Cîrciumaru Alexandra Ioana

Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor

An 3,specializarea CIG

Orientul Antic
CUPRINS:
-Ce este Orientul Antic?

- Mesopotamia

- Modul de viață:
-locuință
-hrană
-familie
-practici sociale
-credința în zei

- Matematica babiloniană

-Moșteniri culturale din Egiptul Antic

Ce este ORIENTUL ANTIC?
Era localizat între N-E.Africii, E.Mării Mediterane, țărmurile
Oceanului Indian și Pacific. Spațiile  istorice ale Orientului antic au fost:
Mesopotamia ,Palestina,Fenicia,Egipt ,Persia ,India,China.Popoarele
orientale antice și originile lor erau :sumerieni ,mezi,
perși(indoeuropeni),babilonieni/amoriți, akkadieni, asirieni, chaldeeni ,
evrei ,fenicieni( semiți), egipteni (semito-hamiți) , indieni (multirasiali)
chinezi (mongolici).Agricultura se practica pe văile fluviilor .
Termenul de Orient Apropiat nu este utlizat pe scară largă astăzi.
Acesta a supraviețuit datorită unui erudit din secolul al XIX-lea când a
fost folosit pentru a indica rămășițele Imperiului Otoman de pe Malul de
est al Mării Mediterane . Antichitatea a început odată cu inventarea celor
dintâi sisteme de scriere și apariția primelor orașe-stat. Toate marile
civilizații ale lumii orientale (mesopotamiană, egipteană, indiană) au avut
nevoie pentru a se naște, a se dezvolta și a evolua de condiții
geografice, climatice și umane deosebit de favorabile.
Civilizația Egiptului Antic a influențat de multe ori civilizația Orientului
Antic. Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu reprezintă locul apariției roții,
plugului, a cărămizilor, a boltei în arhitectura și a multor altor descoperiri
esențiale și astăzi pentru umanitate. India și China au creat cultura
orezului, țesăturile din bumbac, moara de apă, busola, praful de pușcă,
etc.

Mesopotamia
Mesopotamia este o regiune din Orientul Apropiat, care în prezent
ține parțial de Irak, parțial de Siria de est și parțial de Turcia de sud.
Numele provine din cuvintele grecești  mesos "între" și potamos "râu",
referindu-se la zona dintre râurile Eufrat și Tigru
(râu) (denumirea arabă este "Bayn Nahrain" "între două râuri").
Suprafața fertilă udată de aceste două râuri este cunoscută ca fiind
"Leagănul Civilizației omenirii", aici dezvoltându-se
primele societăți alfabetizate. Nu a existat niciodată o entitate politică
sau o țară numită Mesopotamia, și nici nu există granițe definite; numele
e unul convențional, inventat de istoricii greci pentru a se referi la aria
geografică largă dintre cele 2 râuri.

În Mesopotamia au existat unele dintre cele mai

importante civilizații din lumea antică, precum sumerienii, akkadienii,
chaldeenii, babilonienii, și asirienii. Aici au existat și unele culturi
preistorice majore, precum Ubaid și Jemdet Nasr, precum și orașul
Jarmo.
Exista o bogată zonă agricolă numită ”Semiluna roditoare”
( „Cornul abundenței”).Cultivau cereale ,creșteau animale ,făceau  unelte
din metal, podoabe de aur și argint, sticlă, vase din
ceramică(metal),prelucrau  piei, lână, fibre textile,făceau comerț prin troc
apoi cu ajutorul monedei .Vindeau și cumpărau cereale, vin, fructe, ulei,
produse de lux, sclavi , pe rute precum “Drumul mătăsii”, mări și fluvii.
 Transporturile terestre se desfășurau cu sania și care cu roți iar cele
fluviale și maritime cu bărci(corăbii) cu vâsle și pânze.Oamenii extrăgeau
minereuri de fier,aur,argint,marmură,sare etc. Popoarele orientale antice
au inventat roata, roata olarului, cuptoarele pentru arderea ceramicii şi
pentru topit minereul, roata pentru găleţile de scos apă, cărămida ,
instrumente de scris,scrierea, hârtia,  cifrele,planul înclinat.

Modul de viață

Locuința
În Mesopotamia, casele oamenilor de rând și palatele regale erau
construite din aceleași materiale: cărămidă uscată la soare sau în
cuptoare, făcută din lut amestecat cu paie. Dimensiunile, numărul de
camere sau mobilierul erau aspectele care îi deosebeau pe cei bogați de
săraci. O casă modestă avea 25-30 metri pătrați, iar cele ale oamenilor
înstăriți puteau avea chiar și un etaj.. Mobilierul, însă, nu era variat – o
masă, câteva scaune și taburete joase. Locul de odihnă peste noapte
era o rogojină așezată direct pe podea, lăsând oamenii pradă insectelor,
scorpionilor și șerpilor. Patul era, desigur, un lux rezervat doar celor
avuți. Din dormitorul-sufragerie se trecea în bucătărie, unde erau așezate
laolaltă moara de măcinat manuală, blidele, cratițele, mai multe găleți și
cupe (tacâmurile au fost inventate mult mai târziu).
Hrana

Hrana, care aducea în jurul mesei toți membrii familiei, se constituia

mai cu seamă din cereale, făina fiind ingredientul principal. În cuptor era
coaptă o lipie, servită cu garnitură de legume și însoțită de o fiertură din
lapte și miere. „Desertul“ se gătea tot cu miere, dar și cu susan, prețiosul
produs din cereale fiind și aici nelipsit. Cei bogați aveau la masă carne
de toate felurile: pește, păsări (porumbei, rațe, gâște), cornute și ovine și,
desigur, vânat.

Familia
 Locuințele sărăcăcioase, dar și palatele celor bogați erau ocupate de
familii, alcătuite din părinți și copii. Cu ocazia căsătoriei, părinții băiatului
ofereau un dar tinerei familii, iar părinții fetei îi acordau acesteia o sumă
de bunuri, cu titlul de zestre, care era apoi transmisă copiilor.

Credința în zei

Oamenii din Orientul Antic credeau în zei, având o religie politeistă.

Fiecare popor și fiecare așezare avea zeii săi. Aceștia erau considerați
atotputernici, stăpâni ai pământurilor și ai oamenilor. De exemplu,
sumerienii din Mesopotamia îl aveau ca zeu principal pe Enlil "Zeu al
Vântului",care apare în numeroase scrieri de pe tăblițele de piatră/lut
sumeriene, akkadiene, hittite, canaanite și mesopotamiene.
 Spre deosebire de mesopotamieni,egiptenii îl aveau ca zeu pe Ra
(sau Amon-Ra, Soarele).
Ra era un zeu egiptean care reprezintă o personificare a soarelui, fiind
cel mai puternic dintre toți zeii. Era venerat la Heliopolis (Cetatea
Soarelui). Reprezentarea obișnuită era a unui om cu un cap de șoim și
cu un disc solar deasupra capului.
Călătorea prin lumea subterană în fiecare noapte în nava sa, și era
protejat Mehen. Se spune că atunci când RA sfârșea călătoria subterană
soarele răsărea din nou pe cer, dar Seth, stăpân al deșertului, trimitea
mereu un șarpe-demon , numit Apophis , care , să împiedice acest fapt.
Simbolurile lui Ra sunt discul și cercul cu un punct înăuntru.

Practici sociale

În Mesopotamia, femeia se bucura de anumite drepturi: putea

să circule liberă, să încheie contracte și să facă negoț, dar era
supusă autorității bărbatului, ca și copiii. Unii copii puteau să
învețe o meserie sau să se instruiască în școli. Datorau, însă,
respect părinților care, după posibilități, le lăsau mai cu seamă
pământ băieților și bunuri din gospodărie fetelor. Funcționa și
solidaritatea – o datorie bănească, de exemplu, era asumată de
toți membrii familiei. Copiii se obligau să-și îngrijească părinții
odată cu înaintarea lor în vârstă și să le păstreze vie amintirea
după ce nu mai erau.

Majoritatea populației din societățile orientale era alcătuită din

oameni liberi, agricultori, meșteșugari și negustori, obligați să
muncească la construcții de interes public și să achite dări
statului, uneori în natură. Alături de ei, în lumea asiro-
babiloniană, prizonierii de război și datornicii intrau în categoria
sclavilor, aflați întru totul la dispoziția stăpânilor lor – puteau fi
cumpărați, vânduți sau lăsați moștenire. Ei erau obligați să
muncească în agricultură sau la marile construcții (palate,
temple, sisteme de irigație). Puteau deține unele bunuri, să
practice negoțul sau să depună mărturie în justiție, iar în situații
excepționale se puteau chiar elibera.

Matematica babiloniană

     Matematica babiloniană se referă la matematica locuitorilor

Mesopotamiei (Irakul modern) din perioada timpurie sumeriană, trecând
prin perioada elenistică, până aproape de începuturile creştinismului.
Numele de matematică babiloniană se datorează Babilonului, ca centru
de studiu. Mai târziu, sub imperiul arab, Mesopotamia, în special
Bagdadul, a devenit, odată în plus, un centru important de studiu pentru
matematicienii islamici.
Spre deosebire de dovezile puţine ale matematicii egiptene, cunoştinţele
noastre despre matematica babiloniană provin din cele aproximativ 400
de tăbliţe din argilă, descoperite de arheologi începând cu 1850. Scrise
în cuneiforme, tăbliţele au fost inscripţionate în timp ce argila era încă
moale şi arse apoi în cuptoare sau la soare.
          Majoritatea tăbliţelor din argilă descoperite datează din perioada
1800-1600 I.C. şi în ele se tratează subiecte care includ fracţii, ecuaţii
pătratice şi cubice, calculul unor numere remarcabile. De asemenea,
tăbliţele includeau tabele de înmulţire şi metode de rezolvare a ecuaţiilor
liniare şi pătratice. Tăbliţa babiloniană YBC 7289 dă o aproximare a lui
√2 cu 5 cifre zecimale.

S-a descoperit că utilizau un sistem de numerație sexagesimal (în baza

60). De aici provine actualul sistem, cu ora de 60 de minute, și ziua de
24 de ore, precum și cercul de 360 de grade. Calendarul sumerian avea
și săptămânile de câte șapte zile. Deoarece făceau socoteli cu numere
foarte mari au întocmit o tabelă a înmulțirii de la 1 la 18.000.
 Dovezile timpurii ale textelor matematice datează din perioada
sumeriană, în care au aparut primele civilizatii în Mesopotamia. Atunci s-
a dezvoltat un sistem complex de metrologie, datând din anii 3000 I.C. În
jurul anilor 2500 I.C., sumerienii au scris tabele de multiplicare pe tăbliţe
de argilă, făceau exerciţii geometrice şi probleme de divizibilitate.
Primele dovezi ale numerelor babiloniene datează de asemenea din
aceasta perioadă.

Moșteniri culturale din Egiptul Antic

 Egiptul Antic a contribuit cu o serie de invenţii şi inovaţii utilizate în
mod regulat în zilele noastre. Egiptenii puneau o deosebită valoare pe
igiena personală, astfel încât îmbăierea zilnică, pieptenele şi periile,
machiajul, dar şi parfumurile au fost fie inventate, fie îmbunătăţite de
către ei.

De asemenea, au inventat periuţa şi pasta de dinţi, menta pentru

respiraţie şi deodorantul sub formă de tămâie. Stomatologia a fost
dezvoltată şi de egipteni, la fel şi practica medicului de a lua istoricul
pacientului în vederea  diagnosticării bolii.

Unele dintre primele clinici şi şcoli de medicină din lume au fost înfiinţate
în Egipt. Arhitectura egipteană a dezvoltat adevărata piramidă şi
obeliscul, precum şi tehnicile prin care acestea au fost realizate. Deşi
inginerii din zilele noastre încă nu înţeleg modul în care egiptenii au
construit astfel de monumente, structurile au reprezentat sursă de
inspiraţie pentru cei care i-au succedat pe egipteni.

În agricultură, egiptenii au preluat metode de irigare de la Hyksos. De

asemenea, aceştia au dezvoltat concepte babiloniene despre astronomie
şi astrologie, calendar şi matematică. Literatura egipteană , în special a
Regatului Mijlociu, a stabilit forma baladei romantice şi a dialogului literar
/ filozofic (mai târziu făcută cunoscută prin operele lui Platon ). Religia şi
filozofia egiptenilor au fost recunoscute de mult timp ca influenţând
filosofia greacă , precum şi religiile ulterioare, precum creştinismul şi
islamul , în special prin conceptele de viaţă eternă, judecată după moarte
şi recompense / pedepse în viaţa de apoi.
 Bibliografie

https://microistoria.wordpress.com/2019/07/05/mini-eseuri-
orientul-antic-vladi-ld/
https://gherasimalexandru.weebly.com/orientul-apropiat-antic.html
https://istoriiregasite.wordpress.com/2017/11/04/mediul-natural-si-
viata-cotidiana-in-orientul-antic/#more-48619
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cum-se-traia-in-
sumerul-antic
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mesopotamia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Enlil
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ra_(zeu_egiptean)