Referat Autotransfuzie

Compatibilitate sanguine.
Reguli de transfuzie.
Accidente transfuzionale

Nume student: Mormeci Victor

Seria A, grupa 3, anul 1
 Problema compatibilității se pune atunci când se dorește realizarea unei transfuzii sangu
ine. 

Clasic, în sistemul AB0, există noțiunile de donator universal (cu referire la grupa 0,
care nu
are aglutinogene) și de primitor  universal (cu referire la grupa AB,care,nuare aglutinine). 
Nu sunt însă utile decât pentru transfuzii cu volum redus de sânge, mai mic de 500 ml. 
În cazul transfuziei a peste 500 ml, se folosește exclusiv sânge izogrup. 
Aceasta pentru că, deși de exemplu grupa 0 nu are aglutinogene,
are totuși aglutinine. Acestea devin de ajuns de diluate în sângele primitorului pentru a n
u da reacții sesizabile, dar la volume mari contactul lor
cu aglutinogenele unui primitor de grupă A,
B sau AB poate determina aglutinarea intravasculară a eritrocitelor. În afară de sistemul 
AB0, în cazul unei transfuzii este obligatoriu să se țină seama și de sistemul Rh. 

Sângele Rh+ poate fi primit doar de indivizi Rh+, pe când cel Rh-
se poate administra la Rh- și Rh+ fără nici o problemă, deoarece în sistemul Rh
nu există anticorpi în absența factorului antigenic. 

Pentru tranfuzia de plasmă (care
nu poate conține nici un fel de antigene, indiferent de grupa donatorului, dar poate conțin
e anticorpi) compatibilitatea nu mai ține cont de Rh, ci doar de AB0. 
Aceasta doar dacă s-a exclus posibilitatea ca un donator Rh- să fi venit la un
moment dat în contact cu sânge Rh+.
În practică, fiecare țară are reglementări oficiale cu privire la această problemă. În Româ
nia, se evită pe cât este posibil transfuzia de plasmă la o grupă Rh diferită.
Pregatirea in vederea transfuziei

 Se face determinarea grupei sanguine ABO și Rh  a primitorului din 10
ml sânge proaspăt, introdus în eprubete cu nume, prenume și data nașterii. 
  Medicul controlează numele înscris pe flacoanele care trebuie transfuzate, numele pr
imitorului, grupa sângelui, data
de expirare ca și calitatea flacoanelor (flacoane deteriorate, modificarea culorii, hemoliza
). 
 După încălzirea flacoanelor la temperatura camerei, transfuzia se face imediat. 
 Se folosește calea venoasă de acces, de calibru mare, folosind acul special
de perfuzie intravenoasă continuă 
 Nu se adaugă medicamente.
Pe calea intravenoasă de acces nu este permis să se introducă decât soluție 0,9%
de NaCl. 
 Se utilizează întotdeauna set de transfuzii cu filtru.
Trusa pentru perfuzat sânge, ambalată și sigilată,
se folosește numai o dată apoi se aruncă.
 Asistenta va supraveghea în permanență atât starea bolnavului cât și modul de funcți
onare a aparatului; 
 după terminarea transfuziei se vor păstra 5-10
ml sânge pentru verificări ulterioare, în caz că vor apărea accidente posttransfuzional
e tardive;
 – cantitatea de sânge administrată,
precum și numele transfuzorului se notează pe foaia de observație a pacientului;
 – după transfuzie, pacientul va rămâne în pat, bine învelit;
 – temperatura camerei va fi cea optimă, eventual cu 1-2ºC mai ridicată;
  – imediat după terminarea transfuziei bolnavul poate bea lichide călduțe, iar după dou
ă ore se poate alimenta.
Reguli de transfuzie

 Conditii de admisibilitate la donarea de sange
Donatorul de sânge este orice cetăţean român cu domiciliul în România sau orice cetăţe
an al Uniunii Europene care are reşedinţa în România, în deplină stare de sănătate, care
se supune regulilor prelevării de sânge total şi componente sanguine de origine umană.
 Condiţii pentru a deveni donator de sange :
 vârsta cuprinsă în intervalul 18-60 ani 
 greutate peste 50 kg 
 puls regulat, 60 -100 bătăi/minut.
 tensiune arterială sistolică între 100 şi 180 mm Hg 
 să nu fi suferit în ultimele 6 luni intervenţii chirurgicale 
 femeile să nu fie: însărcinate, în perioada de lehuzie, în perioada menstruală 
 să nu fi consumat grăsimi sau băuturi alcoolice cu cel puţin 48 de ore înaintea donării 
 sa nu fie
sub tratament pentru diferite afectiuni: hipertensiune, boli de inima, boli renale, boli psihi
ce, boli hepatice, boli endocrine
 Donatorii nu trebuie să aiba sau sa fi avut urmatoarele boli:
 hepatită (de orice tip) 
 TBC 
 sifilis 
 malarie 
 epilepsie si alte boli neurologice
 boli psihice
 bruceloză 
 ulcer 
 diabet zaharat 
 boli de inimă
 boli de piele: psoriazis, vitiligo 
 miopie forte peste (-) 6 dioptrii
 cancer
 Criterii de excludere permanenta:
 afecţiuni cardiovasculare (inclusiv hipertensiunea arterială cronică în tratament,
angina pectorală);
 traumatisme craniene cu sechele; 
 etilism cronic; 
 schizofrenie; epilepsie; 
 hepatită cronică, ciroză hepatică; pancreatită; 
 sifilis; 
 cancer, leucemii; 
 diabet zaharat; 
 Criterii de excludere temporara:
 boli infecţioase (gripă , infectii bacteriene);
 anemie; 
 examinare endoscopică, 
 transfuzii, 
  intervenţii chirurgicale, 
 tatuaje, 
 contact apropiat cu persoane cu hepatită, 
 HIV;
 vaccinări; 
 sarcină, alăptare; 
 tratamente dentare;
 consum de alcool în ultimele 48 de ore;
 consum de medicamente.

 tuberculoză
 hiperlipidemie; 
 astm bronşic; alergia severă ; 
 boli endocrine; lupus eritematos diseminat şi alte colagenoze; psoriazis generalizat
 persoanele pensionate medical, indiferent de diagnosticul de pensionare.
 Criterii suplimentare de excludere pentru donatorii de componente sanguine prin afer
eză
 trombocite < 200000/mmc;
 pat vascular necorespunzător;
 hipocalcemie;
 tratament cu antiagregante plachetare în ultimele 7 zile, 
 corticosteroizi, anticoagulante

Accidente transfuzionale
In cursul si dupa terminarea transfuziei de sange pot sa apara o serie de accidente. Asp
ectul lor
clinic este foarte variat si de aceea ele trebuie recunoscute cat mai repede posibil. 

CLASIFICARE:
 - accidente imunologice
- accidente non-imune
Accidente imunologice
1. Incompatibilitatea de grup in sistemul O,  A, B-  este unul dintre accidentele cele
mai grave postransfuzionale manifestandu-se sub forma socului hemolitic.
-  Simptomatologie: frison, stare generala alterata, tahicardie, dispnee,
paloare, cianoza, vajaituri in urechi, dureri lombare si uneori retrosternale, eritem facial.
Datorita distrugerii in masa hematiilor apare hematuria urmata de
reducerea secretiei urinare pana la anurie.
Interventii: deoarece aparitia hemolizei acute care se manifesta
imediat dupa inceputul transfuziei, prima masura care se adopta
este intreruperea transfuziei.
 perfuzarea bolnavului in ritm sustinut cu NaCl pentru mentinerea diurezei orare;
 incalzirea bolnavului prin invelirea cu paturi;
 administrarea de lichide caldute;
 recoltarea urinei in caz de hematurie;
 oxigenoterapie;
 se pot administra diuretice pentru fortarea diurezei, alcalinizarea urinei prin
administrarea bicarbonatului de sodiu, corticoterapie, heparinoterapie.
 Aceste mijloace terapeutice trebuie instituite cat mai rapid, iar rezultatul este mai
favorabil cu cat cantitatea de sange incompatibil perfuzata este mai mica.
2. Reactia hemolitica  postransfuzionala tardiva: 
 apare dupa 6-7 zile de la administrarea transfuziei pa pacientii imunizati in
antecedente prin transfuzie sau sarcina. In serul acestor pacienti cu imunizari anterioare
titrul anticorpilor este foarte redus si nu poate fi depistat
prin teste obisnuite. Cand se administreaza o noua transfuzie titrul anticorpilor creste
rapid cu o constituire a tabloului de hemoliza in decurs de o saptamana. 
 Simptome: febra, anemie, icter, uneori hemoglobinurie
 3. Transfuzarea unui sange  alterat
 - sangele alterat produce fenomene asemanatoare socului hemolitic. 
 - bolnavul prezinta: frison, cefalee, stare generala alterata, icter tegumentar.
   Interventii:  - se intrerupe imediat transfuzia Evolutia acestor
ictere postransfuzionale este de obicei benigna.
4. O alta  reactie imunologica apare printr-un mecanism de hipersensibilitate imediata 
 datorita unor anticorpi aflati in plasma pacientilor transfuzati care nu au acest tip
de imunoglobulina si au fost sensibilizati in prealabil. 
 acesti bolnavi prezinta: urticarie, eritem, edeme periorbitale, hipotensiune,
bronhospasm.
-  Interventii:  administrare de antihistaminice, cortizon, adrenalina. 
 Accidente non-imune
 Transfuzia de  sange  infectat: 
- este un accident foarte rar; sangele infectat cu germeni virulenti provoaca febra si frisoane
foarte puternice care apar de obicei la 1-2 h dupa terminarea transfuziei. 
- prezenta substantelor piretogene in sange provoaca frison usor, cefalee, febra.
- in general nu sunt urmari asupra organismului si se rezolva fara tratament. 
- sangele infectat cu virusul HIV, HBs, HCv, nu provoaca reactii imediate;
vor aparea manifestari tardive dupa trecerea perioadei de incubatie.
- embolia pulmonara cu cheaguri se datoreaza microcheagurilor din sangele vechi,
timp indelungat conservat. Bolnavul se cianozeaza brusc, devine agitat, prezinta
dureri toracice, tuse chinuitoare insotita de hemoptizie si febra. 

 Interventii:  oxigenoterapie, respiratie artificiala.
 Supraincarcare volemica: 
 administrarea intr-un ritm accelerat a unei mari cantitati de sange poate
provoca dilatatia acuta a inimii. 
 bolnavul prezinta: trahicardie, dispnee, cianoza, tuse seaca, jugulare turgescente,
dureri toracice, hipotensiune.

 Interventii:  intreruperea imediata a transfuziei poate fi suficienta pentru restabilirea

situatiei daca se aplica de la aparitia primelor
simptome. Se administreaza medicatie cardiotonica si opiacee. 
Transfuzarea  sangelui neincalzit: 
 sangele trebuie sa fie administrat la o temperatura cat mai apropiata
de temeratura corpului. 
 sangele neincalzit poate produce hipotermie generalizata, hemoliza intravasculara cu
blocaj renal, acidoza metabolica sau chiar stop cardiac (prin scaderea debitului
cardiac).
 Intoxicatia cu citrat: 
 - sangele recoltat de la donator este amestecat cu o solutie de conservare (CPD-
adenina). 
 - uneori prin administrarea rapida a unei cantitati mari de sange bolnavul poate
avea spasme musculare si se poate observa prelungirea intervalului QT pe EKG. 
 - de aceea in cazul in care se administreaza o cantitate de sange mai mare de 2 l
la fiecare 20 min se administreaza 1g de Ca gluconic la fiecare litru
de sange transfuzat.
