Cuprins

1. Introducere ( despre mine )

2. Alegerea reproducătorilor

3. Hormon

4. Injectare

5. Anestezie

6. Ovulație

7. Mulgere

8. Fecundare

9. Descleiere

10. Incubație

11. Eclozare

12. Îngrijirea larvelor până la transport sau hrănire

Ciolan Roland

1
 INTRODUCERE

Salut! Numele meu este Ciolan Roland .

Voi fi explicit și voi intra foarte puțin în detalii, deoarece pe mine ca începator mă încurcau
detaliile.

Țin minte că în timpul Facultății de Piscicultură și Acvacultură îmi doream foarte tare să
învăț tot ce se poate învăța despre creșterea, reproducerea și îngrijirea peștilor.

În 2012, am participat împreună cu doi colegi, la o reproducere artificială a cegii. M-a

fascinat. Deoarece la momentul respectiv toate speciile de sturioni arătau la fel pentru mine. A
fost aproape o misiune imposibilă, dar am recoltat icrele și am reușit să le punem la incubat.

Acum, după 9 ani, văd toate detaliile, inclusiv diferențele dintre peștii din aceeași specie și
peștii din diferite specii de sturioni. Iar când ai la îndemână un ecograf și o sondă de prelevare
icre, lucrurile devin mult mai simple.

Adrenalina de co-creator în reproducerea peștilor, s-a dezvoltat în momentul în care am

realizat prima reproducere artificială la carasul de acvariu ( cel colorat și voalat ).

În același an, am descoperit o specie grozavă de răpitor - șalăul. În creierul meu, șalăul
se hrănea doar cu pește. Însă la facultate mi s-a dezvăluit că acest pește se poate crește doar cu
furaj granulat ( pelete ), iar reproducerea natural dirijată este posibilă prin amenajarea unor
cuiburi sintetice în bazine din fibră de sticlă.

Au început să mi se arate tot mai multe taine din piscicultură și acvacultură și pe măsură
ce mi se arătau, îmi doream să știu din ce în ce mai mult, tot dacă era posibil.

Despre reproducerea crapului, nici nu îmi trecea prin minte că se poate produce și in alt
mod decât frumoasa bătaie pe care o urmăream eu primăvara. La prima mea reproducere a
crapului stăteam cu 4-5 cărți pe birou, care îmi dădeau informații foarte utile, doar că se
defineau în funcție de anumite situații pe care eu nu le cunoșteam. Ce hormon să folosesc?
Câte doze trebuie să injectez? Cu ce descleiez icrele? Când știu că sunt icrele îndeajuns de
mature pentru a le mulge? Cum incubez icrele? Dar indiferent de aceste întrebări și
nesiguranțe, știam că trebuie să o fac, deoarece deja eram inginer și eram responsabil direct de

2
reușitele si eșecurile ( lectiile ) mele. Și mă bucur că am făcut-o. Nu a fost perfect. Dar a fost
perfect pentru mine. A decurs cam așa: am ales reproducătorii, i-am cântărit, am preparat
hormonul în doze calculate cum am știut eu mai bine, am injectat peștii și am așteptat, timp în
care am început să fiu tot mai sigur că am făcut ceva greșit. Primele icre au venit după 9 ore de
la injectare. Mulgerea a decurs bine la femele, dar la masculi a venit mult sânge din cauză că
mulgeam greșit. Per total, a fost totul bine pentru prima reproducere și au ieșit câteva sute de
mii de larve.

Am lucrat în diverse ferme cu sisteme recirculante unde majoritatea aveau ca activitate

principală creșterea, reproducerea și îngrijirea sturionilor, păstrăvului, șalăului și a crapului.
Până în prezent, am făcut reproduceri artificiale și natural dirijate în sistem recirculant la mai
multe specii: șalău, sturioni ( cegă, nisetru, siberian, păstrugă ), crap, crap koi, caras acvaristică,
țipar, somn, sânger, novac și cosaș ( amur, cteno <ten> ).

De-a lungul timpului, crescând numărul de reproduceri efectuate, multe detalii le-am
analizat foarte bine pentru a îmbunătăți procesul de reproducere. Azi îmi este foarte ușor să
reproduc crapul și te pot învăța și pe tine metoda mea. În paginiile următoare, vă voi explica
toate etapele acestei metode, începând cu alegerea reproducătorilor.

Alegerea reproducătorilor

În natură, crapul începe bătaia după ce temperatura apei ajunge și se păstrează câteva
zile la 18 grade. Capturarea reproducătorilor pentru reproducerea natural dirijată și nu numai,
se poate face cam în orice mod ( năvod, setcă, vârșă, vintire, băț de pescuit, etc. ) cu condiția să
se facă fără vătămarea peștilor. Pescuirea acestora trebuie făcută atunci când apa ajunge la 18
-19 grade, înainte ca ei să se reproducă în mod natural.

Înaintea capturării, trebuie amenajate spații pentru separarea lor pe sexe. În caz contrar,
se vor reproduce singuri și icrele nu vor supraviețui. Pentru izolarea peștilor, se pot construi
două cuști din diverse materiale ( plastic, lemn, fier, țeavă pvc sau pp, etc. ) sau și mai simplu, se
pot achiziționa două viviere. Acestea ulterior vor fi amplasate în baltă, într-un loc ușor de
accesat, dar la adâncime mai mare pentru a evita încălzirea bruscă a apei.
Determinarea sexelor este simplă în perioada de reproducere. Femelele au burta mare,
moale și proeminentă datorită icrelor, iar porul genital este roșu, inflamat și forma lui este
ovală. Masculii sunt mult mai slabi, abdomenul este tare, iar la presarea acestuia eliberează
lapți; porul genital este în formă de Y.

3
 Hormoni

După cum bine știți, natura are diverse mecanisme foarte complexe pentru a ajuta la
perpetuarea speciilor. În concluzie, aceasta a organizat ca reproducerea să poată avea loc doar
în anumite împrejurări cu ajutorul mai multor factori chimici și fizici. Printre aceștia se numără
durata zi lumină, temperatura apei, vegetația cu rol de substrat, hrana. În condiții severe, peștii
se adaptează și se pot lipsi de anumiți factori. Însă temperatura apei este unul dintre cei mai
importanți parametrii fără de care reproducerea este inexistentă. Însă cu cât mediul este mai
optim, cu atât mai multe semnale primește creierul pentru a elibera hormonii necesari
maturării și eliberării icrelor, respectiv lapților.

În condiții de reproducere artificială sau natural dirijată, se injectează acești hormoni. Pe

piață se găsesc mai multe tipuri: Nerestin, Chorulon, Ovopel, Ovoprim, hipofiză, etc. Hormonul
folosit de mine este extract hipofizar de crap ( hipofiză ), care este natural. Ceilalți hormoni
enumerați mai sus sunt sintetici.

Dozajul se face in funcție de greutatea corporală a peștelui: 4 mg/kg la femelă și 2 mg/kg

la mascul.

Femelă/mascul Greutate /kg Hipofiză /mg Ser fiziologic/ml Total H Total soluție
1.femelă 6,2 kg 4mg /kg 0,5 ml /kg 24.8mg 3,1ml
2.femelă 3,7 4mg/kg 0,5 ml /kg 14,8mg 1,85
1.mascul 4 2mg/kg 0,5 ml /kg 8mg 0,8ml
2.mascul 6.1 2mg/kg 0,5ml/kg 12,2mg 3,05ml

Urmează prepararea hormonului. Pentru acest proces ai nevoie de un mojar, ser fiziologic
și seringă. Se pune hipofiza în mojar și se pisează până când devine o pulbere fină. După care
adaugi serul fiziologic. Acesta se calculează tot in funcție de masa corporală: 0,5 ml/kg corp.
Adică după tabelul de mai sus, ai avea nevoie de 15 ml. La început adaugi cam 1 ml ser peste
pulbere și amesteci ușor până când se omogenizează, după care adaugi restul serului și
amesteci. Tragi soluția în seringă și hormonul este pregătit pentru administrare.

Pentru injectare, este necesar ca peștele să aibă ochii acoperiți cu un prosop și să fie
imobilizat pe o masă, de preferat, ținut de cap și de coadă în așa fel încât să poți injecta. De-a
lungul timpului am văzut și folosit diverse metode de injectare: intramuscular ( în musculatură),
intraperitoneal ( la baza înotătoarei pectorale) sau în abdomen ( la baza înotătoarei anale ).

4
 Metoda pe care o prefer eu este injectarea intramusculară. Aici cu peștele pus pe lateral,
injectezi la mijlocul distanței dintre linia laterală și înotătoarea dorsală, cu acul ținut la un unghi
de 45 de grade. În timp ce apeși ușor pe pistonul seringii, masezi ușor zona unde se eliberează
soluția. Vei simți o ușoară umflătură în acea zonă pe măsură ce injectezi. Zona trebuie masată
până nu mai simți acea umflătură, altfel hormonul va recula afară.

O altă metoda de injectare este cea intraperitoneală. Adică peștele pus pe laterală și
injectat hormonul la baza înotătoarei pectorale. În cazul acestei proceduri, eliberezi din seringă
cantitatea dorită de soluție fără să mai masezi. Avantajul este că merge mult mai repede, iar
dezavantajul este că acolo se găsește și ficatul peștelui. Dacă nu bagi acul mai mult de 1 cm, ar
trebui să fie în regulă.

Aceste metode se folosesc și la masculi și la femele.

În cazul unei temperaturi de 20-24 grade, femelele vor da icrele la aproximativ 10-14 ore.
Trebuie să fiți atenți la pești ( masculi și femele) pentru că vor fi agitați și există mari șanse să
sară din bazin. Sfatul meu este să acoperiți bazinele.

OVULAȚIA

Ovulația este momentul în care icrele sunt mature, adică apte pentru fecundare și sunt
eliberate din abdomen.

Trebuie să menționez că ele pot da și mai devreme de 10-14 ore cu 1-2 ore. Foarte rar am
pățit ca din 10 femele de exemplu, să am 1-2 care să dea mai devreme. Dar într-un fel e mai
bine așa, pentru că dacă ai mai multe este de un real ajutor să ai câteva care îți mai devreme
sau mai târziu. Pentru că nu ai cum să le mulgi pe toate o dată dacă ești singur. Femelele mici
ajung de obicei primele la ovulație, urmate de cele mari. Însă aceasta nu este o regulă.

În cazul în care apa este curată și ai vreo femelă care a dat o parte mică din icre în bazin,
dacă te uiți pe fundul și pe marginile bazinului o să le vezi. Dacă apa este murdară, poți pune
câteva pietre late pe fundul bazinului, legate cu ață, pe care ulterior le poți scoate și verifica.

Să zicem că se întâmplă să ai icre în apă. Este necesar imperios să le verifici pe rând, să o

5
identifici pe cea care a dat. Femelele care nu sunt la ovulație trebuie puse în alt bazin cu condiții
identice sau asemănătoare. Dacă nu ai condiții asemănătoare, celelalte opțiuni sunt: împărțirea
bazinului în două părți, un sac de păstrare pentru pescuit în același bazin sau o cuvă de 100-200
l cu apă. În cazul în care atunci când scoți femelele pe rând cu minciogul, vezi icre ieșind cu sau
fără o ușoară presiune asupra abdomenului, atunci merge direct la anesteziat. Nu vă faceți griji
că nu veți observa. Dacă femela este la ovulație este foarte evident chiar și pentru cei care nu
au mai văzut niciodată asta.

Presiunea pe abdomen se face ușor la 4-5 cm de înotătoarea anală. Nu apăsați tare! Dacă
ies puține icre și pare că ies greu, atunci acea femelă mai are de stat în bazin în jur de 15-20
min, după care va fi pregatită.

Anestezierea

Peștii care urmează să fie mulși, trebuie anesteziați. Recomand anestezierea lor, pe care la
rândul meu o practic, pentru a nu răni peștele în timpul mulgerii (se poate scăpa pe jos pentru
că mai mult ca sigur se va zbate). Dacă este anesteziat, va sta liniștit și îl putem ține foarte bine
în prosop.

Cea mai la îndemână și ieftină variantă este uleiul de cuișoare, pe care îl găsești în farmacii
și magazine naturiste. Pentru asta, ai nevoie de o cuvă mai mare, unde să încapă aproximativ 70
- 100 l apă. După ce ai pus apa, adaugi uleiul de cuișoare. Se pune 1 ml ulei la 10 l apa.

Peștele se scoate cu minciogul din bazin și se pune direct la anesteziat. Pentru a ști când
este anesteziat, trebuie observat peștele. La început se zbate foarte tare după care ușor ușor
începe să se liniștească. La 1-2 minute va începe să își piardă echilibrul și se va întoarce pe o
parte. Când se întoarce cu burta în sus (asta dacă are și unde - să fie cuva mare) îl vei ridica cu
burta în sus și spatele în jos din apă, iar dacă se zbate, îl mai lași puțin, dacă nu se zbate, îl poți
lua.

După ce îl scot din anestezic, eu îl clătesc în apă curată, după care îl pun în prosop și pe
masă la recoltat icre.

6
 Mulgerea

Imediat după ce vezi primele icre, adrenalina te va pune într-o stare de stres ceea ce este
perfect normal. Este foarte important să îți păstrezi calmul, pentru că mulgerea trebuie făcută
blând și cu răbdare, fără a apăsa tare pe abdomen. În caz contrar, vei răni peștii.

Ai femela anesteziată, clătită în apă curată, înfășurată într-un prosop în care trebuie ținută
bine. Dacă nu este cusut porul genital, se ține cu coada în sus și un deget pe porul genital
pentru a împiedica pierderea icrelor.

Acum se șterge foarte bine peștele pentru că apa activează icrele și acestea nu vor mai fi
bune pentru fecundare. Ele trebuie mulse, iar mai apoi activate cu apa și spermă.

Se mulg ușor și cu răbdare icrele într-un castron și el uscat foarte bine. Când simți că burta
este flască, nu mai vin decât foarte puține icre sau chiar curge sânge, te oprești. Presiunea pe
abdomen pentru mulgere se face pe flancuri și nu direct pe mijlocul burții, deoarece riști să iriți
intestinele și să pornești o hemoragie, iar icrele să vină cu sânge.

Acum că ai icrele în castron, pune-le într-un loc în care nu poți da din greșeală peste ele să
le verși și eventual le poți chiar acoperi cu ceva ca să nu ajungă apa la ele.

După mulgere, femelele se pun într-un bazin separat de celelalte care nu au fost mulse
până când își revin, după care se pun înapoi în baltă să își continue viața liniștite.

Iei acum masculii și îi pui la anesteziat (poți pune 2 în același timp în cuvă). La fel ca la
femele, scoși, clătiți, puși în prosop, ținuți de cap și cu coada în sus până când îi ștergi foarte
bine de apă.

Mulgerea o poți face în castroane mai mici. Pui masculul pe o dungă, lipești castronul de
corpul masculului și mulgi pe flancuri, nu pe mijloc (zona intestinelor). Dacă apăsăm pe
intestine, riscăm să mulgem cu sânge și fecale.

O altă variantă de mulgere la masculi este să folosim furtun de cateter și seringă. Se taie
bucăți mici de 10 cm de furtun și se mufează la seringă. Introduci furtunul în pește și tragi ușor
de seringă în timp ce masezi pentru a ajuta la eliberarea spermei.

Masculii se mulg complet când ai icre și sperma rămasă în urma reproducerii se poate
stoca în frigider până când ai alte icre și poate nu ai masculi sau îndeajuns de multă spermă
pentru a le fecunda. După mulgere se pot pune înapoi cu restul în același bazin, dacă nu ai

7
spațiu să îi pui în altă parte. La fel ca în cazul femelelor, le poți da drumul în baltă după ce își
revin.

Metode fertilizare icre

Există trei metode de fertilizare a icrelor:

- umedă: icrele și sperma sunt colectate într-un vas cu apă, se amestecă ușor pentru
omogenizare și se lasă 3-5 minute în repaus;

- semiumedă: icrele se colectează într-un vas uscat, iar sperma într-un vas cu apă; se amestecă
icrele cu sperma, se omogenizează și se lasă în repaus 3-5 minute;

- uscată (pe care o folosesc eu): se colectează icrele și sperma în recipiente uscate; peste icre se
pune o anume cantitate de spermă, se amestecă, după care se pune apă peste ele și se
amesteca din nou cca 1-2 minute; se lasă în repaus 3-5 minute cu precizare că trebuie verificate
să nu se facă ghem (adică să se lipească).

Pentru ultima metodă, se pune 1 ml spermă la 100 grame icre. De preferat spermă de la 2
masculi pentru a fi sigur că măcar una dintre ele este bună. Eu verific sperma la miroscop. Apa
folosită pentru fertilizare se pune atât cât să acopere icrele și se amestecă ușor cu mâna sau cu
o pană.

În varianta în care ai incubatoare, le clătești, le descleiezi și le pui la incubat. Dacă vrei să le

incubezi pe substrat în baltă, nu mai necesită clătire și descleiere.

8
 Descleierea

Icrele după fertilizare se vor lipi între ele, iar dacă nu le punem direct pe ramele de
incubare, despre care am vorbit separat în alt video, atunci le descleiem manual și le incubăm în
incubatoare. Rata de eclozare este mult mai mare în incubatoare decât direct în baltă pe rame.
Dar și așa este mai bine decât natural, unde avem tot felul de prădători și multe din icre ajung
direct pe nămol sau grămadă unele peste altele și mor la scurt timp atacate de Saprolegnia sau
asfixiate din cauza lipsei de oxigen. În natură icrele aderă pe diferite rădăcini, vegetație, pietre,
etc.

Pentru a nu se lipi avem nevoie să le amestecăm încontinuu timp de 1 oră jumătate, chiar
2 ore, cu o soluție compusă din apă, sare și uree. De asemenea se mai pot descleia cu lapte cu
3.5% grăsime sau lapte proaspăt de vacă.

Eu prefer soluția cu uree. Se pun 40 grame sare și 30 grame uree la 10 l apa. Folosim
aceeași apă cu care am făcut fertilizarea icrelor și în care am avut peștii sau în apa care urmează
să incubăm icrele. Atenție la temperatură și oxigen!

Dacă le descleiem cu lapte punem 1 l de lapte la 7 l de apa.

Modul de descleiere descris mai jos este valabil pentru ambele soluții pe care vi le-am scris
mai sus.

Peste icrele fertilizate se pune ușor cam 1-2 l de soluție, atât cât să fie 1-2 cm peste icre. Se
amestecă ușor cu pana, lingura sau direct cu mâna. Este foarte important să se amestece
continuu în cele 2 ore.

La fiecare 20 de minute schimbăm complet soluția cu alta proaspătă. Pentru asta luăm o
strecurătoare și golim apa. Repetăm acest proces de 4-5 ori. Manevrarea icrelor trebuie făcută
cu grijă, deoarece sunt foarte sensibile.

Pe măsură ce trece timpul, icrele se hidratează și cresc în volum. Atunci mai adăugăm
soluție de descleiere peste ele.

Ca să îmi dau seama la final dacă într-adevăr sunt gata, iau ca probă câteva icre și le las
într-un pahar de sticlă. Dacă după 2-3 minute sunt lipite, le mai las la descleiat. Dacă nu se
lipesc, atunci le clătesc foarte bine de soluție de câteva ori (cu mare grijă) și apoi le pun în
incubator.

9
 Incubarea icrelor

Dacă le pui pe suport în bazine sau direct în baltă, atunci icrele trebuie verificate. În caz că
se întâmplă ceva cu ele, de exemplu dezvoltă Saprolegna, atunci icrele afectate trebuie
înlăturate. Dacă vrei să vezi cum se dezvoltă la un nivel macro, varianta cea mai ușoară și la
îndemâna oricui este telefonul. Pui câteva icre într-un păhărel mic cu apă puțină și dai zoom pe
icre cu camera de fotografiat a telefonului. Începând cu a doua zi de incubare se vor vedea
larvele în icre.

În incubatoare MCDonald, Zug Weiss, etc., punem cantitatea optimă de icre în funcție de
tipul de incubator (ex. Zug aprox. 400-500 gr icre, MCDonald chiar 1 litru), dar este foarte
important să fie într-o continuă mișcare, deci să nu depășim cantitatea decât dacă ne permite
incubatorul, respectiv debitul de apă. Pentru că pe măsură ce trece timpul și embrionul se
dezvoltă în icre, acestea se vor îngreuna și va trebui să le dăm debit mai mare.

Icrele pe perioada incubării sunt de culoare maro. Când ajung la culoarea maro închis spre
negru chiar, le putem ecloza.

Când sunt aproape gata de eclozare, vei vedea câteva larve care au eclozat singure. Nu
trebuie să îți faci griji. De asemenea, nu înseamnă că sunt gata și le poți ecloza. Momentul
decisiv în privința eclozării este schimbarea culorii din maro în maro închis - negru.

Eclozarea o facem foarte simplu cu un furtun subțire de 4 mm și un lighean, castron,

găleata, etc. Oprim sursa de alimentare și le lăsăm 1-2 minute, după care repornim încet
alimentarea cu apă. Larvele vor lua asta ca pe un semn că pot ecloza și vor ieși din icre.

După eclozare le pui într-un bazin unde le ții până când își resorb sacul vitelin, după care le
poți muta în bazinul de creștere (balta, heleșteu, etc.), asta dacă ai posibilitatea să le ții în
sistem unde să le oferi condiții optime (temperatură, oxigen). Dacă ai această posibilitate,
recomandarea mea este să le muți în baltă după 3 zile, la temperatura de 22 grade. Un indicator
că le poți muta în baltă este că înoată activ în masa apei, caută hrană. Adică sunt pregătiți și vor
supraviețui în număr cât mai mare.

Dacă nu ai un sistem în care să le ții și vrei să le pui în baltă imediat după eclozare, trebuie
să te asiguri că balta are vegetație submersă (în apă), care va folosi pentru lipirea larvelor pe
aceasta, fapt care este foarte important pentru supraviețuirea lor.

10
Îngrijirea larvelor în bazin de plastic sau fibră de sticlă până la
mutarea în baltă, vânzarea lor sau începerea hrănirii

În cazul în care le poți ține în sistem până când își resorb sacul vitelin, ele au nevoie să le
fie asigurate câteva condiții:

- alimentarea cu apă trebuie să fie mică, atât cât să le fie satisfăcută nevoia de oxigen și în
același timp să nu antreneze larvele într-o continuă mișcare;

- sita de evacuare trebuie să fie foarte fină, deoarece larvele vor merge în aceeași direcție cu
apa și dacă sita nu este fină, vor evada;

- temperatura optimă este de 20-25 grade; dacă e mai mare vor resorbi sacul vitelin mai
repede, iar dacă e mai mică îl vor resorbi mai încet, ambele variante fiind un factor de stres.

Mult succes !

11