REGĂSIREA MAMEI DE AZI ÎN ICOANA MAICII

DOMNULUI

Pogorârea lui Hristos pe pământ şi întruparea Lui ne dau

posibilitatea ridicării la Cer a minţii şi a întregii noastre fiinţe
pământeşti prin contemplarea icoanei Cuvântului.
Îndumnezeirea omului începe cu Fecioara Maria-„şi
Cuvântul trup s-a făcut şi s-a sălăşluit întru noi” ( Ioan 1,3)- prima
cuprinsă de taina înveşnicirii întru fericire. Prin Maica Domnului
cerul se pogoară pe pământ căci în ea „locuieşte trupeşte toată
plinătatea dumnezeirii” ( In. 1, 16).
„Cum să nu fie de Dumnezeu născătoare aceea care a născut
pe Dumnezeu cel de la dânsa întrupat?”1
Maică a Împăratului tuturor , Preacurata se face Împărăteasa
cerului şi a pământului ,dar în acelaşi timp ea este cale către
dumnezeirea Sfintei Treimi pe care Fiul însuşi o revarsă peste
dânsa: „ Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui
Preaînalt te va umbri, pentru aceasta Cel ce se va naşte din tine,
Fiul lui Dumnezeu se va chema” ( Luca 1, 35) .
„Ca din profiră s-a ţesut trupul lui Emanuel înlăuntrul
pântecelui tău Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare ,
pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pe tine te
cinstim” ( Canonul Sf. Andrei Criteanul- cântarea a opta).
„Biserica Ortodoxă acordă Sfintei Fecioare Maria în cadrul
cultului o cinstire deosebită care izvorăşte din prerogativele ei de
Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară, această cinstire
fiind sporită de curăţia trupească şi sufletească a sfintei Fecioare şi
de rolul ei de mijlocitoare pe lângă Iisus Hristos, fiul ei după
trup.”2 Aceasta se realizează prin cuvânt şi icoană. Fiecare slujbă
conţine cel puţin o cântare în cinstea Maicii Domnului şi orice

1
Sf. Ioan Damaschin, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1998, p.44.
2
Îndrumări Misionare, ed. IBM al BOR, Bucureşti, 1986, p. 786.
biserică , chiar de la începuturile construirii ei este vegheată de cel
puţin o icoană cu Fecioara Maria.
„Tandreţea maternă venind din cultul Maicii Domnului aduce
în umanismul creştin o notă cu totul particulară de dulceaţă şi
explică originea sensibilităţii feminine a marilor mistici. Este de
ajuns să privim icoana Maicii Domnului de la Vladimir ( sec XII)
pentru a înţelege ce aduce simţului religios feminitatea arhetipală.
Nici o notă senzuală sau dulceagă , nici un fel de sentimentalism:
poate că avem aici chipul religios cel mai desăvârşit a cărui
privire se înrudeşte cu privirea Tatălui din icoana Sfintei Treimi
pictată de Rubliov. Icoana şi Liturghia, prin limbajul lor propriu
ne învaţă că paternităţii divine îi răspunde maternitatea umană.”3
Maternitatea şi fecioria Mariei ne deschid tainele Împărăţiei
Cerurilor. Icoana îşi împlineşte menirea de „fereastră spre absolut”
( Michelle Quenot). De aceea Sfântul Grigore Palama spune:
„ Dumnezeu a făcut-o pe Maria cu adevărat preafrumoasă. A
strâns în ea toate frumuseţile pe care le împărtăşise celorlalte
creaturi. A făcut din ea frumuseţea ultimă care se ridică de la
pământ la cer.”4
Iconografia bizantină o descoperă pe Maica Domnului în
diferite ipostaze ale întâlnirii cu dumnezeirea: odighitria –
călăuzitoarea; eleusa-mângâietoarea şi oranta- rugătoarea.
Odighitria – Maica Domului călăuzeşte întreg neamul
omenesc către Dumnezeu. Tot aşa şi femeia creştină, prin
rugăciune devine o mărturisitoare a lui Dumnezeu şi astfel este şi
ea o îndrumătoare către Împărăţia Cerurilor.
Eleusa – Mângâietoarea , descoperă mila şi compasiunea
Fecioarei Maria nu numai pentru Fiul său care se răstigneşte pe
Cruce , ci şi pentru fiecare persoană aflată în suferinţă. Femeia
creştină rugându-se Maicii Preacurate descoperă iubirea faţă de
toţi aceia care suferă, cu care ar trebui să fie una simţind în inimă
rănile nefericirii pământeşti.

3
Paul Evdokimov, Femeia şi mântuirea lumii, ed. Christinana, Bucureşti, 1995, p. 160.
4
Pr. Dumitru Stăniloae, Viaţa şi învăţăturile Sf. Grigorie Palama, ed. Anastasia , Bucureşti , 1996, p. 71.
 Oranta- rugătoarea : descoperă vocaţia primordială a
omului , aceea de făptură împreună vorbitoare cu Dumnezeu.
Rugăciunea se extinde de la propria persoană la întreaga omenire:
de la cu pace Domnului să ne rugăm până la Pe Prea sfânta Curata
în care se cuprinde întreaga omenire , pe care contemplându-o
orice femeie creştină este cuprinsă de dorinţa jertfirii în numele lui
Hristos : „ pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui
Hristos să o dăm” . fecioara maria ne ridică prin rugăciune către
cer, ne arată secretul mântuirii- vorbirea cu Dumnezeu şi
ascultarea şoaptelor dumnezeieşti.
„Imaginea Mariei cu pruncul este pentru iconografia
ortodoxă ca şi soarele în jurul căruia se învârt celelalte planete;
căci ea înfăţişează cel mai bine restabilirea armoniei pierdute
dintre om şi Dumnezeu- esenţa mântuirii noastre. Nu în zadar
icoanele Maicii Domnului sunt cele mai numeroase în iconografia
ortodoxă.”5
Regăsirea mamei creştine de azi în icoana Maicii Domnului
comportă două semnificaţii: pe de o parte Fecioara Maria este luată
ca model pentru o viaţă creştină autentică în care esenţa reprezintă
starea de jertfă , smerenie şi rugăciune, iar pe de altă parte privind
chipul Împărătesei Cerului, fiecărei femei creştine i se risipesc
temerile , liniştea se coboară în suflet şi aduce regăsirea făpturii
lui Dumnezeu pe drumul cel drept al mântuirii. Contemplarea
Maicii Fecioare de către mama creştină înseamnă coborârea
binecuvântării lui Dumnezeu la orice suspin pământesc ce trece
prin Fecioara Maria spre Hristos. Roadele acestei întâlniri aduc
celor din apropierea mamei rugătoare – chip al Bisericii în care se
coboară Hristos- după modelul Fecioarei, „ dragoste, bucurie,
pace , îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credinţă,
blândeţe, înfrânare, curăţie” ( Galateni, 5, 22).

5
Monah Savatie Baştovoi Idol sau icoană, ed. Marineasa, Timişoara , 2000, p. 94.