Geografie[modificare 

| modificare sursă]

Munții British Empire din nordul insulei Ellesmere

În nordul insulei Ellesmere se întinde Marea Lincoln și Oceanul Arctic, la est este despărțită de

Groenlanda prin strâmtoarea Nares și golful Baffin, la sud strâmtoarea Jones o desparte
de insula Devon, iar la est se învecinează cu insula Axel Heiberg, de care o
despart strâmtorile Eureka și Nansen.
Ea are o linie de coastă foarte neregulată, caracterizată prin prezența a
numeroase fiorduri și peninsule.
Sud-estul insulei cuprinde zonele cele mai nordice ale Scutului Canadian. La vest de acesta se
află un platou format în era paleozoică, iar la nord, ocupând majoritatea insulei, se
află munți formați din roci sedimentare care aparțin de sistemul muntos al Cordilierei Arctice.
[4]
 Cel mai înalt punct de pe insulă, vârful Barbeau (2616 m) din Munții British Empire, este și cel
mai înalt vârf din arhipelagul arctic canadian și de fapt și din estul Americii de Nord.[3] Munții sunt
acoperiți în general de calote glaciare, prin care pătrund doar vârfurile mai înalte, formând așa-
numitele nunatak-uri.[5]
Cel mai mare lac de pe insulă este lacul Hazen, cu o suprafață de aproximativ 540 km2.[6] Pe
insula Ellesmere există numeroase pârâuri și râuri relativ scurte, alimentate de calotele glaciare și
de ghețari.

Calote glaciare și ghețari[modificare | modificare sursă]

Ghețarul Brent din Munții Osborn, insula Ellesmere

O parte semnificativă a insulei Ellesmere, cca. 84.000 km2[7] este acoperită de calote glaciare și
de ghețari. Până în secolul al XX-lea, coasta de nord-vest a insulei era acoperită de o platformă
de gheață cu suprafața de 8.900 km2, însă în secolul trecut aceasta s-a redus cu cca. 90 %,
formându-se platformele de gheață separate Alfred Ernest, Ayles, Milne, Ward Hunt și Markham.
[8]
 Un studiu din 1986 a arătat că între 1959 și 1974, din platformele de gheață Milne și Ayles s-a
desprins un volum de gheață de 3,3 km3, corespunzând unei suprafețe de 48 km2.[9] Platforma de
gheață Ward Hunt, pe coasta de nord a insulei Ellesmere, a fost afectată de o desprindere
masivă (600 km2) în 1961-1962[9] și apoi a pierdut cca. 27% din grosime între 1967 și 1999.[8] Alte
desprinderi din platforma de gheață Ward Hunt au avut loc în vara anului 2002[10] și în iulie 2008.
[11][12]
 Platforma de gheață Ayles, cu o suprafață de 66 km2, s-a desprins complet în 13
august 2005.[13]