleare, chimice, neconvenţionale, decalajele de ordin politic,
economic, social dintre state; limitarea accesului statului român la resurse vitale
pentru populaţie şi economie; migraţia clandestină şi apariţia unor fluxuri
masive de refugiaţi).
Aşadar, observăm că natura riscurilor nemilitare este diversificată, ele
putând proveni din diverse domenii ale activităţii umane cum ar fi: politic,
social-cultural, economico-financiar, informaţional-comunicaţional, psihologic,
ecologic, etnic-religios. De aceea, în continuare vom aborda succint aceste
riscuri care pot influenţa securitatea naţională a României:
a) Riscuri economice, sunt determinate de managementul macroeconomic

NESECRET
70 din 178
 NESECRET
(ineficienţa politicii economice; politici economice exclusiviste; limitarea
accesului la tehnologia modernă şi la materii prime; menţinerea unor forme de
manifestare ale economiei subterane); conjunctura economică (efectele nefaste
ale propagării recesiunii economice din ţările dezvoltate; interesul scăzut al unor
investitori străini pentru anumite sectoare ale economiei noastre naţionale;
cererea scăzută de produse româneşti pe piaţa europeană şi mondială); politica
financiară şi comercială (dezechilibrul balanţei comerciale; creşterea datoriei
externe; dificultăţi în cheltuirea oportună şi optimă a fondurilor europene.
b) Riscuri politice: criza de autoritate a instituţiilor statului; instabilitate
politică; lipsa de claritate în definirea interesului naţional.
c) Riscuri sociale: lipsa de voinţă politică privind rezolvarea tensiunilor şi
conflictelor dintre diferite grupuri sociale, sincopele funcţionării societăţii
civile; calitatea precară a asistenţei medicale; scăderea demografică asociată cu
migraţia persoanelor tinere calificate.
d) Riscuri informaţionale: neracordarea la sisteme informaţionale moderne;
manipularea comportamentală a populaţiei prin informaţii sau informarea
modestă şi inoportună; capacitatea scăzută de evaluare corectă şi oportună a
indicilor referitoare la diverse ameninţări informaţionale.
e) Riscuri religioase: intoleranţa şi fundamentalismul religios; influenţe
nefaste ale proliferării sectelor religioase; încercări de învrăjbire a comunităţilor
religioase.
f) Riscuri etnice: exarcerbarea sentimentelor naţionaliste, iredentiste, anti-
semite; exarcerbarea unor pretenţii din partea minorităţilor naţionale ce depăşesc
standardele internaţionale în domeniu; încercări de învrăjbire a comunităţilor
etnice şi promovarea tendinţelor separatiste şi autonomiste.
g) Riscuri psihologice: protecţia socială redusă; costuri sociale prea ridicate;
indiferenţa şi defetismul datorate promovării unor strategii economice
inadecvate.

NESECRET
71 din 178
 NESECRET
h) Riscuri culturale: exodul de inteligenţă; sistemul educaţional deficitar;
criza instituţiilor de cultură.
i) Riscuri ecologice: degradarea echilibrului ecologic şi deteriorarea calităţii
mediului înconjurător; producerea unor accidente tehnologice; producerea unor
calamităţi naturale sau catastrofe ecologice 54.
Strategia de Securitate Naţională a României, stipulează şi următoarele
vulnerabilităţi şi disfuncţionalităţi care pot amplifica riscurile şi ameninţările la
adresa securităţi naţionale, astfel: dependenţa accentuată de unele resurse vitale
greu accesibile; unele tendinţe negative persistente în plan demografic şi
migraţia masivă; nivelul ridicat al stării de insecuritate socială, persistenţa stării
de sărăcie cronică şi accentuarea diferenţelor sociale; proporţia redusă,
fragmentarea şi insuficienta implicare a clasei de mijloc în organizarea vieţii
economico-sociale; fragilitatea spiritului civic şi a solidarităţii civice;
infrastructura slab dezvoltată şi ineficient protejată; starea precară şi eficienţa
redusă a sistemului de asigurare a sănătăţii populaţiei; carenţele organizatorice,
insuficienţa resurselor şi dificultăţile de adaptare a sistemului de învăţământ la
cerinţele societăţii; organizarea inadecvată şi precaritatea resurselor alocate
pentru managementul situaţiilor de criză; angajarea insuficientă a societăţii
civile şi soluţionarea problemelor de securitate 55.
Apreciem că, în actualele condiţii economico-financiare, sociale şi
politice, scopul fundamental al Strategiei de Securitate Naţională nu poate fi
îndeplinit, deoarece majoritatea cetăţenilor români nu pot fi angajaţi conştient şi
responsabil în realizarea obiectivelor stabilite de strategie, datorită lipsei de
coeziune socială, scăderii constante a locurilor de muncă şi a veniturilor
majorităţii populaţiei, lipsa mijloacelor minime de subzistenţă, lipsa
medicamentelor şi a asistenţei medicale pentru o mare parte din cei cu afecţiuni,
incoerenţă în realizarea unei reforme reale a educaţiei, care să permită accesul
54
Petre DUŢU, Mediul de securitate în contextul globalizării şi integrării regionale, Editura Universităţii
Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2007, pp. 124-126.
55
Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2007, p. 16.

NESECRET
72 din 178
 NESECRET
tinerilor la educaţie, şi enumerarea motivelor ar putea continua. Toate acestea şi
multe altele se constituie în tot atâtea vulnerabilităţi interne la adresa securităţii
statului român, care împreună cu cele externe, devenite de multe ori greu de
anticipat sau sesizate cu întârziere, duc la erodarea şi slăbirea statului naţional
şi, implicit, la pierderea unor atribute ale suveranităţii statului român.
În concluzie, putem opina că securitatea naţională este o stare în care
viaţa şi activitatea cetăţenilor unei ţări se desfăşoară în absenţa ameninţărilor de
orice fel. Din cele prezentate reiese că mediul de securitate din România este
afectat de o multitudine de riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi, cele mai multe
de natură nemilitară, atât din surse interne cât şi externe, care acţionează în mai
toate domeniile. Aceste fenomene nu trebuie ignorate de către organismele
specializate ale statului, ci trebuie identificate şi gestionate corespunzător.
Considerăm că actuala criză economico-financiară, influenţează şi
domeniul securităţii naţionale a României, atât ca urmare a reducerii drastice a
bugetului destinat pentru apărare, ceea ce determină rămânerea dotării armatei la
stadiul actual, reducerea efectivelor structurilor de apărare şi neexecutarea
instruirii la standardele pe care le-am asumat, cât şi apariţia unor fenomene
asociate crimei organizate (sustragerea de armament şi muniţii şi traficul
acestora sau utilizarea în acţiunile criminale, jafuri şi omoruri, constituirea unor
grupări criminale care acţionează în folos propriu sau la comandă, atât în ţară
cât şi peste graniţe, traficul de droguri, persoane şi alte bunuri, evaziunea fiscală
şi spălarea de bani, creşterea faptelor antisociale şi atentatelor la adresa
persoanelor şi unor instituţii etc.), care generează riscuri şi ameninţări, greu de
prevenit şi controlat, atât la adresa populaţiei căt şi a unor instituţii ale statului
român.
România, stat membru al NATO şi UE, are responsabilitatea de a gestiona
cu autoritate şi responsabilitate riscurile şi vulnerabilităţile, îndeosebi de natură
strict internă, care influenţează poziţia ţării în mediul de securitate euroatlantic,
astfel încât să constituie un furnizor de securitate regională şi internaţională.

NESECRET
73 din 178
 NESECRET
Îndeplinirea acestui deziderat se poate realiza numai prin stabilirea şi finalizarea
proceselor interne de reformă, dirijarea resurselor în direcţia construirii unei
economii performante care să contribuie la eliminarea stării de incertitudine şi
insecuritate la nivel social, reluarea ritmului de creştere economică avut dinainte
de declanşarea crizei economico-financiare, îmbunătăţirea mediului de afaceri şi
atragerea unor investitori străini serioşi, motivaţi să investească pe termen
mediu şi lung în economia reală, racordarea adecvată la marile fluxuri
economico-financiare, tehnologice şi comerciale ale Europei şi ale lumii.

2.4 Politica de securitate şi apărare a României

Racordarea României la zona de prosperitate şi securitate euroatlantică,

odată cu aderarea la NATO şi integrarea în UE, precum şi poziţia geostrategică
şi geopolitică în Europa, au determinat următoarele oportunităţi strategice
pentru ţara noastră: apartenenţa la NATO (garanţia majoră de securitate
naţională), ceea ce conferă României dreptul de a participa la procesele
decizionale aliate privind răspunsul la provocările actuale ale securităţii
internaţionale; apartenenţa la UE şi participarea la dezvoltarea Politicii de
Securitate şi Apărare; dezvoltarea parteneriatelor strategice în spiritul
avantajului reciproc; procesul de dezvoltare a politicilor NATO şi UE în zona
balcanică, Caucaz, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu, context în care poziţia
geostrategică a României devine un reper important; dezvoltarea unor proiecte
energetice de interes european şi global în regiunea extinsă a Mării Negre;
interesul statelor din zona Mării Negre pentru mecanisme de securitate
cooperativă şi asistenţă în domeniul reformei sectorului de securitate 56.

56
Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2008, p. 4.

NESECRET
74 din 178
 NESECRET
Apreciem că politica de securitate şi apărare se referă la ansamblul de
concepţii, principii şi orientări doctrinare asumate de o entitate socio-politică, pe
fundamentul cărora se stabilesc într-un anumit context geopolitic, modalităţile
de guvernare, orientările şi direcţiile de acţiune în plan intern şi internaţional,
precum şi utilizarea resurselor pentru protejarea, apărarea şi promovarea
intereselor de securitate. De aceea, considerăm necesar ca la elaborarea acestei
politici să se aibă în atenţie: evidenţierea ameninţărilor într-o manieră coerentă;
creşterea eficienţei sectoarelor de securitate prin optimizarea contribuţiilor
tuturor structurilor responsabile din acest domeniu; realizarea consensului pe
plan intern; întărirea încrederii şi cooperării la nivel regional, zonal şi
internaţional.
Factorii de decizie trebuie să ia în considerare la definirea politicii de
securitate şi apărare, evaluarea tuturor ameninţărilor interne şi externe la adresa
securităţii naţionale, implicarea tuturor structurilor guvernamentale cu
responsabilităţi în domeniu, inclusiv a societăţii civile, stabilirea obiectivelor
operaţionale pe termen mediu şi lung şi nu în ultimul rând, implicarea
structurilor internaţionale şi neguvernamentale importante. Toate aceste
elemente obligă puterea politică să fundamenteze şi să realizeze cadrul legislativ
şi instituţional necesar apărării, protejării şi promovării valorilor, intereselor şi
necesităţilor de securitate, să asigure integrarea statului naţional în structuri de
securitate vizibile şi să promoveze o politică de bună vecinătate şi de relaţii
echitabile cu toate statele lumii, să dimensioneze componenta militară a
securităţii în concordanţă cu valorile, interesele şi necesităţile de securitate,
riscurile şi ameninţările prognozabile, precum şi cu resursele disponibile.
Documentul de bază care fundamentează planificarea apărării este
„Strategia naţională de apărare a ţării, aprobată prin Hotărârea de Guvern
nr. 30/2008, elaborată în baza Legii nr. 473/2004 privind planificarea apărării
naţionale, fundamentată pe Constituţia României şi legislaţia naţională în

NESECRET
75 din 178
 NESECRET
domeniul apărării şi securităţii şi care are în vedere liniile directoare stabilite
prin Strategia Naţională de Securitate a României.
Obiectivele strategice ale apărării naţionale sunt stabilite pe baza
prevederilor Strategiei de Securitate Naţională, menite fiind să promoveze
interesele naţionale, să combată şi reducă ameninţările asimetrice, riscurile şi
vulnerabilităţile interne, referindu-se în principal la: consolidarea profilului
României în cadrul NATO; dezvoltarea contribuţiei României la Politica
Europeană de Securitate şi Apărare, în calitate de membră UE; angajarea în
lupta împotriva terorismului şi combaterea proliferării armelor de distrugere în
masă; creşterea contribuţiei la asigurarea securităţii şi stabilităţii regionale;
transformarea capacităţii de apărare a României 57.
Fără a diminua din importanţa vreunora dintre aceste obiective,
considerăm că primele două sunt fundamentale pentru asigurarea apărării şi
securităţii României şi de îndeplinirea lor depinde şi realizarea celorlalte
obiective. Apartenenţa României la Alianţa Nord-Atlantică constituie „cea mai
importantă garanţie de securitate” , aceasta în condiţiile în care frontiera
58

României este şi frontiera NATO şi UE. Statutul de membră a NATO a adus,

odată cu integrarea, atât responsabilităţi, pe care statul român şi le-a asumat, cât
şi avantaje. România contribuie la procesul de transformare a NATO menit să
ofere Alianţei capacităţi flexibile, capabile să se desfăşoare rapid şi să răspundă
noilor tipuri de ameninţări.
De asemenea, România pledează pentru reafirmarea apărării colective şi a
articolului 5, drept responsabilităţi principale ale NATO, pentru consolidarea
sarcinilor fundamentale ale Alianţei (securitatea, descurajarea, consultarea,
managementul crizelor şi parteneriatele), la care să se adauge răspunsul la noile
tipuri de provocări, cu accent pe insecuritatea energetică şi proliferarea
tehnologiilor pentru rachete. Consolidarea interesului NATO şi cooperarea cu
partenerii din imediata vecinătate a Alianţei, din Balcanii de Vest şi zona
57
Strategia Naţională de Apărare aŢării, Bucureşti, 2008, p. 4.
58
Strategia Naţională de Apărare aŢării, Bucureşti, 2008, p. 4.

NESECRET
76 din 178
 NESECRET
extinsă a Mării Negre, inclusiv Caucazul de Sud şi Asia Centrală, precum şi
consolidarea reţelei de parteneriate a NATO şi menţinerea politicii de extindere
a Alianţei, sunt alte obiective pentru care acţionează şi ţara noastră în cadrul
NATO, ca o garanţie a consolidării stabilităţii şi securităţii în Europa.
Îndeplinirea obligaţiilor ce revin României pentru dezvoltarea
capabilităţilor NATO se realizează şi prin: continuarea operaţionalizării forţelor
puse la dispoziţia Alianţei; participarea la întregul spectru de misiuni şi operaţii
NATO (apărarea colectivă, prevenirea conflictelor, managementul crizelor,
intervenţie umanitară, sprijin pentru stabilizare şi reconstrucţie); participarea la
dezvoltarea concepţiilor privind procesul de transformare; contribuţia la
iniţiativele aliate privind capabilităţile, printre acestea figurând forţa de răspuns
a NATO şi Angajamentele de la Praga privind capabilităţile 59.
Integrarea României în NATO şi alăturarea structurilor instituţionale ale
Alianţei a oferit un nivel ridicat de securitate şi şanse crescute pentru derularea
strategiilor de modernizare progresivă a societăţii româneşti, dar a creat şi
responsabilităţi care decurg atât din obligaţiile ţării noastre ca membru al
Alianţei, cât şi din necesităţile rezultate din actualul mediu internaţional. Astfel,
interesele geostrategice ale României au depăşit cu mult cadrul geografic local
şi regional, manifestându-se în spaţii îndepărtate, cum ar fi Afganistan şi până
nu demult Irak. Odată cu admiterea României în NATO, în căutarea de noi
aliaţi, ţara noastră generează axa Washington-Londra-Bucureşti, fără acordul
prealabil al Alianţei şi al unor state europene, axă care, deşi se constituie ca un
parteneriat cu statut special, are elemente preluate din strategia europeană:
acţiunea ofensivă pentru democratizarea şi stabilizarea politică a Europei de Est
şi a spaţiului Mării Negre; acţiunea conjugată pentru combaterea terorismului şi
a ameninţărilor asimetrice; stabilitatea economică a zonei lărgite a Mării Negre
şi cooperarea militară 60.

59
Strategia Naţională de Apărare a Ţării, Bucureşti, 2008, p. 5.
60
Vasile SIMILEANU, Radu SĂGEATĂ, Op. cit., p. 356.
NESECRET
77 din 178
 NESECRET
După integrarea în UE, la 1 ianuarie 2007, eforturile României au urmărit
convergenţa liniilor directoare ale politicii sale externe cu prevederile Politicii
Externe şi de Securitate Comună a UE (PESC), contribuind activ la structurarea
politicii europene de securitate şi apărare atât prin participarea la dezbaterile din
cadrul Convenţiei pentru Viitorul Europei privind Tratatul instituind o
Constituţie pentru Europa, la cele pentru elaborarea Strategiei Europene de
Securitate, cât şi prin participarea la dezvoltarea conceptelor privind reforma
sectorului de securitate, coordonarea civil-militară şi viziunea pe termen lung
privind capacităţile europene. De asemenea, ţara noastră a participat la dialogul
instituţional UE-NATO în cadrul oferit de Grupul de lucru UE-NATO pentru
capacităţi.
Participarea României, alături de celelalte state ale UE, la elaborarea
PESA, trebuie să aibă în vedere, pe de o parte afirmarea propriilor interese,
atingerea propriilor obiective pe plan internaţional, afirmarea propriei poziţii de
politică externă, iar pe de altă parte, să ţină seama de poziţia UE în relaţiile cu
ceilalţi actori internaţionali, cele două poziţii nu trebuie să fie în contradicţie şi
nici nu trebuie să constituie apanajul unor grupuri de interese. În acest sens
strategia naţională de apărare prevede următoarele obiective pentru conectarea
deplină la PESA: sporirea contribuţiei la capacităţile militare şi civile;
dezvoltarea contribuţiei la consolidarea capacităţii de răspuns rapid a UE,
inclusiv prin participarea la grupurile tactice de luptă; consolidarea participării
la operaţiile de gestionare a crizelor; implicarea activă în activităţile şi
programele Agenţiei Europene de Apărare (EDA) 61.
Formele şi mijloacele uzitate de România pentru implicarea în PESA sunt
multiple: consultări periodice pe probleme ale securităţii europene; participarea
la elaborarea deciziilor legate de gestionarea aspectelor militare şi civile ale
crizelor, implicarea în activităţile curente ale organismelor UE cu atribuţii în
sfera securităţii (Consiliul Afacerilor Generale, Comitetul Politic şi de

61
Strategia naţională de apărare a ţării, Bucureşti, 2008, pp. 5-6.
NESECRET
78 din 178
 NESECRET
Securitate, Comitetul Militar, Statutul Major, Institutul de Studii de Securitate
al UE etc.) şi participarea la sesiunile Adunării UEO, respectiv ale Adunării
Interparlamentare de Securitate şi Apărare; participarea la exerciţiile şi
operaţiunile de gestionare a crizelor conduse de UE 62.
Din cele prezentate mai sus, putem concluziona că îndeplinirea
obiectivelor în domeniul apărării decurge din realizarea obligaţiilor ce rezultă
din calitatea României de stat membru al NATO şi al UE şi continuarea
procesului de transformare multidimensională a Armatei României (cadru
legislativ şi instituţional, structură de forţe, flexibilitatea ierarhiei de comandă,
planificarea bazată pe capabilităţi). Opinăm că transformarea este un proces
complex aflat într-o continuă mişcare, care se dezvoltă, adaptează şi integrează
concepte, strategii, doctrine şi capabilităţi, proces aflat în strânsă corelaţie cu
transformarea Alianţei Nord-Atlantice şi evoluţiile PESA, în scopul realizării
unei structuri militare moderne, mobilă, flexibilă, eficientă, sustenabilă,
capabilă să-şi asume şi să îndeplinească un larg spectru de misiuni, atât pe
teritoriul naţional, cât şi în afara acestuia.
Direcţiile de acţiune în domeniul apărării, prevăzute de strategia naţională
sunt: lupta împotriva terorismului; combaterea proliferării armelor de distrugere
în masă; transformarea militară; managementul crizelor; informaţii pentru
apărare; economia şi industria de apărare; educaţia; mediul 63. Fiecare dintre
aceste direcţii de acţiune au obiective de îndeplinit pe care nu ne propunem să
le analizăm, dar în sinteză ele se circumscriu eforturilor de implicare a
României în plan intern şi internaţional, pentru promovarea democraţiei şi
construcţia securităţii în vecinătatea graniţelor şi în alte zone de interes
strategic. Opinăm că este necesară identificarea oportună a riscurilor şi
ameninţărilor, managementul eficient al acestora, consolidarea rolului în cadrul
NATO şi al UE, concomitent cu întărirea capacităţii de apărare a ţării de a
62
Teodor FRUNZETI, România şi politica europeană de securitate şi apărare. În: Securitate şi apărarea
spaţiului sud-est european în contextul transformărilor de la începutul mileniului III, sesiunea de comunicări
ştiinţifice, 13-14 aprilie 2006, Secţiunea 3: Apărare şi securitate naţională, Editura Universităţii Naţionale de
Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006, p. 367.
63
Strategia Naţională de Apărare a Ţării, Bucureşti, 2008, p. 8.
NESECRET
79 din 178
 NESECRET
acţiona pentru prevenirea şi contracararea eficientă a terorismului internaţional,
a criminalităţii transfrontaliere şi a proliferării armelor de distrugere în masă.
Aceste obiective, împreună cu asumarea unui rol de vector dinamic al
securităţii în regiunea extinsă a Mării Negre, considerăm că vor aduce România
în rândul statelor care participă activ la construirea unei noi identităţi europene
şi euroatlantice şi ca furnizor de securitate regional şi continental.
Opinăm că aceste direcţii de acţiune şi obiective de îndeplinit nu vor
putea fi duse la bun sfârşit dacă nu vor fi alocate resursele necesare pentru
apărare. În momentul de faţă, din cauza crizei economico-financiare, dar şi din
cauze pe care nu dorim să le detaliem, bugetul apărării nu este dimensionat
conform angajamentului luat de România la admiterea în NATO. Numai
resursa umană nu poate suplini toate celelalte elemente (materiale, financiare,
de infrastructură) care definesc resursele apărării, lipsa sau diminuarea
constantă a acestora determinând, apreciem noi, o criză de mijloace pentru
creşterea puterii de a furniza securitate şi stabilitate. Considerăm că, şi din
cauza modului cum se alocă resursele pentru apărare, s-a diminuat atractivitatea
cetăţenilor pentru unele instituţii din domeniul securităţii naţionale şi de ce nu
încrederea populaţiei României în aceste instituţii, încredere care se află în
scădere în ultimii ani.
În concluzie, opinăm că securitatea naţională a României este un drept
imprescriptibil, care are ca domeniu de referinţă valorile, interesele şi
necesităţile naţionale. Considerăm că ea reprezintă condiţia fundamentală a
existenţei naţiunii şi statului român, care derivă din ordinea constituţională şi se
înfăptuieşte ca parte a securităţii regionale, zonale şi globale. Se asigură prin
acţiuni de natură economică, politică, socială, juridică, informaţională, militară
şi de altă natură, în scopul protejării României şi cetăţenilor ei, perceperii
României ca pe un stat care nu reprezintă o sursă de ameninţare pentru nici un
alt stat şi prin contribuţia la securitatea internaţională. Îndeplinirea acestor
deziderate sunt promovate şi asumate de România, din postura de stat membru

NESECRET
80 din 178
 NESECRET
al NATO şi UE şi ca parte a unor angajamente şi politici promovate prin
parteneriatele dezvoltate cu alte state, se realizează prin modalităţi comune de
acţiune şi susţinere a unor interese de securitate mutual împărtăşite,
concomitent cu dezvoltarea unor formate regionale şi zonale de cooperare în
domeniul politic, economic, diplomatic, militar şi a unor proiecte
transfrontaliere, care să contribuie, în final, la realizarea obiectivelor de creştere
a securităţii şi stabilităţii atât pe plan intern cât şi regional, zonal şi
internaţional.

Capitolul III
CONTRIBUŢIA ROMÂNIEI LA REALIZAREA SECURITĂŢII ÎN
EUROPA DE SUD-EST

Începând cu anii 1990-1991, după evenimentele produse pe plan global,

România a parcurs etapele necesare pe care şi le-a asumat conştient, pentru
aderarea la Alianţa Nord-Atlantică şi admiterea în Uniunea Europeană, pentru
trecerea la economia de piaţă şi democratizarea vieţii politice şi economice.
Aderarea la aceste organizaţii a permis României să participe, încă din perioada
de preaderare, la toate acţiunile de stabilizare a statelor din Balcanii de Vest, dar
şi în alte zone de pe glob, astfel încât ţara noastră a devenit în scurt timp un
furnizor de securitate pentru alte state.
În acest capitol ne propunem să evidenţiem contribuţia României la
realizarea păcii în cadrul NATO, UE, ONU şi OSCE, efortul pe care îl face
constant în cadrul unor iniţiative, programe şi organizaţii subregionale,
regionale sau zonale, precum şi în cadrul bi şi multilateral, pentru construcţia
unei Europe unite, democratice şi prospere. Creşterea stabilităţii şi securităţii

NESECRET
81 din 178
 NESECRET
spaţiului sud-estic european este o preocupare constantă a ţării noastre, alături
de statele democratice din acest areal şi de actorii interesaţi de implementarea
valorilor democraţiei şi drepturilor omului.

3.1. Participarea României la misiuni organizate şi conduse de

organizaţii internaţionale

Transformările politice, care au început odată cu încheierea

Războiului
Rece, au permis României să promoveze o politică de deschidere, de cooperare
regională şi zonală şi de bună vecinătate, care a avut ca obiective asigurarea şi
promovarea rolului de factor de stabilitate în Europa de Sud-Est şi de Est, spaţii
aflate până în 1990, (în marea majoritate) în sfera de influenţă a Moscovei şi în
care s-au manifestat conflicte interetnice şi religioase, dintre care unele în
vecinătatea graniţelor proprii (în fosta Republică Federativă Iugoslavia, şi
Caucazul de Sud).
Integrarea României în structurile Alianţei Nord Atlantice şi în Uniunea
Europeană, doi actori şi poli de putere importanţi în spaţiul de interes pentru
România, au permis acesteia să participe la iniţiativele celor două organizaţii de
modelare a arealului Europei de Sud-Est şi de Est. În acest spaţiu acţionează
importanţi actori globali (SUA, NATO, UE), regionali (Federaţia Rusă, Turcia),
zonali (România, Ucraina), actori locali (Bulgaria, Grecia, Georgia,
Azerbaidjan), dar şi alţi actori mondiali în curs de consacrare precum China şi
Japonia, care urmăresc cu interes ceea ce se întâmplă în zonă, având atât
interese economice, cât şi interese strategice pe termen lung.
Alături de aceşti actori, ţara noastră contribuie la realizarea securităţii în
spaţiul sud-est european, prin participarea la misiuni organizate şi conduse de
cele mai importante organizaţii internaţionale de securitate şi prin contribuţia la
iniţiativele şi organismele de cooperare regională.

NESECRET
82 din 178
 NESECRET

3.1.1. Contribuţia României la misiuni de pace sub mandat ONU

Participarea României la misiuni de menţinere a păcii sub egida ONU, a

debutat în 1991, la solicitarea Consiliului de Securitate şi în baza hotărârilor
naţionale de decizie politică şi legislativă.
Din aprilie 1991 (Misiunea de observare- UNIKOM – din Irak-Kuweit) şi
până în prezent, România a participat la misiuni de menţinere a păcii sub
comanda ONU, cu peste 7.000 militari şi poliţişti civili (observatori militari,
ofiţeri de stat major, ofiţeri de legătură, poliţie militară, trupe de infanterie,
spitale de campanie), situându-se timp de 2 ani (septembrie 1995-iulie1997) pe
locurile 8-12 în lista celor 75-76 state membre contribuitoare la operaţiuni
ONU, cu efective desfăşurate simultan de peste 900 căşti albastre 64.
În trimestrul III/2010, România avea 98 de participanţi la misiuni ONU,
ocupând locul 67 din 117 state membre contribuitoare.
Ţara noastră a participat la misiunea ONU din Bosnia-Herţegovina
(UNMIBH) şi la misiunea din Kosovo (UNMIK), misiuni specifice de
implementare a acordurilor de pace. În prezent, participăm cu 2 observatori
militari la Misiunea ONU Interimară de Administrare în Kosovo-UNMIK.
Detalii despre participarea României la misiuni de menţinere a păcii sub
comanda ONU, în anexa nr. 3.

3.1.2. Participarea României la misiuni conduse

de NATO sau tip coaliţie

Dezmembrarea URSS şi desfiinţarea Organizaţiei Tratatului de la

Varşovia, a determinat schimbări radicale ale mediului de securitate din Europa
de Est şi de Sud-Est, aducând Rusia şi NATO la masa tratativelor pentru a pune

64
http://www.onuinfo.ro/peacekeeping, accesat la data de 01.12.2010.
NESECRET
83 din 178
 NESECRET
bazele unui dialog politic în folosul securităţii europene, NATO propunând
bazele formulei de extindere, singură în măsură să contribuie la democratizarea
şi stabilizarea fostelor regimuri comuniste din Est.
În 1999 este adoptat, la Washington, Conceptul Strategic al Alianţei, care
defineşte noile ameninţări şi factorii de risc: proliferarea armelor de distrugere
în masă şi traficul lor, terorismul, crima organizată, dar şi „... riscuri şi
incertitudini (...), precum conflictele etnice, încălcarea drepturilor omului,
instabilitatea politică, precaritatea economică, răspândirea armelor nucleare,
biologice şi chimice şi căile de furnizare a acestora” 65.
În consecinţă, NATO îşi asumă noi misiuni care să răspundă acestor
ameninţări şi riscuri, misiuni denumite „non-Articol 5”, orientate către
menţinerea şi sprijinirea păcii şi către gestionarea crizelor. În acest sens, NATO
a lansat în 1994, Parteneriatul pentru Pace (PfP), mecanism esenţial de
implementare a conceptului de securitate cooperativă Est-Vest, iar începând cu
1999 sunt puse în aplicare Planurile de Acţiune pentru Aderare (MAP), care
oferă statelor aspirante la statutul de membru al Alianţei, posibilitatea să se
angajeze în îndeplinirea reformelor politice, economice, sociale în sectorul
securităţii şi apărării, necesare accederii în Alianţă.
Începând cu 1990, România a început demersurile necesare şi fireşti
pentru a fi primită în Alianţă, la 26 ianuarie 1994 fiind prima ţară fostă
comunistă care s-a alăturat PfP, iar ulterior a parcurs etapele necesare admiterii
în NATO. Astfel, la 2 aprilie 2004, steagul României este arborat la Cartierul
General al NATO, alături de ale celorlalte state membre ale Alianţei.
Începând cu anul 1991, România s-a implicat activ în misiuni de sprijinire
a păcii (PSO), în cadrul NATO sau sub forma coaliţiilor, aducându-şi o
contribuţie importantă la îndeplinirea obiectivelor de securitate ale acestor
organizaţii în zone din Europa, Asia, Africa şi America, misiuni care au creat

65
Manualul NATO, Bruxelles, 2001, p. 45.
NESECRET
84 din 178
 NESECRET
premisele pentru aderarea la NATO şi UE, majoritatea dintre acestea (îndeosebi
perioada 1994-2007), fiind desfăşurate în contextul negocierilor de aderare.
Concomitent cu implementarea reformelor democratice necesare aderării,
asumate de România, reorganizarea instituţiilor din domeniul securităţii şi
apărării naţionale şi redefinirea Strategiei de Securitate Naţională, România
participă alături de statele Alianţei, la îndeplinirea unor misiuni de maximă
responsabilitate şi imposibil de refuzat, ca urmare a angajamentelor luate în
cadrul Parteneriatului Strategic cu SUA. Direcţiile de acţiune ale Românei au
fost stabilite prin documente precum Strategia de Securitate Naţională şi Carta
Albă a Apărării, care precizează obiectivele şi direcţiile principale de acţiune în
domeniul securităţii şi politicii naţionale de apărare.
În perioada 1991-2004, România a participat la 9 misiuni în cadrul NATO
(între care ALBA, IFOR, SFOR, KFOR, ISAF), 4 misiuni în cadrul Coaliţiilor
multinaţionale (Desert Storm, Iraq, Freedom sau Eduring Freedom în Irak şi
Afganistan, sub conducerea Statelor Unite) 66.
Detalii despre participarea României la misiuni sub egida NATO, sunt
prezentate în anexa nr. 4.
Din analiza misiunilor executate reiese că, dacă iniţial participarea la
misiunile Alianţei avea ca scop atingerea obiectivelor de integrare euroatlantică,
după aderare această acţiune ţine de îndeplinirea responsabilităţilor de membru
NATO referitoare la operaţiunile şi misiunile Alianţei.
Participarea militarilor români în teatrele de operaţiuni din Balcani, Irak şi
Afganistan demonstrează voinţa României de a fi un partener predictibil şi
corect. Astfel, Parlamentul României a aprobat deschiderea spaţiului aerian
pentru avioanele NATO şi tranzitul spre Iugoslavia, via România, al
contigentelor din cadrul trupelor internaţionale de menţinere a păcii spre
Kosovo (KFOR). În septembrie 2001, România a decis să participe ca aliat de
facto al NATO la lupta împotriva terorismului internaţional cu toate mijloacele

66
Carta Albă a apărării, Bucureşti, 2004, p. 25.
NESECRET
85 din 178
 NESECRET
inclusiv militare, asigurând accesul la spaţiul său aerian, aeroporturi, facilităţi
terestre şi maritime, la solicitarea NATO.
Apreciem că rolul României ca actor individual dar şi ca membru NATO
se manifestă în spaţiul Europei de Sud-Est atât prin poziţia geostrategică, cât şi
prin elementele fundamentale ale politicii sale de securitate. Ţara noastră, ca şi
alte state din zonă (Bulgaria, Croaţia, Albania), a primit un ajutor semnificativ
în procesul de aderare la NATO, dar şi în procesul de democratizare, având în
prezent datoria politică şi morală de a spijini activ şi eficient eforturile de
consolidare a democraţiilor în alte state din Balcani şi din estul frontierelor sale.
În acest sens, obiectivul strategic îl apreciem a fi proiectarea unui proces extins
şi cuprinzător de stabilitate, democratizare şi integrare în comunitatea
euroatlantică a statelor din vecinătatea frontierelor sale şi ale NATO şi UE.
Principalele demersuri considerăm că trebuie întreprinse pentru combaterea
ameninţărilor şi riscurilor asimetrice, soluţionarea conflictelor îngheţate,
implicarea actorilor occidentali pentru construirea unei relaţii durabile cu Rusia,
dezvoltarea economică durabilă a statelor din regiunea extinsă a Mării Negre,
intensificarea consultărilor bilaterale politico-militare cu partea americană şi
generarea unor proiecte de cooperare la Marea Neagră, între România şi SUA,
care ulterior pot deveni proiecte NATO, intensificarea parteneriatului între
Moldova şi NATO şi dezvoltarea unui plan individualizat de acţiune al
parteneriatului.
Conştientă de rolul strategic al Alianţei în zonă, ţara noastră a participat,
fără rezerve, la toate acţiunile desfăşurate de NATO sau în cadrul unor Coaliţii,
pentru promovarea stabilităţii şi securităţii în Europa de Sud-Est şi de Est, dar şi
în alte teatre de operaţiuni (Afganistan, Irak).
Considerăm că România are un interes strategic fundamental ca regiunea
extinsă a Mării Negre să fie stabilă, democratică şi conectată la structurile
euroatlantice şi europene, singura garanţie a stabilităţii, democraţiei şi
dezvoltării economice. În acest sens, România acţionează pentru sporirea

NESECRET
86 din 178
 NESECRET
prezenţei internaţionale în zonă, susţinând, în cooperare cu statele aliate şi
partenere, iniţiative care să consolideze comunitatea de valori democratice şi să
evite resuscitarea rivalităţilor istorice, dar şi să asigure promovarea proiectelor
fezabile de dezvoltare a coridoarelor energetice şi de transport alternative Est-
Vest, pentru conectarea economică şi comercială a zonei la comunitatea
euroatlantică, cu includerea ţării noastre pe harta acestor coridoare.
O preocupare constantă a ţării noastre a constat în dezvoltarea de
programe şi iniţiative care să contribuie la creşterea capacităţilor proprii şi
zonale/regionale de răspuns la crize şi de contracarare a proliferării acestora,
precum şi cele prin care va fi îmbunătăţit cadrul legislativ care să contribuie la
sporirea încrederii la nivel zonal/regional. De asemenea, s-a acţionat pentru
definirea liniilor de acţiune pentru construirea unui profil consolidat în NATO,
cu un inventar de probleme şi acţiuni distincte.
România acţionează pentru utilizarea la potenţialul maxim a
instrumentelor de parteneriat NATO, în scopul încurajării reformei sectorului de
securitate şi democratizarea statelor din zonă. Apreciem că este firesc să ne
asumăm un rol activ de sprijinire a proceselor de stabilizare şi dezvoltare
democratică a statelor din vecinătatea directă a celor două regiuni cheie pentru
securitatea europeană, Balcanii de Vest şi Caucazul de Sud. Totodată ţara
noastră va continua demersurile pentru dezvoltarea influenţei NATO în zonă şi
proiectarea spre est a acesteia, ca parte a unei viziuni integratoare asupra
consolidării democraţiei şi securităţii, a realizării unei vecinătăţi estice stabile,
prospere şi integrate în spaţiul euroatlantic.
Considerăm că organizarea summit-ului NATO la Bucureşti, din 2-4
aprilie 2008, a constituit un prilej pentru ţara noastră de a-şi îndeplini aşteptările
şi interesele specifice, deoarece s-au luat decizii importante pentru Europa de
Sud-Est şi de Est, astfel: extinderea Alianţei prin primirea invitaţiei de aderare
de către Albania şi Croaţia; ridicarea cadrului de cooperare a Bosnei-
Herţegovinei şi Muntenegrului cu Alianţa, la nivel de Dialog Intensificat;

NESECRET
87 din 178
 NESECRET
afirmarea hotărârii Alianţei de a dezvolta o relaţie ambiţioasă şi substanţială cu
Serbia în cadrul PfP şi sprijinirea în direcţia integrării în comunitatea
euroatlantică; menţinerea unui dialog permanent cu Ucraina şi Georgia pentru
rezolvarea problemelor nesoluţionate în privinţa candidaturilor lor la aderare;
recunoaşterea importanţei strategice a Mării Negre şi regiunii înconjurătoare a
acesteia pentru securitatea euroatlantică; angajamentul de a sprijini eforturile de
consolidare a securităţii regionale, pe baza transparenţei, complementarităţii şi
inclusivităţii, în scopul dezvoltării dialogului şi cooperării între statele Mării
Negre şi dintre acestea şi Alianţă; reafirmarea susţinerii aliaţilor pentru
integritatea teritorială, independenţa şi suveranitatea statelor afectate de aşa
numitele conflicte îngheţate; opţiunea NATO de a dezvolta un sistem de apărare
antirachetă, care ulterior să fie conectat cu cel al SUA şi nu în ultimul rând
problema securităţii energetice 67.
În acelaşi timp, apreciem că summit-ul NATO de la Lisabona, din 19-20
noiembrie 2010, a constituit un prilej important pentru România de a-şi
promova principalele obiective, care constau în: menţinerea aranjamentelor
tuturor statelor faţă de Afganistan şi, conform deciziei summit-ului de la
Bucureşti, creşterea numărului de militari dislocaţi în această ţară (România va
suplimenta la începutul anului 2011 efectivele cu 51 de instructori şi 66 de
jandarmi); continuarea colaborării NATO-Afganistan şi după perioada de
preluare a responsabilităţii asigurării securităţii proprii (asistenţă în domeniul
instruirii forţelor de securitate şi în domeniul construcţiei instituţionale,
colaborarea cu alte instituţii internaţionale pentru stabilizarea şi dezvoltarea
Afganistanului); fixarea unui calendar până la care forţele de securitate afgane
să gestioneze întreg teritoriul ţării (estimarea 2014); susţinerea consolidării
relaţiei cu Rusia, ţara nostră fiind interesată de stabilitate şi securitate la
frontiera Alianţei, cooperarea în domenii de interes comun, de la Afganistan,
lupta împotriva terorismului, a pirateriei, până la dezvoltarea unei colaborări

67
http://www.mae.ro/node/1574?page=3, accesat la data de 11.12.2010.
NESECRET
88 din 178
 NESECRET
antirachetă; menţinerea interesului Alianţei privind politica uşilor deschise şi
continuarea procesului de extindere, precum şi pentru procesul de reformă
internă a NATO, care să ducă spre o funcţionare mai eficientă, bazată pe
reducerea costurilor cu păstrarea nivelului de ambiţie şi agilitate, flexibilitate şi
adaptabilitate la schimbările care se produc în mediul internaţional de securitate
(România este un susţinător activ al aspiraţiilor Georgiei de aderare la NATO şi
pentru creşterea influenţei NATO în estul Mării Negre, zonă importantă prin
existenţa conflictelor îngheţate şi transferul de terorism şi de droguri dinspre
Afganistan şi Marea Caspică) 68.
Considerăm că ţara noastră îşi regăseşte în noul concept strategic al
NATO, adoptat la Lisabona, reprezentate şi reflectate interesele de securitate,
care sunt: interesul pentru echilibrul între reafirmarea misiunii fundamentale a
Alianţei de apărare teritorială, în baza articolului 5 al Tratatului de la
Washington, pe de o parte , şi necesitatea de a oferi răspunsuri la noile
ameninţări de securitate specifice secolului al XXI-lea; apărarea antirachetă;
apărarea cibernetică; securitatea energetică; parteneriatele Alianţei, mai ales cu
partenerii din vecinătatea României, dar şi la parteneriatele cu organizaţii
precum UE sau ONU, sau cu parteneri globali, în special cei cu contribuţii la
operaţiile NATO; securitatea prin cooperare 69.
Demersurile României, atât în cadrul NATO, cât şi în cadrul structurilor
regionale şi zonale de securitate, sunt menite să contribuie la consolidarea
poziţiei ţării noastre în cadrul Alianţei, dar şi în cadrul celorlalte organizaţii şi
structuri de securitate, poziţie care să-i permită să acţioneze ca un actor
important în realizarea securităţii şi stabilităţii în Europa de Sud-Est şi de Est.
Obiectivele României în cadrul NATO sunt foarte clar definite şi răspund
intereselor naţionale, fiind în principal orientate către următoarele direcţii: o
Alianţă robustă şi relevantă, bazată pe un parteneriat transatlantic solid;
îndeplinirea responsabilităţilor de membru NATO legate de participarea la
68
http://www.mae.ro/node/5339, accesat la data de 11.12.2010.
69
http://www.mae.ro/node/6018, accesat la data de 28.11.2010.
NESECRET
89 din 178
 NESECRET
operaţiunile şi misiunile Alianţei (inclusiv la cele din afara spaţiului
euroatlantic); promovarea rolului NATO de furnizor de stabilitate, promotor al
reformelor şi cooperării regionale în vecinătatea imediată a României (Balcanii
şi regiunea extinsă a Mării Negre); dezvoltarea parteneriatelor NATO cu UE şi
ONU; susţinerea procesului de transformare a NATO 70.
Am considerat necesar să evidenţiem cele două evenimente majore din
agenda Alianţei pentru a arăta demersurile României, alături de celelalte state, la
realizarea politicii şi strategiei de securitate la nivel internaţional şi regional, ca
parte a propriei strategii naţionale.
În acest sens ţara noastră acţionează pentru creşterea stabilităţii şi
dezvoltarea securităţii în spaţiul de interes, apreciind că frontiera comunităţii
euroatlantice nu trebuie să se oprească la frontiera estică a sa, sens în care
sprijină Georgia şi Republica Moldova în îndeplinirea obiectivelor pe care şi le-
au propus faţă de Alianţă. De asemenea, considerăm că securitatea Europei nu
poate fi realizată fără integrarea statelor din Balcanii de Vest în structurile
euroatlantice şi europene, ceea ce se va constitui într-un garant pe termen lung
pentru securitatea zonei. Nu în ultimul rând, opinăm că securitatea regiunii
extinse a Mării Negre este esenţială pentru stabilitatea euroatlantică, sens în care
România va contribui la eforturile NATO de consolidare a securităţii regionale.
Apreciem că un factor deloc de neglijat în creşterea stării de securitate în
acest areal, îl reprezintă instalarea, începând cu 2011, a asistemului de apărare
american, componentă de cooperare a SUA cu România, ca element al
sistemului integrat al NATO de apărare antirachetă, care devine în acelaşi timp
şi o contribuţie a ţării noastre la sistemul NATO.

3.1.3. Participarea României la misiuni sub egida UE

70
http://www.mae.ro/node/5339, accesat la data de 12.12.2010.
NESECRET
90 din 178
 NESECRET
Relaţiile dintre România şi actuala Uniune Europeană au fost iniţiate la
sfârşitul anilor ′60, când între statul român şi Comunitatea Economică
Europeană au fost semnate mai multe acorduri comerciale bilaterale, care au
fost suspendate în anii ′80 ca urmare a încălcării drepturilor omului de către
România. În martie 1990, România a fost prima ţară din fostul bloc comunist
care a stabilit relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană.
În conformitate cu Strategia de Securitate Naţională, „... România va
susţine dezvoltarea politicii externe şi de securitate comună, a politicii
europene de securitate şi apărare, inclusiv prin creşterea contribuţiei la
capabilităţile militare şi la cele destinate combaterii terorismului şi gestiunii
urgenţelor civile în spaţiul comunitar. (...) îşi va spori participarea la
promovarea democraţiei, păcii, securităţii şi prosperităţii în cadrul politicii de
vecinătate şi la operaţiunile de gestionare a crizelor regionale şi de securizare
a fluxurilor energetice şi comerciale” 71.
România s-a angajat fără rezerve la efortul comun al statelor UE sau
candidate, la realizarea Identităţii Europene de Securitate şi Apărare (IESA),
care evidenţiază rolul european în domeniul apărării şi care serveşte intereselor
tuturor statelor, contribuind la întărirea, integritatea şi eficienţa Alianţei Nord-
Atlantice. Din acest punct de vedere considerăm că ţara noastră se poate
constitui într-un pilon important al IESA şi al Politicii de Securitate şi Apărare
Comună (PESC) în Europa de Sud-Est. Următoarele elemente sunt
semnificative prin: participarea la Forţa Multinaţională de Pace din Sud-Estul
Europei; contribuţia cu forţe şi mijloace la Brigada Multinaţională cu Capacitate
de luptă Ridicată a Forţelor ONU în Aşteptare; aportul la constituirea unei
Brigăzi de menţinere a păcii a ţărilor din centrul Europei; constituirea Grupului
de Cooperare navală la Marea Neagră; operaţionalizarea Batalionului mixt
româno-ungar de geniu; iniţiativa înfiinţării unui Batalion mixt româno-
moldovean; găzduirea unor instituţii de pregătire regionale (Centrul Regional de

71
Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti 2007, p. 30.
NESECRET
91 din 178
 NESECRET
Pregătire PfP româno-britanic şi Centrul Regional de Management al Resurselor
de Apărare), participarea, începând cu anul 1991, la operaţii şi misiuni de
menţinere a păcii pe continentele: Europa, Asia şi Africa 72.
De asemenea, implicarea activă în procesul de structurare şi
operaţionalizare a Politicii Europene de Securitate şi Apărare (PESA), atât prin
participarea la dezbaterile privind Tratatul UE, a Strategiei de Securitate a UE,
la dezvoltarea unor concepte în cadrul reformei sectorului de securitate, cât şi la
dezvoltarea capacităţilor europene de apărare se constituie în alte contribuţii
semnificative la aceste procese. Ca o urmare firească România a făcut prima
ofertă de forţe pentru participarea la misiuni de tip Petersberg, în noiembrie
2000. Ca urmare a reconsiderării raportului dintre participarea ţării noastre la
NATO şi UE, contribuţia românească în cadrul Suplimentului la Catalogul de
Forţe al UE 2004 a inclus unităţi din toate categoriile de forţe. Totodată, a
participat la toate grupurile de lucru privind implementarea conceptelor vizând:
Interoperabilitatea în operaţiuni de evacuare şi acţiuni umanitare; Transportul
Strategic Aerian; Transportul Strategic Maritim şi Catalogul de Forţe al Uniunii.
Considerăm că o contribuţie importantă la dezvoltarea operaţională a
PESA, a constat în punerea la dispoziţia UE un Grup de Luptă în semestrul
I/2007 (Grecia drept naţiune-cadru) şi un Grup de Luptă în semestrul II/2010
(Italia naţiune-cadru), ambele grupuri în cadrul capacităţilor de reacţie rapidă ale
UE.
De asemenea, s-a contribuit şi la Catalogul de forţe civile al UE, cu
experţi în domeniul poliţiei, statului de drept, administraţiei şi protecţiei civile.
România a participat, înainte de admiterea în Uniune, la operaţii conduse
de UE, sub egida PESA, fiind o prezenţă semnificativă atât la operaţiuni militare
cât şi civile, care considerăm că au consolidat profilul internaţional al ţării
noastre şi a contribuit la atingerea de către UE, a obiectivelor asumate de
afirmare ca actor extern de prim rang.
72
Gabriel OPREA, Radu TIMOFTE, Constantin ONIŞOR, Op. cit., apud Stan PETRESCU, Apărarea şi
securitatea europeană, Editura Militară, Bucureşti, 2006, pp. 57-58.
NESECRET
92 din 178
 NESECRET
Preocuparea statului român pentru menţinerea unui mediu se securitate
stabil în Balcani şi în regiunea extinsă a Mării Negre a constituit un obiectiv
strategic, participarea cu experţi a ţării noastre fiind îndreptată în special spre
aceste două regiuni din vecinătatea graniţelor sale, dar şi ale NATO şi UE.
Participarea cu trupe în zone mai îndepărtate spaţiului euroatlantic, cu
potenţial ridicat de destabilizare a securităţii internaţionale, a reafirmat
receptivitatea şi atitudinea proactivă a României de a fi parte a eforturilor
comunităţii internaţionale pentru combaterea terorismului şi a altor ameninţări
asimetrice.
În prezent, România participă la 5 din cele 9 misiuni civile ale PESA,
ocupând locul 3 dintre cele 27 de state membre ca număr de personal implicat în

misiunile şi operaţiile derulate în cadrul PESA.

Detalii privind participarea României la misiuni sub egida UE sunt
prezentate în anexa nr. 5.

3.1.4. Participarea României la misiuni organizate de OSCE

România a fost unul din statele promotoare a orientărilor democratice

începute odată cu semnarea Actului Final de la Helsinki, din 1975 de către
statele participante la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa
(CSCE).
După 1991, ţara noastră a acţionat consecvent pentru creşterea rolului
CSCE/OSCE şi transformarea organizaţiei într-un instrument util şi eficient în
prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor, în reglementarea tensiunilor şi
conflictelor, în participarea la modelarea arhitecturii de securitate din Europa de
Sud-Est şi de Est. Summit-ul OSCE de la Istambul, din noiembrie 1999, se
constituie într-un moment de referinţă în dezvoltarea şi adaptarea organizaţiei la
noile realităţi politico-militare din Europa. La acest summit, României i-a fost

NESECRET
93 din 178
 NESECRET
încredinţată responsabilitatea asigurării Preşedenţiei în exerciţiu a OSCE în anul
2001, postură din care a depus eforturi substanţiale pentru reglementarea
tensiunilor şi a conflictelor prin implicarea organizaţiei în Bosnia şi
Herţegovina, Albania, Macedonia şi Republica Federativă Iugoslavia, Kosovo,
Belarus.
Preşedenţia română a acţionat în principal pentru: consolidarea rolului
OSCE ca for de dialog politic şi de cooperare în problemele securităţii; sporirea
eficienţei OSCE în domeniul diplomaţiei preventive, al gestionării crizelor şi în
reconstrucţie post-conflict; realizarea unor progrese pe linia soluţionării
conflictelor care ameninţă stabilitatea şi pacea în spaţiul euroatlantic; întârirea
cooperării OSCE cu alte organizaţii cu atribuţii în domeniul securităţii (ONU,
NATO, UE) 73.
Totodată, în conformitate cu deciziile summit-ului OSCE de la Istambul,
România s-a implicat în negocierile privind adaptarea Tratatului CFE, controlul
armelor mici şi armamentelor uşoare, precum şi în cele privind îmbunătăţirea şi
dezvoltarea Documentului de la Viena. De asemenea, a sprijinit dezvoltarea
capacităţilor acţionale ale OSCE, incluzând structurile de reacţie rapidă
prevăzute la Istambul.
În cadrul misiunilor organizate de OSCE, România participă cu reprezen-
tanţi care sunt membrii ai misiunilor sau cu supraveghetorii la alegeri. În
Cecenia, Tadjikistan şi Muntenegru, şeful misiunii OSCE a fost un reprezentant
al României.
Participarea României la misiuni în statele din fostul spaţiu iugoslav a
început din 1992, în Macedonia şi a continuat în Albania, Bosnia şi Herţegovina
şi Kosovo, membrii misiunilor aducându-şi contribuţia la împiedicarea
extinderii tensiunilor în aceste state, monitorizarea graniţelor, menţinerea
stabilităţii şi securităţii în regiune, precum şi monitorizarea activităţilor ilegale

73
http://www.mae.ro/node/1585, accesat la data de 13.12.2010.
NESECRET
94 din 178
 NESECRET
privind traficul de arme, muniţii, droguri şi persoane, situaţia refugiaţilor şi a
persoanelor strămutate dintr-o regiune în alta.
În anul 2010, România avea 2 poliţişti la misiunea de observare din
Macedonia şi 2 poliţişti la misiunea de verificare din Kosovo (KVM). În anul
2009, a participat la alegerile parlamentare din Republica Moldova, cu 1
observator pe termen lung şi 8 observatori pe termen scurt.
În concluzie, participarea României la misiunile de menţinere a păcii şi
umanitare sub egida organizaţiilor internaţionale de securitate (ONU, NATO,
UE şi OSCE), în Balcanii de Vest şi în regiunea extinsă a Mării Negre (dar şi în
alte teatre de operaţii) considerăm că a scos în evidenţă următoarele aspecte:
sporirea credibilităţii privind potenţialul de care dispune ţara noastră în
participarea la astfel de misiuni; rolul activ în participarea la procesul de
menţinere a păcii şi securităţii pe plan mondial şi generator de securitate la nivel
regional şi subregional; capacitatea personalului românesc participant la astfel
de misiuni în însuşirea şi aplicarea procedurilor standard de operare şi
profesionalismul de care au dat dovadă în cadrul diferitelor comandamente;
capacitatea unităţilor şi personalului românesc de a duce acţiuni militare în
cadru multinaţional, în condiţii geografice altele decât cele caracteristice
teritoriului naţional; capacitatea participanţilor de a se adapta la reguli şi tradiţii
locale, specifice zonei şi misiunilor şi nu în ultimul rând desfăşurarea misiunilor
în condiţii de stres.
Participarea românescă la aceste misiuni şi-a adus şi tributul de sânge, în
teatrele de operaţii din Irak şi Afganistan pierzându-şi viaţa 19 militari şi alţi 70
fiind răniţi.
Integrarea României în NATO şi aderarea la UE au însemnat asumarea
unui nou profil strategic, ţara noastră afirmându-se ca important furnizor de
stabilitate regional şi participant activ la dezvoltarea unor iniţiative zonale.
Evoluţia ţării noastre în teatrele de operaţii a dovedit potenţialul şi
capacitatea de a contribui activ şi eficient la promovarea valorilor şi obiectivelor

NESECRET
95 din 178
 NESECRET
organizaţiilor internaţionale de securitate. Prin integrarea României, şi a altor
state din zonă, în structurile europene şi euroatlantice, s-a creat un spaţiu de
stabilitate şi securitate în Europa de Sud-Est, care conferă o nouă dimensiune
geopolitică bazinului Mării Negre, ca punte de legătură spre regiunea
Caucazului şi Asiei Centrale.
Implicarea statului român şi contribuţia sa la soluţionarea problemelor
complexe ale arealului analizat, au consolidat încrederea statelor vecine şi din
apropierea acestor regiuni, în potenţialul acestuia de a acţiona ca pilon de
stabilitate în Europa de Sud-Est prin participarea activă la toate proiectele şi
organismele regionale şi de securitate, îndeosebi în cele iniţiate şi susţinute de
NATO, UE, OSCE şi ONU.

3.2. Iniţiative şi organisme de cooperare regională

la care participă România

Alături de organizaţiile internaţionale, un rol important în stabilizarea

spaţiului din această parte a Europei, l-au avut iniţiativele, acordurile bi şi
multilaterale, organismele şi mecanismele de cooperare create la iniţiativa unor
state democratice din zonă sau sub patronajul Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii
Europene.
Ţara noastră s-a implicat activ în crearea şi dezvoltarea acestor organisme
şi iniţiative, unele dintre acestea fiind propuse de statul român, l-a altele a aderat
pentru că aşa i-a cerut statutul de membră a NATO şi UE, iar la altele ia parte
din considerente politice, economice sau militare, sau pur şi simplu pentru că
aşa i s-a impus de partenerii de coaliţie şi uniune.

3.2.1. Organisme de cooperare militară

NESECRET
96 din 178
 NESECRET
Cooperarea militară în regiune, ca parte a mecanismelor create în zonă
pentru creşterea încrederii şi securităţii, se realizează în principal prin
următoarele mecanisme:
a) Procesul Reuniunilor Miniştrilor Apărării din Europa de Sud-Est
(SEDM)
Este o iniţiativă regională care are ca scop intensificarea procesului de
înţelegere şi cooperare regională, reuneşte reprezentanţii la nivel de miniştri ai
apărării şi şefii statelor majore din ţările participante, având drept destinaţie
dezvoltarea stabilităţii şi securităţii în Europa de Sud-Est. Proiectele cu impactul
cel mai mare pentru Europa de Sud-Est sunt Forţa Multinaţională de Pace din
Sud-Estul Europei (MPFSEE) şi Grupul de lucru pentru sprijinul militar privind
neproliferarea armelor de distrugere în masă, securitatea frontierelor şi
combaterea terorismului (CBSCWG).
Forţa Multinaţională de Pace din Sud-Estul Europei (MPFSEE) a propus
înfiinţarea unei Brigăzi Multinaţionale a statelor din centrul şi sudul Europei-
SEEBRIG, ca o forţă de intervenţie rapidă pentru operaţii de răspuns la crize şi
operaţii umanitare în spaţiul central şi sud-est european. SEEBRIG este
organizată ca o forţă în aşteptare, cu un nucleu permanent de stat major
(SEEBRIG HQ), încadrat multinaţional. În perioada 2003-2007,
comandamentul a fost găzduit în România (Constanţa), iar în prezent îşi
desfăşoară activitatea în Turcia (Istambul). În perioada februarie-martie 2007,
comandamentul a participat pentru prima dată la o misiune într-un teatru de
operaţii (misiunea ISAF din Afganistan), ocazie cu care România a pus la
dispoziţie o companie sprijin-transmisiuni şi o companie stat major.
O altă componentă a MPFSEE este grupul de forţe de geniu (ETP) pentru
intervenţie la crize umanitare şi asistenţă civilă în caz de dezastre, iar în
contextul mai larg al SEDM se derulează şi alte proiecte în domeniul
telecomunicaţiilor, tehnologiei, învăţământului militar şi educaţiei.

NESECRET
97 din 178
 NESECRET
Iniţiativa SEDM/MPFSEE/SEEBRIG constituie un element important în
creşterea credibilităţii mai multor state aflate în procesul de integrare
euroatlantică.
În perioada septembrie 2001-august 2003, România a deţinut preşedenţia
Comitetului Director Politico-Militar al MPFSEE şi a Comitetului de
Coordonare a SEDM, poziţie din care a propus mai multe proiecte pentru
creşterea stabilităţii şi securităţii în sud-estul Europei şi participarea MPFSEE la
operaţiuni de sprijin al păcii şi umanitare.
b) Grupul de Cooperare Navală în Marea Neagră-BLACKSEAFOR
(BSF)
Această iniţiativă regională, formată numai din elemente navale ale ţărilor
riverane la Marea Neagră, are ca scop principal promovarea şi consolidarea
securităţii şi stabilităţii în regiunea Mării Negre, prin sporirea interoperabilităţii
şi îmbunătăţirea capacităţii de reacţie coordonată a forţelor navale, în ceea ce
priveşte prevenirea, contracararea sau îngrădirea efectelor negative ale unor
ameninţări şi riscuri de securitate specifice regiunii şi prin consolidarea de
relaţii de prietenie şi bună vecinătate între statele riverane. După septembrie
2001, organizanizaţia şi-a asumat formal obiectivul de a se transforma, pentru a
se adapta mai bine mediului de securitate regional actual.
Blackseafor nu dispune de forţe navale permanente, dar, în cazul
manifestării unei ameninţări de securitate, acestea sunt constituite din
contribuţiile navale ale fiecărui stat participant. Forţele navale sunt activate în
mod regulat, în cicluri de câte 6 luni, conduse prin rotaţie de fiecare dintre
statele membre. Până în prezent s-au desfăşurat în principal exerciţii de
pregătire a operaţiilor de căutare şi salvare, de protecţie a mediului, de deminare
şi vizite de curtoazie ca parte a diplomaţiei militare regionale.
În timpul acestor misiuni creşte interoperabilitatea dintre unităţile/navele
participante, BLACKSEAFOR putând acţiona şi ca o potenţială Forţă de
Reacţie Rapidă în campania antiterorism, în condiţiile în care Rusia, susţinută

NESECRET
98 din 178
 NESECRET
de Turcia şi Ucraina se opune extinderii operaţiei „ActiveEndeavor” în Marea
Neagră.
c) În paralel cu această iniţiativă, Turcia a lansat operaţiunea BLACK
SEA HARMONY (OBSH), care urmăreşte obiective similare cu operaţiunea
NATO Active Endeavor din Marea Mediterană, vizând contracararea intenţiilor
Bulgariei şi României, în calitate de membrii NATO, de a extinde operaţiunea
din Marea Mediterană în Marea Neagră şi păstrarea statu-quoului Mării Negre
de spaţiu cu acces restrictiv, în conformitate cu Convenţia de la Montreaux.
România, care s-a pronunţat ferm pentru îndeplinirea în continuare a
obligaţiilor asumate prin Acordul BLACKSEAFOR, respinge transformarea şi
afilierea acestuia la operaţiunea OBSH şi susţine necesitatea aplicării
conceptului de diviziune a muncii între cele două iniţiative, conform căruia
„...OBSH va constitui un instrument operaţional şi va prevedea un cadru
pentru reţele bilaterale între statele riverane, iar BLACKSEAFOR va continua
să joace un rol foarte important în instruirea forţelor participante şi creşterea
interoperabilităţii acestora” 74.
d) De asemenea, ţara noastră participă, în cadrul unor unităţii
multinaţionale, la iniţiative regionale care contribuie la întărirea securităţii în
zonă, la o mai bună cunoaştere între partenerii acestor acorduri de cooperare şi
la pregătirea efectivelor în comun, pentru a participa la misiuni de menţinere a
păcii, dar şi la misiuni umanitare în situaţia declanşării unor catrastrofe naturale
în ariile de responsabilitate. Cele mai semnificative participări sunt cele în
cadrul Batalionului mixt de menţinere a păcii româno-ungar (BMRUMP),
Batalionului Multinaţional de geniu „TISA” şi Batalionului mixt de menţinere a
păcii româno-moldovenesc.
Detalii despre participarea României la structuri regionale de cooperare
militară sunt prezentate în anexa nr. 6.

74
Comandor dr. Ion CUSTURĂ, BLACKSEAFOR 2010, provocare şi prioritate de top pentru SMFN(III). În:
Revista Marina Română, nr. 3 (141)/2010, p. 15.
NESECRET
99 din 178
 NESECRET
3.2.2. Iniţiative şi mecanisme de cooperare economică

Deoarece multe din ameninţările transnaţionale cu care se confruntă

Europa provin din regiunea extinsă a Mării Negre, România promovează
iniţiative de cooperare a statelor din regiune sau din Europa de Sud-Est şi de
Est, în scopul dezvoltării unor proiecte economice care să asigure o dezvoltare
de durată a regiunii.
a) Organizaţia pentru Cooperare Economică la Marea Neagră
(OCEMN)
Statele care au semnat declaraţia de constituire a acestei iniţiative
economice au stabilit ca obiectivul central să-l constituie „... accelerarea
dezvoltării economice şi sociale a statelor membre în scopul realizării unui
grad superior de integrare în economia europeană şi mondială prin
intensificarea coperării multilaterale şi folosirea avantajelor care decurg din
proximitatea geografică şi complementaritatea economiilor naţionale” 75.
Pe lângă statele riverane Mării Negre, la această iniţiativă economică au
aderat şi state, care, prin poziţia şi interesele lor, sunt angrenate în circuitul de
valori din zonă, astfel că organizaţia reprezintă o piaţă de aproximativ 350
milioane de consumatori şi un teritoriu de 20 milioane kmp, întins din Balcani
(Marea Adriatică) până în Extremul Orient (Marea Japoniei) şi spre nord până la
Marea Baltică şi Oceanul Îngheţat. Potenţialul economic al statelor OCEMN
este foarte diversificat,state cu economii dezvoltate, tehnologii avansate şi forţă
de muncă calificată, dar majoritatea ţări în tranziţie la democraţie şi la economia
de piaţă, cu management ineficient şi productivitate scăzută, cu nevoi stringente
de tehnologie modernă, pentru a putea să devină competitive pe piaţa
concurenţială. Unele din aceste state sunt lipsite de resurse energetice, deci sunt
dependente de marii producători din Est şi Asia Centrală, infrastructura de
transport a acestor resurse şi în general infrastructura economică este foarte

75
http: //internaţional.asm.md/bsec/index.php, accesat la data de 19.12.2010.
NESECRET
100 din 178
 NESECRET
precară, necesitând urgent investiţii pentru dezvoltare. Tocmai de aceea,
OCEMN a stabilit ca domenii de cooperare prioritare comunicaţiile,
transporturile, energia, ştiinţa şi tehnica, comerţul şi turismul, protecţia
mediului.
Până în prezent au fost întocmite o serie de proiecte de dezvoltare
regională, care prevăd: interconectarea reţelelor electrice cu cele din Vestul
Europei; dezvoltarea infrastructurilor de transport rutiere şi pe calea ferată;
construirea de conducte petroliere şi gazoducte; interconectarea sistemelor de
telecomunicaţii (proiecte ITUR-care prevăd legarea Italiei, Turciei, Ucrainei şi
Rusiei cu un cablu optic submarin şi KAFOS care va lega prin fibră optică
Turcia, Bulgaria, România şi Moldova); zona de comerţ liber a Mării Negre.
Pe perioada deţinerii preşedenţiei acestei iniţiative economice (noiembrie
2005-aprilie 2006), România a avut ca obiective prioritare: dezvoltarea unei
relaţii de parteneriat între OCEMN şi UE; consolidarea dimensiunii de
securitate şi stabilitate în cadrul OCEMN; spijinirea eforturilor statelor din
Europa de Est şi Caucaz de consolidare a proceselor democratice şi a reformelor
impuse de tranziţia la economia de piaţă, concomitent cu crearea unui mediu de
afaceri sigur şi atractiv; mobilizarea statelor membre pentru a trece la elaborarea
şi implementarea cât mai rapidă a unor proiecte de dezvoltare consistente, cu
impact şi vizibilitate pentru întreaga regiune; dezvoltarea schimbărilor
economice între statele din bazinul Mării Negre; extinderea colaborării OCEMN
cu alte organizaţii regionale şi internaţionale 76.
Astfel, România şi-a adus contribuţia la creşterea rolului OCEMN în
consolidarea securităţii şi stabilităţii în regiunea Mării Negre, inclusiv prin
atragerea SUA, UE şi NATO la realizarea obiectivelor organizaţiei.
b) Forumul Mării Negre pentru dialog şi Parteneriat (FMNDP) este o
iniţiativă propusă de România, menită să ofere cadrul de întâlnire şi dialog
transparent, favorabil pentru lansarea unui proces de reflecţie asupra viitorului şi

76
http: //www.mae.ro/index.php?=doc&id=7277, accesat la data de 19.12.2010.
NESECRET
101 din 178
 NESECRET
identităţii regiunii, care să crească încrederea reciprocă, să faciliteze
identificarea de proiecte pragmatice, capabile să vină în întâmpinarea
adevăratelor nevoi de dezvoltare regională.
Forumul vizează înlesnirea identificării punctelor de convergenţă dintre
proiectele de investiţii, cercetarea ştiinţifică, iniţiativele regionale şi procesele
politice, printr-o serie de activităţi regulate sau iniţiate ad-hoc în diferite
formate. Aceasta va ajuta ţările de la Marea Neagră să participe şi să rezolve
rapid şi eficient potenţialele probleme, înainte ca acestea să devină surse de
instabilitate şi ameninţări la adresa securităţii regionale.
c) Iniţiativa de Cooperare în Sud-estul Europei (SECI) este o structură
destinată „... să încurajeze dialogul şi cooperarea în spaţiul balcanic şi
soluţionarea pe cale paşnică a litigiilor, prin susţinerea unor proiecte de
cooperare economică şi comercială de tip transfrontalier şi să faciliteze
integrarea ţărilor din zonă în structurile europene” 77.
Comitetul de agendă, organismul decizional SECI, a selecţionat ca
priorităţi de acţiune, o serie de proiecte, desemnând, totodată, statele
responsabile cu organizarea reuniunilor grupurilor de experţi pentru
implementarea proiectului respectiv, României revenindu-i cel privind politicile
financiare de promovare a întreprinderilor mici şi mijlocii prin microcredite şi
scheme de garantare a creditului.
La reuniunea Comitetului de Agendă al SECI din 26 ianuarie 1998,
România a propus înfiinţarea la Bucureşti a unui Centru Regional SECI, pentru
combaterea infracţionalităţii transfrontaliere, proiect acceptat la reuniunea de la
Geneva, din 15 aprilie 1998. La 26 mai 1999, s-a semnat la Bucureşti, Acordul
de Cooperare pentru prevenirea şi combaterea infracţionalităţii
transfrontaliere, având ca parte integrantă Carta de organizare şi funcţionare a
Centrului Regional SECI. În iulie 2001, la Bucureşti, a fost negociat Acordul de
sediu (tratat bilateral) cu Centrul SECI, privind statutul juridic, regimul

77
Mihail V. ZODIAN, Vladimir ZODIAN, Op. cit., pp. 253-254.
NESECRET
102 din 178
 NESECRET
oficialilor iniţiativei şi al delegaţiilor la reuniuni, precum şi sprijinul acordat de
România.
d) Procesul de cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP)
Documentul de bază al activităţii SEECP îl constituie Carta relaţiilor de
bună vecinătate, stabilitate, securitate şi cooperare în Europa de Sud-Est,
semnată la 12 februarie 2000, la summit-ul de la Bucureşti, de către statele
fondatoare. Anexa Cartei a fost modificată în anul 2007, prin introducerea
referirilor legate de înfiinţarea Consiliului Cooperării Regionale (RCC), care
este braţul operaţional al SEECP.
Temele majore care se regăsesc pe agenda reuniunilor SEECP sunt:
întârirea stabilităţii, securităţii şi a relaţiilor de bună vecinătate; intensificarea
cooperării multilaterale economice şi comerciale în zonă, cu accent pe
cooperarea transfrontalieră; modernizarea infrastructurii de transporturi,
comunicaţii şi energie, promovarea comerţului şi investiţiilor; promovarea
cooperării în domeniile umanitar, social şi cultural, cooperarea în domeniul
justiţiei, în combaterea crimei organizate, traficului ilicit de droguri şi arme,
precum şi a terorismului 78.
SEECP s-a consolidat ca forum de cooperare politică, în cadrul căruia
statele participante au încheiat o serie de înţelegeri, cum ar fi: Declaraţia
comună privind lupta împotriva terorismului sau cele referitoare la lupta
împotriva criminalităţii organizate şi corupţiei, eliminarea armelor mici şi a
armamentului uşor, precum şi la promovarea investiţiilor şi crearea pieţei
regionale a energiei.
Reuniunea SEECP de la Bucureşti, din 11 mai 2005, a pus în evidenţă
interferenţele dintre acest proces şi extinderea UE, cu accent pe liberalizarea
comerţului, piaţa regională de energie, strategia integrată de transport,
combaterea crimei organizate, gestionarea frontierelor, corelarea cu activităţile
Pactului de Stabilitate.

78
http: //www.mae.ro/index.php?=doc&id=7265, accesat la data de 19.12.2010.
NESECRET
103 din 178
 NESECRET
În perioada aprilie 2004 - aprilie 2005, România a deţinut Preşedenţia în
exerciţiu a SEECP, calitate în care a acţionat pentru dinamizarea cooperării
regionale, astfel încât SEECP să devină cu adevărat „vocea regiunii”, urmând
în principal următoarele obiective: promovarea unei solidarităţi sporite a ţărilor
din Balcanii Occidentali cu ţările învecinate; consolidarea şi coordonarea
eforturilor de integrare europeană a ţărilor din Balcanii de Vest, în conformitate
cu principiile stabilite în Agenda de la Salonic; utilizarea eficientă a
oportunităţilor oferite de diferenţele de statut şi experienţă ale statelor din
Europa de Sud-Est în procesul integrării europene, în vederea obţinerii unui
transfer cât mai punctual Know-how către ţările din Balcanii de Vest. De
asemenea a întreprins măsuri concrete în implementarea conceptelor de regional
ownership şi regional leadership, prin conturarea unor strategii şi a unor acţiuni
conforme nevoilor specifice ale ţărilor din regiune; amplificarea cooperării
interparlamentare, prin găzduirea unei conferinţe regionale parlamentare;
lansarea unui punct de reflexie la nivel academic, în scopul elaborării unui
model geopolitic regional, care ar putea fi util şi regiunilor învecinate (Marea
Neagră, Caucaz). Alte puncte de pe agenda preşedenţiei ţării nostre au fost
organizarea unor seminarii şi conferinţe pe teme privind sprijinirea
întreprinderilor mici şi mijlocii, a democraţiilor locale şi a cooperării
transfrontaliere în vederea susţinerii dezvoltării unor euroregiuni viabile,
securizarea frontierelor, combaterea crimei organizate, a terorismului şi a
corupţiei în zonă; sprijinirea procesului privind crearea Comunităţii Energiei în
Europa de Sud-Est, fapt care constituie o premisă pentru dezvoltarea durabilă şi
integrarea europeană a zonei 79.
e) Iniţiativa central europeană (ICE)
România sprijină consolidarea rolului acestei iniţiative, de liant între Estul
şi Centrul Europei şi, totodată, de partener solid în dialogul instituţional cu UE,
Consiliul Europei şi NATO.
79
http: //www.stiucum.com/management/managementul-crizelor-conflictelor/Contribuţia-româniei-la-preven
32169.php, accesat la data de 19.12.2010.
NESECRET
104 din 178
 NESECRET
România consideră creşterea competitivităţii economice ca fiind o
prioriate decisivă atât pentru guvernul român, cât şi pentru toate statele membre
ICE, manifestând un interes deosebit în: dezvoltarea reţelei de infrastructuri de
energie şi transport, mai cu seamă că ţara noastră va avea un rol important în
viitorul coridor european Nord-Sud, care va lega Marea Adriatică de Marea
Neagră; urgentarea redeschiderii cursului superior al Dunării, pentru care este
necesară găsirea de fonduri la nivel european şi internaţional.
O preocupare deosebită a României o constituie combaterea criminalităţii,
a migraţiei şi a traficului ilegal, văzute ca obligaţii comune asumate de toate
statele membre ICE, iar semnarea înţelegerii de cooperare între ICE şi Centrul
regional pentru Combaterea Crimei Transfrontaliere de la Bucureşti, în acest
domeniu, reprezintă un pas important de aliniere la reglementările UE în
materie. România coordonează Grupul de lucru pentru minorităţi şi Grupul de
lucru pentru informaţii şi mass media.
f) Organizaţia pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică (ODDE-
GUAM)
Principalele obiective ale ODDE-GUAM sunt: cooperarea pentru
promovarea valorilor democratice, dezvoltarea stabilă, consolidarea securităţii
internaţionale şi regionale şi integrarea europeană. Domeniile prioritare ale
acestei organizaţii sunt: îmbunătăţirea climatului de securitate; crearea unei
zone de liber schimb având ca bază intermediară proiectul Facilitatea
Comerţului şi Transporturilor; cooperarea în domeniul transportului şi
tranzitului de hidrocarburi, având ca proiecte de bază TRACECA (traseu
complex terestru, aerian şi naval) şi INOGATE (tranzit şi depozitare
hidrocarburi provenite din bazinul caspic); înfiinţarea Centrului Virtual pentru
combaterea criminalităţii transfrontaliere şi a terorismului, precum şi stabilirea
unui sistem interstatal de management al informaţiilor 80.

80
http://www.mae.ro/index.php?unde)doc&id=7279, accesat la data de 19.12.2010.
NESECRET
105 din 178
 NESECRET
Mizele geoeconomice ale cooperării din cadrul GUAM depăşesc cu mult
cadrul strict teritorial a celor patru state, tinzând spre o dimensiune pan-
europeană. În acest context, cooperarea României cu statele GUAM în condiţiile
valorificării avantajelor ce decurg din poziţia geostrategică în regiune, de-a
lungul principalelor axe de transport ale hidrocarburilor caspice spre Europa
Occidentală şi a existenţei infrastructurilor portuare, de transport şi de rafinare,
este de importanţă hotărâtoare pentru dezvoltarea sa economică pe termen
mediu şi lung.
România, urmată de Bulgaria şi Polonia şi-au manifestat interesul faţă de
o eventuală cooperare ori chiar aderare la GUAM, aderare care ar avea ca
beneficii creşterea rolului organizaţiei şi extinderea acesteia în afara sferei de
influenţă a CSI, ceea ce va determina redefinirea priorităţilor politicii externe a
Moldovei şi apropierea mai mult de spaţiul euroatlantic.
Pe lângă aceste organisme şi instituţii de cooperare economică, ţara
noastră este parte şi la alte iniţiative în domeniul cultural, al sănătăţii, protecţiei
mediului etc.
Detalii privind iniţiativele economice de cooperare la care participă
România, sunt prezentate în anexa nr. 7.
În concluzie, apreciem că România participă activ la organizaţiile şi
iniţiativele economice şi de altă natură, dintre care unele au fost propuse de ţara
noastră, în scopul realizării unei zone stabile economic şi militar, cu state
democratice şi economie de piaţă, garanţie a stabilităţii şi securităţii zonei,
integrate în structurile europene şi euroatlantice.
Considerăm că aceste iniţiative regionale şi subregionale între statele
Europei de Sud-Est au contribuit la îmbunătăţirea relaţiilor dintre statele zonei,
la creşterea nivelului de securitate a acestora şi, implicit, a zonei. Opinăm că
OCEMN reprezintă cea mai importantă iniţiativă de cooperare economică, care
şi-a îndeplinit mai multe proiecte, celelalte fiind lipsite de măsuri economice
concrete care să le facă viabile.

NESECRET
106 din 178
 NESECRET
Opinăm că este foarte posibil, ca pe termen mediu şi lung iniţiativele şi
mecanismele de securitate (militare şi comerciale) să se înmulţească, dar, în
absenţa unei coordonări coerente şi în lipsa unei baze politice unanim acceptate
de statele din zonă, iniţiativele actuale şi cele viitoare nu îşi vor îndeplini
obiectivele şi vor duce la risipirea resurselor într-un moment în care acestea sunt
foarte puţine.
În acest context, considerăm că se impune o evaluare realistă a cadrului
regional de cooperare şi determinarea locului şi rolului fiecărei iniţiative în
contextul mai larg al securităţii regionale şi în strânsă legătură cu securitatea
euroatlantică.
Apreciem că autorităţile române trebuie să dea dovadă de pragmatism în
abordarea acestor iniţiative şi mecanisme, indiferent de actorii internaţionali
care le-au propus şi să acţioneze pentru transformarea regiunii într-un adevărat
pol de atractivitate din punct de vedere investiţional şi economic.

3.2.3. Iniţiative promovate de Alianţa Nord-Atlantică

Statutul de ţară membră a NATO şi UE, oferă oportunitatea de afirmare a

profilului strategic distinct la frontiera celor două organizaţii, obiectivul
strategic al ţării noastre fiind proiectarea unui proces extins şi cuprinzător, de
stabilizare, democratizare şi integrare în comunitatea euroatlantică a statelor din
Balcanii de Vest şi din regiunea extinsă a Mării Negre. În acest sens, România
participă la realizarea obiectivelor instrumentelor de cooperare ale NATO şi UE
în Europa de Sud-Est, iniţiative pe care le vom prezenta succint în continuare.
Alianţa Nord Atlantică promovează programe şi instrumente de cooperare
în Europa de Sud-Est, la care este parte şi România, astfel:
a) Parteneriatul pentru Pace (PfP)
Reprezintă un program de cooperare bilaterală între statele partenere şi

NESECRET
107 din 178
 NESECRET
NATO, axat pe cooperare în domeniul apărării, acţiuni post-conflict,
combaterea terorismului, planificarea urgenţelor civile, managementul traficului
aerian, cooperarea în domeniul armamentelor. România ca stat membru al
Alianţei participă, alături de celelalte state ale NATO, la acţiunile de parteneriat
cu statele din zonă (Armenia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia,
Muntenegru, Moldova, Serbia), cu Rusia, în cadrul parteneriatului strategic
NATO-Rusia şi cu Ucraina, în cadrul comisiei NATO-Ucraina. Un aport
deosebit l-a adus ţara noastră în pregătirea aderării la Alianţă a Croaţiei şi
Albaniei şi pentru îndeplinirea standardelor de către Georgia, în special prin
acordarea de asistenţă pentru dezvoltarea forţelor armate, instruirea acestora
conform standardelor NATO şi realizarea controlului democratic al armatei.
b) Iniţiativa NATO pentru Europa de Sud-Est (SEEI)
Iniţiativa propusă de SUA, are ca bază patru elemente fundamentale:
Forumul consultativ pe probleme de securitate în Europa de Sud-Est; Grupul de
lucru ad-hoc deschis, asupra cooperării regionale în Europa de Sud-Est;
instrumentele de lucru ale PfP şi programele-ţintă pe probleme de securitate
pentru ţările din regiune 81.
România a coordonat, din octombrie 2000, procesul de elaborare a
Documentului Comun de Evaluare a Riscurilor şi Oportunităţilor în Domeniul
Securităţii în Europa de Sud-Est (SEECAP), aprobat de reuniunea NATO/EAPC
de la Budapesta, din mai 2001 (România a avansat ideea cu prilejul Forumului
Consultativ NATO 19+7 - statele din Europa de Sud-Est din 2000). Documentul
indentifică riscurile şi oportunităţilor în sfera securităţii regionale şi reprezintă
un angajament politic de bună vecinătate în Balcani, a statelor participante la
iniţiativă. SEECAP are ca scop şi combaterea terorismului în regiune şi a
celorlalte ameninţări asimetrice specifice zonei. România a sprijinit o serie de
proiecte pentru dezvoltarea unei abordări integrate şi coerente a reformei
sistemului de securitate în statele Europei de Sud-Est.

81
Manualul NATO, Bruxelles-Belgia, 2001, p. 94.
NESECRET
108 din 178
 NESECRET
În concluzie, considerăm că prin participarea la iniţiativele NATO, ţara
noastră îşi aduce aportul la pregătirea statelor din regiune pentru aderarea la
Alianţă, la democratizarea acestora şi dezvoltarea economiei de piaţă, la
creşterea încrederii între state şi nu în ultimul rând, la contracararea în comun a
ameninţărilor asimetrice tot mai diversificate din sud-estul Europei.

3.2.4. Politici şi iniţiative ale Uniunii Europene

Uniunea Europeană îşi promovează interesele în Europa de Sud-Est, prin

următoarele politici şi iniţiative de cooperare regională:
a) Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE)
PSESE are ca scop principal promovarea păcii, democraţiei, drepturilor
omului şi prosperităţii economice, în vederea asigurării stabilităţii întregii
Europe de Sud-Est. Reprezintă cea mai ambiţioasă încercare a comunităţii
internaţionale, îndeosebi a UE şi SUA, de a contribui la stabilizarea fostei
Iugoslavii şi, în general, a Balcanilor.
Principalele obiective ale PSESE se referă la: diminuarea şi eliminarea
potenţialului conflictual al regiunii; încurajarea şi sprijinirea dezvoltării unor
regimuri politice democratice în statele regiunii şi a unor economii de piaţă
prospere şi competitive în aceste state; aprofundarea cooperării regionale,
transfrontaliere şi accentuarea fluxurilor economice şi politice între statele
regiunii şi între acestea şi UE; crearea condiţiilor pentru deplina integrare a
regiunii în structurile politice, economice şi de securitate euroatlantice 82.
Organismul de supraveghere este Masa regională, instrumentul politic cel
mai important care este divizată în trei secţiuni: Masa de Lucru I - pentru
democraţie şi drepturile omului, Masa de Lucru II - pentru reconstrucţie,
dezvoltare şi cooperare economică şi Masa de Lucru III - pentru probleme de
securitate, apărare, afaceri interne şi justiţie.

82
Stan PETRESCU, Op.cit., p. 284.
NESECRET
109 din 178
 NESECRET
În calitate de coopreşedinte al Mesei de Lucru III, ţara noastră a
promovat, în anul 2002, următoarele priorităţi: punerea în aplicare a convenţiei
ONU privind criminalitatea organizată transfrontalieră; consolidarea sprijinului
politic acordat SEECAP; sporirea rolului Centrului Regional pentru Combaterea
Crimei Transfrontaliere, ca un proiect major al cooperării regionale în domeniul
aplicării legii împotriva riscurilor asimetrice, în special, în lupta împotriva
terorismului; încurajarea unei cooperării mai strânse între ţările din Europa de
Sud-Est, precum şi consolidarea coordonării între iniţiativele din această zonă.
De asemenea a acţionat constant pentru implementarea proiectelor în cadrul
Mesei de lucru III; sporirea vizibilităţii publice şi politice a obiectivelor şi a
realizărilor obţinute la Masa de lucru III. Din cele prezentate reiese că obiectivul
strategic al Mesei de lucru III este acela de a contribui crearea unui climat de
încredere şi securitate în regiune, inclusiv prin planificarea apărării,
demilitarizarea societăţilor din regiune, realizarea transparenţei în probleme de
apărare şi alte măsuri de creştere a încrederii şi securităţii/controlul democratic
al forţelor armate.
România s-a implicat activ în finalizarea proiectului Sistemului de
Comunicaţii şi Informaţii (CIS/SEEBRIG), asumându-şi rolul de donator.
La 27 februarie 2008, PSESE şi-a sistat activitatea, transferând
competenţele şi responsabilităţile către un nou cadru regional - Consiliul
Regional de Cooperare (RCC), care are ca scop susţinerea cooperării regionale
în Europa de Sud-Est şi crearea cadrului care să faciliteze integrarea europeană
şi euroatlantică a statelor din regiune. Ariile prioritare ale RCC sunt: dezvoltarea
economică şi socială; infrastructură; justiţie şi afaceri interne; cooperarea în
domeniul securităţii; formarea capitalului uman.
În opinia noastră coordonarea activităţilor SEECP cu cele ale RCC este
esenţială, întrucât SEECP deţine rolul politic, iar RCC unul preponderent
operaţional.
b) Politica Europeană de Vecinătate (PEV)

NESECRET
110 din 178
 NESECRET
PEV a fost lansată de UE din necesitatea şi dorinţa ca statele membre,
statele care nu au, pe termen scurt şi mediu, perspectiva de a se integra în UE,
deoarece nu îndeplinesc criteriile de la Copenhaga sau nu se află în zona
geografică vizată de extindere ori, pur şi simplu, nu doresc acest lucru, să
formeze un inel de state prietenoase şi bine guvernate, cooperarea cu ele fiind o
recompensă şi o încurajare, cu condiţia să treacă la reforme susţinute politice,
economice şi instituţionale.
Lansarea PEV s-a urmărit consolidarea zonei de stabilitate şi securitate pe
flancurile Europei extinse, prin crearea unei zone de liber schimb care ar putea
genera o integrare completă din punct de vedere economic pentru ţările vecine,
de la graniţa estică, sud-estică şi mediteraneană a Uniunii. Această iniţiativă se
datorează conştientizării, la nivelul factorilor de decizie din statele membre ale
UE, a provocărilor politice, economice şi de securitate, generate de valurile
succesive de extindere.
Direcţiile strategice de cooperare ale UE cu statele incluse în acest proiect
se referă în principal la: realizarea şi menţinerea stabilităţii macroeconomice
prin aplicarea unor politici monetare şi fiscale prudente; dezvoltarea cadrului
pentru serviciile financiare în vederea îmbunătăţirii accesului la finanţe,
asigurări şi alte servicii financiare importante pentru întreprinderi. Alte direcţii
se referă la eliminarea obstacolelor administrative, legislative şi de reglementare
care pot împiedica înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor; garantarea
siguranţei drepturilor de proprietate, a aplicării contractelor şi a protecţiei
investitorilor; îmbunătăţirea politicii concurenţiale; continuarea liberalizării
comerţului; îndepărtarea restricţiilor privind fluxurilor de capital; sprijinirea
cercetării şi dezvoltării; combaterea corupţiei 83.
Strategia de Securitate Europeană, aprobată în decembrie 2003,
menţionează necesitatea ca teritoriul UE, deci şi al României, să fie înconjurat
de un inel de state prietenoase şi bine guvernate, direcţiile principale fiind spre
83
http://ec.europa.eu/economy-finance/interactional/neighbourhod_policy/index_ro,accesat la data de
21.12.2010.
NESECRET
111 din 178
 NESECRET
zona estului european, a Orientului Mijlociu şi bazinului Mediteranei şi a
Caucazului de Sud. Ţara noastră se implică activ în îndeplinirea obiectivelor
stabilite prin planurile de acţiune, fiind nemijlocit interesată de existenţa în
apropierea frontierelor proprii, a unor state democratice, care să participe alături
de statele UE la creşterea gradului de securitate, stabilitate şi prosperitate.
PEV a fost criticată de politicieni şi analişti politici europeni, şi nu numai,
pentru eficienţa scăzută, dar rezultatele obţinute, mai ales după anul 2008,
confirmă oportunitatea şi vizibilitatea acestui proiect.
c) Parteneriatul estic al Uniunii Europene (PaE)
Parteneriatul Estic se constituie într-o încercare a UE de a aprofunda
cooperarea în cadrul dimensiunii estice a PEV, prin crearea unui spaţiu profund
de interese comune şi valori împărtăşite şi se bazează pe angajamente reciproce
faţă de statul de drept, buna guvernare, respectarea drepturilor omului,
respectarea şi protejarea minorităţilor, precum şi pe principiile economiei de
piaţă şi ale dezvoltării durabile.
În cadrul acestei forme de parteneriat sunt acţiunile bilaterale şi
multilaterale, în care predomină nivelul bilateral. Acţiunile bilaterale au ca
obiectiv consolidarea relaţiilor dintre UE şi fiecare dintre ţările partenere, în
vederea promovării stabilităţii şi prosperităţii în interesul reciproc. Acţiunile
multilaterale, oferă un cadru nou care să permită depăşirea provocărilor comune.
În cadrul celor din urmă sunt propuse patru platforme politice privind:
democraţia, buna guvernare şi stabilitatea; integrarea economică şi convergenţa
cu politicile UE; securitatea energetică; contactele interumane.
Principalele elemente ale Parteneriatului Estic sunt următoarele: noi
acorduri de asociere, care să includă acorduri de liber schimb consolidate şi
globale pentru ţările care sunt dispuse şi pregătite să îşi asume angajamentele pe
care le presupune un astfel de acord cu UE; programe cuprinzătoare finanţate de
UE, în vederea îmbunătăţirii capacităţii administrative a ţărilor partenere;
integrarea progresivă în economia UE, inclusiv asumarea de angajamente

NESECRET
112 din 178
 NESECRET
obligatorii din punct de vedere juridic, privind apropierea legislativă. Alte
aspecte se referă la: încurajarea dezvoltării unei reţele de liber schimb între
parteneri, care ar putea să se transforme, pe termen lung, într-o comunitate
economică de vecinătate; încheierea de pacte de mobilitate şi securitate, care să
faciliteze călătoriile în scopuri legitime către UE, intensificând în acelaşi timp
eforturile de combatere a criminalităţii organizate şi a migraţiei clandestine;
programe care sprijină dezvoltarea economică şi socială în ţările partenere,
abordând în special disparităţile economice şi sociale pronunţate din aceste ţări;
iniţiative privind programul integrat de gestionare a frontierelor, facilitatea
pentru IMM – uri. De asemenea alte obiective constă în: promovarea pieţelor
regionale de energie electrică, dezvoltarea coridorului energetic sudic,
cooperarea privind prevenirea, pregătirea şi răspunsul în cazul dezastrelor
naturale şi a celor provocate de om; intensificarea contactelor interpersonale şi o
mai mare implicare a societăţii civile şi a altor părţi interesate, inclusiv a
Parlamentului European; suplimentarea asistenţei financiare 84.
Apreciem că acest parteneriat va contribui la stabilitatea şi securitatea
graniţelor UE şi va spori bunele relaţii de vecinătate şi cooperarea eficientă între
UE şi statele partenere în acest proiect. Această iniţiativă prevede o cooperare
sporită în domenii specifice din cadrul PESC şi PESA, inclusiv participarea
ţărilor partenere la misiuni ale UE şi exerciţii şi la coordonarea activităţilor
diplomatice.
În concluzie, suntem de părere că prin participarea ţării noastre la acest
parteneriat, ne aducem contribuţia la întărirea climatului de securitate la graniţa
estică, la creşterea cooperării şi consolidarea relaţiilor cu Armenia, Azerbaidjan,
Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina, precum şi la soluţionarea
stărilor conflictuale latente din această regiune.
d) Sinergia Mării Negre (SMN)

84
http://www.euroactiv.ro/uniunea_europeană/articles%7cdisplayArticleID_15688, accesat la data
de 21.12.2010.
NESECRET
113 din 178
 NESECRET
Iniţiativa de cooperare a UE pentru regiunea Mării Negre, în cadrul PEV,
are ca obiectiv strategic implementarea politicii UE într-o zonă foarte sensibilă,
încă de falie strategică, pentru transformarea acesteia într-o zonă de confluenţă
şi chiar de sudură euroasiatică şi armonizarea relaţiilor cu Rusia.
Efectul sinergic al regiunii extinse a Mării Negre se manifestă pe
următoarele paliere consecutive: centrarea şi concentrarea eforturilor ţărilor
limitrofe şi ale celor incluse în regiunea extinsă pe probleme ale cooperării,
dezvoltării durabile şi securităţii; realizarea unei sinergii în cadrul PEV, pe
coordonate ale PEV, între ţările UE şi ţările care se află în faza de preaderare
(Turcia) sau se pregătesc pentru aderare; realizarea, şi pe această bază, a unei
sinergii speciale UE-Rusia, ca posibil suport al unui parteneriat durabil, cu
efecte în întreaga arhitectură geopolitică euroasiatică 85.
Principale obiective ale iniţiativei apreciem a fi următoarele:
recunoaşterea importanţei strategice a regiunii pentru UE şi elaborarea unor
măsuri în consecinţă; reconfigurarea politică şi strategică a zonei extinse a Mării
Negre, pentru gestionarea corespunzătoare, împreună cu Rusia şi ţările care nu
fac încă parte din UE, a situaţiei din această regiune, reducerea şi chiar
eliminarea conflictualităţii, accentuarea cooperării şi dezvoltarea durabilă a
întregii regiunii; stabilizarea şi pregătirea regiunii în vederea implementării unor
programe de anvengură euroasiatică pentru consolidarea cooperării, dezvoltarea
unor infrastructuri, inclusiv de transport energetic; reducerea presiunilor
geopolitice şi cultivarea încrederii, a respectului valorilor şi armonizarea
intereselor 86.
Considerăm că, în acest spaţiu, cei trei actori importanţi care joacă un rol
de stabilitate în sinergia Mării Negre sunt Ucraina, România şi Turcia. Rusia nu
este foarte interesată de iniţiativă, dar UE, apreciem că prin pârghiile de care
dispune poate stimula atât interesul Rusiei, cât şi crearea în regiune a unui efect
sinergic în planul stabilităţii şi cooperării.
85
Teodor FRUNZETI, Consecinţe ale extinderii NATO şi UE asupra securităţii zonei extinse a Mării Negre. În:
Impact Strategic nr. 2[31]/2009, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, Bucureşti, 2009, p. 63.
86
Idem.
NESECRET
114 din 178
 NESECRET
Agenda SMN cuprinde domeniile: democraţie, drepturile omului, buna
guvernare; combaterea imigraţiei ilegale şi a crimei organizate transfrontaliere;
diversificarea aprovizionării cu energie a spaţiului UE; implicarea mai activă a
UE în rezolvarea pe cale paşnică a conflictelor îngheţate; protecţia mediului
Mării Negre şi al fluviilor tributare; transportul; pescuitul ecologic responsabil;
deschiderea comercială pentru statele Mării Negre prin extinderea OMC în ţările
care nu sunt încă membre; creşterea de locuri de muncă noi; reţele de cercetare-
educaţie.
Ţara noastră este implicată în realizarea obiectivelor SMN prin
intermediul unor parteneriate sectoriale cerute de Comisia Europeană în anul
2008. Astfel, în perioada 2009-2010, a participat, în colaborare cu Comisia
Europeană şi cu sprijinul altor state membre active în regiune, la elaborarea
conceptului unui parteneriat sectorial de mediu (lansat oficial la 16 martie 2010
la Bruxelles).
România, prin Ministerul Afacerilor Externe, a propus şi demarat
Forumul ONG – urilor din regiunea Mării Negre, la care şi-a asumat şi rolul de
donator principal la organizarea ediţiilor din 2008 şi 2009 ale Forumului ONG-
urilor, la Marea Neagră, promovând, în acelaşi timp, recunoaşterea oficială de
către UE a acestui proiect ca parte a procesului de implementare a Sinergiei
Mării Negre.
De asemenea, ţara noastră susţine necesitatea trecerii la etapa de
transpunere concretă a principiilor de diferenţiere şi complementaritate între
SMN şi dimensiunea multilaterală a Parteneriatului Estic, cele două iniţiative
putând conduce la creionarea unei identităţi regionale recunoscute la nivelul
UE.
e) Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării
România este co-iniţiator, alături de Austria, al ideii unei strategii
europene pentru Regiunea Dunării, fiind promotor activ pentru concretizarea
acestei iniţiative după modelul de cooperare regională, care funcţionează deja

NESECRET
115 din 178
 NESECRET
între statele riverane Mării Baltice. România s-a implicat în elaborarea unei
strategii pentru Regiunea Dunării, prin elaborarea şi promovarea unei poziţii
naţionale pe baza dialogului inter-instituţional şi cu implicarea societăţii civile.
Ministerul Afacerilor Externe a iniţiat un proces de dezbatere la nivel naţional
asupra acestei teme de interes major pentru ţara noastră, conferinţa de închidere
a procesului de consultare publică încheindu-se la 10-12 iunie 2010 la Tulcea şi
Constanţa.
România a propus câteva proiecte importante dintre care amintim:
modernizarea porturilor dunărene şi a infrastructurii aferente; interconectarea
sistemelor naţionale cu cele vecine în materie de gaz şi electricitate; proiecte de
protecţia mediului; implicarea ţărilor Dunării în proiecte educaţionale.
Summit-ul Dunării, desfăşurat la Bucureşti, în 8 noiembrie 2010 a stabilit
ca Strategia UE pentru Regiunea Dunării să fie aprobată în forma finală în iunie
2011, de Comisia Europeană.
Participarea României la instrumentele de cooperare promovate de NATO
şi UE în Europa de Sud-Est este prezentată în anexa nr. 8.
Este de remarcat aptul că la frontierele României, şi implicit ale NATO şi
UE, Federaţia Rusă a iniţiat Organizaţia Tratatului pentru Securitate Colectivă
(OTSC) la care participă state din fostul spaţiu sovietic, şi care are ca obiective
respingerea unei agresiuni militare împotriva statelor semnatare, luptă împotriva
terorismului internaţional, a extremismului, traficului de droguri şi lichidarea în
comun a consecinţelor în urma unor urgenţe civile. În anul 2010, a fost semnată
Declaraţia Comună de Colaborare ONU - OTSC, care prevede participarea
OTSC la operaţiuni de menţinere a păcii sub egida ONU, cooperarea în
combaterea terorismului, contrabandei cu droguri, migraţiei ilegale şi crimei
organizate.
Rusia întreprinde acţiuni de promovare a OTSC pe arena mondială,
pentru transformarea organizaţiei într-un partener credibil, care să deţină un
statut internaţional comparabil cu cel al NATO, pentru zona sa de acţiune. Pe

NESECRET
116 din 178
 NESECRET
lângă această componentă militară, Comunitatea Statelor Independente (CSI),
componenta economică comună, la care participă pe lângă statele componente
ale OTSC, Republica Moldova şi Ucraina, state care au graniţă comună cu
NATO şi UE, şi care şi-au manifestat mai mult sau mai puţin dorinţa de
integrare în structurile europene şi euroatlantice.
În concluzie, apreciem că participarea României la structurile de
securitate militară, economică şi de altă natură, ale NATO şi UE, precum şi la
cele subregionale, regionale şi zonale, are ca obiectiv principal contracararea
riscurilor şi ameninţărilor asimetrice care se manifestă intens în zonă, rezolvarea
conflictelor îngheţate sau aflate în faza de conservare, prin soluţionarea pe cale
amiabilă a diferenţelor de natură teritorială, etnico-religioasă sau de altă natură,
edificarea unor democraţii viabile pe termen lung în statele Europei de Sud-Est
şi Est. Acestea sunt subsumate obiectivului fundamental al tuturor organizaţiilor
şi mecanismelor de cooperare, care este acela al securităţii şi stabilităţii Europei
şi a tuturor statelor, precum şi a spaţiului euroatlantic.
În acest context, ţara noastră se constituie într-un vector dinamic al
securităţii democratice şi stabilităţii, contribuind la efortul comunităţii
internaţionale, de multe ori printr-un efort financiar substanţial şi uman cu
pierderi de vieţi, la conectarea regiunii extinse a Mării Negre la spaţiul european
şi euroatlantic. Conştientă de ameninţările şi pericolele care se manifestă în
aceast spaţiu, România promovează activ ideea necesităţii unei strategii
europene şi euroatlantice pentru regiunea extinsă a Mării Negre, luând în
considerare experienţa abordării concertate NATO - UE în procesul de
stabilizare a Europei de Sud-Est şi nevoia unui echilibru apt să favorizeze
opţiunea democratică a statelor, să preîntâmpine agravarea riscurilor şi
ameninţărilor si să contribuie eficient la soluţionarea conflictelor şi stărilor de
tensiune. Din această perspectivă, ţara noastră acţionează pentru armonizarea şi
eficientizarea proceselor instituţionale de cooperare în curs de desfăşurare,
prevenirea competiţiei sau a tendinţelor hegemonice şi stabilirea unui cadru de

NESECRET
117 din 178
 NESECRET
dialog şi cooperare la care să participe toate statele şi organizaţiile democratice
interesate.
Apreciem, că România se implică intens în iniţiativele ţărilor din acest
areal al Uniunii Europene şi Alianţei Nord-Atlantice, sprijinind statele care
doresc să se integreze în cele două organizaţii, să împărtăşească stabilitatea şi
democraţia necesare pentru realizarea unui climat de securitate şi crearea unui
cerc de prieteni în jurul frontierelor proprii.
Suntem convinşi că România va continua demersurile pentru dezvoltarea
influenţei NATO şi UE în zonă, ca parte a unei viziuni integratoare asupra
consolidării securităţii acesteia, iar ca membră a NATO şi a UE, are interesul să
contribuie direct la consolidarea unei vecinătăţi estice stabile, democratice,
prospere şi integrate în spaţiul de securitate euroatlantic. Interesul României este
ca procesul de consolidare a rolului NATO şi UE în zonă şi de extindere a celor
două organizaţii, să nu conducă la crearea unei noi linii de demarcaţie. De
aceea, acţiunile ţării noastre sunt transparente şi se desfăşoară numai în cadrul
structurilor prezentate sau în cadrul relaţiilor bilaterale cu statele zonei, ceea ce
vom prezenta în subcapitolul următor.

3.3. Relaţiile bilaterale ale României cu SUA

şi cu statele din Europa de Sud-Est

Prăbuşirea regimului comunist în România, în decembrie 1989, a

declanşat edificarea unui stat de drept, cu o economie de piaţă, cu instituţii
democratice, într-un cuvânt construcţia unei societăţi libere şi democratice, care
să se integreze în rândul statelor democratice ale Uniunii Europene şi ale
Alianţei Nord Atlantice. Schimbări substanţiale au avut loc şi în planul relaţiilor
bilaterale ale României cu statele din Europa şi din lume, obiectivele politicii
sale externe fiind subordonate obiectivului principal pe care şi la fixat la
începutul anilor ′90, respectiv integrarea în cele două organizaţii de securitate,

NESECRET
118 din 178
 NESECRET
NATO şi UE, aderare care a contribuit la întărirea securităţii naţionale prin
consolidarea parteneriatului strategic cu SUA, prin rolul activ asumat în NATO
şi prin participarea la PESA.

3.3.1. Parteneriatul strategic România - SUA

Se constituie într-o etapă importantă în evoluţia relaţiei bilaterale

România - SUA, ca un mecanism avansat de cooperare pentru consolidarea
relaţiilor dintre cele două state în domeniile de interes strategic (militar,
economic, securitate regională, riscuri neconvenţionale), reprezentănd un
element important de susţinere a păcii şi stabilităţii în Europa de Sud-Est.
Datorită importanţei acestui parteneriat pentru dezvoltarea profilului
strategic al relaţiei bilaterale cu SUA, am considerat că este oportună
prezentarea acestuia în acest context, mai ales că una din coordonatele
parteneriatului se referă la colaborarea pe probleme de securitate regională şi
stabilizarea Europei de Sud-Est.
Apreciem că parteneriatul strategic SUA-România a dinamizat relaţiile de
cooperare militară bilaterală dintre cele două state „... politica SUA faţă de
România a vizat promovarea principiilor economiei de piaţă şi ale democraţiei,
susţinerea integrităţii teritoriale a statului român şi a aderării României la
organizaţiile economice şi de securitate europene şi euroatlantice” 87.
După 1990, relaţiile României cu SUA au cunoscut un curs ascendent,
fiind marcate de „... consolidarea cadrului legislativ vizând cooperarea
bilaterală dintre SUA şi România, lansarea Parteneriatului Strategic România-
SUA, în 1997, a Parteneriatului Strategic Intensificat, în 2001 şi, mai ales, de
participare activă a României în cadrul eforturilor internaţionale de combatere
a noilor riscuri şi provocări la adresa securităţii. Relaţiile România-SUA s-au
dezvoltat atât în plan bilateral prin programe de asistenţă în domeniul
87
Florina Cristina MATEI, Parteneriatul strategic SUA-România. În: România în Europa şi în lume, 1990-
2007, Editura Militară, Bucureşti, 2007, p. 167.
NESECRET
119 din 178
 NESECRET
securităţii, cât şi în plan multilateral, în cadrul Parteneriatului pentru Pace şi
Alianţei Nord-Atlantice, precum şi în cadrul luptei internaţionale împotriva
terorismului” 88.
După eşecul aderării la NATO în primul val, ţara noastră a accelerat
ritmul reformelor, orientându-şi politica externă mai mult spre SUA,
dinamizarea relaţiilor dintre cele două state fiind benefică atât pentru România,
care a primit sprijinit pentru admiterea în NATO, cât şi pentru SUA, care a fost
susţinută de România în lupta internaţională împotriva terorismului.
Lansarea Parteneriatului Strategic România - SUA, în 1997, cu ocazia
vizitei preşedintelui, Bill Clinton, la Bucureşti, a constituit o componentă
esenţială a Planului SUA de Acţiune în Europa de Sud-Est, „ ... un mecanism
strategic şi politic bazat pe interese şi valori comune, de asigurare a securităţii,
stabilităţii şi prosperităţii regiunii euro-atlantice, pe de-o parte, şi de susţinerea
reformelor instituţiilor de securitate din România, pe de altă parte” 89. Prin
acest cadru concret în care ţara noastră şi-a consolidat poziţia de generator şi
catalizator de securitate şi cooperare în regiune, s-au trasat componentele de
cooperare strategică de ambele părţi ale parteneriatului: cooperarea militară;
colaborarea în domeniul securităţii regionale; stabilitatea şi securitatea Europei
de Sud-Est; dezvoltarea cooperării economice şi creşterea volumului
schimbărilor comerciale bilaterale; combaterea ameninţărilor neconvenţionale la
adresa securităţii 90. Cooperarea în domeniul apărarii a constat în consultări
bilaterale regulate pe probleme de securitate, asistenţă americană pentru reforma
instituţiilor de securitate şi pregătirea acestora pentru aderarea la NATO,
precum şi în cooperarea în cadrul operaţiunilor SFOR şi KFOR din fosta
Iugoslavie, ISAF şi „Enduring Freedom”, din Afganistan, „Antica Babilonia”,
din Irak, Semnarea Acordului SOFA (2001) şi a Articolului 98 privind
imunitatea militarilor americani care ar comite pe teritoriul României acte
88
Idem, pp. 167-168.
89
Florina Cristina MATEI, Op. cit., p. 172.
90
Idem.

NESECRET
120 din 178
 NESECRET
condamnate de curtea Penală Internaţională (CPI). Cooperarea în domeniul
securităţii regionale şi stabilizării sud-estului Europei se realizează prin
sprijinirea de către statul român a efortului internaţional condus de SUA în
Kosovo şi a demersurilor internaţionale de dezvoltare democratică a zonei, care
au fost esenţiale în obţinerea sprijinului SUA pentru integrarea în NATO.
Parteneriatul nu s-a limitat doar la cooperarea în domeniul sectorului de
securitate, ci a vizat şi domeniul economic, prin intensificarea schimburilor
comerciale bilaterale atragerea, investitorilor americani şi pătrunderea
capitalului american în domenii importante ale economiei, ceea ce a dus la
obţinerea de către România, în 2003, a statului de „economie de piaţă
funcţională”. Anul 2003 a constituit un nou reper al relaţiilor dintre cele două
state, din perspectiva statutului de membru NATO al ţării noastre determinând
implicând elaborarea unor noi planuri de cooperare bilaterală, participarea
comună la asigurarea stabilităţii regionale şi la lupta împotriva terorismului.
A fost elaborată „Carta Albă a cooperării bilaterale româno-americane
pentru apărare în 2005” şi a fost semnat Acordul privind activităţile forţelor
SUA pe teritoriul României, un prim pas spre includerea României în procesul
de relocare a facilităţilor defensive globale ale SUA.
SUA au susţinut România în preluarea preşedenţiei Pactului de Stabilitate
în Europa de Sud-Est, a OSCE şi a altor organizaţii de cooperare regională,
precum şi crearea Centrului Iniţiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei
(SECI), la Bucureşti.
Statul român a acordat ajutor semnificativ SUA şi NATO în teatrele de
operaţii din Kosovo şi Albania, (precum şi din Somalia, Afganistan şi Irak),
acţionând de la semnarea Parteneriatului ca membru de facto al NATO,
susţinând politic şi militar strategia NATO faţă de intervenţia în fosta
Iugoslavia.
Apreciem că este foarte semnificativ pentru ţara noastră, conştientizarea
de către SUA a importanţei arealului Mării Negre ca un principal coridor de

NESECRET
121 din 178
 NESECRET
transport energetic, ceea ce a dus la elaborarea de programe de cooperare pentru
această regiune, care vizează asigurarea democratizării şi securităţii Regiunii
Extinse a Mării Negre (REMN), considerată ca o regiune de unde provin
principalele ameninţări transnaţionale şi de care depinde securitatea
euroatlantică.
Datorită nivelului strâns de cooperare dintre cele două state şi poziţiei
geostrategice a ţării noastre, a fost semnat un acord de acces pentru amplasarea
unei baze americane la Mihail Kogălniceanu (Constanţa), a unei baze de
antrenament la Babadag şi a unei zone de antrenament la Cincu şi respectiv la
Smârdan, care pot găzdui, împreună cu facilităţile din Bulgaria, peste 3.000
militari, pentru 6 luni.
Apreciem că relocarea bazelor militare ale SUA la Marea Neagră se
constituie într-un aport substanţial la creşterea securităţii în regiune, deoarece
asigură o configurare mai eficientă a arhitecturii globale de securitate şi a
poziţiei globale a SUA, consolidează relaţiile SUA cu UE, Rusia, China, India şi
chiar cu statele de pe „axa răului”. În acelaşi facilitează angajarea de exerciţii şi
operaţiuni comune cu Rusia de combatere a terorismului, permite un răspuns
eficient la ameninţările noului mediu de securitate, permite intensificarea
relaţiilor cu ceilalţi aliaţi NATO, dar şi cu parteneri, întăreşte poziţia SUA în
regiunea Mării Negre, a Caucazului şi a Asiei Centrale 91.
SUA au elaborat o amplă strategie pentru regiunea Mării Negre, ce
vizează implementarea unor sisteme regionale integrate în domeniul aerian şi
maritim, gestionarea crizelor şi asigurarea securităţii graniţelor. Din acest punct
de vedere SUA consideră operaţiunile de securitate maritimă „Black Sea
Harmony”, conduse de Turcia, mai eficiente decât operaţiunile NATO „Active
Endeavour”, motiv pentru care susţine atragerea statelor riverare Mării Negre la
această operaţiune.

91
Florina Cristina MATEI, Op. cit., p. 176.

NESECRET
122 din 178
 NESECRET
În concluzie, cooperarea bilaterală dintre România şi SUA, a contribuit în
mod hotărâtor la creşterea securităţii în zonă, la înfăptuirea reformelor
democratice în România şi la admiterea în NATO şi UE. România şi-a
îndeplinit obligaţiile asumate faţă de SUA, fiind alături de aceasta şi de NATO,
la toate operaţiunile desfăşurate în teatrele de operaţii, ca un partener loial şi
egal în efortul internaţional de contracarare a noilor provocări şi riscuri la adresa
securităţii.

3.3.2. Relaţiile România - Federaţia Rusă

Federaţia Rusă, moştenitoarea celei mai mari părţi a arsenalului militar

al defunctei URSS, rămâne cel mai important actor regional, atât ca forţă
militară, cât şi al resurselor energetice şi a traseelor de transport a acestora către
Vestul Europei. Dacă până în 1989, România, ca de altfel şi celelalte state din
zonă, cu excepţia Turciei, se aflau sub influenţa fostei URSS, în prezent suntem
membrii ai NATO şi UE, şi participăm, alături de aliaţi, la consolidarea
democraţiei în statele din spaţiul sud-est european, precum şi în cadrul
organizaţiilor regionale la care este parte şi Federaţia Rusă. Cooperarea
economică este din acest punct de vedere, şi va rămâne foarte importantă în
cadrul relaţiilor bilaterale dintre statele care au interese în spaţiul Mării Negre.
Cooperarea militară cu Federaţia Rusă se manifestă în special în cadrul
BLACKSEAFOR şi a luptei împotriva terorismului internaţional.
Cele două state au încheiat Tratatul privind relaţiile prieteneşti şi de
cooperare dintre România şi Federaţia Rusă, semnat la Moscova, la 04 iulie
2003, care în principal se referă la respectarea principiilor înscrise în Carta
ONU, Actul Final de la HelsinKi, Carta de la Paris pentru o Nouă Europă,
precum şi a celor precizate în documentele OSCE şi ale Consiliului Europei.

NESECRET
123 din 178
 NESECRET
Considerăm că principalele repere ale relaţiilor României cu Federaţia
Rusă se manifestă în următoarele direcţii: dinamizarea procesului de exprimare
a încrederii în relaţiile româno-ruse, prin promovarea unui dialog constructiv şi
de substanţă la nivelul structurilor politice şi ale societăţii civile, ameliorarea
imaginii reciproce în mass-media precum şi în opinia publică din ambele ţării,
redefinirea relaţiilor româno-ruse în contextul noului statut al României de
membru al celor două organizaţii NATO şi UE, care generează noi oportunităţi
pentru cooperarea bilaterală în plan regional, european şi internaţional.
Semnificative sunt de asemenea: abordarea relaţiilor româno-ruse pe proiecte în
regiunea Mării Negre şi zonele adiacente privind infrastructura de transporturi şi
construirea unor magistrale energetice; instituirea unor mecanisme de consultări
anuale, la nivelul şefilor de stat şi de guvern, după modelul relaţiilor cele mai
productive pe care România şi Federaţia Rusă le au cu alte state membre ale UE
şi NATO. Ambele state acţionează pentru finalizarea construirii cadrului juridic
bilateral şi a armonizării lui cu acquis-ul comunitar şi urgentarea semnării
Protocolului de inventariere a înţelegerilor semnate cu fosta URSS 92.
Apreciem însă că evoluţia relaţiilor bilaterale dintre România şi Federaţia
Rusă nu se desfăşoară la dimensiunea cerută de poziţia celor două state în zonă,
ţara noastră nu are în momentul de faţă, un plan pe termen mediu pentru a
îmbunătăţi aceste realţii. Considerăm că implicarea cu toate forţele în realizarea
celor două obiective strategice, integrarea în NATO şi UE, şi acordarea unui
interes periferic relaţiilor cu Federaţia Rusă, nu justifică acest stadiu al relaţiilor.
Totodată aderarea României la cele două organizaţii fără acordul Federaţiei
Ruse, implicarea ţării noastre în rezolvarea conflictelor îngheţate/latente din
Transnistria şi din Georgia, precum şi propunerea României (alături de
Bulgaria) de a extinde operaţiunea NATO „Active Endeavour”, au determinat
Federaţia Rusă să aibă o poziţie mai degrabă distantă faţă de noi.

92
Col. (r) prof.univ. dr. Mircea-Dănuţ CHIRIAC, lt.col.conf.univ.dr. Gheorghe DEACONU (coordonatori)
Interesele de securitate ale României în zona Mării Negre, coordonatori, Editura Universităţii Naţionale de
Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2009, p. 179.
NESECRET
124 din 178
 NESECRET
Suntem de părere că singura modalitate de a menţine un mediu stabil în
REMN constă şi în implicarea Federaţiei Ruse în regiune, atât din punct de
vedere economic, cât mai ales politic, prin participarea la rezolvarea stărilor de
tensiune şi a conflictelor îngheţate şi la înlăturarea provocărilor asimetrice care
provin din această regiune: trafic de armament, droguri şi persoane,
criminalitatea organizată transfrontalieră.
Rusia s-a implicat în economia românească prin achiziţionarea unor
combinate şi fabrici din sectoare cheie ale economiei româneşti, la preţuri
ieftine, în care prelucrează minereuri din surse autohtone, la preţuri şi în condiţii
avantajoase, cu salarii mici, iar produsele finite le vând în state ale UE, obţinând
beneficii substanţiale. Ţara noastră a susţinut ferm necesitatea respectării de
către Rusia a angajamentelor asumate la summit-ul OSCE de la Istambul (1999)
privind retragerea forţelor sale din Georgia şi Republica Moldova.
În concluzie, apreciem că obiectivul principal al României în relaţiile cu
Federaţia Rusă,trebuie să se manifeste prin asumarea unei conduite pragmatice
şi active, în vederea relansării şi dinamizării relaţiilor în spiritul încrederii şi
avantajului reciproc, urmărindu-se identificarea mijloacelor pentru angajarea
unui dialog constructiv pe probleme regionale, în cadrul multilateral al
organizaţiilor sau iniţiativelor de cooperare la Marea Neagră.

3.3.3. Relaţiile România - Ucraina

Ucraina, a doua ţară est-europeană ca mărime după Federaţia Rusă, deşi

a dezvoltat relaţii speciale cu NATO şi UE, în anul 2008, la summit-ul de la
Bucureşti, nu a primit invitaţia de aderare la NATO, în prezent se află încă în
sfera de influenţă a Federaţiei Ruse, renunţând pentru moment la aderarea la
NATO.
România şi Ucraina au încheiat Tratatul cu privire la relaţiile de bună
vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina, la Constanţa pe data de 2

NESECRET
125 din 178
 NESECRET
iunie 1997, principalele repere ale relaţiilor dintre cele două ţări fiind orientate
în direcţia: susţinerii apropierii Ucrainei de NATO şi UE, condiţionată de
transformarea acesteia într-un partener stabil şi predictibil, deschis cooperării
strânse în lupta împotriva noilor ameninţări la adresa securităţii şi stabilităţii
regiunii Mării Negre; soluţionarea problemelor sensibile din relaţia bilaterală
privind delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive ale
României şi Ucrainei în Marea Neagră, inclusiv problematica canalului Bâstroe.
Totodată ţara noastră susţine participarea Ucrainei ca membru cu drepturi
depline în cadrul formatelor de cooperare regională şi se pronunţă pentru
lansarea de proiecte economice comune la Marea Neagră şi promovarea inclusiv
a unor formate de cooperare bilaterală, (România - Ucraina - Republica
Moldova sau România - Ucraina - Georgia), cu accent pe dimensiunea
economică. Un aspect foarte important îl constituie întărirea cooperării în
domeniul energetic, cu accent pe interconectarea infrastructurii de gaze naturale
şi realizarea de proiecte comune în regiunile de graniţă 93.
Principalele probleme în disputa dintre cele două ţări se referă la canalul
Bâstroe, delimitarea platoului continental al Mării Negre, asigurarea drepturilor
minorităţii române din Ucraina, dosarul Krivoi Rog.
În concluzie, opinăm că relaţiile României cu Ucraina urmăresc
identificarea unor soluţii reciproc acceptabile pentru problemele sensibile
enumerate mai sus, care să permită dezvoltarea în continuare a dialogului
bilateral, elaborarea unei agende comune constructive, care să faciliteze
consolidarea încrederii reciproce şi crearea unui climat favorabil intensificării
colaborării bilaterale.

3.3.4. Relaţiile România - Turcia

93
Col. (r) prof. univ. dr. Mircea-Dănuţ CHIRIAC, Lt. col. conf. univ. dr. Gheorghe DEACONU, (coordonatori),
Op. cit., pp. 180-181

NESECRET
126 din 178
 NESECRET
Relaţiile dintre România şi Turcia au fost stabilite imediat după
câştigarea independenţei de către România, în 1878, în prezent putând fi date
exemplu de bune relaţii între două ţări. Turcia reprezintă cel mai mare partener
comercial zonal al României, cu un volum al schimburilor comerciale de
aproximativ 2,5 miliarde euro în 2010.
Exporturile produselor româneşti este de 1,4 miliarde euro, iar volumul
investiţiilor turceşti în România este de peste 500 milioane euro. Turcia se
situează pe locul trei după numărul de societăţi şi cei 6.000 de investitori care îşi
desfăşoară activitatea în ţara noastră. Această ţară a propus dezvoltarea de
proiecte în domeniul energiei şi al transporturilor în zona Mării Negre, pentru a
lega portul Constanţa de alte porturi importante de la Marea Neagră, iar
România a propus dezvoltarea unor proiecte în interiorul Sinergiei Mării Negre.
În domeniul energetic, cele două ţări cooperează în proiectul gazoductului
Nabucco pentru aprovizionarea cu gaze din regiunea Mării Caspice, proiect
considerat complementar gazoductului Baku - Ceyhan, construcţia cablului
electric submarin Constanţa Istambul, exploatarea resurselor de gaze din zona
turcă a Mării Negre şi construcţia de hidrocentrale în Turcia.
Turcia a sprijinit România în procesul de admitere în NATO, iar România
sprijină acest stat în demersurile pentru aderarea în UE, deoarece reprezintă o
piesă politico-militară esenţială în regiune şi în strategia rutelor energetice
alternative, o adevărată „placă turnantă energetică”.
Tratatul de prietenie, bună vecinătate şi cooperare între România şi
Turcia, a fost semnat la 19 septembrie 1991, la Bucureşti. Principalele repere
ale relaţiilor bilaterale dintre cele două ţări se referă la probleme cum ar fi:
oferirea expertizei României în procesul de pregătiri interne pentru aderarea
Turciei la UE şi încurajarea proiectelor pe care poziţiile noastre sunt
convergente pentru contrabalansarea punctelor sensibile şi flexibilizarea poziţiei
Turciei în regiunea Mării Negre; continuarea consultărilor privind problematica
Mării Negre, la nivel politic în plan bilateral şi în cadrul trilateralei româno-

NESECRET
127 din 178
 NESECRET
bulgaro-turce; valorificarea, ca mijloc de persuasiune faţă de partenerii turci, a
interesului în creştere al SUA şi al partenerilor europeni, (în special Marea
Britanie şi Germania, precum şi ţările Baltice) faţă de zona Mării Negre;
continuarea cooperării pe linie PESA; încurajarea realizării contactelor la
nivelul miniştrilor de resort, pentru demararea proiectelor strategice în domeniul
energetic; continuarea acţiunilor de cooperare deja iniţiate pentru realizarea
terminalului de ferry-boat la Derince şi construirea liniei Constanţa-Derince 94.
În concluzie, apreciem că Turcia reprezintă un actor esenţial pentru
regiunea extinsă a Mării Negre deoarece controlează singura cale de acces în
bazinul acestei mări, prin cele două strâmtori, Bosfor şi Dardanele (conform
Convenţiei de la Montreax, 1936), beneficiază de o poziţie „pivotală”, deoarece
conecteză Balcanii cu Orientul Mijlociu şi Asia Centrală. Totodată, este un stat
membru NATO, parte a comunităţii europene şi euroatlantice de securitate,
constituie al doilea mare pol demografic dintre statele europene, iar în cazul
aderării ar fi printre cele mai populate state din UE (după Germania). Turcia îşi
manifestă dorinţa de a se afirma ca putere regională, militând puternic pentru
conservarea convenţiei de la Montreux, pentru neimplicarea operaţiei maritime
„Active Endeavour” în zonă şi pentru promovarea unei relaţii de partajare a
sferelor de influenţă cu Rusia.
România şi Turcia, cooperează în interiorul organismele şi iniţiativelor de
cooperare regională militară şi economică, multe dintre acestea fiind propuneri
ale celor două state, cele mai semnificative în acest sens fiind a OCEMN şi
Forumul Mării Negre, precum şi BLACKSEAFOR. România militează pentru
dezvoltarea unei dimensiuni a Mării Negre în cadrul PESC a UE, noile proiecte
de cooperare propuse referindu-se la rezolvarea conflictelor îngheţate,
diminuarea tendinţelor separatiste, limitarea criminalităţii transfrontaliere, a
imigraţiei ilegale, dezvoltarea unor noi coridoare de transport a resurselor

94
Col. (r) prof. univ. dr. Mircea-Dănuţ CHIRIAC, Lt. col. conf. univ. dr. Gheorghe DEACONU, (coordonatori),
Op. cit., pp. 182-183

NESECRET
128 din 178
 NESECRET
energetice, dezvoltarea societăţii civile în statele zonei aflate în curs de
democratizare, protecţia mediului în zona Mării Negre.

3.3.5. Relaţiile România - Bulgaria

Relaţiile României cu Bulgaria sunt foarte vechi, iar după 1990, au

parcurs împreună drumul pentru integrarea în NATO şi UE.
Tratatul de prietenie, colaborare şi bună vecinătate dintre cele două ţări,
a fost semnat pe 27 ianuarie 1992, la Sofia. Cele două ţări cooperează în cadrul
organizaţiilor europene şi euroatlantice la care sunt parte şi în cadrul instituţiilor
şi organizaţiilor zonale şi regionale, principalele direcţii ale relaţiilor dintre cele
două state referindu-se la: identificarea unor soluţii complementare, benefice
pentru ambele ţări şi evitarea de eventuale suprapuneri în ceea ce priveşte
proiectele legate de transportul maritim în Marea Neagră, prin crearea unei
comisii mixte pe problematica energetică; continuarea consultărilor în format
trilateral româno-bulgaro-turc privind problematica Mării Negre; întărirea
cooperării trilaterale România-Bulgaria-Grecia şi abordarea în cadrul acestui
format a aspectelor legate de democratizarea şi stabilitatea statelor din regiune,
combaterea criminalităţii şi internaţionalizarea problematicii Mării Negre;
atragerea participării depline a Bulgariei în activitatea Centrului SECI de la
Bucureşti (Bulgaria face demersuri ca o filială a EUROPOL să fie înfiinţată la
Sofia, cu acelaşi obiectiv); realizarea proiectelor cuprinse în programul de
vecinătate, respectiv a proiectelor demarate în cadrul euroregiunilor,
consolidarea cooperării transfrontaliere în cadrul euroregiunilor 95.
În concluzie, relaţiile dintre România şi Bulgaria au un caracter de
normalitate, având în comun interese în zona Mării Negre şi a fluviului Dunărea
şi obiective asumate în cadrul organizaţiilor regionale, care sunt economice, în

95
Col. (r) prof. univ. dr. Mircea-Dănuţ CHIRIAC, Lt. col. conf. univ. dr. Gheorghe DEACONU, (coordonatori),
Op. cit., p. 184

NESECRET
129 din 178
 NESECRET
special în domeniul energetic, al transporturilor şi protecţiei mediului, şi
militare, în stabilizarea democraţiei în statele zonei şi crearea unui spaţiu al
securităţii şi prosperităţii. Un loc aparte îl ocupă colaborarea transfrontalieră în
cadrul euro-regiunilor Dunărea de Sud, Dunărea de Jos, Giurgiu-Ruse,
Danubius şi Dunărea 21 (la ultima participând şi comunităţi locale din Serbia).

3.3.6. Relaţiile România – Serbia

Relaţiile României cu Serbia se încadrează, la rândul lor, în aria relaţiilor

de veche amiciţie şi cooperare. Pe timpul conflictelor şi războaielor dintre
statele fostei RSF Iugoslavia, România s-a aliat comunităţii internaţionale în
efortul de soluţionare a conflictelor, fără să se implice în vreun fel în
amplificarea şi generalizarea conflictului în Balcani, apreciind că rezolvarea
problemelor fostei federaţii trebuie făcută pe calea negocierilor şi evitarea
războiului fraticid. Astfel, datorită conduitei echilibrate a României faţă de
problema iugoslavă, la 16 mai 1996, a fost semnat Tratatul cu privire la relaţiile
de prietenie, bună vecinătate şi cooperare între România şi Republica Federală
Iugoslavia, care are la bază dezvoltarea încrederii şi respectului reciproc, în
conformitate cu principiile egalităţii, neintervenţiei în treburile interne,
respectului pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. În acelaşi
timp, se reafirmă respectarea reciprocă a frontierelor, facilitatea circulaţiei
persoanelor şi a informaţiilor, extinderea schimburilor comerciale, în scopul
dezvoltării economice şi al integrării la nivel regional şi european. Cele două
ţări vor coopera cu statele balcanice în vederea transformării Europei de Sud-Est
într-o zonă a păcii, securităţii şi cooperării.

NESECRET
130 din 178
 NESECRET
România consideră că „ ... Serbia este cheia stabilităţii în Balcani-fără o
Serbie stabilă şi angajată pe drumul integrării euroatlantice, Balcanii nu au
cum să dobândească stabilitate (...) şi este în obiectivul nostru securizarea
frontierelor prin promovarea integrării vecinilor noştrii în structurile din care
şi noi facem parte” 96.
În concluzie, considerăm că în momentul actual România şi Serbia
dezvoltă relaţii bilaterale în avantajul ambelor ţări, România sprijinind Serbia în
apropierea de NATO, prin trecerea de la Parteneriat pentru pace la Dialog
intensificat, atunci când Serbia va cere acest lucru, deoarece ţara noastră
consideră necesar ca Serbia să nu rămână în urmă faţă de celelalte state din
Balcani, ceea ce ar creea un dialog greu de surmontat.
Relaţiile României cu celelalte state desprinse din Iugoslavia (Croaţia,
Slovenia, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia şi Muntenegru), au un curs
ascendent, fiind stabilite direcţiile de acţiune ale acestor relaţii. Ţara noastră a
participat alături de comunitatea internaţională la operaţiunile de menţinere a
păcii în Bosnia şi Herţegovina, în fosta Republică Iugoslavă a Macedonia, unde
are angajate misiuni şi în prezent. De asemenea acordă sprijin acestor state
pentru a se integra în NATO şi UE.
România nu a recunoscut proclamarea independenţei provinciei sârbe
Kosovo şi participă la misiunile organizaţiilor internaţionale desfăşurate în
prezent pentru implementarea păcii şi stabilizarea provinciei.
România şi Albania dezvoltă relaţii politice şi economice la diferite
niveluri de reprezentare. Ţara noastră a acordat sprijin Albaniei şi Croaţiei în
efortul de aderare la NATO, eveniment care a avut loc cu ocazia summit-ului
de la Bucureşti, din aprilie 2008. România sprijină toate statele din Balcani în
drumul spre construirea democraţiei, rezolvarea pe cale paşnică a conflictelor
latente, pentru rezolvarea pe calea negocierilor a diferendelor legate de frontiere

96
Teodor FRUNZETI, Vladimir ZODIAN, Lumea 2009, Enciclopedie politică şi militară, Editura Militară,
Bucureşti 2009, pp. 389-390.

NESECRET
131 din 178
 NESECRET
şi minorităţile etnice, considerând Balcanii de Vest ca pe o regiune foarte
importantă în ecuaţia de securitate a Europei de Sud-Est.

3.3.7. Relaţiile România - Georgia

România şi Georgia au semnat Tratatul privind relaţiile de prietenie şi

colaborare între România şi Georgia, la 26 martie 1996, la Tibilisi, principalele
repere ale acestor relaţii fiind identificate următoarele: sprijin în procesul de
apropiere de structurile europene şi euroatlantice, prin implementarea
Memorandului de cooperare dintre ministerele afacerilor externe ale celor două
ţări, privind integrarea europeană şi euroatlantică; asistenţă din partea României
în implementarea reformelor interne demarate în domeniile democratizării
statului de drept, instituţiilor democratice şi bunei guvernări; susţinerea politică
a eforturilor autorităţilor georgiene în vederea identificării unor soluţii paşnice şi
de durată în cazul conflictelor din provinciile separatiste Abhazia şi Osetia de
Sud. Foarte importante sunt demersurile pentru realizarea unor acţiuni de
cooperare în domeniul energetic cum ar fi modernizarea centralelor electrice
existente, construirea de minihidrocentrale şi termocentrale în Georgia şi a unor
linii de transport de energie electrică, precum şi participarea la exploatarea
zăcămintelor de minereuri de feromangan din Georgia. Ţara noastră acordă
sprijin pentru pregătirea experţilor civili şi militari din sectorul de apărare, în
conformitate cu acordul bilateral dintre ministerele apărării privind pregătirea
personalului militar 97.
România a fost unul dintre susţinătorii fervenţi ai aderării Georgiei la
NATO, în cadrul Noului Grup de Prieteni ai Georgiei (2005), alături de Cehia,
Polonia, Suedia şi ţările baltice, care are drept scop sprijinul statului georgian în
procesul de integrare în structurile nord-atlantice şi europene.

97
Col. (r) prof.univ. dr. Mircea-Dănuţ CHIRIAC, lt.col.conf.univ.dr. Gheorghe DEACONU, (coordonatori)
Op.cit., p. 182.

NESECRET
132 din 178
 NESECRET
România construieşte relaţiile cu Georgia pe două paliere: în calitate de
membră a UE şi a NATO şi în secundar promovarea intereselor distincte ale
statului român. Organizaţiile amintite au pe agendă teme precum asigurarea
securităţii rutelor de transport a energiei, soluţionarea conflictelor îngheţate,
democratizarea regimului politic din Georgia, lupta împotriva terorismului şi
neproliferarea armelor de distrugere în masă. Două dintre aceste tipuri de
interese servesc în mod direct statului român şi anume asigurarea securităţii
energetice prin soluţionarea conflictelor îngheţate şi democratizarea Georgiei.
În conflictul deschis dintre Rusia şi Georgia, din august 2008, România
s-a raliat poziţiei UE şi NATO, considerând că este importantă menajarea
relaţiilor cu Moscova în favoarea întăririi relaţiei cu Georgia. Poziţia prudentă a
României, a avut în vedere politica faţă de Republica Moldova, care în viziunea
românescă este mai aproape de integrarea în UE decât Georgia. Apreciem că
lipsa unei reacţii româneşti distincte de cea a UE este cauzată şi de faptul că
România este mai puţin integrată în structurile europene decât statele baltice sau
Polonia, dar şi perspectiva acceptării de către Rusia a unor trupe multinaţionale
de menţinere a păcii în republicile separatiste georgiene, ceea ce ar putea creea
un precedent pentru înlocuirea contingentului rusesc din Transnistria.
România contribuie la misiunea civilă a UE de monitorizare în Georgia
cu 20 de monitori în teatru şi o persoană în cadrul Elementului de sprijin de la
Bruxelles.
Un reper important al relaţiilor româno-georgiene îl constituie semnarea,
în iunie 2010, la Bucureşti, a Acordului interguvernamental privind relaţiile
comerciale şi economice bilaterale şi a Memorandului de înţelegere privind
transportul de gaze către UE prin proiectul interconectorului Azerbaidjan-
Georgia-România (AGRI), care prevede construcţia unor terminale pentru
transportul de gaze naturale lichefiate între Baku/Azerbaidjan şi
Constanţa/România via Kulevi/Georgia. Propunerea românească a proiectului
AGRI prevede construirea la Constanţa a unui terminal de regazeificare, de

NESECRET
133 din 178
 NESECRET
unde resursele vor fi transportate spre Europa prin conductele Arad-Szeged şi
Giurgiu-Ruse. Turcia şi Rusia îşi văd ameninţate poziţiile privilegiate la Marea
Neagră, astfel că nu agreează acest proiect. Turcia preferă proiectul
NABUCCO, care ar urma să lege câmpurile gazeifere din Asia centrală în
special din Caspica, cu Europa, tranzitând Turcia, sud-estul Europei, inclusiv
România, evitând teritoriul Rusiei, proiect în care România este implicată prin
iniţiativele regionale la Marea Neagră şi semnarea Acordului
interguvernamental de la Ankara, din 2009.
În concluzie, considerăm că poziţia României faţă de Georgia este legată
de evoluţia relaţiilor Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene cu acest stat,
ţara noastră considerând integritatea teritorială a Georgiei ca fiind esenţială
pentru liniştea regiunii. De asemenea, România acordă asistenţă pentru
dezvoltare Georgiei (în anul 2010, în valoare de 300.000 euro), promovează
relaţiile de cooperare economică, în cadrul iniţiativelor regionale sau în cadrul
unor reuniunii multilaterale, la care participă cele două ţări şi participă
împreună la proiecte care vizează securitatea energetică.

3.3.8. Relaţiile România - Armenia şi România - Azerbaidjan

a) Relaţiile bilaterale dintre România şi Armenia se desfăşoară în baza

unui acord juridic complex. Tratatul privind relaţiile de prietenie şi colaborare
între România şi Republica Armenia a fost semnat, la Bucureşti, la 20
septembrie 1994. România cooperează cu Armenia în cadrul organizaţiilor
regionale, la care cele două ţări sunt parte şi în cadrul Politicii Europene de
Vecinătate.
b) Ca şi în cazul Armeniei, relaţiile României cu Azerbaidjan au fost
stabilite în anul 1991, astfel că la 27 martie 1996, a fost semnat la Baku,
Tratatul privind relaţiile de prietenie şi colaborare între România şi Republica
Azerbaidjan.

NESECRET
134 din 178
 NESECRET
România şi-a manifestat deschis sprijinul pentru Azerbaidjan, în special
cu privire la separatismul agresiv şi terorismul cu care se confruntă în regiunea
Nagorno-Karabah, pe care România o consideră regiune aparţinând
Azerbaidjanului, poziţie manifestată în Adunarea Parlamentară a Consiliului
Europei, la OSCE şi în Adunarea Generală a ONU.
România şi Azerbaidjan cooperează în cadrul iniţiativelor şi organizaţiilor
regionale, mai ales în cadrul OCEMN, a cărei preşedenţie a fost preluată de
România, începând cu ianuarie 2011, pentru o perioadă de şase luni, dar şi în
cadrul unor proiecte de transport a resurselor energetice din zona azeră a Mării
Caspice spre Occident. Astfel, pe lângă proiectul AGRI, România este
participantă activă la programul coridorului de transport Europa-Caucaz-Asia
(TRACECA), proiectul gazoductului NABUCCO şi la construirea conductei
Baku-Constanţa-Trieste (BTC).
În concluzie, opinăm că România acţionează pentru promovarea politicii
energetice a UE în zonă, considerând că poate să devină un pilon de bază al
conductelor de transport a resurselor energetice din Azerbaidjan spre Europa de
Vest. De asemenea, România contribuie cu toate resursele sale pentru a
transfera Azerbaidjanului experienţa pe care a acumulat-o în procesul de
integrare în NATO şi de aderare la UE.

3.3.9. Relaţiile România - Republica Moldova

Am lăsat la urmă în scurta noastră analiză a relaţiilor României cu statele

din zonă, nu din lipsă de importanţă, ci a caracterului special relaţiile bilaterale
ale României cu Republica Moldova. Înainte de a le trece în revistă, dorim să
precizăm că România a recunoscut Moldova ca stat independent şi suveran şi în
conformitate cu principiile ONU şi OSCE, este obligată să respecte principiul
egalităţii între state şi dreptul fiecărui stat de a-şi alege şi dezvolta liber sistemul
său politic, economic, social şi cultural. În al doilea rând, având în vedere că în

NESECRET
135 din 178
 NESECRET
Moldova există o puternică minoritate românească, România este obligată să
păstreze legături şi să ofere sprijin românilor din străinătate, obligaţie prevăzută
în Constituţia României şi care este în concordanţă cu Declaraţia ONU asupra
drepturilor persoanelor aparţănând minorităţilor naţionale sau etnice, religioase
şi lingvistice şi cu Documentul sesiunii de la Copenhaga a conferinţei pentru
dimensiunea umană a CSCE.
După prăbuşirea URSS şi obţinerea independenţei de către Republica
Moldova, în 1991, relaţiile dintre cele două ţări au cunoscut abordări diferite, în
funcţie de declaraţiile unor oficiali români, ale Parlamentului şi Guvernului
României şi de deciziile conducătorilor din Republica Moldova, care au afectat
situaţia populaţiei româneşti din această ţară. Considerăm că nu trebuie criticată
numai fosta conducere comunistă de la Chişinău pentru relaţiile, de multe ori
tensionate dintre cele două state, ci şi conducerea statului român, care nu a avut
o politică corectă şi coerentă în relaţiile cu acest stat independent. Pe de altă
parte implicarea Federaţiei Ruse în viaţa acestui stat şi mai ales menţinerea
trupelor în Transnistria şi susţinerea separatiştilor transnistreni, dar şi poziţia
unor state europene (Germania, Italia, Franţa) după intervenţia rusă din Georgia,
ne determină să considerăm că s-a acceptat tacit o sferă de influenţă rusească,
inclusiv în Republica Moldova.
România a promovat o strategie specială de sprijinire a Republicii
Moldova pentru consolidarea vieţii democratice, implicarea UE în
reglementarea conflictului din Transnistria şi restabilirea integrităţii teritoriale,
acţiuni de lobby pentru apropierea Moldovei de UE şi integrarea acestui spaţiu
în Uniune şi pentru securizarea frontierei de est a celor două organizaţii. Suntem
de părere că ţara nostră trebuie să acţioneze constant pentru sprijinirea
Republicii Moldova în vederea diminuării dependenţei acesteia de Federaţia
Rusă şi pentru aderarea şi participarea ca membru cu drepturi depline în cadrul
formatelor de cooperare regională.

NESECRET
136 din 178
 NESECRET
În opinia noastră, schimbările politice, care au avut loc după alegerile
anticipate din iulie 2009 şi alegerile parlamentare din noiembrie 2010, au
prefigurat o nouă abordare a acestui stat în drumul său spre construcţia
europeană, drum care este deabia la început, deoarece nerezolvarea problemelor
interne şi a conflictului transnistrean constituie impedimente în calea accederi
Republicii Moldova în rândul statelor UE. Suntem de părere că în acest context
„ ... conflictul transnistrean este cel mai mare inamic al Republicii Moldova şi
câtă vreme acest conflict va fi prezent pe harta geopolitică a regiunii, viitorul
statului moldovenesc va rămâne sub semnul întrebării” 98.
Cu sprijinul necondiţionat al României, Republica Moldova a fost inclusă
în iniţiativele şi organizaţiile regionale din REMN, şi totodată au fost
amplificate relaţiile economice, culturale, militare, umane, sociale dintre
românii de la vest şi est de Prut. De asemenea, ţara noastră activează în cadrul
iniţiativelor UE şi NATO pentru statele Europei de Sud-Est şi Est sens în care
acordă asistenţă şi Republicii Moldova în înfăptuirea reformelor democratice.
Un pas semnificativ în relaţiile dintre cele două ţări îl constituie semnarea
la 8 noiembrie 2010, la Bucureşti, a Tratatului privind regimul frontierei de stat,
colaborarea şi asistenţa mutuală în probleme de frontieră între România şi
Republica Moldova, care are un caracter tehnic, nu unul politic (cum ar avea
tratatul de bază), ţara noastră considerând, prin vocea actualului preşedinte, că
nu este nevoie de un asemenea tratat între cele două ţări. Totodată se apreciază
că semnarea Declaraţiei comune privind parteneriatul strategic pentru
integrarea europeană a Republicii Moldova, din aprilie 2010, are rol de tratat
politic de bază, iar recunoaşterea frontierei dintre cele două state a fost
reglementată prin Tratatul moldo-român privind micul trafic de frontieră.
În concluzie, apreciem că tradiţiile istorice, identitatea culturală a
românilor de pe ambele maluri ale Prutului şi istoria statalităţii comune într-o
perioadă foarte îndelungată, impun relaţii privilegiate între România şi
98
Oleg SEREBRIAN, Op.cit., p. 85.

NESECRET
137 din 178
 NESECRET
Republica Moldova. Aceste relaţii sunt evidenţiate şi de acordarea cetăţeniei
române pentru cetăţenii din Republica Moldova care doresc acest lucru, de
sprijinul financiar de 100 milioane euro promis de România şi, nu în ultimul
rând, de intensificarea relaţiilor politice, economice, culturale, militare şi în alte
domenii, între cele două state vecine.

3.3.10. Alte forme de cooperare

Începând cu 1995, România participă la trilaterale, o formă flexibilă de

cooperare subregională, astfel: România-Bulgaria-Grecia; România-Bulgaria-
Serbia; România-Bulgaria-Turcia; România-Italia-Serbia; România-Ucraina-
Republica Moldova; România-Ucraina-Polonia; România-Ungaria-Serbia 99.
Aceste trilaterale se desfăşoară periodic, în una dintre părţile participante, şi au
obiective specifice, cooperarea acoperind mai multe dimensiuni: politică,
economică, de securitate, culturală.
Cooperarea transfrontalieră sub forma euroregiunilor constituie, în
opinia noastră, o altă modalitate de cooperare subregională care contribuie la
dezvoltarea unei coeziuni economice şi sociale a unor spaţii geografice
transfrontaliere ce includ unităţi administrativ-teritoriale din state vecine,
membre sau nemembre ale UE. România a ratificat Convenţia cadru europeană
asupra cooperării transfrontaliere a colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale,
adoptată la Madrid, la 21 mai 1980, care constituie cadrul legislativ de
desfăşurare a acţiunilor de cooperare transfrontalieră de către autorităţile şi
comunităţile locale. România este parte la Carta europeană a autonomiei
locale, adoptată la Strasburg, la 15 octombrie 1985. De la încheierea Convenţiei
de la Madrid, şi până în prezent, România a participat la următoarele
euroregiuni: Dunărea de Jos, Prutul de Sus, Carpatica, Dunăre-Criş-Mureş-Tisa,

99
http: //www.mae.ro/node/1504, accesat la data de 31.12.2010.
NESECRET
138 din 178
 NESECRET
Dunărea 21, Giurgiu-Ruse, Dunărea de Sud, Danubius, Siret-Prut-Nistru,
Dunărea de Mijloc-Porţile de Fier, Dunărea Interioară,
În concluzie, România, membră a NATO şi a UE şi componentă a mai
multor iniţiative regionale şi subregionale de cooperare economică şi militară,
dar şi în alte domenii contribuie, alături de statele zonei şi de statele membre ale
organizaţiilor europene şi euroatlantice (NATO, UE, ONU, OSCE), la
stabilitatea şi securitatea Europei de Sud-Est, la rezolvarea pe cale paşnică a
conflictelor îngheţate, la democratizarea statelor zonei şi la integrarea acestora
în marea familie europeană şi euroatlantică, la lupta împotriva terorismului
internaţional şi la diminuarea efectelor ameninţărilor asimetrice care se
manifestă în zonă.
Contribuţia României la creşterea stabilităţii şi cooperării regionale, a
continentului şi a altor spaţii, este de substanţă, în conformitate cu
angajamentele asumate faţă de organizaţiile la care este parte, convinsă fiind că
prin aportul său va contribui la stabilizarea unei zone aflate, cel puţin
deocamdată, la graniţa Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene.

NESECRET
139 din 178
 NESECRET

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
140 din 178
 NESECRET

CONCLUZII

Transformările fără precedent de la sfârşitul secolului al XX-lea şi

începutul secolului al XXI-lea, au permis României trecerea într-o nouă etapă
istorică, aşteptată de la încheierea celei de-a doua conflagraţii mondiale,
desprinderea de blocul comunist şi intrarea în rândul statelor democratice ale
Europei şi ale lumii. Aceasta nu ar fi fost posibil fără ajutorul SUA şi a unor
state democratice vest europene, dar şi prin acordul tacit al Rusiei, care se află
încă într-o stare de incertitudine şi căutări după destrămarea URSS.
Interesul manifestat de SUA, NATO, UE, China, India şi alţi actori
importanţi ai scenei politice europene şi mondiale pentru statele zonei, s-au lovit
totuşi de încercările Federaţiei Ruse de a-şi păstra statutul de putere regională,
încercări devenite coerente mai ales după 2000-2004.
Statele din spaţiul Europei de Sud-Est, aşa cum a fost denumit recent
acest areal de la Adriatica până la Marea Caspică, au profitat de oportunitatea
creată prin prăbuşirea URSS şi au acţionat pentru democratizarea lor şi crearea
condiţiilor pentru aderarea la NATO şi UE, considerate, inclusiv de România,
singurele organizaţii care le pot oferi securitate şi prosperitate, bineînţeles prin
eforturi pentru îndeplinirea criteriilor de aderare.
Multe dintre aceste state au aderat succesiv la NATO şi UE, unele se află
în plin proces de îndeplinire a criteriilor de aderare, iar altele încă nu şi-au

NESECRET
141 din 178
 NESECRET
clarificat şi manifestat opţiunile. Cert este că majoritatea statelor Europei de
Sud-Est s-au transformat radical sub toate aspectele, declanşând reforme de
substanţă în domeniul economic, politic, social, militar.
Prin aceste demersuri şi transformări, mediul de securitate european şi
zonal s-a modificat semnificativ, determinând apariţia şi intrarea în scena
politică internaţională şi europeană a unor noi actori regionali (din cei prezenţi
pe scena politică şi până în 1990 sau din cei desprinşi din statele fostei URSS şi
RSF Iugoslavia), cu propriile aspiraţii şi interese naţionale, concomitent cu
manifestarea din ce în ce mai pregnant a intereselor marilor actori internaţionali.
Încă din primii ani ai evoluţiei democratice, România, prin poziţia
geostrategică în regiunea extinsă a Mării Negre şi prin manifestarea cu claritate
a dorinţei de integrare în NATO şi UE a parcurs fără conflicte interne majore
aceste transformări şi s-a impus ca un actor important pe scena Europei de Sud-
Est, devenind un furnizor de securitate şi pentru alte state.
Atât pe timpul pregătirii, cât şi după aderare, România a participat la
operaţii de menţinere a păcii sub egida ONU, NATO, UE şi OSCE, contribuind
cu forţe şi mijloace pe toate continentele, aducându-şi astfel o contribuţie
substanţială la stabilizarea unor state, în special a celor din Balcanii de Vest,
Irak şi Afganistan, contribuţie pe care am evidenţiat-o anterior.
Apreciem că obiectivul strategic fundamental al României, în spaţiul sud-
estic european, vizează eliminarea riscurilor legate de terorism, de crima
organizată şi trafic ilegal, precum şi edificarea stabilităţii durabile, bazate pe
standarde de democraţie, prosperitate, respectarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului.
Analiza datelor prezentate pune în evidenţă ideea, că în această etapă a
transformărilor din mediul de securitate global şi european, factorii de natură
economică devin din ce în ce mai importanţi în procesul de realizare a stării de
securitate şi din acest punct de vedere, apreciem că securitatea naţională a
României, ca de altfel şi a celorlalte state, nu se poate realiza fără asigurarea

NESECRET
142 din 178
 NESECRET
unei securităţi economice adecvate. Cu părere de rău trebuie să constatăm că în
momentul de faţă, interesele naţionale ale României sunt puse în pericol, atât de
manifestările crizei economico-financiare, cât mai ales de existenţa natura şi
calitatea măsurilor de redresare economică, care nu numai în opinia noastră nu
sunt cele mai adecvate. Cauzele le-am prezentat în detaliu în acest referat şi nu
mai revenim asupra asupra lor, ci doar subliniem că bugetul alocat apărării,
diminuat în fiecare an, nu permite punerea în aplicare a programelor majore de
achiziţii de mijloace de luptă, ceea ce ne îndepărtează de obiectivele luate la
admiterea în NATO, interoperabilitate şi standardizare.
De asemenea, considerăm că pe lângă relaţiile fireşti cu partenerii din
Alianţă şi Uniune, România trebuie să aibă în vedere participarea la stabilizarea
zonei şi a actorilor regionali precum Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina, care au
un cuvânt greu de spus în configurarea arhitecturii de securitate a următorilor
10-15 ani.
România contribuie semnificativ în cadrul iniţiativelor şi organizaţiilor de
securitate regionale şi subregionale, dar şi în cadrul relaţiilor bilaterale cu statele
vecine, indiferent de apartenenţa acestora, la NATO sau UE, la crearea unui
cordon sanitar la frontiera NATO şi UE pentru împiedicarea propagării noilor
ameninţări la adresa Europei, precum şi pentru întărirea securităţii naţionale, în
acord cu propriile interese de securitate şi cu cele ale celor două organizaţii din
care face parte.
Participarea ţării noastre la unele din aceste iniţiative şi mecanisme de
cooperare regională, s-a făcut, iniţial, ca urmare a angajamentelor asumate
pentru aderare, iar ulterior datorită obligaţiilor care decurg din statutul de
membră a celor două organizaţii (NATO şi UE).
Aderarea la alte iniţiative s-a făcut ca urmare a propriilor interese de
securitate, unele benefice doar pentru moment, iar la alte mecanisme doar pentru
că aşa cerea „moda” în domeniul cooperării regionale.

NESECRET
143 din 178
 NESECRET
Considerăm că multe din aceste iniţiative, consumatoare de resurse
umane şi financiare, au fost lansate ca urmare a intereselor unor actori globali şi
europeni, ca o formă mascată de subordonare şi control a statelor din acest
spaţiu, în scopul accesului la resursele energetice substanţiale şi la traseele de
transport a acestora.
De asemenea, apreciem că subordonarea intereselor naţionale unor
structuri şi instituţii financiare internaţionale (FMI, BM etc.), se constituie
într-un atentat la securitatea naţională, deoarece politica economică, socială,
financiară se face la „comanda” acestor instituţii, în detrimentul guvernului
român care aplică „conştiincios” măsurile impuse.
Analiza îndeplinirii obiectivelor acestor iniţiative şi mecanisme, scoate în
evidenţă nerealizarea principalelor interese ale României în contextul cooperării
regionale (întârzierea construirii infrastructurii pentru livrările de petrol şi gaze,
dinspre Marea Caspică spre Europa de Vest, slaba dezvoltare a turismului în
zonă, inexistenţa programelor concrete de combatere a poluării Mării Negre,
amânarea interconectării reţelelor electrice).
De aceea, considerăm că este necesară o analiză pertinentă a participării
României la aceste iniţiative şi mecanisme de cooperare (dintre care unele se
suprapun) şi dirijarea eforturilor materiale şi financiare spre acelea care întra -
devăr sunt benefice pentru securitatea naţională şi prosperitatea statului român.
Încheiem cu speranţa că amânarea aderării României la spaţiul Schengen,
planificată iniţial pentru martie 2011, să fie doar o sincopă privind aplicarea
mecanismului de cooperare şi verificare şi nu un eşec al politicii româneşti, în
domeniu, care ar contribui la crearea unei breşe în consolidarea securităţii
interne a României, şi a întregii Europe, la frontiera UE şi a NATO cu spaţiul
CSI şi al CSTO, deci cu Federaţia Rusă.

NESECRET
144 din 178
 NESECRET

BIBLIOGRAFIE

a. Legi, doctrine, manuale, periodice

*** Constituţia României, Bucureşti, 2003, Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 767, din 31.10.2003.
*** Legea privind siguranţa naţională a României, nr. 51/1991,
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 163, din 07.08.1991.
XXX Legea apărării naţionale nr. 45/1994, Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 172, din 07.07.1994.
XXX Legea planificării apărării nr. 473/2004, Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 1052, din 12.11.2004.
XXX Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2007.
XXX Carta Albă a Securităţii şi Apărării Naţionale, Bucureşti, 2007.
XXX Carta Albă a Guvernului. Armata României 2010: reformă şi
integrare euroatlantică, Editura Militară, Bucureşti, 2000.
XXX Strategia Naţională de Apărare a Ţării, Bucureşti, 2008.
XXX Strategia de Securitate a UE, Bruxelles, 2003.
XXX Manualul NATO, Bruxelles, 2001.
XXX Enciclopedia Uniunii Europene, Editura Meronia, Bucureşti, 2007.
XXX Impact strategic, colecţiile pe anii 2008-2010.

NESECRET
145 din 178
 NESECRET
XXX Gândirea Militară Românească, colecţiile pe anii 2008-2010.
XXX Observatorul Militar, colecţia pe 2010.
XXX Foreign Policy(FP). Politică globală, economie şi idei, România,
colecţiile pe anii 2009-2010.

b. Lucrări de autori
- col.(r) prof.univ.dr. Mircea-Dănuţ CHIRIAC, Lt.col. conf.univ.dr. Gheorghe
DEACONU (coord), Interesele de securitate ale României în zona extinsă a
Mării Negre, Editura UNAp „Carol I”, Bucureşti, 2009.
- Paul CLAVAL, Geopolitică şi geostrategie-Gandirea politică, spaţiul şi
teritoriul în secolul al XX-lea, Editura Corint, Bucureşti, 2001.
- colectiv, Securitatea şi apărarea spaţiului sud-est european, în contextul
transformărilor de la începutul mileniului III, sesiunea anuală de comunicări
ştiinţifice cu participare internaţională STRATEGII XXI, Secţiunea securitate şi
apărare, 13-14 aprilie 2006, Editura UNAp „Carol I”, Bucureşti, 2006.
- colectiv, Securitate şi apărare în Uniunea Europeană, sesiunea anuală de
comunicări ştiinţifice cu participare internaţională STRATEGII XXI, secţiunea
securitate şi apărare, 12-13 aprilie 2007, Editura UNAP „Carol I”, Bucureşti,
2007.
- colectiv, Stabilitate şi securitate regională, sesiunea anuală de comunicări
ştiinţifice cu participarea internaţională STRATEGII XXI, secţiunea securitate
şi apărare, 9-10 aprilie 2009, Editura UNAp „Carol I”, Bucureşti, 2009.
- Dan DUNGACIU, Organizaţii de securitate. Suport de curs, Universitatea
Bucureşti, 2007.

NESECRET
146 din 178
 NESECRET
- Lt. col. lector.univ.dr. Gheorghe DEACONU, Studiu privind regiunea Mării
Negre între istorie, tradiţie şi provocările noului mediu politic internaţional de
securitate, partea I şi partea a II a, Editura UNAp „Carol I”, Bucureşti, 2008.
- Petre DUŢU, Mediul de securitate în contextul globalizării şi integrării
regionale, Editura UNAp „Carol I”, Bucureşti, 2007.
- Mihail E. IONESCU (coord), Regiunea extinsă a Mării Negre. Delimitări
teoretice şi practice ale unui areal geopolitic în plină redefinire, Editura
Militară, Bucureşti, 2009.
- Teodor FRUNZETI, Vladimir ZODIAN (coord), Lumea 2009, Enciclopedie
politică şi militară, Editura CTEA, Bucureşti, 2009.
- Sorin FRUNZĂVERDE, Constantin ONIŞOR, Europa de Sud-Est.
Dimensiuni principale de securitate, Editura A′92, Iaşi, 2004.
- Constantin HLIHOR, Geopolitică şi geostrategie, Editura UNAp „Carol I”,
Bucureşti, 2005.
- prof.univ. Liviu MUREŞAN (coord), Politica europeană de securitate şi
apărare-element de influenţare a acţiunilor României în domeniul politicii de
securitate şi apărare, Institutul European din România, Bucureşti, 2004.
- Gabriel OPREA, Radu TIMOFTE, Constantin ONIŞOR, România-integrare şi
securitate, Editura Balcanii şi Europa, Bucureşti, 2005.
- Vasile SIMILEANU, Radu SĂGEATĂ, Geopolitica României, Editura Top
Forum, Bucureşti, 2009.
- Oleg SEREBRIAN, Despre geopolitică, Editura Cartier, Chişinău, 2009.
- Stan PETRESCU, Apărarea şi securitatea europeană, Editura Militară,
Bucureşti, 2006.
- Vasile POPA, Mihai Ştefan DINU, România şi procesul de stabilizare
regională, Editura UNAp, Bucureşti, 2004.
- Vladimir ZODIAN (coord), România în Europa şi în lume, 1990-2007, Editura
Militară, Bucureşti, 2007.

NESECRET
147 din 178
 NESECRET
c. Surse internet
- http: // www.scribd.com/doc/32364642.
- http: // www.cotidianul/.ro/114674.
- http: // www. scribd.com/doc/473893.
- http: // economie.hotnews.ro/ştiri-finanţe=bănci-808570.
-http: // andreivocila.wordpress.com/2010/11/18/actuala-criză-financiară-
%E2%80%93-implicaţii-pentru-securitatea-naţională.
- http: // www.scritube.com/ştiinţa/ştiinţe-politice-şi 153232476.php.
- http: // www.hotnews.ro/ştiri-esenţial-7964623.
- http: // www. generaţia-europeană.ro/home/article/ro/.
- http: // www. zf.ro/opinii-3544642.
- http: // www.andreivocila.wordpress.com/2010/11/23/politica-externă-
a-securităţii-uniunii-europene.
- http: // www.cssas.unap.ro/ro/pdf-publicaţii/cs06.04.pdf.
- http: // www.onuinfo.ro/peacekeeping.
- http: // www.sumitbucharest.ro/ro/32.html.
- http: // www.diplomacy.ro/node/1586.
- http: // www.presa_zilei.ro/ştire/3247/morţi% 20 din % 20 Irak_html.
- http: // www.old.mae.ro/index.php?unde=doc&id=38648&inlink=&cat.
- http: // www.mae.ro/node/1504.
- http: // www.mae.ro/node/1574.
- http: // www.mae.ro/node/1585.
- http: // www.mae.ro/node/5339.
- http: // www. ziare.com/articole/românia + misiuni nato.
- http: // www.diplomacy.ro/node/5826.
- http: // www.rezidency.ro/static/ordine/SHAp.pdf.
- http: // www.mie.ro/_documente/publicaţii/2001/românia-şi-viit
-europei/securitatea.htm.
- http: // www.fas.org/asmp/profiles/ard/aidindex.htm.

NESECRET
148 din 178
 NESECRET

LISTA DE ABREVIERI

APC - Acordul de Parteneriat şi de Cooperare

APCE - Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei
BDI - Iniţiativa privind Apărarea Frontierei la Marea Neagră
BLACKSEAFOR - Grupul de cooperarea navală la Marea Neagră
BSEC/OCEMN - Organizaţia de Cooperare Economică la Marea Neagră
BTC - Oleaductul Baku-Tbilisi-Ceyhan
CEMN - Cooperarea economică a Mării Negre
CEFTA - Acordul Central-European pentru Liber-Schimb
CFE - Tratatul pentru Forţele Convenţionale în Europa
CRO - Operaţii de răspuns la criză
CSAT - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării
CSCE - Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa
CSI - Comunitatea Statelor Independente
CSTO/OTSC - Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă
EAPC - Consiliul Parteneriatului Euroatlantic
ENPI - Instrumentul European de Vecinătate şi Parteneriat
ERMN - Euroregiunea Mării Negre

NESECRET
149 din 178
 NESECRET
ESDP/PESA - Politica Europeană de Securitate şi Apărare
ESDI/IESA - IdentitateaEuropeană de Securitate şi Apărare
EUFOR - Forţa Uniunii Europene pentru Bosnia şi Herţegovina
EUPM/EUPOL - Misiunea de Poliţie a Uniunii Europene
FMNDP - Forumul Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat
FYROM - Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei
GUAM/ODED - Organizaţia pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică
IFOR - Forţa pentru punerea în aplicare (a acordului de pace în
Bosnia şi Herţegovina)
IPTF - Forţa Internaţională de Securitate şi Asistenţă
KFOR - Forţele NATO din Kosovo
MAP - Planul de acţiune NATO pentru Noi Membri
MINUCI - Misiunea Naţiunilor Unite în Cote d′Ivoir
MONUA - Misiunea de Observare a Naţiunilor Unite în Angola
MONUC - Misiunea de Observare a Naţiunilor Unite în RD Congo
MPFSEE - Forţa Multinaţională de Pace din Europa de Sud-Est
NACC - Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic
NAFTA - Acordul Nord-American de Liber Schimb
NATO - Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord
NRF - Forţa de Reacţie Rapidă a NATO
OCEMN - Organizaţia de Cooperare Economică la Marea Neagră
OSCE - Organizaţia pentru Securitatea şi Cooperarea în Europa
ONU - Organizaţia Naţiunilor Unite
PE - Parteneriatul Estic
PESC - Politica Externă de Securitate şi Apărare
PESD/PESA - Politica Europeană de Securitate şi Apărare
PEV - Politica Europeană de Vecinătate
PfP - Parteneriatul pentru Pace
PSESE - Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est

NESECRET
150 din 178
 NESECRET
RCC - Consiliul de Cooperare Regională
REMN - Regiunea Extinsă a Mării Negre
SECI - Iniţiativa de Cooperare în Europa de Sud-Est
SEDM - Conferinţa Miniştrilor Apărării din Europa de Sud-Est
SEEBRIG - Brigada Multinaţională de Pace din Sud-Estul Europei
SEECP - Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est
SEEGRUP - Grupul Director pentru Cooperare în Domeniul Securităţii
în Europa de Sud-Est
SEEI - Iniţiativa NATO pentru Europa de Sud-Est
SEEMAC - Acordul Militar Sud-Est European
SFOR - Forţa de Securitate în Bosnia şi Herţegovina
SHIRBRIG - Brigada Multinaţională în aşteptare, cu capacitate de
luptă ridicată, pentru operaţiuni ONU
TRACECA - Programul Transport Corridor Europe-Caucasus-Asia
UE - Uniunea Europeană
UNAp - Universitatea Naţională de Apărare
UNPK/UNMIK - Misiunea de Administraţie Interimară a ONU în Kosovo
UNAMA - Misiunea de Asistenţă a Naţiunilor Unite în Afganistan
UNAVEM - Misiunea Naţiunilor Unite de Verificare în Angola
UNMIBH - Misiunea ONU din Bosnia şi Herţegovina
UNOMIG - Misiunea de Observare a ONU în Georgia
UNOSOM - Misiunea ONU în Somalia
URSS - Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
UNIKOM - Misiunea de Observare a ONU în Kweit-Irak

NESECRET
151 din 178
 NESECRET

Anexa nr. 1
CARACTERISTICI GEOGRAFICE ALE
ŢĂRILOR DIN EUROPA DE SUD-EST

Suprafaţa
DATE (km2) Populaţia Componenţa
Religia
Locaţia - uscat (milioane etnică
%
ŢARA - ape locuitori) %
teritoriale
0 1 2 3 4 5
Sud-Estul - albanezi - 95; - musulmană - 70;
Europei, între - greci - 3; - creştinism
28.748
Grecia şi - alte etnii - 2; ortodox albanez
din care: 3.563.112 (vlahi, rromi, - 20;
ALBANIA Muntenegru, cu
- uscat:27.398
ţărmuri la sârbi, - creştinism
- apă: 1.350
M. Adriatică şi macedoneni, romano- catolic
M. Ionică bulgari) - 10
- armeni -97,9; - creştină
29.800
Sud-Vestul - yezidi armeană - 94,7;
din care: 3.215.800
ARMENIA Asiei, la est de (kurzi) - 1,3; - creştină
- uscat:28.400
Turcia - ruşi - 0,5; (alte culte) - 4;
- apă: 1.400
- alte etnii -0,3 - yezidi - 1,3
86.600
din care:
- musulmană-93,4;
Sud-Vestul - uscat:
- creştină
Asiei, mărginită 86.100 - azeri - 90,6;
ortodoxă - 2,5
de M. - apă: 500 - daghestani-
(rusă) ;
Caspică, între Include şi : 2,2;
AZERBAIDJAN 8.581.479 - creştină
Iran şi Rusia cu - enclava - ruşi - 1,8;
ortodoxă - 2,3
o mică suprafaţă Republica - armeni - 1,5;
(armeană) ;
europeană în autonomă - alte etnii- 3,9
- a Hele - 1,8
lanţul caucazian Naxcivan
- enclava
Nagorno-
NESECRET
152 din 178
 NESECRET
Karabakh
- musulmană - 40;
Sud-Estul 51.129
- bosniaci - 48; - creştinism
Europei, din care:
BOSNIA şi - sârbi - 37,1; ortodox - 31;
cu ieşire la - uscat:
4.498.976
HERŢEGOVINA - croaţi - 14,3; - creştinism
M.Adriatică, 51.129
- alte etnii - 14 romano-catolic-15;
lângă Croaţia - apă: 0
- altele - 14
- bulgari - 3,9;
Sud-Estul
- turci - 9,4; - creştinism
Europei, 110.910
- rromi - 4,7; ortodox - 82,6;
cu ieşire la din care:
BULGARIA 7.385.367 - alte etnii - 2 -musulmană- 12,2;
M.Neagră, uscat:110.500
(români, - alte culte
între România şi - apă: 960
macedoneni, creştine - 1,2
Turcia
armeni, tătari)
0 1 2 3 4 5
9.250(din care - creştinism
Orientul 3.355 repre- ortodox grec - 78;
Mijlociu, zintă partea - greci - 77; - musulmană - 18;
CIPRU insulă în turco-cipriotă) 763.314 - turci - 18; - maronită,
M. Mediterană, din care: - alte etnii - 5 creştinism
la Sud de Turcia - uscat: 9.240, apostolic armean şi
- apă: 10 altele -4
- creştinism
Sud-Estul - croaţi - 89,6;
romano-catolic
Europei, 56.542 - sârbi - 4,5;
- 87,8;
cu ieşire la din care: - alte etnii- 5,9
- creştinism
CROAŢIA M. Adriatică, - uscat: 4.496.869 (bosniaci,
ortodox - 4,4;
între Slovenia şi 56.414 unguri,
- musulmană - 1,3;
Bosnia şi - apă: 128 sloveni, cehi şi
- altele - 1,3;
Herţegovina rromi)
- fără - 5,2
- creştinism
ortodox - 83,9;
- georgieni
Sud-Vestul 69.700 - musulmană - 9,9;
-83,8
Asiei, între din care: - creştinism
- azeri - 6,5;
GEORGIA Turcia şi Rusia, - uscat. 4.661.473 armean - 3;
- armeni - 5,7;
cu ieşire la 69.700 - creştinism
- ruşi - 1,5;
M.Neagră - apă: 0 catolic - 0,8;
- alte etnii- 2,5
- altele - 0,8;
- ateism - 0,7
Sudul Europei, - creştinism
cu ţărmurile la 131.940 ortodox grec - 98;
M.Egee, M. din care: - greci - 98; - musulmană - 1,3;
GRECIA Ionică şi M. - 10.688.058 - turci - altele - 0,7
Mediterană, uscat.130800 şi alţii - 2
între Turcia şi - apă: 1140
Albania

NESECRET
153 din 178
 NESECRET
- macedoneni - creştinism
- 64,2; ortodox - 64,7;
25.333
-albanezi-25,2; - musulmană-33,3;
Sud-Estul din care:
- turci - 3,8; - creştinism
Europei, - uscat:
MACEDONIA 2.050.554 - sârbi - 1,8; romano-catolic
la nord de 24.856
- rromi - 2,7; şi altele - 1,63
Grecia - apă: 477
- alte
etnii - 2,2

-muntenegreni
Sud-Estul - 43;
Europei, 14.026 - sârbi - 32;
cu ieşire la din care: - bosniaci - 8; - creştinism
MUNTENEGRU M. Adriatică, - uscat: 620.145 - albanezi - 5; ortodox
- alte şi romano-catolic
între Bosnia şi 13.812
Herţegovina şi - apă: 214 etnii - 12 - musulmană
Albania (musulmani,
croaţi şi rromi)
0 1 2 3 4 5
- moldoveni
(români)-78,2;
33.843 - ucrainieni
- creştinism
Estul Europei, din care: -8,4;
ortodox - 98;
MOLDOVA la Nord-Est - uscat: 4.466.706 - ruşi - 5,8;
- mozaism - 1,5;
de România 33.371 - găgăuzi - 4,4;
- altele - 0,5
- apă: 472 - bulgari - 1,9;
- alte
etnii - 1,3
- români- 89,5;
- ortodoxă - 86,8;
- unguri - 6,6;
Europa de - protestantă - 7,5;
- rromi - 2,5;
Sud-Est, 238.391 - romano-
- ucrainieni
cu ieşire la din care: catolică - 4,7;
ROMÂNIA 22.303.552 -0,3;
M. Neagră, uscat:231.231 - altele - 0,9
- nemţi - 0,3;
între Bulgaria - apă: 7.160 (în special
- ruşi - 0,2;
şi Ucraina musulmană)
- turci - 0,2;
- niciuna - 0,1
- altele - 0,4
- creştinism
Nordul Asiei
- ruşi - 79,8; ortodox - 15-20;
(Asia de la Vest
17.075.200 - tătari - 3,8; - musulmană
de Ural este
din care: - ucrainieni - 10-15
considerată
- uscat: - 2; - un mare procent
RUSIA parte a Europei), 142.754.000
16.995.800 - başkiri - 1,2; de agnostici sau
mărginită de
- apă: - ciuvasi - 1,1; atei datorită
O. Atlantic,
79.400 - alte regimului sovietic
între Europa şi
etnii - 12,1 timp de şapte
nordul O.Pacific
decenii
SERBIA Sud-Estul 88.361 10.147.398 - sârbi - - ortodoxă
Europei, din care. 66; - musulmană
între Macedonia - uscat: - albanezi - - romano-catolică
NESECRET
154 din 178
 NESECRET
88.361 17;
- apă: 0 - unguri -
şi Ungaria (inclusiv 3,5; - protestanţi
provincia - alte etnii -
Kosovo) 13,5
- catolică - 57,8;
Europa - sloveni-83,1; - ortodoxă - 2,3;
20.273
Centrală, Alpii - sârbi - 2; - musulmană
din care.
de est, mărginită - croaţi - 1,8; - 2,4;
SLOVENIA - uscat: 2.010.347
de M.Adriatică, - bosniaci - alţi creştini - 0,9;
20.151
între Austria şi - 1,1; - neafiliaţi - 3,5;
- apă: 122
Croaţia - alte etnii - 12 - altele - 23;
- niciuna - 10,1
- musulmană -99,8
780.580
Sud-Estul (majoritar
din care.
Europei - turci - 80; sunnită);
TURCIA - uscat: 70.413.958
şi Sud-Vestul - kurzi - 20 - altele - 0,2
770.760
Asiei (în general
- apă: 9.820
creştini şi evrei)
0 1 2 3 4 5
- ucrainieni
-77,8
- ruşi - 17,3;
- bieloruşi-0,6;
Europa de Est, - ortodoxă
- moldoveni
învecinată cu 603.700 ucrainiană - 39,7;
-0,5;
M.Neagră, din care. - ortodoxă - 16,3;
- tătari - 0,5;
UCRAINA între Polonia, - uscat: 46.710.816 - greco-catolică
- bulgari - 0,4;
România şi 603.700 ucrainiană - 6;
- unguri - 0,3;
Moldova la Vest - apă: 0 - protestanţi, evrei,
- români - 0,3;
şi Rusia la Est nici una - 38
- polonezi 0,3;
- evrei - 0,2;
- alte
etnii - 1,8

SURSA: Statele Lumii, Antologie, Editura Steaua Nordului, Constanţa, 2008.

NESECRET
155 din 178
 NESECRET

Anexa nr. 2
PRINCIPALELE DATE STATISTICE ALE
ŢĂRILOR DIN EUROPA DE SUD-EST

Sectoare
economice
DATE Produsul Cheltuieli PIB pe
%
intern pentru cap de
Forţa activă Forma de
brut apărare locuitor
Agricultură

Industrie

(milioane) guvernământ
Servicii

(miliarde (% din (mii

ŢARA dolari) PIB) dolari)

0 1 2 3 4 5 6 7 8
1,103 +
352.000 Republică
ALBANIA 11,73 1,49 6,200 20,6 18,8 60,9
emigranţi prezidenţială
în alte ţări
Republică
ARMENIA 8,683 6,5 5,900 18,6 33,5 48 1,481
prezidenţială
Republică
AZERBAIDJAN 42,51 2,6 9,900 5,8 60,5 33,7 4,318
prezidenţială
Republică
BOSNIA şi federală
17 4,5 6,300 10,2 23,9 66 1,863
HERŢEGOVINA Democraţie
în tranziţie

NESECRET
156 din 178
 NESECRET

Republică
BULGARIA 44,78 2,6 12,600 7,5 27,6 64,9 3,2
prezidenţială

Republică
(autorităţile din
zona greacă sunt
singurele
recunoscute
internaţional;
CIPRU 23,22 3,8 21,200 2,1 19 78,9 400.000
Cipru de Nord
care şi-a declarat
unilateral
independenţa
este recunoscut
doar de Turcia)
Republică
CROAŢIA 61,72 2,39 17,6 7 31,6 61,4 1,196
prezidenţială

Republică
GEORGIA 10,98 0,59 4,500 12,1 25,9 62 2,317
prezidenţială
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Republică
GRECIA 338,3 4,3 32,100 3,4 20,8 75,8 5,01
parlamentară
Republică
MACEDONIA 8,825 6 - 11,9 29,9 58,2 940.700
parlamentară
MUNTENEGRU 4,444 - 9,8 2 30 68 259.100 Republică

MOLDOVA 5,328 0,4 2,4 21,8 17,6 60,6 1.336.000 Republică

Republică
ROMÂNIA 160,7 1,9 11,5 12,4 35 52,6 9,33
prezidenţială
Republică
RUSIA 1,232 3,9 15,200 5,2 37 57,9 75,81 prezidenţială
(federaţie)
SERBIA
(fără provincia 42,39 - 10,400 12,3 24,2 63,5 2.961.000 Republică
Kosovo)
Republică
SLOVENIA 49,55 1,7 28,200 2,3 30,5 67,2 910.000
parlamentară
25,3 +
1,2 Republică
TURCIA 608 5,3 11,200 9,4 25,9 64,7
lucrează în prezidenţială
alte ţări
Republică
UCRAINA 115,7 1,4 6,400 10 31,2 58,8 21,15
prezidenţială

NESECRET
157 din 178
 NESECRET
Republică
Independentă
KOSOVO 3,237 - 2,500 20 20 60 550.00
parţial
recunoscută

SURSA: http://www.cia.goy/cia/publication/factbook/countrylisting.html#9.

Anexa nr. 3
CONTRIBUŢIA ROMÂNIEI LA MISIUNI DE PACE
ÎN EUROPA DE SUD-EST, SUB MANDAT ONU

TEATRUL DE PERIOADA DENUMIREA ŞI TIPUL CONTRIBUŢIA CU FORŢE

OPERAŢII MISIUNII ŞI MIJLOACE
0 1 2 3
BOSNIA- începând cu Forţa Internaţională de - iniţial 10 poliţişti,
HERŢEGOVINA iunie1998- Poliţie-IPTF, din cadrul suplimentaţi ulterior cu încă 10
dec. 2002 Misiunii UNMIBH poliţişti
începând cu - 2 ofiţeri de poliţie detaşaţi de
iunie 1999 la Forţa de Poliţie, de la
misiunea UNMIBH
iulie 1999 - 24 ofiţeri de poliţie
- cei 2 ofiţeri de poliţie detaşaţi
Misiunea de administraţie anterior
Interimară-UNPK/UNMI - 1 ofiţer MApN ca ofiţer de
K legătură între UNMIK şi Forţa
NATO-OSCE, KFOR
august-nov. - 44 ofiţeri de poliţie
1999 suplimentari la cei 26 ofiţeri
de poliţie
KOSOVO Misiunea de menţinere a
începând cu pazei în cadrul Unităţii
NESECRET
158 din 178
 NESECRET
22 feb. speciale de Poliţie a - 115 jandarmi
2002-dec. Naţiunilor Unite
2008 În 2008, transfer de
responsabilitate la UE
începând cu În cadrul misiunii
2006-dec. UNMIK-misiuni specifice - 6 poliţişti de frontieră
2008
La sfărşitul Misiunea UNMIK - 1 observator militar
anului 2010 - 1 poliţist
TIMORUL DE Începând cu Misiunea UNMIT - 9 poliţişti
EST dec.2006

SURSA: 1. http: // www.onuinfo.ro/peacekeeping.

2. http: // www.old.mae.ro/index.php?unde=doc&id=7291&idink=&cat=3.

Anexa nr. 4
CONTRIBUŢIA ROMÂNIEI LA MISIUNI ÎN EUROPA DE SUD-EST
CONDUSE DE NATO SAU COALIŢIE MULTINAŢIONALĂ
TEATRUL DE PERIOADA DENUMIREA ŞI TIPUL CONTRIBUŢIA CU
OPERAŢII MISIUNII FORŢE ŞI MIJLOACE
0 1 2 3
- Detaşamentul Tactic
„Sfântul Gheorghe” cu 391
militari
- 10 ofiţeri în cadrul
ALBANIA 14 aprilie-24 Misiunea de sprijin a cartierului Forţelor
iulie 1997 păcii-„ALBA” - România a fost singurul
stat non-membru NATO
care a participat la
operaţiune
- B.Ge. cu 200 militari şi
tehnică specifică
20 martie- Forţa de Implementare- - a fost subordonat
3 dec. 1996 IFOR Organismelor Aliate de
Reacţie Rapidă
01 dec. 1996- - B.Ge. cu 166 militari şi
30 iunie 2000 tehnica specifică
-Detaşament de transport
Începând cu 01 cu 10 militari şi 6 mijloace
nov. 1996 Forţa de stabilizare-SFOR transport
(Misiunea a fost preluată
NESECRET
159 din 178
 NESECRET
Bosnia şi de la IFOR) - 5 ofiţeri în Cartierul
Herţegovina Forţelor
Începând cu - 3 ofiţeri CIMIC
01 ianuarie
1998
Începând cu - 2 ofiţeri de poliţie militară
24 august 1998 - 1 pl.PM cu 23 militari
Începând cu - Detaşament mixt format
01 iulie 2000 din 1 pl. GR, cu 45 militari
şi tehnica specifică şi 1 pl.
Începând cu PM cu 23 militari
Începând cu 02.decembrie 2004 UE - Celula naţională de
01 iulie 2001 preia misiunile militare informaţii cu 5 ofiţeri
ale NATO - suplimentarea cu 6
poliţişti militari
Începând cu Echipă de stat major, cu 7
01 sept. 2002 ofiţeri
În octombrie -1 ofiţer de legătură în
2010 comandamentul forţei
22 nov. 2001- Forţa de Menţinere a - Companie Infanterie cu
20 iulie 2003 Păcii – KFOR 89 militari, în cadrul
detaşamentului belgiano-
luxemburghez
0 1 2 3
23 aprilie 2001- - pluton cercetare trafic
oct. 2001 rutier, cu 25 militari
În anul 2000 - 7 militari specializaţi în
operaţii psihologice
Începând cu - Companie Infanterie, cu
01 martie 2002 86 militari în cadrul
detaşamentului italian
- personal de stat major în
cadrul Comandamentului
KFOR, 23 militari;
- o structură de informaţii
pe lângă comandantul
KFOR, cu 12 militari;
Rotirea efectivelor se - o structură de informaţii
execută la 6 luni în cadrul Grupului de luptă
Multinaţional de Est, cu 30
militari
Începând cu - 1 ofiţer de stat major în
august 2010 Comandamentul NATO din
Bosnia-Herţegovina
- 1 ofiţer de legătură în
Serbia
KOSOVO - 3 militari care asigură
logistic Forţa din Kosovo,
în Fosta Republică
Iugoslavă a Macedoniei
NESECRET
160 din 178
 NESECRET
- Detaşamentul ROFND
XXI, cu 80 militari
În octombrie - 147 militari de specialităţi
2010 diferite
Fosta Republică
Iugoslavă a 10 iunie-17 Coaliţia multinaţională - 3 ofiţeri de stat major
Macedoniei dec. 2003 „CONCORDIA”
(FYROM)
MAREA Din anul 2005 Operaţiunea Active - în fiecare an, România
MEDITERANĂ 1 lună/an Endeavour (OAE) participă cu o fregată
Misiune de patrulare - în perioada
maritimă, în scopul de a 1-30 noiembrie 2010, a
monitoriza şi identifica participat fregata „Regele
eventualele nave suspecte Ferdinand”

SURSA: 1.Gabriel OPREA, Radu TIMOFTE, Constantin ONIŞOR, România-integrare şi

securitate, Editura Balcanii şi Europa, Bucureşti, 2005, pp. 451-457.
2. http:// www. sumitbucharest.ro/ro/32.html.
3. http:// www.old.mae.ro/index.php?unde=doc&id=38648&inlink=&CAT=.
4. http:// www.mapn.gav.ro/.
5. http:// www.defense.ro/misiuni-internaţionale/index.php.

Anexa nr. 5
CONTRIBUŢIA ROMÂNIEI LA MISIUNI ÎN EUROPA DE SUD-EST, CONDUSE DE
UNIUNEA EUROPEANĂ
TEATRUL DE PERIOADA DENUMIREA ŞI TIPUL CONTRIBUŢIA CU
OPERAŢII MISIUNII FORŢE ŞI MIJLOACE
0 1 2 3
Operaţia CONCORDIA
Fosta Republică - prima misiune de
Iugoslavă a 31 martie-15 menţinere a păcii condusă - 40 ofiţeri
Macedoniei decembrie 2003 de UE
(FYROM) - prima implementare a
acordului „Berlin plus”
- 1 pl. P.M., cu 23 militari
Începând cu - 1 pl. P.M., cu 20 militari
2 decembrie - 7 ofiţeri de stat major în
2004 comandamentul EUFOR
Detaşamentul „ALPHA”
- 4 elicoptere IAR -330
SOCAT
Operaţia EUFOR- - 40 militari aviatori
4 ianuarie- ALTHEA - 2 subofiţeri controlori
4 iulie 2005 Misiunea a fost preluată trafic aerian
Bosnia şi de la NATO (SFOR II) Prima participare a
Herţegovina Forţelor Aeriene Române
în afara graniţelor după cel

NESECRET
161 din 178
 NESECRET
de-al doilea Război
Mondial
4 iulie 2005- Detaşamentul „BRAVO”:
5 ianuarie 2006 - 4 elicoptere
- 42 militari
Începând cu
ianuarie 2003 – Misiunea de poliţie civilă
mandat până la EUPMBIH, succesoare a - 10 poliţişti
31 dec. 2011 misiuni ONU-UNMIBH
Misiunea de poliţie-
Începând cu EULEX - 115 jandarmi
KOSOVO anul 2008 A fost preluată de la - 60 poliţişti
misiunea ONU-UNMIK - 1 expert civil
- 8 poliţişti
15 sept. 2008- Misiunea de monitorizare - 4 reprezentanţi din MAE
GEORGIA mandat până în EUMM - 5 ofiţeri din MApN
14 sept. 2011 - 1 reprezentant al
Ministerului Public
- 1 reprezentant al
societăţii civile
- 1 ofiţer de legătură la
Bruxelles
SURSA: http://www.mae.ro/node/1884.

PAGINĂ ALBĂ

NESECRET
162 din 178
NESECRET

NESECRET
163 din 178
 NESECRET

Anexa nr. 6
PRINCIPALELE INIŢIATIVE ŞI MECANISME DE COOPERARE
MILITARĂ DIN EUROPA DE SUD-EST, LA CARE PARTICIPĂ ROMÂNIA
INIŢIATIVA LOCUL ŞI ANUL
ORGANIZAŢIA ÎNFIINŢĂRII STATE PARTICIPANTE DETALII
0 1 2 3
Albania, Bulgaria, Croaţia, România participă la FMPSEE cu:
Grecia, Italia, Macedonia, - 1 Batalion de infanterie
România, Slovenia, SUA şi - 1 Pluton de cercetare
Turcia, au statut de
Procesul Reuniunilor - 1 Pluton de transport
membru deplin.
Miniştrilor Apărării Bulgaria/Sofia Bosnia şi Herţegovina, - o grupă de ofiţeri şi subofiţeri de stat major
din Europa de Sud- 3 octombrie 1997 Republica Moldova, Brigada Multinaţională de Pace SEEBRIG, are în compunere
Est (SEDM) Ucraina, Georgia, au statut forţe din: Albania, Bulgaria, Grecia, Italia, Macedonia, România şi
de observator Turcia, iar cu statut de observatori: Croaţia, Slovenia, Ucraina şi
SUA
Componente ale SEEBRIG:
- proiectul pentru Sisteme de Comunicare şi Informaţii
- Forţa Operaţională de Geniu
- SEESIM – Reţeaua de pregătire prin simulare
- CIN – Reţeaua de schimb de informaţii pentru situaţii de criză

NESECRET
 NESECRET
Principalele misiuni: operaţii de căutare şi salvare pe mare
(SAR); operaţii de asistenţă umanitară (HA); acţiuni împotriva
minelor marine (MCM); protecţia mediului; vizite de curtoazie şi
Grupul de Cooperare orice altă misiune agreată prin consens de către toate părţile
Navală la Marea Turcia/Istambul Bulgaria, Federaţia Rusă, Comanda este asigurată de către Comitetul Comandanţilor
Neagră - 2 aprilie 2001, Georgia, România, Turcia Forţelor Navale din Marea Neagră (BSNC), deciziile sunt luate
BLACKSEAFOR la iniţiativa Turciei şi Ucraina prin consensul membrilor, iar preşedenţia comitetului este
asigurată prin rotaţie pentru o perioadă de un an de statele membre

0 1 2 3
- Din 2007, participă Rusia
şi Ucraina
- În 2008, România a
Operaţiunea Turcia declarat că s-au demarat
BLACKSEA 1 martie 2004 procedurile de adoptare a
HARMONY (OBSH) Iniţiată de Turcia legislaţiei pentru a participa
la proiect
- Bulgaria şi Georgia nu şi-
au manifestat intenţia până
în acest moment
Navele destinate Forţei rămân în porturile proprii, gruparea fiind
constituită numai pe timpul activităţilor planificate ad-hoc, cel
puţin o dată pe an, fiind formată din 4-6 nave
Forţa va fi folosită în Marea Neagră dar, la cerere, poate participa
şi la misiuni sub egida ONU sau OSCE, cu acordul statelor
participante
Misiunea OBSH constă în: conducerea de operaţii maritime,
periodic de supraveghere în ariile de juridicţie navală şi aeriană,
conform legislaţiei internaţională; conducerea operaţiilor de
recunoaştere cu privire la navele suspecte;
urmărirea/supravegherea navelor suspecte; prezenţa forţelor
navale pe rutele de trafic a navelor comerciale

NESECRET
165 din 178
 NESECRET
Fiecare parte participă cu un modul format din 250 militari şi
tehnica proprie. Comanda se asigură alternativ, timp de un an, de
comandanţii celor două module. În cadrul programului de
pregătire în comun al militarilor unităţii, 30% este alocat
Batalionul mixt de Mai 1999 România şi Ungaria operaţiunilor de menţinere a păcii
menţinere a păcii A devenit operaţional Proiect supervizat de Misiunile sunt: prevenirea declanşării ostilităţilor potenţiale în
româno-ungar începând cu 1 Franţa şi Germania zona de operaţiuni prin prezenţa unei forţe militare reale şi
(BMRUMP) ianuarie 2000 eficace; acţionarea ca forţă combatantă în misiuni de menţinere a
păcii şi în situaţii de gestionare a crizelor; desfăşurarea de
operaţiuni de sprijin a păcii şi executarea misiunilor umanitare şi
de căutare/salvare; operaţiuni în zonele de criză, operaţiuni de
gestionare şi planificarea acestora; planificarea şi coordonarea de
0 1 2 3
acţiuni comune de pregătire, programate în scopul de a realiza şi
menţine un nivel ridicat de eficienţă operaţională, precum şi
pentru îmbunătăţirea interoperabilităţii
România participă cu o companie de geniu, cu 200 militari şi
tehnică specifică
Misiunea principală a modulului românesc o constituie
supravegherea, intervenţia în regim de urgenţă în cazul
Batalionul România, Ungaria şi revărsărilor râului Tisa şi participarea la înlăturarea efectelor unor
Multinaţional de 15 ianuarie 1999 Ucraina, iar ulterior şi astfel de evenimente
Geniu „TISA” Slovacia Cooperarea multinaţională în domeniul menţinerii păcii, al
urgenţelor civile şi misiunilor umanitare, este esenţială într-o
regiune expusă adesea calamităţilor naturale şi crizelor interne
Batalionul Mixt de A fost parte a SHIRBRIG (până în 2009), forţa ONU în aşteptare
Menţinere a Păcii În anul 2002 România şi şi a PESAC, ca un prim pas de integrare în arhitectura de
Româno- Iniţiativă reluată în Republica Moldova securitate europeană. Scopul principal este crearea unei unităţi
Moldovenesc 2010 care să participe la misiuni de menţinere a păcii, dar şi pentru
NESECRET
166 din 178
 NESECRET
destinderea şi cooperarea la frontierele estice ale NATO şi UE
Unitatea Logistică Bulgaria, Croaţia, Georgia Companie multinaţională de geniu, unde fiecare ţară participă cu
Multinaţională În anul 2008 şi România structuri specializate
Integrată de Geniu de Afirmată în anul România este naţiune lider România participă cu un pluton de drumuri şi un grup de
Infrastructură pentru 2010 în această iniţiativă comunicaţii.
Logistică Marea Britanie este naţiune Destinată să acţioneze în orice teatru, la cererea NATO
mentor
Iniţiativă regională care are ca scop: îmbunătăţirea regimului de
Bulgaria, Georgia, control al exporturilor; controlul proliferării armelor de distrugere
Iniţiativa privind România/Bucureşti, Republica Moldova, în masă în regiunea Mării Negre
Apărarea Frontierei - 2004 România şi Ucraina România doreşte aderarea şi altor state la această iniţiativă şi
BDI participarea lor la activităţi concrete precum problemele de non
0 1 2 3
proliferare
Forum al şefilor statelor majore a unor state din Balcani, care
asigură cadrul optim pentru coordonarea cooperării militare şi
întărirea securităţii la nivel regional
Scopul general al iniţiativei se înscrie pe coordonatele întăririi,
dinamizării şi coordonării cooperării şi securităţii în plan general
Preşedenţia conferinţei este deţinută prin rotaţie, iar ţara care o
Conferinţa şefilor Albania, Bosnia şi deţine este şi organizatoarea acesteia. România a deţinut
apărării din ţările din Grecia/Salonic, Herţegovina, Bulgaria, preşedenţia în perioada 31.08.2009-31.08.2010, organizând cea
Balcani – Conferinţa aprilie 2007 Croaţia, Grecia, de-a patra conferinţă în perioada 9-11 iunie 2010
CH0DS Balcani Macedonia, Muntenegru, Iniţiativa prezintă interes pentru NATO şi UE, la ea participă
România, Serbia şi Turcia preşedintele Comitetului Militar al UE şi comandantul JFC
Napoli, actualul format de cooperare, precum şi principalele
probleme abordate, între care ameninţările asimetrice şi diverse
teme privind sistemele de educaţie, instruire şi exerciţii, se înscriu
în politica globală de securitate promovate de cele două

NESECRET
167 din 178
 NESECRET
organizaţii
Constituie documentul care stă la baza coperării între Gărzile de
Coastă/Poliţiile de Frontieră şi Coastă într-o serie de acorduri
bilaterale între cele şase state
Documentul prevede şi elemente de cooperare multilaterală la
Acordul de Istambul/Turcia Statele riverane Mării nivel regional între factorii de decizie şi la nivelul experţilor.
Cooperare al Gărzilor 8 octombrie 2006 Negre Întâlnirile părţilor se ţin anual
de Coastă În anul 2003 s-a constituit Centrul Regional Integrat pentru
Cordonare şi Informare în Marea Neagră, situat la Burgas,
Bulgaria, care are rolul de a îmbunătăţii comunicarea şi integrarea
la nivel multinaţional regional, prin menţinerea unei legături
directe între toate centrele Poliţiei de Frontieră şi coordonarea
0 1 2 3
operaţiilor întrunite ale acestor instituţii
Deoarece Gărzile de Coastă pot acţiona numai în apele teritoriale
ale fiecărui stat, iniţiativa nu a dat rezultatele preconizate
Albania, Bosnia şi
Herţegovina, Bulgaria,
Centrul Regional Serbia/Nis, Croaţia, Cipru, Grecia, Planificarea intervenţiilor de asistenţă şi ajutor în cazul derulării
pentru Gestionarea 17 februarie 2010 Elveţia, Danemarca, Italia, unor evenimente neprevăzute sau a unor catastrofe
Situaţilor de Urgenţă Iniţiativa Federaţiei Macedonia, Muntenegru,
Ruse România, Ungaria,
Slovacia, Federaţia Rusă
Cooperarea Austria, Cehia, Elveţia, Este singurul proiect militar dezvoltat în cadrul cooperării central
Naţiunilor Central- 1998, Austria România, Slovacia, europene şi include atât state membre NATO şi UE cât şi state
Europene în sprijinul Slovenia, Ungaria neutre
Păcii Varietatea aranjamentelor de securitate în care sunt angajate
statele
participante, poate reprezenta un catalizator al cooperării regionale

NESECRET
168 din 178
 NESECRET
atât politice, cât şi militare, sprijinind dezvoltarea parteneriatelor
interinstituţionale, care reprezintă în prezent esenţa arhitecturii de
(CENCOOP) securitate europeană
În anul 2006, România a exercitat preşedenţia Comitetului
Director CENCOOP, facilitând schimbul de informaţii pe subiecte
de interes comun pentru ţările membre
SURSA: 1. Mihail E. IONESCU, (coord), Regiunea extinsă a Mării Negre, Editura Militară, Bucureşti, 2009.
2. România în Europa şi în lume, 1990-2007, Editura Militară, Bucureşti, 2007.
3. Observatorul Militar nr. 42 (1077)/20-26 octombrie 2010.
4. http:// www.defense.ro/eveniment2010/iulie/marina_română_3pd7.
5. http:// www.arss.org.ro/diplomaţia militară.
6. http://www.map.
Anexa nr. 7
PRINCIPALELE ORGANISME DE COOPERARE
ECONOMICĂ DIN EUROPA DE SUD-EST LA CARE PARTICIPĂ ROMÂNIA
INIŢIATIVA LOCUL ŞI ANUL STATE PARTICIPANTE DETALII
ORGANIZAŢIA ÎNFIINŢĂRII
0 1 2 3

NESECRET
169 din 178
 NESECRET
Proiectul a fost iniţiat
pentru prima dată în OCEMN este o structură regională de cooperare în domeniul
1990 de fostul economic, care a obţinut statut de observator la ONU, începând cu
preşedinte al Turciei, 8 octombrie 1999
Turgut Ozal, la Este structurată pe mai multe dimensiuni de cooperare:
Bucureşti guvernamentală, parlamentară, de afaceri, financiar bancară.
Prin semnarea Domeniile de cooperare pe care le promovează sunt: agricultura,
Organizaţia Declaraţiei de la Membri fondatori: băncile şi finanţele, combaterea crimei organizate, cultură,
Cooperării Istambul, la 25 iunie Albania, Armenia, problemele vamale, asistenţă la urgenţe, educaţia, energia,
Economice la Marea 1992 a fost lansată Azerbaidjan, Bulgaria, protecţia mediului, sănătatea, schimb de date şi informaţii
Neagră (OCEMN) oficial Cooperarea Georgia, Grecia, România, statistice, întreprinderi mici şi mijlocii, turismul, comerţ şi
Economică a Mării Republica Moldova, Rusia, dezvoltarea economică, transporturi
Negre (CEMN) Ucraina Evoluţia OCEMN a evoluat în trei etape: de formare, lipsită de
La 30 aprilie 1999, la rezultate şi fără o organizare clară, care a durat până în 1996, la
Reuniunea miniştrilor întâlnirea de la Bucureşti, când miniştrii au adoptat un plan de
de externe din statele acţiune care a îmbunătăţit cooperarea; de introducere a sistemului
CEMN, de la Tibilisi, a troicii ministeriale, în cursul căreia a început finanţarea comună a
fost înfiinţată Secretariatului Internaţional Permanent (PERMIS), de la Istambul
Organizaţia şi s-au intensificat reuniunile la toate nivelurile (în iunie 1998, la
Economică a Mării Yalta, s-a semnat Carta CEMN); de asumare a caracteristicilor
Negre (OCEMN) unei organizaţii regionale
0 1 2 3

NESECRET
170 din 178
 NESECRET
La 25 iunie 2002, la summit-ul aniversar OCEMN a fost adoptată
Declaraţia decenială în care sunt precizate principalele sale
obiective: accelerarea dezvoltării economice şi sociale a statelor
Următoarele state şi membre în perspectiva integrării lor în UE, cooperarea cu UE şi
organisme au statut de cu alte iniţiative şi structuri regionale
observatori: Austria, La 25 iunie 2004 s-a adoptat o declaraţie comună cu privire la
Egipt, Israel, Italia, contribuţia organizaţiei la securitatea şi stabilitatea în regiunea
Polonia, Slovacia, Mării Negre, ceea ce marchează intrarea cooperării în sfera
Tunisia, Franţa, politicului, aspect neabordat iniţial
Germania, Conferinţa Preşedenţia elenă (noiembrie 2004-aprilie 2005) a acordat atenţie
Cartei Energiei Black relaţiei cu UE, astfel că la reuniunea de la Komotini s-a adoptat o
Sea Commission, declaraţie ministerială care se referă la necesitatea unei platforme
Internaţional Black Sea de cooperare UE-OCEMN
Club, SUA, Cehia, La 14 februarie 2005, la Kiev, a avut loc Reuniunea Specială a
Croaţia şi Belarus. Consiliului miniştrilor afacerilor externe ai statelor membre ale
Alte organizaţii şi OCEMN şi ai statelor membre ale UE, fiind lansat procesul
instituţii internaţionale Sinergiei Mării Negre
sprijină activităţile La 25 iunie 2007, cu ocazia summit-ului aniversar la 15 ani de la
OCEMN înfiinţare, a fost adoptată o declaraţie aniversară
Forul de decizie al OCEMN este Consiliul miniştrilor afacerilor
externe (Consiliul Ministerial), care se întruneşte semestrial în ţara
care deţine preşedenţia
România a deţinut preşedenţia OCEMN în perioada noiembrie
2005-aprilie 2006
Forumul Mării Armenia, Azerbaidjan, Iniţiativă regională care are ca obiective: generarea unor noi idei
Negre pentru Dialog 5 iunie 2006, Bulgaria, Georgia, şi soluţii pentru prevenirea conflictelor şi gestionarea crizelor;
şi Parteneriat la iniţiativa României Republica Moldova, facilitarea unui dialog regional extins între organizaţii
(FMNDP) Federaţia Rusă, România, guvernamentale şi non-guvernamentale şi asistarea lor în vederea
0 1 2 3

NESECRET
171 din 178
 NESECRET
Turcia şi Ucraina. canalizării resurselor către scopurile convenite; intensificarea
cooperării şi schimburilor educaţionale între instituţii academice,
ca investiţie pe termen lung în
securitatea regională; înfiinţarea unei pieţe regionale a Mării
Negre şi interconectarea acesteia cu piaţa economică economică
europeană; creşterea complementarităţii între acţiunile tuturor
actorilor din regiune şi din afara acesteia sau dezvoltarea unor
politici regionale pentru protejarea mediului

Albania, Bosnia şi Structură subregională care cooperează cu alte structuri

Herţegovina, Bulgaria,
Croaţia, Grecia, Moldova,
Macedonia, România,
6 decembrie 1996, la Slovenia, Turcia şi Ungaria
Iniţiativa de propunerea UE şi Statele cu statut de
Cooperare în Sud- SUA, după semnarea observatori: Austria,
Estul Europei (SECI) Acordurilor de pace de Azerbaidjan, Belgia, Franţa,
la Dayton Germania, Spania, SUA şi
Ucraina
Se discută acordarea
Georgiei, a statutului de
observator permanent
Iniţiativa este sprijinită de
către Comisia Europeană,
CEE/ONU,
OSCE,OCEMN,
BIRD, BERD, BEI
subregionale cum sunt: Iniţiativa Central Europeană (ICE),
Procesul Royaumont şi Cooperarea Statelor Sud-Est Europene
(SEECP). Organismul decizional al SECI este Comitetul de
Agendă, format din coordonatorii naţionali pentru SECI (care
coordonează în plan intern participarea la proiectele SECI)
SECI urmăreşte coordonarea planurilor de dezvoltare regională,
asigură o mai bună prezenţă a sectorului privat, în economia zonei,
încurajează transferul de know-how şi realizarea de investiţii în
sectorul privat
Carta de organizare şi funcţionare a Centrului regional SECI, din
26 mai 1999, a fost semnată de: Albania, Bosnia şi Herţegovina,
Bulgaria, Grecia, Macedonia, Moldova, România, Turcia şi
Ungaria
În cadrul Centrului SECI, de la Bucureşti, funcţionează patru
grupuri de lucru pentru combaterea traficului ilegal de fiinţa
umane, de droguri, a fraudelor comerciale şi a celor financiare
Face parte din PSESE

0 1 2 3

NESECRET
172 din 178
 NESECRET

Albania, Bulgaria, Grecia, Structură de cooperare regională neinstituţionalizată, SEECP

Procesul de 1996, în Bulgaria, cu Macedonia, România, constituie un instrument important pentru promovarea intereselor
cooperare în Europa ocazia reuniunii Serbia, Turcia (ţări statelor participante de integrare în structurile politice, de
de Sud-Est (SEECP) miniştrilor de externe fondatoare), Bosnia şi securitate şi economice europene şi euroatlantice, fiind unicul
ai statelor din regiune Herţegovina (2001), Croaţia forum din Europa de Sud-Est creat şi gestionat exclusiv de statele
(2004), Republica Moldova participante
(2006), Muntenegru (2007) SEECP cooperează cu ONU, NATO, UE, OSCE, Pactul de
Republica Moldova Stabilitate şi SECI
este invitat special NATO a salutat activitatea SEECP, cu ocazia summit-ului de
Croaţia are statut de la Washington, din aprilie 1999, considerând-o complementară
observator acţiunilor proprii pentru menţinerea păcii şi stabilităţii în regiune
UE întrebuinţează următoarele modalităţi de asistenţă:
Instrumentul pentru Asistenţă de Preaderare (IPA), Instrumentul
Vecinătăţii şi Parteneriatului European, Instrumentul pentru
stabilitate
Din anul 2006, se află în relaţie directă cu PSESE. SEECP tinde
să-şi creeze organisme permanente

Albania, Austria, Belarus, Iniţiativa îşi propune să acţioneze pentru promovarea unor
Iniţiativa Central 1989 Bosnia şi Herţegovina, proiecte de formare profesională a viitorilor funcţionari publici,
Europeană (ICE) România a aderat la Bulgaria, Cehia, Croaţia, conform criteriilor UE, precum şi de împărtăşire a celor mai bune
1 iunie 1996 Italia, Macedonia, practici şi a experienţei în materie de management postprivatizare
Republica Moldova, şi de acces la fondurile de dezvoltare
Polonia, România, România a beneficiat în anul 2001, de un proiect de finanţare
Muntenegru,Serbia, pentru modernizarea căilor ferate
Ucraina,
Slovacia, Slovenia, Ungaria
0 1 2 3
NESECRET
173 din 178
 NESECRET
Georgia, Ucraina, Organizaţie regională devenită operaţională prin semnarea Cartei,
Azerbaidjan, Republica la 6-7 iunie 2001 (Yalta). În perioada aprilie 1999-aprilie 2005,
Organizaţia pentru Moldova (Uzbekistan aderă gruparea a purtat denumirea de GUAM (acronim al celor cinci
Democraţie şi 1997, cu ocazia în 1999 şi se retrage în state componente). Denumirea adoptată la summit-ul de la Kiev,
Dezvoltare Consiliului European 2005) 23 mai 2005, când organizaţia a fost reformată, din 2006 devenind
Economică (ODDE- de la Strasbourg România are statut de ODDE
GUAM) invitat la summit-urile GUAM constituie un instrument pentru promovarea măsurilor de
GUAM creştere a încrederii între statele membre şi consolidarea lor la
nivel regional şi întreprinde demersuri pe linie politică, economică
şi strategică pentru întărirea independenţei şi suveranităţii statelor
membre

SURSA: 1. Mihai E. IONESCU, (coord.) Regiunea Extinsă a Mării Negre, Editura Militară, Bucureşti, 2009.
2. România în Europa şi în lume, 1990-2007, Editura Militară, Bucureşti, 2007.
3. http:// www.old.mae.ro/index.php?unde=doc&id=38648&inluk=&cat.

NESECRET
174 din 178
 NESECRET
Anexa nr. 8
CONTRIBUŢIA ROMÂNIEI LA INSTRUMENTELE DE COOPERARE ÎN
EUROPA DE SUD-VEST PROMOVATE DE NATO ŞI UE
ORGANIZAŢIA
INIŢIATIVA INIŢIATOARE ŞI STATE DETALII
DE COOPERARE ANUL ÎNFIINŢĂRII PARTICIPANTE
0 1 2 3
Documentul cadru al PfP prevede următoarele obiective: asigurarea
controlului democratic al forţelor de apărare; menţinerea capacităţii şi
disponibilităţii de a contribui la operaţiunile întreprinse sub
autoritatea Naţiunilor Unite şi/sau responsabilitatea OSCE; sporirea
transparenţei în procesul de planificare a apărării naţionale şi a
bugetului; dezvoltarea relaţiilor militare de cooperare cu NATO, în
scopul planificării, instrucţiei şi exerciţiilor comune, pentru a întări
capacitatea participanţilor PfP de a desfăşura misiuni de menţinere a
păcii, precum şi cele de căutare şi salvare, operaţiuni militare şi altele
asupra cărora se va conveni ulterior; dezvoltarea pe termen lung, de
Parteneriatul NATO Armenia, Azerbaidjan, forţe mai bine pregătite, capabile să opereze alături de cele aparţinând
pentru Pace 10 ianuarie 1994 Bosnia şi Herţegovina, membrilor Alianţei
(PfP) Macedonia, Cadrul general al cooperării dintre NATO şi ţările partenere este
Muntenegru, Republica asigurat de Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC), unde sunt
Moldova, Serbia şi membrii toţi participanţii la PfP
statele membre NATO Alte parteneriate:
- Planuri de Acţiune pentru Parteneriate Individuale (IPAPs) lansat în
noiembrie 2002, la summit-ul de la Praga, adresat statelor care
manifestă voinţa şi au capacitatea de a-şi aprofunda relaţiile cu
NATO;

NESECRET
175 din 178
 NESECRET
0 1 2 3
- Planul de Acţiune în Parteneriat împotriva Terorismului (PAP-T), în
special împotriva ameninţărilor din Afganistan şi Asia centrală, 2001;
- Planul de Acţiune în Parteneriat privind crearea Instituţiilor de
Apărare (PAP-DIB), 2004;
- Consiliul NATO-Rusia, 27 mai 1997, Actul Fondator privind
relaţiile, cooperarea şi securitatea reciprocă, prin care a fost creat
Consiliul Permanent Comun. Consiliul NATO-Rusia, creat la 28 mai
2002, Declaraţia de la Roma: O nouă dimensiune; principalul
organism de dialog, cooperare şi dezvoltare a relaţiei dintre NATO şi
Rusia. În decembrie 2004, a fost aprobat Planul de Acţiune NATO-
Rusia împotriva terorismului comprehensiv. Din 2006, Rusia
participă la operaţiunea Active Endeavour.
- Comisia NATO-Ucraina, iulie 1997, a fost semnată Carta pentru un
parteneriat distinctiv între NATO şi Ucraina; în noiembrie 2002, a
fost adoptat Planul de acţiune NATO-Ucraina, în scopul sprijinirii
eforturilor Ucrainei în domeniul reformelor pentru integrarea în
structurile euroatlantice; în aprilie 2005, Ucraina a fost invitată să
înceapă un Dialog Intensificat privind aspiraţiile sale de aderare şi
reformele asociate acestora
- Comisia NATO-Georgia, a fost înfiinţată în septembrie 2008, în
urma conflictului ruso-georgian, în scopul monitorizării situaţiei din
această ţară şi creşterii cooperării Georgiei cu Alianţa, în condiţiile în
care această ţară îşi manifeată constant dorinţa de a fi primită în
NATO, cu toată opoziţia Federaţiei Ruse
- Grupul Director pentru Cooperarea în Domeniul Securităţii în
Europa de Sud-Est (SEEGROUP), este un forum consultativ pe
probleme de securitate în cadrul SEEI, fiind sprijinit de expertiza
Secretariatului Internaţional al NATO. SEEGRUP a vizat reforma
sectorului militar şi facilitatea coordonării cu alte iniţiative şi structuri
NESECRET
176 din 178
 NESECRET
0 1 2 3
de securitate din regiune
Începând cu ianuarie 2002, România a deţinut preşedenţia
SEEGRUP, participând nemijlocit la următoarele proiecte: studiul
comparativ al
Strategiilor Naţionale de Securitate din Europa de Sud-Est
(SEESTUDY);
SEEMAG, de promovare a cooperării civili-militari în gestionarea
securităţii naţionale; SEESTAFF, referitor la cooperarea în
securizarea frontierelor; Compendiul cuprinzând măsurile de
combatere a terorismului în Sud-Estul Europei (lansat de România în
noiembrie 2001)
România a propus realizarea unei „Reţele Regionale de Avertizare
Timpurie”
Albania, Bosnia şi Promovarea cooperării regionale printr-o abordare largă în vederea
Herţegovina, Bulgaria, implementării direcţiilor strategice stabilite în Comunicatul summit-
Iniţiativa NATO Croaţia, Grecia, ului de la Washington şi prin propunerea de activităţi concrete pentru
pentru Sud-Estul 25 aprilie 1999, Macedonia, promovarea stabilităţii în sud-estul Europei
Europei (SEEI) ca iniţiativă SUA Muntenegru, Republica Coordonarea proiectelor regionale revine Grupului de coordonare pe
Moldova, România, probleme de securitate în Europa de Sud-Est, iar activităţile se
Serbia, Slovenia, Turcia desfăşoară sub conducerea ţărilor participante din regiune, unele
Alte state: Italia, facilitate de către NATO, iar altele sub conducerea NATO
Polonia, SUA, Ungaria
Peste 40 de state Principalele iniţiative create în cadrul PSESE sunt: centrul regional
partenere şi organizaţii SECI pentru Combaterea Criminalităţii Transfrontaliere, înfiinţat la
internaţionale s-au propunerea României, la Bucureşti, în 1999; iniţiativa Anticorupţie
angajat să sprijine ţările (SPAI); Iniţiativa Împotriva Crimei Organizate (SPOC); Iniţiativa
din Europa de Sud-Est: privind Verificarea şi Implementarea Controlului Armamentelor
Albania, (RACVIAC); Consiliul de Consultanţă în domeniul Afacerilor (BAC)

NESECRET
177 din 178
 NESECRET
0 1 2 3
şi Iniţiativa Regională pentru Migraţie, Azil şi Refugiaţi (MAARI),
Bosnia şi Herţegovina, majoritatea înfiinţate în 2000
Bulgaria, Croaţia, Începând cu 2008, RCC are sarcina de a coordona procesul de
Macedonia, Republica cooperare între statele regiunii şi UE, având ca obiectiv consolidarea
Moldova, Muntenegru, programului economic şi social în Europa de Sud-Est, continuarea
România, Serbia. promovării valorilor şi reformelor democratice, susţinerea în
Pactul de Ţări care susţin realizarea aspiraţiilor europene şi euroatlantice a statelor din zonă
Stabilitate pentru 10 iunie 1999, iniţiativa: statele RCC promovează proiecte transregionale în domeniile energetic, de
Europa de Sud-Est la Köln, de către UE şi membre UE, Canada, transport şi infrastructură, iar în funcţie de fondurile atrase din diferite
(PSESE) SUA Elveţia, Japonia, surse dezvoltă proiecte în domeniile de importanţă strategică pentru
Norvegia, Federaţia statele zonei implicate în această iniţiativă
Rusă, Slovacia, SUA, RCC funcţionează pe baza parteneriatului dintre statele participante
Turcia. la SEECP, statele donatoare (Austria, Elveţia, Finlanda, Germania,
La iniţiativă participă: Franţa, Italia, Letonia, Norvegia, Slovenia, Suedia, şi SUA) şi
organizaţii Comisia Europeană, depăşind astfel paradigma PSESE: state
internaţionale (ONU, beneficiare-state donatoare
NATO, OSCE,
Consiliul Europei),
instituţii financiar-
bancare (BIRD, BERD,
BEI, FMI), iniţiative
regionale (OCEMN,
SECI, SECEP, ICE).
UNMIK/Kosovo este
membreu RCC cu
drepturi şi obligaţii
depline

NESECRET
178 din 178
 NESECRET
0 1 2 3
Comisia Europeană a publicat planul-Politica Europeană de
Vecinătate, în martie 2003, privind raporturile politico-economice cu
Belarus, Ucraina, Rusia, acele ţări ce urmau să aibă frontieră cu UE din 2004
Moldova (în Est), În luna iulie 2003, Comisia a publicat un comunicat prin care
Georgia, Armenia şi propune crearea unui singur instrument al vecinătăţii, care includea
Martie 2003, ca urmare Azerbaidjan (în atât obiective de politică externă cât şi de coeziune socială şi
Politica Europeană a cererii statelor Caucazul de Sud), economică. Proiectul a fost conceput pentru o perioadă de 10 ani
de Vecinătate membre făcută la Algeria, Maroc, Libia, Pe data de 9 decembrie 2004, Comisia Europeană a aprobat
(PEV) summit-ul de la Egipt, Tunisia, Israel, acordurile pentru planul de acţiune cu şase state; Israel, Iordania,
Copenhaga, din 2002 Iordania, Siria, Maroc, Moldova, Tunisia, Ucraina, şi, de asemenea cu Autoritatea
Autoritatea Palestiniană Palestiniană. Planuri de acţiune similare au fost semnate apoi cu
(în zona Mediterană) Egiptul, Libanul, Armenia, Azerbaidjanul şi Georgia, în 2005 şi 2006
UE oferă acestor ţări instrumente şi politici de parteneriat privilegiat,
în domeniul economic, politic, cultural şi de securitate. Ele participă
la programe europene privind energia, transporturile, lupta împotriva
traficului de persoane, imigraţia ilegală, combaterea terorismului şi
gestionarea crizelor regionale
Priorităţile stabilite prin planurile de acţiune vor contribui la
apropierea de UE, în domenii precum: dialogul politic în probleme
cum ar fi lupta împotriva terorismului internaţional şi a proliferării
armelor de distrugere în masă; rezolvarea conflictelor regionale;
politica economică şi socială în cadrul unor programe ale UE; comerţ
în concordanţă cu principiile OMC şi standardele UE; justiţie şi
afaceri interne prin cooperarea în domenii precum managementul
frontierelor, migraţia, lupta împotriva terorismului internaţional,
traficul cu fiinţe umane, droguri şi arme, crima organizată, spălarea
banilor şi criminalitatea economico-financiară. De asemenea sunt
vizate proiecte în domenii precum transport, energie, mediulb
înconjurător şi schimbările climaterice
NESECRET
179 din 178
 NESECRET
0 1 2 3
Parteneriatul Estic este menit să echilibreze PEV în componentele
sale, Uniunea pentru Mediterana şi Dimensiunea Nordică, şi
complementează Black Sea Synergy, precum şi alte iniţiative
regionale
Rusia a acuzat UE că PaE este îndreptat împotriva ei şi că UE
urmăreşte să-şi croiască o nouă sferă de influenţă în Europa de Est şi
Caucaz, dar Uniunea a respins aceste acuzaţii şi a apreciat că interesul
Parteneriatul Estic 7 mai 2009, la Praga, Armenia, Azerbaidjan, său vital la frontierele sale răsăritene, este asigurarea stabilităţii,
(PaE) ca urmare a unei Belarus (la nivel tehnic), îmbunătăţirea guvernării şi dezvoltarea economică. Iniţiativa se
propuneri din aprilie Georgia, Republica doreşte mult mai complexă opusă abordării ruse în regiune, în care
2008, a Suediei şi Moldova şi Ucraina predomină nivelul bilateral
Poloniei Parteneriatul Estic va funcţiona după cum urmează: întâlniri
bianuale ale şefilor de stat şi de guvern din cele 27 de state membre
UE şi din statele partenere din Europa de Est şi Caucazul de Sud;
întâlniri anuale ale miniştrilor de externe, care să treacă în revistă
progresele înregistrate şi să furnizeze liniile directoare politice
detaliate; întâlniri bianuale ale oficialilor implicaţi în implementarea
planurilor de reformă în domenii relevante de politică pentru
atingerea obiectivelor PaE
Programele vizate sunt: buna guvernare, circulaţia persoanelor,
transporturi, mediu, educaţie, ocuparea forţei de muncă, ştiinţă.
Iniţiativa se conexează celor existente pe diferite paliere (militar,
Sinergia Mării 14 februarie 2008, la economic) şi vizează crearea unui efect sinergic prin cumularea
Negre (SMN) Kiev, la iniţiativa tuturor efectelor, pentru a se crea în regiunea Mării Negre o zonă de
Bulgariei, Greciei şi stabilitate generatoare de securitate şi cooperare
României România a salutat iniţiativa, considerată ca o adevărată strategie a
UE faţă de arealul pontic, care reflectă pe deplin abordarea şi
principiile româneşti care datează din anii 2003-2004 şi mai ales după

NESECRET
180 din 178
 NESECRET
0 1 2 3
Sinergia Mării Bulgaria, Grecia, 2005, când România a propus formarea unei dimensiuni a Mării
Negre (SMN) România (membre ale Negre în cadrul PESC
UE) Turcia, (potenţială Lansarea iniţiativei a constituit o evoluţie firească dintr-o serie de
candidată la UE), evenimente care ilustrează apropierea constantă dintre UE şi regiunea
Ucraina, Moldova, Mării Negre: aderarea Bulgariei şi României la UE, procesul de
Armenia, Azerbaidjan, preaderare a Turciei, relaţiile speciale cu Rusia, planurile de acţiune
Georgia (unele îşi bilaterale semnate cu Ucraina şi Georgia în cadrul PEV
propun să adere la UE) Împreună cu parteneriatul euro-mediteranean şi cu dimensiunea
şi Federaţia Rusă nordică, iniţiativa conferă PEV întreaga sa dimensiune regională
(parteneriat strategic a În martie 2010, a avut loc la Bruxelles lansarea în cadrul SMN, a
UE) proiectului sectorial privind protecţia mediului în regiunea extinsă a
Mării Negre, eveniment care reafirmă voinţa UE de a continua să
promoveze obiectivele sinergiei, care este complementară
Parteneriatului Estic

SURSA: 1. Mihail E. IONESCU, Regiunea Extinsă a Mării Negre, editura Militară, Bucureşti, 2009.
2. Manualul NATO, Belgia, Bruxelles, 2001.
3. Stan PETRESCU, Apărarea şi securitatea europeană, Editura Militară, Bucureşti, 2006.
4. http:// www.mae.ro/index.php?id=7273&unde=doc.
5. http:// www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=36681.
6. http://www.ec.europa.eu/economy.finance/internaţional/neighbouschcool_policy/index_ro.htm.

NESECRET
181 din 178