Referat la fizică

Nucleul Pământului
 Elaborat de: Noroc Sorin
Profesor: Scutelnic Ion

Introducere
Nucleul Pământului este partea centrală, cea mai profundă
a Pământului, care este situată sub manta. Nucleul începe de la 5.150
km de la scoarța terestră, și are o grosime de 1.300 km.

Nucleul terestru are 31,5 % din masa totală a Pământului și numai

16,2 % din volumul acestuia, nucleul având densitatea medie de 10
g/cm³ pe când densitatea medie a globului este de numai 5,5 g/cm³.
Stratul superior al nucleului Pământului este numit zona nucleu-
manta sau era numit "discontinuitatea Wiechert-Gutenberg" sau din
cauza discontinuității sale numit Stratul-D (cu o grosime 200 - 300
km) fiind cercetat prin metode seismologice.

Originea
Când Pământul s-a format acum aproximativ 4.500 miliarde de ani,
era doar o minge uniformă de piatră fierbinte. Încetul cu încetul, din
cauza descompunerii radioactive, odată cu căldura degajată de la
formarea planetei, aceasta s-a încălzit și mai mult până la topirea
fierului, moment numit catastrofa de fier. Materialul topit care se afla
în stâncă avea o mișcare mai rapidă, și ca urmare a acestei mișcări de
materiale mai puțin dense, cum ar fi apa, aerul și silicații, s-a format
mantaua Pământului.
Pe de altă parte, materialele mai dense și mai grele, cum ar fi fierul,
nichelul și alte metale grele au reușit să tragă atracția gravitațională
a Pământului spre centru. În acest fel, s-a format ceea ce știm ca
primul nucleu terestru primitiv. Acest proces este cunoscut sub
numele de diferențiere planetară și de aici începem să vedem că
Pământul este format din diferite straturi cu diferite caracteristici și
compoziție. În nucleu se găsesc atât metale feroase ca nichelul și
fierul, cât și metale prețioase ca aurul, cobaltul și platina. Un alt
element cheie găsit în nucleu este sulful. 90% din tot sulful de pe
Pământ se află în miez. Se știe că nucleul este cea mai fierbinte parte
a întregii planete. Structurile interne cresc temperatura pe măsură
ce creștem în profunzime. In orice caz, având în vedere cei peste
6.000 de kilometri care ne separă de suprafața pământului până la
miezul Pământului, este destul de dificil de știut la temperatura la
care se află acest centru topit de fier și nichel. Temperaturile nu sunt
întotdeauna aceleași. Ele fluctuează în funcție de presiunea, rotația
Pământului și compoziția elementelor care alcătuiesc nucleul.
Creșterea asimetrică a nucleului

Oamenii de știință au descoperit că nucleul Pământului este în

creștere, dar asimetric. Miezul de fier solid din centrul planetei a
crescut mai repede sub Marea Banda din Indonezia, decât în partea
opusă, sub Brazilia, spun seismologii de la Universitatea Berkeley din
California, relatează The Independent.

Creșterea nucleului din metal topit este produsul cristalelor de fier

care se formează pe măsură ce fierul topit se răcește, dar ceva din
nucleul exterior sau mantaua Pământului de sub marea indoneziană
îndepărtează căldura într-un ritm mai rapid decât pe partea opusă,
sub Brazilia. Cu cât răcirea este mai rapidă, cu atât mai mult se
produce cristalizarea fierului, ducând la o creștere mai rapidă a
nucleului.

O astfel de disparitate are implicații semnificative pentru câmpul

magnetic al Pământului. Curenții de convecție din nucleu, care
generează câmpul magnetic, sunt cei care ne protejează de
particulele solare periculoase.

Nucleul interior al Pământului este din fier solid, dar acesta este
înconjurat de un nucleu exterior fluid și apoi de o manta de rocă
fierbinte. În manta și nucleul exterior, căldura se deplasează în sus,
spre suprafață, împingând materialul mai rece în jos. Această
mișcare generează câmpul magnetic.
Câmpul magnetic creat de nucleu
Există o concepție greșită că este creat de materiale feromagnetice ale
miezului interior (ca un magnet permanent), deși proprietățile feromagnetice
ale fierului dispar la temperaturi deasupra punctului Curie. Ipoteza general
acceptată care explică formarea câmpului magnetic al pământului se numește
geodinama. Potrivit ei, un câmp magnetic este format datorită mișcării unui
fluid conductiv electric în miezul exterior.

Ce s-ar întâmpla dacă miezul s-ar răci

Conform studiilor seismologice, nucleul este situat chiar în centrul
planetei și are o rază de aproximativ 3.500 km și accelerația
 2
gravitaţională de aproape jumătate (4,3 m/s ) faţă de gravitaţia de
pe suprafaţa planetei.
Deşi pare o abordare curioasă, nimeni nu ar vrea să se întâmple aşa
ceva. Nucleul planetei noastre îndeplineşte o serie de funcții care
sunt esențiale pentru a susține viața pe Pământ. Toate aceste funcții
vitale ar fi perturbate dacă nucleul s-ar răci. Planeta ar fi atacată și
de o mulțime de radiații periculoase provenite de la Soare, deoarece
miezul ajută la formarea unui strat protector atmosferic și magnetic
pe suprafata planetei. Fierul din miez este în continuă mişcare şi
formează acest scut puternic în jurul Pământului care ne protejează
de radiaţiile solare şi cosmice. In absența acestui scut, ar exista un
atac brutal de fascicule de radiații care pot provoca boli şi
supraîncălzi planeta la suprafață. Există, de asemenea, vânturi
solare care suflă peste planetă tot timpul, dar sunt în mare măsură
deviate de aceste forţe invizibile. Unele dintre aceste ,rafale" ale
vântului solar ar fi suficient de puternice pentru a usca oceane şi
râuri întregi, însă miezul planetei ajută la prevenirea acestui lucru.