Comunicarea Asertivă

1. Asertivitatea

În literatura de specialitate pentru desemnarea unei comunicări eficiente şi, respectiv, a

conduitelor optime, se întâlnesc tot mai des sintagmele: comunicare asertivă şi comportament
asertiv. Dar ce înseamnă de fapt asertivitatea?

În dicționarul de psihologie, asertivitatea este definită astfel: „caracteristică a unei persoane

care își exprimă cu ușurință punctul de vedere și interesele, fără anxietate și fără să le nege pe
cele ale altora”

Asertivitatea este cea mai eficienta modalitate de solutionare a problemelor interpersonale.

Comunicarea directa, deschisa si sincera permite receptionarea mesajelor fara blocaje si
distorsiuni, ceea ce mentine si imbunatateste relatiile cu ceilalti. Capacitatea de a comunica in
mod asertiv sentimentele, emotiile si gandurile fara a leza integritatea celorlati, reprezinta un
mod eficient de comunicare.

2. Ce este comunicarea asetivă?

Comunicarea asertivă este abilitatea de a vorbi și de a interacționa într-o manieră care ia în

considerare și respectă drepturile și opiniile celorlalți, apărându-ți în același timp propriile
drepturi, nevoi și limite personale. Aptitudinile de comunicare asertivă creează oportunități
pentru discuții deschise, cu o varietate de opinii, nevoi și alegeri care să fie ascultate și luate
în considerare cu respect, pentru a obține o soluție avantajoasă pentru ambele părți la anumite
probleme. Aceasta vă poate consolida relațiile,reducând stresul provocat de conflicte și
oferindu-vă sprijin social atunci când vă confruntați cu momente dificile.

Pe scurt, comunicarea asertivă reprezintă un mod de a te face înțeles în fața celorlalți și, în
același timp, de a respecta drepturile, opiniile și sentimentele celui/celor din fața ta. Fiind
persuasiv, onest și calm, poți să oferi o opinie diferită de a majorității, să evidențiezi o
posibilă problemă sau o consecință a unui comportament.

Lange si Jacubowski (1976) sustineau ca „asertivitatea implica apararea drepturilor personale

si exprimarea gandurilor, sentimentelor si convingerilor in mod direct, onest si adecvat, fara a
viola drepturile altei persoane”.

Wolfe (1982) conceptualizează asertivitatea ca "exprimând orice altă emoție decât anxietatea
unei persoane", în timp ce Lowrence (1997) extinde conceptul de asertivitate la "capacitatea
de a învăța să adaptăm comportamentul la situația interpersonală a cererilor, astfel încât
consecințele pozitive să fie cele mai bune și cele negative - minime.
 3. Stilul Asertiv

Stilul de comunicare asertivă este o combinație între stilul pasiv și cel agresiv. Acest stil
necesită, de asemenea, corectitudine și putere. Acesta caracterizează persoanele care luptă
pentru drepturile lor, dar sunt asertive, rămânând în același timp sensibile la drepturile
celorlalți și astfel lupta pentru ceea ce merită nu va dăuna nimănui. Este vorba de persoane
care sunt relaxate și vorbesc deschis despre sentimentele lor.

Stilul asertiv de comunicare necesită un echilibru între ceea ce doresc aceste persoane și ceea
ce vor ceilalți. La baza acestui stil de comunicare stă atitudinea deschisă față de sine și față de
ceilalți, și ascultarea altor puncte de vedere și respectul pentru ceilalți. Acest stil de
comunicare este cel mai potrivit pentru o relație bună pe termen lung. Studiile arată că
persoanele care tratează într-un stil asertiv de comunicare sunt capabile să ajungă la o
bunăstare emoțională. Acest stil de comunicare vă permite să vă argumentați opinia fără a fi
agresiv și să nu vă simțiți umilit.

4. Caracteristicile comunicării asertive

Primele cinci se referă la caracteristicile non-verbale, iar ultimele patru se referă la

caracteristicile verbale.

1. Contact vizual direct: comunică faptul că persoana nu este intimidată

2. Postura/stanța asertivă: echilibru între privirea prea agresivă și prea slabă
3. Tonul vocii: trebuie să fie puternic, dar nu agresiv (de exemplu, ridicarea vocii)
4. Expresia facială: important să nu se exprime furie sau anxietate
5. Sincronizarea: persoana trebuie să fie conștientă din punct de vedere social pentru a
comunica asertiv la momentul potrivit (de exemplu, a cere o mărire de salariu în mijlocul
unei întâlniri de afaceri nu este probabil să fie bine primită)
6. Claritate: folosirea unor cuvinte specifice care să comunice clar nevoile
7. Non-amenințător: persoana nu trebuie să învinovățească sau să amenințe cealaltă persoană
(de exemplu, ar fi bine să faci asta, altfel)
8. Pozitiv: formularea unei cereri într-un mod pozitiv (de exemplu, "Am cumpărat două
coșuri de rufe. Vrei te rog să-ți pui rufele într-unul dintre ele?") este mai eficientă decât o
cerere negativă (de exemplu, "Vrei să nu-ți mai lași rufele peste tot?")
9. Fără critici: deși ar putea fi tentant, este important să nu te critici pe tine însuți (de
exemplu, "Sunt prea sensibil") sau pe ceilalți ("De ce ești atât de rău?") atunci când încerci să
fii asertiv
 5. Tehnici de comunicare asertivă

O tehnică care îi ajută pe oameni să devină comunicatori asertivi este jocul de rol. Aceasta
este o strategie de schimbare a comportamentului care implică interpretarea unui rol care
poate fi dificil de jucat în viața reală. Consilierii folosesc uneori această tehnică în cadrul
trainingului de comunicare asertivă.

De exemplu, pentru a ține piept unui coleg care tratează nedrept un alt coleg la locul de
muncă, ar putea fi util exersarea tehnicilor verbale și nonverbale de asertivitate (menționate
anterior). Acest lucru poate fi realizat în fața oglinzii sau cu un prieten/membru de familie.
Cercetările arată că jocurile de rol pot fi o modalitate utilă și eficientă de a construi o
comunicare asertivă.

6. Cumunicarea asertivă în 7 pași

Atențiea
Captați atenția într-un mod care să fie de interes pentru a vă asculta unii pe alții. În acest fel,
aveți un spațiu larg deschis pentru a negocia și pentru a evita reacția de respingere care poate
apărea chiar și atunci când îi spuneți celuilalt că doriți să "dați un feedback". Majoritatea
oamenilor urăsc să primească feedback nesolicitat, dar îl acceptă pentru că este "politically
correct".

Situația
Descrieți pe scurt situația. Precizați când, unde și în ce condiții are loc interacțiunea. Fiți scurt
și specific.

Emoția
Spuneți-vă care este pentru impactul emoțional al situației. Fiți, de asemenea, foarte concis.

Reacția
Explicați răspunsul comportamental ca urmare a emoției pe care o resimțiți. Faceți referire la
consecințele emoției resimțite.

Testul
Testați-vă nivelul de preocupare a părții vă oferă o soluție pe care o credeți sau întrebați-o
opinia sa. Nu porniți cu ideea că soluția dvs. este singura corectă. de fapt, dacă soluția vine de
la el, este mai probabil să o pună în practică, conform legii persuasiunii numită legea
persuasiunii consecvenței.

Implicarea
Implicați-vă împreună cu celălalt în găsirea unei metode de monitorizare a progresului noului
comportament. Întrebați-l ce ar putea face, deoarece este nevoie ca noul comportament să fie
ușor de reproductibil, și să vă ofere feedback pentru a vă ajuta mai departe.
Valorificarea
Mulțumiți-i interlocutorului că v-a ascultat și că este dispus să accepte noile condiții. Arătați-i
că pentru dumneavoastră relația cu el este valoroasă și importantă.

Concluziile
Asertivitatea este un instrument de comunicare util. Aplicarea sa este contextuală și adecvată
în toate situațiile. Folosirea bruscă a asertivității poate fi percepută ca un act de agresivitate
de către ceilalți.

7. Concluzii

Comunicarea asertivă este un mod de comunicare a sentimentelor, gândurilor și convingerilor

într-o manieră deschisă și onestă, fără a încălca drepturile. altora. Comunicarea asertivă este
ceea ce ar trebui să urmărim cu toții, deoarece este cea mai bună variantă pentru a ne satisface
nevoile personale dar și nevoile celeilalte persoane, astfel, toată lumea ajunge să fie fericită.

8. Exemplu Personal

În momentul în care am schimbat locul de muncă, am fost nevoit să mă adaptez unui nou stil
de a lucra și să mă integrez într-un nou colectiv. Am încercat pe cât de mult posibil să aflu
care sunt așteptările colegilor din partea mea, care sunt responsabilitățile dar și limitele.

După o perioadă de timp, lucrând la un proiect în care eram responsabil cu comunicarea

directă cu clientul și cu crearea designului pentru o aplicație, un coleg mi-a transmis că nu îi
place cum arată o anumită parte a a designului, clientul fiind deja mulțumit.

În acel moment, m-am simițit atacat și prima reacție a fost să îi ofer o serie de contra-
argumente. Dar, m-am gândit că o reacție agresivă nu ar fi fost cea mai bun modalitate de
comunicare așa că am început să-i adresez mai multe întrebări, pe un ton calm, pentru a afla
mai multe detalii. Am constat ulterior faptul că problema era una mai degrabă tehnică decât
una de design, fiind mai greu de implementat și cu un timp mai îndelungat.

În final, am găsit o soluție pentru a păstra direcția vizuală printr-o modalitate mai ușor de
implementat, prezentând care sunt limitele pe care nu le pot schimba.