Teste chim.

farm 1 totalizare
Chimia farmaceutică este ştiinţa care, bazându-se pe legile fundamentale ale ştiinţelor chimice:
A. Elaborează metode de obţinere a substanţelor medicamentoase, studiază proprietăţile lor chimice
şi fizice
B. Studiază corelaţia dintre structura chimică a substanţelor medicamentoase şi acţiunea lor asupra
organismului
C. Elaborează metode de determinare a controlului calităţii pentru substanţelor medicamentoase
D. Studiază modificările ce au loc la păstrarea substanţelor medicamentoase
E. Studiază compoziţia chimică a produsului vegetal

Chimia farmaceutică are legătură strânsă cu alte discipline de profil:

A. Chimia analitică
B. Chimia toxicologică
C. Farmacia socială
D. Tehnologia medicamentelor
E. Farmacognozia

Chimia farmaceutică se bazează pe legităţile comune ale disciplinelor:

A. Chimia anorganică
B. Chimia analitică
C. Chimia organică
D. Chimia fizică şi coloidală
E. Farmacologia

Căile de elaborarea noilor substanţe medicamentoase sânt:

A. Studierea metabolismului compuşilor chimici
B. Screening farmacologic ale substanţelor chimice
C. Reproducerea compuşilor biologic activi naturali
D. Studierea efectelor adverse ale substanţelor medicamentoase cunoscute
E. Modificarea structurii compuşilor biologic activi naturali

Criteriile analizei farmaceutice sânt:

A. Reproductibilitatea
B. Concentratia reagentilor
C. Selectivitatea metodei
D. Exactitatea
E. Sensibilitatea

Monografii unificate pentru substanţelor medicamentoase în Farmacopeea de Stat ed. XI sunt:

A. Solubilitatea
B. Reacţiile comune pentru determinarea identităţii
C. Determinarea conţinutului de substanţă
D. Cercetarea purităţii şi limitele de impurităţi admise
E. Determinarea pH-ului
Monografii unificate la analiza substanţelor medicamentoase în Farmacopeea de Stat ed. XI sunt:
A. Determinarea culorii substanţei
B. Determinarea apei şi a substanţelor volatile
C. Determinarea azotului în compuşii organici
D. Determinarea temperaturii de topire
E. Metoda de ardere în balonul cu oxigen

Criterii subiective de apreciere a calităţii medicamentelor sunt:

 A. Culoarea
B. Mirosul
C. Indicele de refracţie
D. Aspectul exterior (descrierea)
E. Temperatura de topire

Metodele de obţinere ale substanţelor medicamentoase sânt:

A. Sinteza organică completă
B. Sinteza parţială pe baza substanţelor naturale de origine vegetală
C. Obţinerea din materie primă vegetală
D. Screening biologic
E. Sinteza microbiologică

Se supun oxidării la păstrarea incorectă substanţele medicamentoase care conţin grupe funcţionale:
A. Hidroxil fenolic
B. Aldehidă
C. - cetolică
D. Esterică
E. Lactonică

La păstrarea incorectă a substanţelor medicamentoase, care conţin în molecule hidroxil fenolic, au loc
procesele chimice de:
A. Hidroliză
B. Reducere
C. Oxidare
D. Condensare
E. Polimerizare

La păstrarea incorectă a substanţelor, ce conţin în molecule grupe esterice, au loc procese chimice de:
A. Descompunere
B. Oxidare
C. Reducere
D. Hidroliză
E. Condensare

Substanţele, care interacţionează cu oxidul de carbon din aer se referă:

A. Preparatele cu conţinut de enzime
B. Organopreparatele
C. Sărurile alcaloizilor
D. Glicozidele
E. Sărurile metalelor alcaline şi a acizilor organici slabi

Factorii, sub acţiunea cărora substanţele se pot schimba la păstrare, sunt:

A. Temperatura
B. Umiditatea
C. Presiunea atmosferică
D. Alcalinitatea sticlei ambalajului
E. Oxidul de carbon din aer
În DAN se consideră constante fizice:
A. Solubilitatea
B. Puterea rotatorie specifică
C. Temperatura de topire
D. Culoarea solutiei
E. Absorbanţa(densitaea optica)

La controlul purităţii (substante straine) după DAN se identifică:

A. Cenuşa de sulfaţi
B. Cercetări la puritate şi limite admisibile de impurităţi
C. Impurităţile specifice
D. Temperatura de topire
E. Pierderea în masă la uscare

La criteriile obiective de apreciere a calităţii medicamentelor se referă:

A. Valoarea pH-lui
B. Temperatura de fierbere
C. Aspectul exterior (descriere)
D. Indicele de refracţie
E. Temperatura de topire

Esteri compuşi, se obţin la interacţiunea alcoolilor cu:

A. Acizi carboxilici
B. Anhidridele acizilor.
C. Alcooli poliatomici.
D. Amidele acizilor carboxilici
E. Acizi anorganici

Pentru sinteza substanţelor medicamentoase se folosesc următoarele grupe de reacţii chimice:

A. Reacţii de substituţie
B. Reacţii de transformare a substituenţilor
C. Reacţii de reducere.
D. Reacţii de oxidare.
E. Reacţii de polimerizare
La sinteza substanţelor medicamentoase se folosesc pe larg reacţiile de substituţie:

A. RHx + х Н2SO4 → R(SO3H)x + x H2O

B. RHx + x Нal2 → RHalx + x HHal
C. RHx + x HNO3 → R(NO2)x + x H2O
D.

E.

În Farmacopee sânt date metodele de identificare a impurităţilor cationilor:

A. Zincului
B. Ferului
C. Calciului
 D. Potasiului
E. Metalelor grele

Impurităţile, care sunt depistate în concentraţii admisibile, trebuie comparate cu:

A. Solventul
B. Soluţia etalon de tulbureală
C. Soluţia etalon la o anumită impuritate
D. Soluţia etalon, compusă din soluţia etalon pentru determinarea impurităţii şi reactivul de bază
E. Soluţia etalon de culoare

Treo- şi eritro- stereoizomeria e legată de prezenţa în structură moleculei a:

A. Hidroxilului alcoolic secundar
B. Radicalului de ciclohexan
C. Atomului chiralic de carbon
D. Câtorva atomi chiralici de carbon, ce au pozitii diferite
E. Doi atomi chiralici de carbon vecini

Procesele chimice de degradare, ce au loc la păstrare, sunt:

A. Oxidarea
B. Hidroliza
C. Condensarea
D. Polimerizarea
E. Interacţiunea cu dioxidul de carbon

Pentru obţinerea eterului, la alcool e necesar de adăugat:

A. Amină primară
B. Hidrazină
C. Uree
D. Alcool
E. Acid carbonic
Către constantele fizice, care caracterizează gradul relativ de puritate a substanţelor medicamentoase se
referă:
A. Temperatura de topire
B. Gradul de albeaţă a pulberilor
C. Vâscozitatea
D. Temperatura de descompunere
E. Temperatura de solidificare

În analiza farmaceutică , pentru determinarea identităţii substanţelor medicamentoase se folosesc

următoarele constante fizice:
A. Puterea rotatorie specifică
B. Solubilitatea
C. Indicele de absorbţie
D. Indicele de refracţie
E. Temperatura de topire

La alcaloizi se referă compuşii organici de origine vegetală, care au în structura chimică grupele funcţionale:
 A. – СOOH
B. – CO – NH2
C. Ar – NH2
D. = N –
E. – CO – NH – R

Clasificarea substantelor medicamentoase se face dupa urmatoarele principii:

A. Dupa aspectul formei medicamentoase
B. Dupa structura chimica
C. Dupa conditiile de pastrare
D. Dupa actiunea asupra organismului
E. Dupa grupele functionale

Clasificarea chimica permite distribuirea pe grupe in raport cu:

A. Metodele chimice de analiza
A. Natura substantei
B. Metodele fizico-chimice de analiza
C. Structura chimica
D. Analiza functionala

Etaloane pentru determinarea gradului de tulbureala servesc suspenziile preparate din:

A. Lut alb
B. Sulfat de hidrazina
C. Hexametilentetraamina
D. Talc
E. Amidon

Conform cerintelor FS XI se considera transparente solutiile ce:

A. Nu contin particule de substanta nedizolvata
B. Tulbureala, carora depaseste gradul de tulbureala a solutiei etalon
C. Tulbureala, carora nu depaseste gradul de tulbureala a solventului
D. Ce contin particule de substanta nedizolvata
E. Tulbureala, carora nu depaseste gradul de tulbureala a solutiei etalon

Lichide si solutii incolore se considera:

A. Solutiile, ce dupa culoare nu se deosebesc de apa
B. Lichidele, ce dupa culoare nu se deosebesc de apa
C. Solutiile, ce dupa culoare nu se deosebesc de solvent
D. Lichidele, ce dupa culoare nu se deosebesc de etalon
E. Solutiile, ce dupa culoare nu se deosebesc de etalon

5-ТS. Medicamentoase anorganice - III

1. Care soluţie de bază poate fi folosită pentru pregătirea etaloanelor de culoare la cercetarea soluţiei
de bromură de potasiu, dacă sol. apoasă de 10% trebuie să fie incoloră?
A. Alcool etilic
B. Soluţie etalon 4a
C. Soluţii etalon de culoare
D. Apă
E. Soluţie hidroxid de sodiu.

2. Reacţia pentru cationul de Na cu zincuranilacetat, se petrece în prezenţa:

 A. Acidului acetic diluat
B. Acidului sulfuric concentrat
C. Acidului acetic concentrat
D. Anhidridei acetice
3. Pentru a mări viteza reacţiei dintre cationul de K şi acidul tartric este necesar:
A. De a încălzi amestecul
B. De a încălzi, apoi a adăuga solutie hidroxid de sodiu
C. De a răci eprubeta
D. De adaugă alcool 95%
E. De agitat şi de adăugat acid acetic

4. Determinarea identitatii ionului de sodium se efectueaza cu ajutorul:

A. Solutie azotat de argint
B. Solutie zinc-uranil-acetat
C. Solutie difenilamina
D. Flacara spirtierii
E. Solutie de clorura de fer (III)

5. Impurităţile sărurile de acizi azotic şi azotos în apa purificată se constată:

A. Soluţie de clorură de fer (III) (culoarea roşie)
B. Soluţie de difenilamina în acid sulfuric (culoarea albastră)
C. Soluţie de sulfat de cupru (culoarea albastră)
D. Soluţie de azotat de argint (precipitat galbenă)
E. Soluţie de sulfid de sodic (precipitat negru)

6. Impurităţile de amoniac se determină:

A. Cu hidroxid de sodiu (miros de amoniac)
B. Cu reactivul Nessler (precipitat negru)
C. Cu reactivul Nessler (precipitat galbenă sau culoarea brună)
D. Cu reactivul Marqius (culoarea roşie)
E. Cu acid sulfuric conc. (culoare liliachie)

7. Determinarea ureei în hidroperită, se face cu ajutorul:

A. Soluţie permanganatul de potasiu
B. Probei biuretice
C. Probei Belştein
D. Soluţie clorura de cobalt
E. Soluţie cu acidul picric.
8. Conţinutul peroxidului de hidrogen în substanţa medicamentoasă “Sol. peroxid de hidrogen diluată “
trebuie să fie:
A. 5,5-6,0%
B. 3,0-5,0%
C. 2,7-3,3%
D. 2,5-3,0%
E. 2,0-4,0%

9. Determinarea cantitativă a sulfatului de cupru se face prin metoda:

A. Argintometrică
 B. Nitritometrică
C. Iodometrică
D. Neutralizare
E. Complexonometrică

10. Determinarea cantitativă a azotatului de argint se face prin metoda:

A. Complexonometrică
B. Iodometrică
C. Mercurimetrică
D. Permanganaometrică
E. Tiocianometrică

11. Care din substanţele, enumerate mai jos, colorează flacăra în vierde la calcinare pe sârma de cupru:
A. Bromcamfora
B. Acid boric
C. Sulfat de magneziu
D. Procaine (novocaina) hidroclorid
E. Iodoform

12. Pentru cationul de fer redus (Fe2+) pot fi utilizate următoarele reacţii de identificare:
A. Solutie rodanura de amoniu
B. Solutie hexacianoferat de potasiu (III)
C. Solutie permanganatul de potasiu
D. Solutie dimetilglioxima
E. Solutie acidul sulfosalicilic

13. Compuşii magneziului se utilizează în medicină ca remedii:

A. Antiseptice
B. Spasmolitice
C. Antacide
D. Purgative
E. Antiinflamatorii

14. Clorura de calciu se obţine la:

A. Încălzirea cretei cu acid clorhidric
B. Interacţiunea hidroxilului de calciu cu acidul clorhidric
C. Prelucrarea marmorei cu acid clorhidric
D. Încălzirea dolamitei cu acid clorhidric
E. Încălzirea nitratului de calciu cu clor molecular

15. Ionul de magneziu se determină prin reacţii:

A. Solutii fosfatului dublu de sodiu şi amoniac
B. Reactivul Marquis
C. Solutie 8-oxichinolina
D. Solutie nitroprusiatul de sodiu
E. Acid sulfuric conc.
16. Reacţiile de identificare a acidului boric sunt:
A. Formarea eterului etilacetic
B. Formarea eterului boroetilic
C. Formarea rozocianinei
D. Reacţia cu alizarina
E. Reacţia cu ninhidrina

17. Pentru acidul clorhidric sunt valabile următoarele reacţii de identificare:

A. Solutie de hidroxid de sodiu
B. Solutie de azotat de argint
C. Solutie de clorura de fer (III)
D. Solutie permanganatul de potasiu
E. Solutie de sulfat de cupru

18. Din halogenuri fieroso-fierice pot fi obţinute următoarele substanţe:

A. Iodurii de sodiu
B. Clorura de sodiu
C. Bromurii de potasiu
D. Clorura de potasiu
E. Acid clorhidric

19. Alegeţi expresiile corecte:

A. Protargola conţine 7,5-8,5% argint
B. Colargola conţine 80% argint
C. Protargola conţine 70% argint
D. Colargola conţine 7,5-8,5% argint
E. Colargola conţine 70% argint

20. Pentru determinarea cantitativă a acidului clorhidric por fi utilizate următoarele metode:
A. Iodometrică
B. Argintometrică
C. Acidimetrică
D. Alcalimetrică
E. Premanganatometrică

21. Stratul cloroformic se coloreaza in galben-brun la adaugarea solutiei de cloramina in prezenta de acid
clorhidric si cloroform (la agitare) la solutia preparatului:
A. Hidrocarbonatului de sodium
B. Bromurii de sodiu
C. Clorura de calciu
D. Sulfatului de magneziu
E. Iodurii de potasiu
22. Stratul cloroformic se coloreaza in violet la adaugarea solutiei de nitrit de sodiu in prezenta de acid
sulfuric dil. si cloroform (la agitare) la solutia preparatului:
A. Iodurii de potasiu
B. Hidrocarbonatului de sodiu
C. Bromurii de sodiu
D. Sulfatului de magneziu
E. Clorura de calciu

23. Preparate iodului pot fi obţinute din:

A. Apă de mare
B. Apă de sondaj
C. Alge minerale
D. Cărbune de pământ
E. Microorganisme

24. Oxigenul poate fi obţinut:

A. La Comprimarea aerului după metoda Linde
B. La descompunerea sării lui Bertole
C. La electroliza apei
D. La descompunerea peroxidului de hydrogen
E. La electroliza soluţiei de hidroxid de sodiu

25. Purificarea apei se face:

A. Prin firbere
B. Prin destilare
C. Prin tratare cu acid clorhidric
D. Prin schimb de ioni
E. Prin osmos

26. Pentru a obţine pulbere de sulfat de bariu pentru radioscopie cu un grad corespunzător de fineţe, în
procesul sintezei se adaugă:
A. Gumă tragacantă
B. Amidon
C. Decoct de seminţe de in
D. Soluţie acid glutamic
E. Soluţie colargolă

27. Pentru identificarea cationului de zinc pot fi folosite reacţiile:

A. Cu sulfatul de sodiu
B. Cu ferocianura (II) de potasiu
C. Cu azotatul de cobalt
D. Cu ferocianura (III) de potasiu
E. Cu sulfatul de bariu

28. Soluţie peroxidului de hidrogen se întrebuinţează ca :

A. Remedii antipiretice
B. Remedii antacide
C. Remedii analgetice
D. Remedii antiseptice
E. Remedii vasoconstrictoare
29. Acidul boric poate fi obţinut:
A. Din aşarită
B. Din borocalc
C. Din chernit
D. Din dolamitei
E. Din borax

30. Peroxidul de hidrogen se descompune sub acţiunea:

A. Luminii
B. Temperaturii
C. Mediului alcalin
D. Oxidanţilor şi reducătorilor
E. Apei

31. Pentru determinarea cantitativă a peroxidului de hidrogen se folosesc metodele:

A. Argintometrică
B. Iodometrică
C. Bicromatometrică
D. Permanganatometrică
E. Complexonometrică

32. Soluţia de I2 de 10% degradează din cauza că:

A. Este o soluţie a unui oxidant puternic, într-un lichid uşor oxidabil
B. La conservare , cantitatea de I2 scade în urma evaporării acestuia
C. La conservare , cantitatea de I2 scade în urma formării HI
D.În rezultatul oxidării apar diferiţi compuşi organici (aldehida acetică, iodura de etil, acid acetic)
E. Are loc reducerea iodului

33. Iodul obţinut prin diferite metode trebuie să fie lipsit de impurităţi de:
A. Metale grele
B. Cianură de iod
C. Arseniu
D. Cloruri
E. Sulfaţi

34. Determinarea cantitativa a sulfatului de fer (II) poate fi efectuat prin metodele:
A. Argintometrica
B. Cerimatrica
C. Permanganatometrica
D. Dicromatometrica
E. Nitritometrica

35. Coloratie specifica a flacarii prezintă:

A. Clorura de sodiu
B. Bromura de potasiu
C. Carbonatul de litiu
D. Sulfatul de magneziu
E. Clorura de calciu

36. Coloratie specifica a flacarii nu prezintă:

 A. Sulfatul de magneziu
B. Clorura de sodiu
C. Sulfatul de fer (II)
D. Carbonatul de litiu
E. Clorura de calciu

37. La cercetarea renghenologica se foloseste:

A. Sulfatul de magneziu
B. Sulfatul de bariu
C. Clorura de fer (II)
Teste chim.farm 1 totalizare
Chimia farmaceutică este ştiinţa care, bazându-se pe legile fundamentale ale ştiinţelor chimice:
F. Elaborează metode de obţinere a substanţelor medicamentoase, studiază proprietăţile lor chimice
şi fizice
G. Studiază corelaţia dintre structura chimică a substanţelor medicamentoase şi acţiunea lor asupra
organismului
H. Elaborează metode de determinare a controlului calităţii pentru substanţelor medicamentoase
I. Studiază modificările ce au loc la păstrarea substanţelor medicamentoase
J. Studiază compoziţia chimică a produsului vegetal

Chimia farmaceutică are legătură strânsă cu alte discipline de profil:

F. Chimia analitică
G. Chimia toxicologică
H. Farmacia socială
I.Tehnologia medicamentelor
J. Farmacognozia

Chimia farmaceutică se bazează pe legităţile comune ale disciplinelor:

F. Chimia anorganică
G. Chimia analitică
H. Chimia organică
I. Chimia fizică şi coloidală
J. Farmacologia

Căile de elaborarea noilor substanţe medicamentoase sânt:

F. Studierea metabolismului compuşilor chimici
G. Screening farmacologic ale substanţelor chimice
H. Reproducerea compuşilor biologic activi naturali
I. Studierea efectelor adverse ale substanţelor medicamentoase cunoscute
J. Modificarea structurii compuşilor biologic activi naturali

Criteriile analizei farmaceutice sânt:

F. Reproductibilitatea
G. Concentratia reagentilor
H. Selectivitatea metodei
I. Exactitatea
J. Sensibilitatea

Monografii unificate pentru substanţelor medicamentoase în Farmacopeea de Stat ed. XI sunt:

F. Solubilitatea
G. Reacţiile comune pentru determinarea identităţii
H. Determinarea conţinutului de substanţă
I. Cercetarea purităţii şi limitele de impurităţi admise
J. Determinarea pH-ului
Monografii unificate la analiza substanţelor medicamentoase în Farmacopeea de Stat ed. XI sunt:
F. Determinarea culorii substanţei
G. Determinarea apei şi a substanţelor volatile
H. Determinarea azotului în compuşii organici
I. Determinarea temperaturii de topire
J. Metoda de ardere în balonul cu oxigen

Criterii subiective de apreciere a calităţii medicamentelor sunt:

F. Culoarea
G. Mirosul
H. Indicele de refracţie
I. Aspectul exterior (descrierea)
J. Temperatura de topire

Metodele de obţinere ale substanţelor medicamentoase sânt:

F. Sinteza organică completă
G. Sinteza parţială pe baza substanţelor naturale de origine vegetală
H. Obţinerea din materie primă vegetală
I. Screening biologic
J. Sinteza microbiologică

Se supun oxidării la păstrarea incorectă substanţele medicamentoase care conţin grupe funcţionale:
F. Hidroxil fenolic
G. Aldehidă
H. - cetolică
I. Esterică
J. Lactonică

La păstrarea incorectă a substanţelor medicamentoase, care conţin în molecule hidroxil fenolic, au loc
procesele chimice de:
F. Hidroliză
G. Reducere
H. Oxidare
I. Condensare
J. Polimerizare

La păstrarea incorectă a substanţelor, ce conţin în molecule grupe esterice, au loc procese chimice de:
F. Descompunere
G. Oxidare
H. Reducere
I. Hidroliză
J. Condensare

Substanţele, care interacţionează cu oxidul de carbon din aer se referă:

F. Preparatele cu conţinut de enzime
G. Organopreparatele
 H. Sărurile alcaloizilor
I. Glicozidele
J. Sărurile metalelor alcaline şi a acizilor organici slabi

Factorii, sub acţiunea cărora substanţele se pot schimba la păstrare, sunt:

F. Temperatura
G. Umiditatea
H. Presiunea atmosferică
I. Alcalinitatea sticlei ambalajului
J. Oxidul de carbon din aer

În DAN se consideră constante fizice:

F. Solubilitatea
G. Puterea rotatorie specifică
H. Temperatura de topire
I. Culoarea solutiei
J. Absorbanţa(densitaea optica)

La controlul purităţii (substante straine) după DAN se identifică:

F. Cenuşa de sulfaţi
G. Cercetări la puritate şi limite admisibile de impurităţi
H. Impurităţile specifice
I. Temperatura de topire
J. Pierderea în masă la uscare

La criteriile obiective de apreciere a calităţii medicamentelor se referă:

F. Valoarea pH-lui
G. Temperatura de fierbere
H. Aspectul exterior (descriere)
I. Indicele de refracţie
J. Temperatura de topire

Esteri compuşi, se obţin la interacţiunea alcoolilor cu:

F. Acizi carboxilici
G. Anhidridele acizilor.
H. Alcooli poliatomici.
I. Amidele acizilor carboxilici
J. Acizi anorganici

Pentru sinteza substanţelor medicamentoase se folosesc următoarele grupe de reacţii chimice:

F. Reacţii de substituţie
G. Reacţii de transformare a substituenţilor
H. Reacţii de reducere.
I. Reacţii de oxidare.
J. Reacţii de polimerizare
La sinteza substanţelor medicamentoase se folosesc pe larg reacţiile de substituţie:

D. RHx + х Н2SO4 → R(SO3H)x + x H2O

E. RHx + x Нal2 → RHalx + x HHal
F. RHx + x HNO3 → R(NO2)x + x H2O
 D.

E.

În Farmacopee sânt date metodele de identificare a impurităţilor cationilor:

F. Zincului
G. Ferului
H. Calciului
I. Potasiului
J. Metalelor grele

Impurităţile, care sunt depistate în concentraţii admisibile, trebuie comparate cu:

F. Solventul
G. Soluţia etalon de tulbureală
H. Soluţia etalon la o anumită impuritate
I. Soluţia etalon, compusă din soluţia etalon pentru determinarea impurităţii şi reactivul de bază
J. Soluţia etalon de culoare

Treo- şi eritro- stereoizomeria e legată de prezenţa în structură moleculei a:

F. Hidroxilului alcoolic secundar
G. Radicalului de ciclohexan
H. Atomului chiralic de carbon
I. Câtorva atomi chiralici de carbon, ce au pozitii diferite
J. Doi atomi chiralici de carbon vecini

Procesele chimice de degradare, ce au loc la păstrare, sunt:

F. Oxidarea
G. Hidroliza
H. Condensarea
I. Polimerizarea
J. Interacţiunea cu dioxidul de carbon

Pentru obţinerea eterului, la alcool e necesar de adăugat:

F. Amină primară
G. Hidrazină
H. Uree
I. Alcool
J. Acid carbonic
Către constantele fizice, care caracterizează gradul relativ de puritate a substanţelor medicamentoase se
referă:
F. Temperatura de topire
G. Gradul de albeaţă a pulberilor
H. Vâscozitatea
I. Temperatura de descompunere
J. Temperatura de solidificare
În analiza farmaceutică , pentru determinarea identităţii substanţelor medicamentoase se folosesc
următoarele constante fizice:
F. Puterea rotatorie specifică
G.Solubilitatea
H.Indicele de absorbţie
I. Indicele de refracţie
J. Temperatura de topire

La alcaloizi se referă compuşii organici de origine vegetală, care au în structura chimică grupele funcţionale:
F. – СOOH
G. – CO – NH2
H. Ar – NH2
I. = N –
J. – CO – NH – R

Clasificarea substantelor medicamentoase se face dupa urmatoarele principii:

F. Dupa aspectul formei medicamentoase
G. Dupa structura chimica
H. Dupa conditiile de pastrare
I. Dupa actiunea asupra organismului
J. Dupa grupele functionale

Clasificarea chimica permite distribuirea pe grupe in raport cu:

B. Metodele chimice de analiza
E. Natura substantei
F. Metodele fizico-chimice de analiza
G. Structura chimica
H. Analiza functionala

Etaloane pentru determinarea gradului de tulbureala servesc suspenziile preparate din:

F. Lut alb
G. Sulfat de hidrazina
H. Hexametilentetraamina
I. Talc
J. Amidon

Conform cerintelor FS XI se considera transparente solutiile ce:

F. Nu contin particule de substanta nedizolvata
G. Tulbureala, carora depaseste gradul de tulbureala a solutiei etalon
H. Tulbureala, carora nu depaseste gradul de tulbureala a solventului
I. Ce contin particule de substanta nedizolvata
J. Tulbureala, carora nu depaseste gradul de tulbureala a solutiei etalon

Lichide si solutii incolore se considera:

F. Solutiile, ce dupa culoare nu se deosebesc de apa
G. Lichidele, ce dupa culoare nu se deosebesc de apa
H. Solutiile, ce dupa culoare nu se deosebesc de solvent
I. Lichidele, ce dupa culoare nu se deosebesc de etalon
J. Solutiile, ce dupa culoare nu se deosebesc de etalon

5-ТS. Medicamentoase anorganice - III

38. Care soluţie de bază poate fi folosită pentru pregătirea etaloanelor de culoare la cercetarea soluţiei
de bromură de potasiu, dacă sol. apoasă de 10% trebuie să fie incoloră?
F. Alcool etilic
G. Soluţie etalon 4a
H. Soluţii etalon de culoare
I. Apă
J. Soluţie hidroxid de sodiu.

39. Reacţia pentru cationul de Na cu zincuranilacetat, se petrece în prezenţa:

E. Acidului acetic diluat
F. Acidului sulfuric concentrat
G. Acidului acetic concentrat
H. Anhidridei acetice
40. Pentru a mări viteza reacţiei dintre cationul de K şi acidul tartric este necesar:
F. De a încălzi amestecul
G. De a încălzi, apoi a adăuga solutie hidroxid de sodiu
H. De a răci eprubeta
I. De adaugă alcool 95%
J. De agitat şi de adăugat acid acetic

41. Determinarea identitatii ionului de sodium se efectueaza cu ajutorul:

F. Solutie azotat de argint
G. Solutie zinc-uranil-acetat
H. Solutie difenilamina
I. Flacara spirtierii
J. Solutie de clorura de fer (III)

42. Impurităţile sărurile de acizi azotic şi azotos în apa purificată se constată:

F. Soluţie de clorură de fer (III) (culoarea roşie)
G. Soluţie de difenilamina în acid sulfuric (culoarea albastră)
H. Soluţie de sulfat de cupru (culoarea albastră)
I. Soluţie de azotat de argint (precipitat galbenă)
J. Soluţie de sulfid de sodic (precipitat negru)

43. Impurităţile de amoniac se determină:

F. Cu hidroxid de sodiu (miros de amoniac)
G. Cu reactivul Nessler (precipitat negru)
H. Cu reactivul Nessler (precipitat galbenă sau culoarea brună)
I. Cu reactivul Marqius (culoarea roşie)
J. Cu acid sulfuric conc. (culoare liliachie)

44. Determinarea ureei în hidroperită, se face cu ajutorul:

F.Soluţie permanganatul de potasiu
G. Probei biuretice
H. Probei Belştein
I. Soluţie clorura de cobalt
J. Soluţie cu acidul picric.
45. Conţinutul peroxidului de hidrogen în substanţa medicamentoasă “Sol. peroxid de hidrogen diluată “
trebuie să fie:
F. 5,5-6,0%
G. 3,0-5,0%
H. 2,7-3,3%
I. 2,5-3,0%
J. 2,0-4,0%

46. Determinarea cantitativă a sulfatului de cupru se face prin metoda:

F. Argintometrică
G. Nitritometrică
H. Iodometrică
I. Neutralizare
J. Complexonometrică

47. Determinarea cantitativă a azotatului de argint se face prin metoda:

F. Complexonometrică
G. Iodometrică
H. Mercurimetrică
I. Permanganaometrică
J. Tiocianometrică

48. Care din substanţele, enumerate mai jos, colorează flacăra în vierde la calcinare pe sârma de cupru:
F. Bromcamfora
G. Acid boric
H. Sulfat de magneziu
I. Procaine (novocaina) hidroclorid
J. Iodoform

49. Pentru cationul de fer redus (Fe2+) pot fi utilizate următoarele reacţii de identificare:
F. Solutie rodanura de amoniu
G. Solutie hexacianoferat de potasiu (III)
H. Solutie permanganatul de potasiu
I. Solutie dimetilglioxima
J. Solutie acidul sulfosalicilic

50. Compuşii magneziului se utilizează în medicină ca remedii:

F. Antiseptice
G. Spasmolitice
H. Antacide
I. Purgative
J. Antiinflamatorii

51. Clorura de calciu se obţine la:

F. Încălzirea cretei cu acid clorhidric
G. Interacţiunea hidroxilului de calciu cu acidul clorhidric
H. Prelucrarea marmorei cu acid clorhidric
I. Încălzirea dolamitei cu acid clorhidric
J. Încălzirea nitratului de calciu cu clor molecular
52. Ionul de magneziu se determină prin reacţii:
F. Solutii fosfatului dublu de sodiu şi amoniac
G. Reactivul Marquis
H. Solutie 8-oxichinolina
I. Solutie nitroprusiatul de sodiu
J. Acid sulfuric conc.

53. Reacţiile de identificare a acidului boric sunt:

F. Formarea eterului etilacetic
G. Formarea eterului boroetilic
H. Formarea rozocianinei
I. Reacţia cu alizarina
J. Reacţia cu ninhidrina

54. Pentru acidul clorhidric sunt valabile următoarele reacţii de identificare:

F. Solutie de hidroxid de sodiu
G. Solutie de azotat de argint
H. Solutie de clorura de fer (III)
I. Solutie permanganatul de potasiu
J. Solutie de sulfat de cupru

55. Din halogenuri fieroso-fierice pot fi obţinute următoarele substanţe:

F. Iodurii de sodiu
G. Clorura de sodiu
H. Bromurii de potasiu
I. Clorura de potasiu
J. Acid clorhidric

56. Alegeţi expresiile corecte:

F. Protargola conţine 7,5-8,5% argint
G. Colargola conţine 80% argint
H. Protargola conţine 70% argint
I. Colargola conţine 7,5-8,5% argint
J. Colargola conţine 70% argint

57. Pentru determinarea cantitativă a acidului clorhidric por fi utilizate următoarele metode:
F. Iodometrică
G. Argintometrică
H. Acidimetrică
I. Alcalimetrică
J. Premanganatometrică
58. Stratul cloroformic se coloreaza in galben-brun la adaugarea solutiei de cloramina in prezenta de acid
clorhidric si cloroform (la agitare) la solutia preparatului:
F. Hidrocarbonatului de sodium
G. Bromurii de sodiu
H. Clorura de calciu
I. Sulfatului de magneziu
J. Iodurii de potasiu

59. Stratul cloroformic se coloreaza in violet la adaugarea solutiei de nitrit de sodiu in prezenta de acid
sulfuric dil. si cloroform (la agitare) la solutia preparatului:
F. Iodurii de potasiu
G. Hidrocarbonatului de sodiu
H. Bromurii de sodiu
I. Sulfatului de magneziu
J. Clorura de calciu

60. Preparate iodului pot fi obţinute din:

F. Apă de mare
G. Apă de sondaj
H. Alge minerale
I. Cărbune de pământ
J. Microorganisme

61. Oxigenul poate fi obţinut:

F. La Comprimarea aerului după metoda Linde
G. La descompunerea sării lui Bertole
H. La electroliza apei
I. La descompunerea peroxidului de hydrogen
J. La electroliza soluţiei de hidroxid de sodiu

62. Purificarea apei se face:

F. Prin firbere
G. Prin destilare
H. Prin tratare cu acid clorhidric
I. Prin schimb de ioni
J. Prin osmos

63. Pentru a obţine pulbere de sulfat de bariu pentru radioscopie cu un grad corespunzător de fineţe, în
procesul sintezei se adaugă:
F. Gumă tragacantă
G. Amidon
H. Decoct de seminţe de in
I. Soluţie acid glutamic
J. Soluţie colargolă

64. Pentru identificarea cationului de zinc pot fi folosite reacţiile:

 F. Cu sulfatul de sodiu
G. Cu ferocianura (II) de potasiu
H. Cu azotatul de cobalt
I. Cu ferocianura (III) de potasiu
J. Cu sulfatul de bariu

65. Soluţie peroxidului de hidrogen se întrebuinţează ca :

F. Remedii antipiretice
G. Remedii antacide
H. Remedii analgetice
I. Remedii antiseptice
J. Remedii vasoconstrictoare

66. Acidul boric poate fi obţinut:

F. Din aşarită
G. Din borocalc
H. Din chernit
I. Din dolamitei
J. Din borax

67. Peroxidul de hidrogen se descompune sub acţiunea:

F. Luminii
G. Temperaturii
H. Mediului alcalin
I. Oxidanţilor şi reducătorilor
J. Apei

68. Pentru determinarea cantitativă a peroxidului de hidrogen se folosesc metodele:

F. Argintometrică
G. Iodometrică
H. Bicromatometrică
I. Permanganatometrică
J. Complexonometrică

69. Soluţia de I2 de 10% degradează din cauza că:

A. Este o soluţie a unui oxidant puternic, într-un lichid uşor oxidabil
B. La conservare , cantitatea de I2 scade în urma evaporării acestuia
C. La conservare , cantitatea de I2 scade în urma formării HI
D.În rezultatul oxidării apar diferiţi compuşi organici (aldehida acetică, iodura de etil, acid acetic)
E. Are loc reducerea iodului

70. Iodul obţinut prin diferite metode trebuie să fie lipsit de impurităţi de:
F. Metale grele
G. Cianură de iod
H. Arseniu
I. Cloruri
J. Sulfaţi

71. Determinarea cantitativa a sulfatului de fer (II) poate fi efectuat prin metodele:
F. Argintometrica
G. Cerimatrica
H. Permanganatometrica
I. Dicromatometrica
J. Nitritometrica
72. Coloratie specifica a flacarii prezintă:
F. Clorura de sodiu
G. Bromura de potasiu
H. Carbonatul de litiu
I. Sulfatul de magneziu
J. Clorura de calciu

73. Coloratie specifica a flacarii nu prezintă:

F. Sulfatul de magneziu
G. Clorura de sodiu
H. Sulfatul de fer (II)
I. Carbonatul de litiu
J. Clorura de calciu

74. La cercetarea renghenologica se foloseste:

D. Sulfatul de magneziu
E. Sulfatul de bariu
F. Clorura de fer (II)
Substante medicamentoase anorganice, an. III, sem. I
I. Rezolvați testul:

75. CS Reacţia pentru cationul de sodiu cu zincuranilacetat, se petrece în prezenţa:

I. Acidului acetic diluat
J. Acidului sulfuric concentrat
K. Acidului acetic concentrat
L. Anhidridei acetice
M. Acidului clorhidric

76. CS Determinarea cantitativă a azotatului de argint se face prin metoda:

K. Complexonometrică
L. Iodometrică
M. Mercurimetrică
N. Permanganaometrică
O. Tiocianometrică

77. CS Stratul cloroformic se colorează în violet la adăugarea soluției de nitrit de sodiu, acid
sulfuric diluat și cloroform la soluția preparatului:
K. Iodură de potasiu
L. Hidrocarbonat de sodiu
M. Bromură de sodiu
N. Sulfatde magneziu
O. Clorură de calciu

78. CS Impurităţile, care sunt depistate în concentraţii admisibile, trebuie comparate cu:
 K. Solventul
L. Soluţia etalon de tulbureală
M.Soluţia etalon la o anumită impuritate
N. Soluţia etalon, compusă din soluţia etalon la o anumită impuritate şi reactivul
respectiv de depistare a impurității
O. Soluţia etalon de culoare

79. CS Clasificarea chimică a substanțelor medicamentoase permite distribuirea pe grupe în

raport cu:
A. Metodele chimice de analiză
B. Natura substanței
C. Metodele fizico-chimice de analiză
D. Structura chimică
E. Analiza funcțională

80. CS Mediul reacţiei la determinarea cantitativă a substanței medicamentoase cu conținut de

halogen prin metoda Argintomatrică Mohr trebuie să fie:
A. Acid
B. Slab bazic
C. Neutru
D. Puternic bazic
E. Puternic acid

81. CS În urma reacției de identificare a acidului clorhidric cu bioxid de mangan (IV) se degajă:
A. Monoxid de carbon
B. Oxid de clor (IV)
C. Bioxid de carbon
D. Oxigen
E. Clor molecular

82. CS Conţinutul peroxidului de hidrogen în substanţa medicamentoasă “Soluție peroxid de

hidrogen diluată” trebuie să fie:
K. 5,5-6,0%
L. 3,0-5,0%
M. 2,7-3,3%
N. 2,5-3,0%
O. 2,0-4,0%

83. CM Reacţiile de identificare ale acidului boric sunt:

K. Formarea esterului etilacetic
L. Formarea esterului boroetilic
M. Formarea rozocianinei
N. Reacţia cu alizarina
O. Reacţia cu ninhidrina

84. CM Colorație specifică a flăcării prezintă:

 K. Clorura de sodiu
L. Bromura de potasiu
M. Carbonatul de litiu
N. Sulfatul de magneziu
O. Clorura de calciu

85. CM Precipitat alb cazeos, solubil în soluţie de amoniac, se obține la adăugarea soluției de
azotat de argint şi acid azotic diluat la soluția următoarelor substanțe medicamentoase:
A. Clorura de sodiu
B. Clorura de calciu
C. Bromura de sodiu
D. Iodura de potasiu
E. Sulfat de magneziu

86. CM Chimia farmaceutică este ştiinţa care, avînd la bază legile fundamentale ale ştiinţelor
chimice:
K. Elaborează metode de obţinere a substanţelor medicamentoase, studiază proprietăţile
lor chimice şi fizico-chimice
L. Studiază corelaţia dintre structura chimică a substanţelor medicamentoase şi acţiunea
lor asupra organismului
M.Elaborează metode de determinare a controlului calităţii pentru substanţe
medicamentoase
N. Studiază modificările ce au loc la păstrarea substanţelor medicamentoase
O. Studiază compoziţia chimică a produsului vegetal

87. CM Criteriile analizei farmaceutice sunt:

K. Reproductibilitatea
L. Concentratia reagentilor
M. Selectivitatea
N. Exactitatea
O. Sensibilitatea

88. CM La titrarea complexonometrică se folosesc următorii indicatori:

A. Fenolftalina
B. Murexid
C. Metiloranj
D. Eroicrom negru
E. Eroicrom albastru

89. CM În Farmacopee se prevede detreminarea următoarelor impurităţi neorganice:

K. Zinc
L. Fier
M.Calciu
N. Potasiu
O. Metale grele
90. CM Peroxidul de hidrogen se descompune sub acţiunea:
K. Luminii
L. Temperaturii
M. Mediului alcalin
N. Oxidanţilor şi reducătorilor
O. Apei

91. CM Pentru cationul de fier bivalent (Fe2+) pot fi utilizate reacţiile de identificare cu:
K. Rodanura de amoniu
L. Hexacianoferat de potasiu (III)
M. Oxalat de amoniu
N. Dimetilglioxima
O. Acidul sulfosalicilic

92. CM Metoda complexonometrică se utilizează pentru determinarea cantitativă a următoarelor

preparate:
A. Clorura de calciu
B. Clorura de sodiu
C. Sulfat de magneziu
D. Tetraborat de sodiu
E. Sulfat de zinc

93. CM La controlul purităţii substanțelor medicamentoase după DAN se referă:

K. Determinarea cenuşii de sulfaţi
L. Determinarea impurităților neorganice şi limita admisibilă de impurităţi
M. Determinarea impurităților specifice
N. Determinarea temperaturii de topire
O. Determinarea pierderii în masă la uscare

94. CM Alegeți substanțele medicamentoase, care la o conservare incorectă pot pierde apa de
cristalizare, schimbîndu-și aspectul:
A. Clorura de sodiu
B. Clorura de calciu
C. Sulfatul de magneziu
D. Tetraboratul de sodiu
E. Acidul boric
F. CS Criteriul ce stă la baza clasificării chimice a substanțelor
medicamentoase este:
a. Metodele chimice de analiză
b. Natura substanței
c. Metodele fizico-chimice de analiză
d. Structura chimică
e. Analiza funcțională

G. CS Pentru obţinerea eterului, la alcool e necesar de adăugat:

a. Amină primară
 b. Hidrazină
c. Uree
d. Alcool
e. Acid carboxilic

H. CM Căile de elaborare a substanţelor medicamentoase noi sunt:

a. Studierea metabolismului compuşilor chimici
b. Screening farmacologic a substanţelor chimice
c. Reproducerea compuşilor biologic activi naturali
d. Studierea efectelor adverse ale substanţelor medicamentoase cunoscute
e. Modificarea structurii compuşilor biologic activi naturali

I. CM Criteriile analizei farmaceutice sunt:

a. Reproductibilitatea
b. Concentratia reagentilor
c. Selectivitatea
d. Exactitatea
e. Sensibilitatea

J. CM Criteriile subiective de apreciere a calităţii medicamentelor sunt:

a. Culoarea
b. Mirosul
c. Indicele de refracţie
d. Aspectul exterior (descrierea)
e. Temperatura de topire

K. CM Determinările care se referă la controlul purităţii substanțelor

medicamentoase conform DAN sunt:
a. Cenuşa de sulfaţi
b. Impurități neorganice şi limita admisibilă de impurităţi
c. Impurități specifice
d. Temperatura de topire
e. Pierderea în masă la uscare

L. CM Criteriile obiective de apreciere a calităţii substanțelor medicamentoase

sunt:
a. Valoarea pH-lui
Temperatura de fierbere