Alexandru Lapusneanul

de costache Negruzzi

Costache Negruzzi este intemeietorul nuvelei istorice romanesti. Capodopera

creatiei sale este considerata nuvela de inspiratie istorica ,,Alexandru
Lapusneanul’’. Publucata in primul numar al revistei ,,Dacia literara’’ si apoi
republicata in volumul ,,Pacatele tineretilor’’ 1857, nuvela ilustreaza stralucit
doctrina estética a romantismului precum si caracteristicile nuvelei istorice.
Fascinat de historia nationala, Negruzzi se opreste asupra sangerosului veac
al XVI-lea, evocand cea de-a II-a domnie a lui Alexandru Lapusneanul 1564-
1569. Din ,,Letopisetul tarii Moldovei’’ de Grigore Ureche selecteaza informatii
despre: imprejurarile sosirii lui Lapusneanu cu oaste straina, in 1564, si despre
solia celor patru boieri trimisi de Tomsa , fuga acestuia in Polonia si actiunile
represive ale Lapusneanului impotriva boierilor, uciderea celor patruzeci si
sapte de boieri si moartea prin otravire a lui Alexandru Voda. Desi majoritatea
evenimentelor narate sunt atestate documentar, Negruzzi isi ingaduie anumite
libertati fata de adevarul istoric. Astfel il reprezinta pe Motoc ca mare vornic a
lui Lapusneanu, cu toate ca, in crónica se preciseaza ca Motoc, Veverita,
Spancioc si Stroici l-au insotit pe Tomsa in exil si au fost ucisi la Liov, in urma
acuzatiei de complot. Episodul mortii lui Motoc, dat prada multimii razbratite,
este inspirat din crónica lui Miron Costin, care relateaza imprejurarile similare
ale uciderii unui boier, Batiste Veveli. Negruzzi nu creeaza asadar, persoanje, ci
le modifica destinul pentru a spori dramatismul si complexitatea scenariului
epic, pentru a accentua natura malefica a protagonistului.
Titlul situeaza in centrul naratiunii personajului, eroul literar de mare forta,
complex, viu. Forma articulata a numelui da culoare epocii (arhaism
morfologic).
Tema istorica, prezinta cea de-a doua domnie a lui Alexandru
Lapusneanul. O tema secunda, de natura romántica, este cea a destinului
unui tiran, urmarind marirea si prabusirea acestuia, evvolutia de la orgoliu si
cruzime la singuratate si la teroarea de a fi neputincios in fata mortii.
Naratiunea este heterodiegetica. Naratorul relateaza la persoana a III-
a, iar perspectiva lui este, in general, obiectiva. Discursul auctorial genereaza
insa o atitudine romántica de implicare subiectiva prin comentariile
explicative ,,ca sa traga inimile norodulu’’ anticipative ,,se cunoaste ca
mediteaza vreo noua moarte’’, epitetele calificative ,, cuvantare desantata’’,
,,uratul carácter’’ ,,marsav curtean’’’ si metafora din final ,,pata de sange in
istoria Moldovei’’.
Timpul naratiunii este cel real, istoric 1564-1569, iar timpul nararii este
ulterior. Spatiul ales alcatuieste un decor romantic, mai intai, cortul din
dumbrava de la Tecuci apoi palatul domnesc din Iasi si mitropolia ia, in
ultimul capitol, curtea domneasca din cetatea Hotinului.
Compozitional nuvela este alcatuita din patru capitole, avand fiecare
functia unui act din teatral clasic (decorurile sunt diferite). Principiul de
compozitie este cel cronologic. Singura abatere de la acest principiu este
secventa restrospectiva din capitolul al doilea in care evoca destinul urmasilor
lui Petru Rares (fratii Stefan, Ilie). Motivurile subliniaza natura conflictului
dezvoltat in fiecare capitol.
Primul capitol are ca motto cuvintele lui Lapusneanul prin care se
fixeaza condlictul principal al nuvelei ,,Daca voi un ma vreti eu va vreu’’. Acest
capitol contine expozitiunea si intriga: Lapusneanul se intoarce in Moldova cu
sprijinul turcilor pentru a-si recupera tronul pierdut in urma tradarii boierilor.
La granita este asteptat de o solie formata din 4 boieri care incearca sa-l
convinga sa renunte fiindca tara un il doreste: hotarat si ambitios el le da
replica celebra ,,daca voi un ma vreti eu va vreu’’.

Intriga o reprezinta dorinta de razbunare a domnitorului fata de boierii

tradatori.
Capitolul al doilea are ca motto un avertisment lasat de vaduva unui
boier ucis de Lapusneanul care adreseaza catre sotia domnitorului ,,ai sa dai
seama, doamna!’’. Ajuns la putere Lapusneanul se impune si incearca sa-si
candideze autoritatea prin violenta: incendiaza cetatile, dizolva armata si ucide
boierii pentru cea mai mica greseala. Cand sotia lui, impresionata de lacrimile
vaduvei ii cere sa inceteze, el se arata incitat de aceasta indrazneala, dar ii
promete ca va sfarsi seria crimelor si ii va oferi ,,un loc de frica’’.
O secventa semnificativa din capitolul al treilea care contine punctul
culminant al nuvelei este scena de la biserica, unde Lapusneanul rosteste un
discurs prefacut despre iertare si impacare invitandu-i pe boieri la un ospat al
prieteniei. Planul sau se dovedeste a fi unul diabolic pentru ca el va pornucii
uciderea acestora, iar ca semn al satisfactiei sale va aseza capetele lor sub
forma de piramida. Tot acum gaseste prilejul potrivit de a scapa de lingusitorul
Motoc pe care il ofera, fara nici un regret, poporului adunat in fata curtii
domnesti ,,Capul lui Motoc vrem’’.
Capitolul patru are ca motto replica lui Lapusneanul ,,de ma voi scula
multi pre multi am sa popesc si eu!’’ prin carea cesta ii ameninta cu moartea
pe cei din jur. Dupa uciderea celor patruzeci si sapte de boieri, domnitorul
incepe sa recurga la diferite metode de tortura pentru a se razbuna.
O alta secventa semnificativa este aceea cand se imbolnaveste de
liguare si se retrage de la cetatea Hotin, iar in momentele de agonie ii
coplesesc mustrarile de constiinta si are sa fie calugarit cand se va afla in
influenta mortii, sperand astfel ca intr.-o reconciliere cu divinitatea.
Cand isi revine pentru scurt timp e iritat de faptul ca a ramas fara putere
si ii ameninta cu moartea pe toti provocand astfel o groaza si determinandu-i
sa puna la cale otravirea lui. Dupa ce este otravit neputinta si slabiciunile il
coplesesc, iar indurarea pe care le-o cere celor doi boieri exprima strigatul
disperat al celui care un poate face fata prompriei suferinte ,,Injunghie-ma…
fie-ti mila! Scapa-ma de durerea ce ma sfasie’’. Astfel calaul devine victima si
accesiunii sale fortate ii corescunde in final un destin lipsit de glorie.
Asadar, Lapusneanul ramane in historia Moldovei drept un domnitor
crud, critica lirerara considerando-l ,,un tiran inzestrat cu placerea de a
costruii spectacole’’ (Grigore DImisionu).