C. A.

Rosetti
La 2 iunie 1816 în București, din două familii de renume, se naște C. A. Rosetti. Tatăl
său,  Alexandru Rosetti, se crede că ar fi fost urmașul lui Ioan Rosetti fiul lui Antonie Voievod.
Mama sa că se numea Elena Obedeanu si că se trăgea din familia Crețeanu. Acesta a fost una
daca nu cea mai importantă persoană din viața lui Rosetti, punându-și amprenta asupra
caracterului si personalității sale. La vârsta de numai 13 ani rămâne orfan de tată și este crescut
de către mama sa, Elena, si de către fratele său mai mare Dimitrie. Moartea mamei sale survenită
la 13 decembrie 1844 a fost cel mai dureros eveniment din tinerețea sa. Acest moment tragic a
fost subiectul principal al unor numeroare reflecții medicale, etice și filosofice ale tânărului
revoluționar.
Acesta și-a început studiile in sânul familiei, alături de Corneasca, fiind singura care-i
putea face față comportamentului lui Rosetti. Mai târziu tânărul revoluționar urmează cursurile la
școala Sf. Sava, unde se deschisese clasa de limba franceză. În 1833 la frageda vârstă de 16 ani
intră în oștirea națională înființată prin Regulamentul Organic. Cariera militara a lui Rosetti se
încheie relativ repede, în jurul anului 1836. În anul 1843 ia  parte la înființarea societății secrete
Frăția, împreună cu N.Balcescu, Ch.Tell și I.Ghica. În anul 1845 pleacă în Franța, la Paris.

Informațiile despre influența lui Rosetti asupra revoluției din 1848 ne sunt limitate, acesta
notând: “Păcat și de o mie de ori păcat că nu am avut jurnalul meu tocmai în anul cel mai bogat de
întâmplări și emoții. Am fost tată și am avut luptele revoluției, luptele în guvern, căderea noastră, arestările,
voiajul și în sfârșit scăparea”.  În timpul revoluției, Constantin Alexandru Rosetti a fost unul dintre
liderii curentului radical al revoluționarilor, secretar al Guvernului provizoriu și redactor al
ziarului "Pruncul român". După înfrângerea guvernului revoluționar, face parte din primul lot de
exilați, urcați de turci cu două plute în susul Dunării, până la granița cu Austria. De aici pleacă
spre Franța prin Ungaria, Croația și Austria. Ajunge la Paris în decembrie 1848 [1]. În anii
exilului (1848-1857) a contribuit la editarea revistei "România viitoare" și mai ales a revistei
"Republica Română", în care a militat pentru unirea principatelor într-un stat democratic.

La întoarcerea din exil, Rosetti acesta a intrat în țară cu pașaport de la

ambasada otomană și cu concursul unor cercuri evreiești[2]. După revenirea în țară, a editat ziarul
liberal-radical "Românul" și a avut un rol de seamă în Adunarea ad-hoc și în alegerea
lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor și în Țara Românească. A fost unul dintre
conducătorii Partidului Național Liberal, creat în anii 1874-1875, dar în 1884, intrând în conflict
cu Ion Brătianu, a organizat o disidență liberală. A susținut cu entuziasm proclamarea
independenței țării și participarea României la războiul ruso-turc din 1877-1878. A fost în mai
multe rânduri ministru și președinte al Camerei Deputaților. A făcut parte din primul guvern al
lui Carol I, fiind pentru câteva luni ministru al "Instrucțiunii publice și Cultelor". A fost de două
ori primar al Capitalei. În amintirea revoluționarului român, în București există strada C.A.
Rosetti și Piața C. A. Rosetti, unde tronează Monumentul lui C. A. Rosetti.