CAPITOLUL XII „INFRACŢIUNI ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR”

Infracţiunile în domeniul transporturilor reprezintă grupul de infracţiuni prevăzute în

Capitolul XII al Părţii Speciale a Codului penal al Republicii Moldova. Acestea sunt fapte
socialmente periculoase, săvârşite cu intenţie sau din imprudenţă, care vatămă sau pun în pericol
– în mod exclusiv sau în principal – relaţiile sociale cu privire la securitatea în transport.
Cât priveşte tipologia infracţiunilor în domeniul transporturilor, aceasta poate fi prezentată
în felul următor:
1) infracţiuni legate nemijlocit de încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de
exploatare a mijloacelor de transport ori a altor reguli aplicate în domeniul transporturilor
(art.262-264, 2641, 2642, 265, 266, 267 şi 269 CP RM);
2) infracţiuni care nu sunt legate nemijlocit de încălcarea unor reguli aplicate în domeniul
transporturilor (art.268, 270-272, 275 şi 276 CP RM).

TEMA „ÎNCĂLCAREA REGULILOR DE SECURITATE A CIRCULAŢIEI

SAU DE EXPLOATARE A MIJLOACELOR DE TRANSPORT DE CĂTRE
PERSOANA CARE CONDUCE MIJLOCUL DE TRANSPORT” (ART.264 CP
RM)

Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute la art.262-276 CP RM îl constituie

relaţiile sociale cu privire la securitatea în transport. Aşa cum se desprinde din art.13 „Securitatea
în transport” al Legii cu privire la transporturi, securitatea în transport se exprimă în lipsa de
primejdii pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, în siguranţa exploatării mijloacelor de transport,
căilor de comunicaţie, clădirilor şi instalaţiilor, precum şi în protecţia mediului.
Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.264 CP RM are un caracter
complex:
• obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului
rutier;
• obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei.
 Obiectul material al infracţiunii specificate la alin.(1) art.264 CP RM îl reprezintă corpul
persoanei.
Cât priveşte mijlocul de transport, acesta nu mai poate să reprezinte obiectul material al
infracţiunii examinate. El poate să reprezinte exclusiv mijlocul de săvârşire a infracţiunii
prevăzute la art.264 CP RM.
Victima infracțiunii prevăzute la alin.(1) art.264 CP RM este persoana fizică care suferă
vătămare medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

Latura obiectivă a infracţiunii analizate are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de încălcare a regulilor de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport;
2) urmările prejudiciabile care se exprimă în vătămarea medie a integrităţii corporale sau a
sănătăţii;
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile;
4) mijlocul de săvârşire a infracţiunii, şi anume – mijlocul de transport.

În procesul calificării, urmează să se stabilească, înainte de toate, care anume reguli de

securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport au fost încălcate de către
făptuitor. Regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport sunt
stabilite în mod obligatoriu în cadrul unor acte normative. În primul rând, ele sunt stabilite în
Regulamentul circulaţiei rutiere (în continuare – RCR), aprobat prin Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova, nr.357 din 13.05.2009. Acest act normativ este principalul act de referinţă
pentru alin.(1) art.264 CP RM. Chiar dacă denumirea acestui act normativ este „Regulamentul
circulaţiei rutiere”, este necesar a menţiona că el stabileşte nu doar reguli de securitate a
circulaţiei. El conţine şi reguli de exploatare a mijloacelor de transport.

Cele mai multe reguli de exploatare a mijloacelor de transport sunt cuprinse în Secţiunea a
18-a „Condiţii tehnice pentru admiterea în circulaţie a autovehiculelor şi remorcilor” din
Regulamentul circulaţiei rutiere. În particular, sunt nominalizate devierile de la normativele
tehnice, în ale căror cazuri este interzisă exploatarea vehiculelor: pentru sistemele de frânare
(alin.(1) pct.122 RCR); pentru sistemul de direcţie (alin.(2) pct.122 RCR); pentru dispozitivele
de iluminare, semnalizare luminoasă şi sonoră (alin.(3) pct.122 RCR); pentru dispozitivele de
ştergere şi de spălare a geamurilor (alin.(4) pct.122 RCR); pentru roţi şi pneuri (alin.(5) pct.122
RCR), etc.
Încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce
mijlocul de transport trebuie deosebită de infracţiunile legate de încălcarea regulilor securităţii
tehnice sau de protecţie a muncii la efectuarea lucrărilor cu utilizarea mijloacelor de transport,
precum şi de infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei. În cazul în care decesul sau
vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii sunt provocate în urma încălcării regulilor de
încărcare şi debarcare a încărcăturilor, reparaţiei mijloacelor de transport, efectuării lucrărilor de
construcţie, lucrărilor agricole etc., faptele persoanelor care au comis astfel de încălcări trebuie
calificate, după caz, în baza art.149, 157, 183, 300 sau altele din Codul penal.
Dar, în contextul infracţiunii specificate la alin.(1) art.264 CP RM, fapta prejudiciabilă
poate consta nu doar în încălcarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport. Încălcarea
regulilor de securitate a circulaţiei este cealaltă modalitate a acţiunii (inacţiunii) prejudiciabile.
Astfel, ca încălcare activă a regulilor de securitate a circulaţiei trebuie considerate:
– traversarea trecerii la nivel cu calea ferată, în cazul în care barierele se află în poziţia
coborâtă sau în curs de coborâre (încălcarea regulilor fixate la alin.(2) pct.24 RCR);
– efectuarea semnalului sonor la o distanţă mică, astfel încât îi surprinde pe cei
atenţionaţi, determinându-i să efectueze manevre ce pot pune în pericol siguranţa traficului
(încălcarea regulii fixate la alin.(2) pct.33 RCR);
– mersul cu spatele în intersecţii, la trecerile pentru pietoni, în tuneluri, pe poduri,
viaducte, rampe şi sub acestea, la trecerile la nivel cu calea ferată şi la o distanţă mai mică de 50
m de la acestea, în locurile în care vizibilitatea drumului este mai mică de 100 m (cel puţin într-o
direcţie, dacă conducătorul vehiculului nu este ajutat de o persoană aflată în afara vehiculului), în
locurile de dislocare a staţiilor vehiculelor de rută (încălcarea regulii fixate la alin.(2) pct.41
RCR), etc.

Într-o altă ordine de idei, menţionăm că infracţiunea prevăzută la alin.(1) art.264 CP RM

este o infracţiune materială. Ea se consideră consumată din momentul producerii vătămării medii
a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
 Consemnăm că, în cazul în care încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de
exploatare a mijloacelor de transport nu implică producerea urmărilor prejudiciabile consemnate
la alin.(1) art.264 CP RM, este aplicabil art. 228, 235, 236 etc. din Codul contravenţional.
Răspunderea se va aplica în baza alin.(3) art.264 CP RM în cazul în care urmările
prejudiciabile produse se exprimă fie în vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
fie în decesul persoanei. Răspunderea se va aplica potrivit alin.(5) art.264 CP RM în ipoteza în
care urmările prejudiciabile produse se exprimă în decesul a două sau mai multor persoane.

Un alt semn al laturii obiective a infracţiunii analizate este mijlocul de săvârşire a

infracţiunii. După cum am menţionat supra, acesta îl reprezintă mijlocul de transport.
Conform art.132 CP RM, prin „mijloace de transport” se înţelege toate tipurile de
automobile, tractoare şi alte tipuri de maşini autopropulsate, tramvaiele şi troleibuzele, precum şi
motocicletele şi alte mijloace de transport mecanice.
Prin „alte tipuri de maşini autopropulsate” se înţelege vehiculele care circulă în mod
ocazional pe drumurile publice, fiind destinate executării unor lucrări de construcţie, agricole,
silvice, miniere sau de alt gen (de exemplu, macarale, excavatoare, buldozere, gredere, screpere,
combine de recoltare etc.). Prin „alte mijloace de transport mecanice” înţelegem orice
mecanisme puse în mişcare cu ajutorul unui motor cu volumul de lucru nu mai mic de 50 cm 3,
care sunt subiecte ale regulilor de securitate a circulaţiei rutiere şi exploatare a mijloacelor de
transport.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) la art.264 CP RM se caracterizează

prin intenţie sau imprudenţă faţă de fapta prejudiciabilă şi numai prin imprudenţă faţă de
urmările prejudiciabile.

Subiectul acestei infracţiuni este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În afară de aceasta, subiectul trebuie să aibă calitatea specială
de persoană care conduce mijlocul de transport.
În cazul încălcării regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de
transport în timpul instruirii în conducere auto, răspunderea o poartă instructorul în conducere
auto, nu însă persoana instruită. Aceasta cu condiția că instructorul în conducere auto este cel
care nu a întreprins la timp măsuri pentru a preveni urmările prejudiciabile specificate în alin.(1)
art.264 CP RM.

În esență, conținutul urmărilor prejudiciabile este ceea ce deosebește infracțiunile

specificate la lit.a), b) alin.(3) și alin.(5) art.264 CP RM de infracțiunea prevăzută la alin.(1)
art.264 CP RM.
Sub un alt spect, potrivit alin.(2), (4) şi (6) art.264 CP RM, răspunderea se agravează dacă
infracţiunile specificate la alin.(1), lit.a), b) alin.(3) sau alin.(5) art.264 CP RM sunt săvârșite în
stare de ebrietate. Noţiunea „stare de ebrietate” este definită în alin.(1) art.134 12 CP RM: starea
de dereglare psihofuncţională a organismului survenită în urma consumului de alcool, de
substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte similare.
Starea de ebrietate este stabilită în conformitate cu Regulamentul privind modul de testare
alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, aprobat prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova, nr.296 din 16.04.2009.

TEMA „CONDUCEREA MIJLOCULUI DE TRANSPORT ÎN STARE DE

EBRIETATE ALCOOLICĂ CU GRAD AVANSAT SAU ÎN STARE DE
EBRIETATE PRODUSĂ DE ALTE SUBSTANŢE” (ART.264 1 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2641 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului rutier, sub aspectul prohibiţiei impuse
conducătorilor mijloacelor de transport să conducă în stare de ebrietate.
Datorită specificului său, infracțiunea specificată la alin.(1) art.264 1 CP RM nu are nici
obiect material, nici victimă.

În ce priveşte latura obiectivă a acestei infracţiuni, ea are următoarea structură:

1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de conducere a mijlocului de transport de
către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de
ebrietate produsă de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte similare;
2) mijlocul de săvârşire a infracţiunii, și anume – mijlocul de transport în sensul art.132 CP
RM.
 În esenţă, fapta prejudiciabilă prevăzută la alin.(1) art.2641 CP RM se exprimă în acţiunea
de conducere în condiţii ilicite a mijlocului de transport. În cazul infracţiunii analizate, caracterul
ilicit al conducerii rezultă din nerespectarea obligaţiei, pe care o are conducătorul mijlocului de
transport, de a evita starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau starea de ebrietate produsă
de substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte similare.
Cerinţa esenţială pentru întregirea faptei prejudiciabile prevăzute la alin.(1) art.2641 CP RM
este ca, în timpul conducerii mijlocului de transport, făptuitorul să se afle în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe narcotice, psihotrope
şi/sau de alte substanţe cu efecte similare.
Finalizând analiza laturii obiective a infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.264 1 CP RM, vom
menţiona că această infracţiune este una formală. Ea se consideră consumată din momentul
efectuării conducerii mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe narcotice, psihotrope
şi/sau de alte substanţe cu efecte similare.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(1) art.2641 CP RM se caracterizează prin

intenţie directă.
Motivul infracţiunii prevăzute la alin.(1) art.2641 CP RM se exprimă, în principal, în
superficialitatea manifestată de făptuitor în raport cu respectarea prohibiţiei impuse
conducătorilor mijloacelor de transport să conducă în stare de ebrietate.

În ce priveşte subiectul infracţiunii analizate, acesta este persoana fizică responsabilă care
la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În plus, subiectul are calitatea specială
de persoană care conduce mijlocul de transport. Dar nici aceasta nu e suficient. Dacă facem
conexiune cu cele specificate la alin.(4) art.2641 CP RM, ajungem la concluzia că subiectul
infracţiunii specificate la alin.(1) art.2641 CP RM este o persoană care deţine permis de
conducere şi nu este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.2641 CP RM are un caracter

complex:
 • obiectul juridic principal al infracţiunii specificate la alin.(2) art.2641 CP RM îl formează
relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului rutier, sub aspectul prohibiţiei impuse
conducătorului sau posesorilor mijloacelor de transport (ori altor asemenea persoane) să predea
conducerea mijlocului de transport către o persoană care se află în stare de ebrietate;
• obiectul juridic secundar al infracţiunii examinate îl constituie relaţiile sociale cu privire
la sănătatea sau viaţa persoanei.
Obiectul material al infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.2641 CP RM îl reprezintă corpul
persoanei.

Referitor la latura obiectivă a acestei infracţiuni, trebuie de menţionat că aceasta include

următoarele trei semne:
1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea de predare a conducerii mijlocului de
transport către o altă persoană care se află în stare de ebrietate;
2) urmările prejudiciabile, având un caracter alternativ: a) vătămarea medie a integrităţii
corporale sau a sănătăţii; b) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; c) decesul
(unei singure persoane sau al mai multor persoane);
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

În esenţă, acţiunea de predare a conducerii mijlocului de transport consistă în eliberarea

permisiunii – verbale sau scrise – pentru deplasarea mijlocului de transport. Predarea conducerii
mijlocului de transport trebuie să fie voluntară. Deci, făptuitorul să nu se afle sub imperiul
constrângerii fizice sau psihice, cauză care, conform art.39 CP RM, înlătură caracterul penal al
faptei.
Infracţiunea specificată la alin.(2) art.2641 CP RM este o infracţiune materială. Ea se
consideră consumată din momentul producerii oricăreia din urmările prejudiciabile indicate în
art.264 CP RM. În ipoteza în care fapta prejudiciabilă nu implică producerea unor asemenea
urmări, răspunderea se va aplica în baza alin.(2) art.233 din Codul contravenţional.
La individualizarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută la alin.(2) art.264 1 CP
RM se va lua în consideraţie care anume urmare prejudiciabilă a survenit: vătămarea medie a
integrităţii corporale sau a sănătăţii; vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
decesul (unei singure persoane sau al mai multor persoane). În fiecare din cele trei ipoteze,
numărul de victime trebuie, de asemenea, luat în consideraţie la individualizarea pedepsei.

Latura subiectivă a infracţiunii specificate la alin.(2) art.2641 CP RM se caracterizează prin

intenţie faţă de fapta prejudiciabilă şi prin imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile.
Făptuitorul trebuie să manifeste bună ştiinţă faţă de fapta prejudiciabilă. Certitudinea
subiectului poate avea ca suport:
1) rezultatul testării alcoolscopice a persoanei căreia i-a fost predată conducerea mijlocului
de transport;
2) concluziile examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate;
3) administrarea ante-factum de substanţe, care produc ebrietate, persoanei căreia i-a fost
predată conducerea mijlocului de transport, chiar de către subiectul infracţiunii, etc.
Motivul infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.2641 CP RM se exprimă, în principal, în
superficialitatea manifestată de făptuitor în raport cu respectarea prohibiţiei impuse
conducătorului sau posesorilor mijloacelor de transport (ori altor asemenea persoane) să predea
conducerea mijlocului de transport către o persoană care se află în stare de ebrietate.

Subiectul infracţiunii în cauză este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În plus, subiectul trebuie să aibă una din următoarele calități
speciale:
1) conducător al mijlocului de transport care este predat pentru conducere unei alte
persoane, aflate în stare de ebrietate;
2) proprietar (posesor) al mijlocului de transport care este predat pentru conducere unei alte
persoane, aflate în stare de ebrietate;
3) mandatar al proprietarului mijlocului de transport care este predat pentru conducere unei
alte persoane, aflate în stare de ebrietate.
De asemenea, se au în vedere toate celelalte persoane responsabile de exploatarea
mijloacelor de transport, care, în acord cu lit.a) alin.(1) pct.126 RCR, sunt obligate să nu admită
la conducerea vehiculelor persoane care au consumat băuturi alcoolice, droguri sau alte substanţe
contraindicate conducerii. În afară de aceasta, reieşind din prevederile alin.(4) art.264 1 CP RM,
subiectul infracţiunii specificate la alin.(2) art.2641 CP RM trebuie să fie o persoană care deţine
permis de conducere şi nu este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Obiectul juridic special al infracţiunii specificate la alin.(3) art.2641 CP RM îl formează

relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului rutier, sub aspectul prohibiţiei impuse
conducătorilor mijloacelor de transport de a refuza, a se împotrivi sau a se eschiva de la testarea
alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de
la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.
Datorită specificului său, infracțiunea examinată nu are nici obiect material, nici victimă.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin.(3) art.264 1 CP RM se exprimă în fapta

prejudiciabilă, concretizată, după caz, în acţiune sau în inacţiune.
Fapta prejudiciabilă cunoaşte trei modalităţi normative cu caracter alternativ. În esenţă,
toate cele trei modalităţi se reduc la respingerea – expresă sau tacită – a efectuării testării
alcoolscopice, a examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau a
recoltării probelor biologice în cadrul acestui examen medical. Variază doar nuanţele în care se
realizează această respingere:
1) refuzul presupune respingerea expresă;
2) împotrivirea implică respingerea expresă, însoţită de opunerea de rezistenţă nonviolentă;
3) eschivarea presupune respingerea tacită. În care anume modalitate din cele trei s-a
realizat fapta prejudiciabilă, poate fi luat în consideraţie la individualizarea pedepsei.
Infracţiunea în cauză este o infracţiune formală. Ea se consideră consumată din momentul
săvârşirii faptei prejudiciabile în oricare din modalităţile sale normative. Infracţiunea este
prezentă chiar dacă, ulterior, pe baza altor probe, s-ar constata că făptuitorul nu se afla în stare de
ebrietate în momentul săvârşirii infracţiunii. În alţi termeni, nu este obligatoriu ca săvârşirea
infracţiunii prevăzute la alin.(3) art.2641 CP RM să fie legată de săvârşirea de către aceeaşi
persoană a faptelor specificate la alin.(1) art.2641 CP RM sau la alin.(1) art.233 din Codul
contravenţional.

Din punctul de vedere a laturii subiective, infracţiunea specificată la alin.(3) art.2641 CP

RM se caracterizează prin intenţie directă.
 Motivul acestei infracţiuni se exprimă, în principal, în superficialitatea manifestată de
făptuitor în raport cu respectarea prohibiţiei impuse conducătorilor mijloacelor de transport de a
refuza, a se împotrivi sau a se eschiva de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în
vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul
acestui examen medical.

Subiectul infracţiunii prevăzute la alin.(3) art.2641 CP RM este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În afară de aceasta,
subiectul are o dublă calitate specială:
1) este conducător al mijlocului de transport;
2) este persoană care deţine permis de conducere şi care nu este privată de dreptul de a
conduce mijloace de transport.

Finalmente, vom supune analizei varianta agravată a infracţiunilor specificate la alin.(1)-(3)

art.2641 CP RM, consemnată la alin.(4) art.2641 CP RM. În cele ce urmează vor fi examinate, pe
rând, cele două ipoteze alternative ale respectivei variante agravate:
1) subiectul nu deţine permis de conducere;
2) subiectul este privat de dreptul de a conduce mijloace de transport.

TEMA „PUNEREA ÎN EXPLOATARE A MIJLOACELOR DE TRANSPORT CU

DEFECTE TEHNICE VĂDITE” (ART.265 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.265 CP RM are un caracter

complex:
• obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la buna desfăşurare a
exploatării mijloacelor de transport şi a regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor;
• obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la sănătatea sau viaţa
persoanei.
Obiectul material al infracţiunii examinate îl reprezintă corpul persoanei.
Victima infracțiunii specificate la art.265 CP RM este persoana fizică care suferă una dintre
urmările prejudiciabile indicate în art.264 CP RM.
 Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.265 CP RM are următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă, exprimată în acţiune, care cunoaşte următoarele trei modalităţi
normative cu caracter alternativ:
a) punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite;
b) altă încălcare gravă a regulilor de exploatare a mijloacelor de transport, ce
asigură securitatea circulaţiei;
c) încălcarea regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor;
2) urmările prejudiciabile având un caracter alternativ:
a) vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
b) vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;
c) decesul (unei singure persoane sau al mai multor persoane);
3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Astfel, prima dintre modalităţile normative ale acţiunii prejudiciabile în cauză se exprimă
în punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite.
Prin „punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite” trebuie să
înţelegem acţiunea care:
1) constă în darea unui ordin sau în acordarea de permisiune pentru efectuarea deplasării
mijlocului de transport;
2) presupune ca premisă prezenţa la mijlocul de transport a unor defecte tehnice vădite,
astfel încât se creează pericolul producerii urmărilor prejudiciabile prevăzute la art.264 CP RM;
3) presupune că defectele tehnice vădite se referă, în special, la sistemele de transmitere,
sistemele de direcţie, sistemele de frânare ale mijlocului de transport pus în exploatare, la
dispozitivele de iluminare, dispozitivele de semnalizare luminoasă şi sonoră, ori constau, în
special, în uzarea anvelopelor unui asemenea mijloc de transport etc.

Cea de-a doua modalitate normativă alternativă a faptei prejudiciabile, prevăzute la art.265
CP RM, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1) să se exprime într-o încălcare a regulilor de exploatare a mijloacelor de transport;
2) această încălcare să fie gravă;
 3) această încălcare să nu se exprime în punerea în exploatare a mijloacelor de
transport cu defecte tehnice vădite;
4) regulile de exploatare a mijloacelor de transport, grav încălcate, trebuie să asigure
securitatea circulaţiei.

Cea de-a treia modalitate normativă a faptei prejudiciabile prevăzute la art.265 CP RM o

constituie acţiunea de încălcare a regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor.
În acest caz, făptuitorul încalcă reglementările privind timpul de muncă şi timpul de
odihnă, stabilite de Codul muncii, de alte acte normative, de acordurile internaţionale în materie
la care Republica Moldova este parte. În special, se au în vedere reglementările privind:
repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii; durata zilnică a timpului de muncă; munca
pe timp de noapte; pauza de masă şi repausul zilnic, etc.

Infracţiunea analizată este o infracţiune materială. Aceasta deoarece ea se consideră

consumată din momentul producerii oricăreia din urmările prejudiciabile prevăzute la art.264 CP
RM: vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii; vătămarea gravă a integrităţii
corporale sau a sănătăţii; decesul (unei singure persoane sau al mai multor persoane). Spre
deosebire de urmările privite în contextul art.264 CP RM, urmările privite în contextul art.265
CP RM influenţează (în funcţie de gravitatea lor) nu asupra calificării infracţiunii, dar asupra
individualizării pedepsei.

Sub aspectul laturii subiective, în ipoteza infracţiunii specificate la art.265 CP RM

făptuitorul manifestă intenţie sau imprudenţă faţă de fapta prejudiciabilă şi numai imprudenţă
faţă de urmările prejudiciabile.
Motivul acestei infracţiuni se exprimă, în principal, în superficialitatea manifestată de
făptuitor în raport cu respectarea regulilor de exploatare a mijloacelor de transport cu defecte
tehnice vădite ori a regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor.

Subiectul infracţiunii prevăzute la art.265 CP RM este persoana fizică responsabilă care la

momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. Totodată, din analiza art.265 CP RM
deducem că subiectul infracţiunii în cauză trebuie să aibă o calitate specială.
 Calitatea specială a subiectului infracţiunii este diferită, în funcţie de modalitatea sub care
se prezintă fapta prejudiciabilă. Astfel, doar persoana responsabilă pentru starea tehnică sau
pentru exploatarea mijloacelor de transport poate fi subiectul infracţiunii în cazul: 1) punerii în
exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite; 2) altei încălcări grave a regulilor
de exploatare a mijloacelor de transport ce asigură securitatea circulaţiei.
În acelaşi timp, în cazul încălcării regimului de lucru al şoferilor sau mecanizatorilor,
subiect al infracţiunii este persoana cu funcţie de răspundere sau persoana care gestionează o
organizaţie comercială, obştească sau altă organizaţie nestatală.

TEMA „PĂRĂSIREA LOCULUI ACCIDENTULUI RUTIER”

(ART.266 CP RM)

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.266 CP RM are un caracter multiplu:

• obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la siguranţa traficului
rutier, sub aspectul prohibiţiei impuse conducătorului mijlocului de transport să părăsească locul
accidentului rutier, în cazul în care a încălcat regulile de securitate a circulaţiei sau de exploatare
a mijloacelor de transport, dacă aceasta a provocat urmările indicate la alin.(3) sau (5) art.264 CP
RM;
• obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la activitatea de
constatare imediată şi completă a încălcărilor regulilor de securitate a circulaţiei sau de
exploatare a mijloacelor de transport, precum şi activitatea de identificare a făptuitorului şi de
stabilire a circumstanţelor concrete în care au fost comise încălcările respective.
Datorită specificului său, infracţiunea analizată nu are nici obiect material, nici victimă.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.266 CP RM constă în faptă prejudiciabilă

exprimată în acţiunea de părăsire a locului accidentului rutier.
În sensul art.266 CP RM, noţiunea de accident rutier are un înţeles mai îngust: evenimentul
produs ca urmare a încălcării regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor
de transport, în care au fost implicate unul sau mai multe mijloace de transport aflate în
circulaţie, în urma căreia a rezultat vătămarea gravă sau decesul unei ori mai multor persoane.
 Prin „locul accidentului rutier” se are în vedere locul în care încălcarea regulilor de
securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport provoacă urmările indicate la
alin.(3) şi (5) art.264 CP RM.
Din acest unghi, se poate susţine că prin „părăsirea locului accidentului rutier” se înţelege
acţiunea de plecare a făptuitorului de la locul accidentului rutier cu mijlocul de transport (al său
ori al unei alte persoane) ori plecarea pe jos de la locul respectiv, în pofida interdicţiei de rigoare
din Regulamentul circulaţiei rutiere.
Astfel, în conformitate cu pct.12 RCR, conducătorul de vehicul, implicat într-un accident
rutier, este obligat, printre altele:
– să oprească imediat vehiculul, semnalizându-l;
– să nu schimbe poziţia vehiculului şi a obiectelor de pe carosabil provenite ca urmare a
accidentului rutier (cu excepţia cazurilor prevăzute la lit.c), d) alin.1 pct.12 RCR);
– să marcheze locul iniţial al vehiculului, obiectelor ce ţin de accident şi al persoanei
traumatizate, dacă se impune schimbarea poziţiei acestora pentru acordarea primului ajutor,
transportarea persoanei traumatizate cu propriul vehicul la unitatea medicală sau pentru
eliberarea carosabilului;
– să anunţe despre accident poliţia şi să rămână pe loc până la sosirea lucrătorilor de
poliţie.
În altă ordine de idei, pentru calificarea faptei conform art.266 CP RM este esenţială
stabilirea situaţiei-premisă: încălcarea de către făptuitor a regulilor de securitate a circulaţiei sau
de exploatare a mijloacelor de transport, dacă această încălcare a provocat urmările indicate la
alin.(3) sau (5) art.264 CP RM.

Încheind analiza laturii obiective a infracţiunii specificate la art.266 CP RM, vom menţiona
că această infracţiune este una formală. Ea se consideră consumată din momentul părăsirii
locului accidentului rutier.

Latura subiectivă a infracţiunii de părăsire a locului accidentului rutier se caracterizează

prin vinovăţie exprimată în intenţie directă. Motivele infracţiunii examinate constau în: laşitate;
teama de a fi supus răspunderii; indiferenţă, etc.
 Cât priveşte scopul infracţiunii prevăzute la art.266 CP RM, acesta se exprimă în
împiedicarea activităţii de constatare imediată şi completă a încălcărilor regulilor de securitate a
circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport, precum şi a activităţii de identificare a
făptuitorului şi de stabilire a circumstanţelor concrete în care au fost comise încălcările
respective.

Subiectul infracţiunii de părăsire a locului accidentului rutier este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. În plus, este
persoana care:
1) conduce mijlocul de transport şi
2) a săvârşit anterior una din infracţiunile prevăzute la alin.(3) sau (5) art.264 CP RM.