opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.

2007 11:29 Page 7

De numele lui Gabriel Tarde se leagã curentul psiho-

logist în sociologie, care are la bazã considerarea psi-
hologiei umane drept factor socio-genetic. Pornind
de la ipoteza cã imitaþia este factorul social primar,
Tarde elaboreazã o adevãratã teorie a psihologiei ma-
selor. Curentul corespondent, al psihologiei mulþi-
milor, ia naºtere ºi se dezvoltã începând din 1880, la
confluenþa dintre secole, ºi este reprezentat în mod
esenþial din autori italieni ºi francezi. Dintre autorii
francezi, cei mai importanþi sunt Gustave Le Bon ºi
Gabriel Tarde.
Acest curent apare într-un context social ºi politic
aparte, la sfârºitul secolului al XIX-lea, într-o perioadã
de mari frãmântãri. În societatea francezã, este sufi-
cient sã punctãm câteva evenimente relevante: prima
grevã exclusiv politicã soldatã cu un mort, în 1886,
boulangisme -ul, atentatele anarhiste din 1890, care
duc la o legislaþie din ce în ce mai represivã, sau Co-
muna din Paris, care pare a fi o prefigurare a reîntoar-
cerii Revoluþiei, ºi, nu în ultimul rând, afacerea
Dreyfus. În acelaºi timp, preocupãrile intelectuale ale
vremii readuc în prim-plan cunoºtinþele despre hip-
nozã ºi teoriile lui Pasteur despre contagiune ºi toto-
datã pun un puternic accent antropologic, impregnat
de problematica mentalitãþilor primitive. În plus, pro-
blema rasei ºi a influenþei sociale a acesteia este adusã
Prefaþã din nou în discuþie.
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 8

8 / Opinia ºi mulþimea

Psihologia mulþimilor se naºte pe terenul fertil al criminologiei, care îºi pune

problema crimelor colective. Tarde este el însuºi criminolog, interesat de pro-
blemele delincvenþei. În epocã, principala influenþã asupra criminologiei a fost
exercitatã de Hyppolite Taine, mai ales prin cartea sa Originile naþiunii franceze
(Les origines de la nation française), în care, discutând contextul istoric al Revo-
luþiei Franceze, oferã imaginea apocalipticã a faptelor revoluþionare în care
mulþimile joacã un rol central.
În acest context, în 1895, apare cartea lui Gustave Le Bon, Psihologia mulþi-
milor (La psychologie des foules), în care sociologul francez pune bazele teoriei
comportamentului colectiv. Aceastã teorie se bazeazã pe o cauzalitate de tip
stimul-contagiune. În concepþia lui Le Bon, mulþimea este „reuniunea unor
indivizi, indiferent de naþionalitatea, profesia ori sexul lor ºi de întâmplarea
care a fãcut ca ei sã se afle laolaltã“*. Într-o astfel de comunitate, personalitatea
individualã este anulatã, dând naºtere unui aºa-zis „suflet colectiv“. Mulþimile
sunt caracterizate de legi proprii, dintre care prima este aceea a unitãþii men-
tale, acest suflet colectiv, tranzitoriu, entitate colectivã care transcende indivizii,
atomii care o compun. Mecanismul care funcþioneazã în acest caz este cel al
hipnozei, rolul-cheie fiind jucat de conducãtorul mulþimii. O caracteristicã
importantã, în viziunea lui Le Bon, este rasa, aceastã dominantã a influenþei
rasei fiind omniprezentã pânã în preajma celui de-al Doilea Rãzboi Mondial.
Le Bon îºi priveºte contemporaneitatea ca pe un moment critic, în care gân-
direa umanitãþii este pe cale de a se transforma radical. Factorii acestei transfor-
mãri sunt distrugerea credinþelor religioase, politice ºi sociale ºi crearea unor
cadre noi, generate de progresele ºtiinþei ºi ale industriei. În acest context,
singura forþã pe care nu o ameninþã nimic este aceea a mulþimilor, care se
bucurã de un prestigiu tot mai mare ºi care defineºte sfârºitul de secol XIX
drept „epoca mulþimilor“. Teoria publicurilor emisã de Gabriel Tarde vine sã
contrazicã aceastã afirmaþie tranºantã, înlocuind-o cu o alta, la fel de apodicticã:
„trãim în epoca publicurilor“. Noul concept introdus de Tarde, publicul, este
distinct de ideea de reuniune fizicã.

* Gustave Le Bon, Psihologia mulþimilor (La psychologie des foules), trad. Ma-
riana Tabacu, Ed. Antet, f.a., p. 9.
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 9

Prefaþã / 9

Publicul, mulþimea, corporaþia ºi legile imitaþiei

Între 1892 ºi 1899, Tarde publicã patru articole în care elaboreazã ºi dezvoltã
noþiunile de mulþime, public ºi opinie: „Crimele mulþimilor“ (1892) („Les
crimes des foules“), „Mulþimile ºi sectele din punct de vedere criminal“
(1893) („Foules et sectes au point de vue criminel“), „Publicul ºi mulþimea“
(1898) („Le public et la foule“), „Opinia ºi conversaþia“ (1899) („L’opinion et
la conversation“). Trei dintre acestea sunt reluate în cartea de faþã, apãrutã în
1901. Din punct de vedere tematic, primele douã sunt cercetãri de crimino-
logie a mulþimilor patologice, iar ultimele douã stabilesc cadrul sociologic al
formãrii ºi difuzãrii opiniei în general ºi ale opiniei publice în particular. Putem
observa cã existã o rupturã sau cel puþin o reorientare a percepþiei fenome-
nelor sociale cãtre dimensiunea sociologicã a mulþimilor. Acest lucru este
explicabil, pe de-o parte, prin faptul cã, în decursul celor cinci ani care separã
cele douã precupãri dominante, criminologia ºi sociologia, Tarde devine pro-
fesor universitar, consacrându-se studiului riguros al celei din urmã, disciplinã
pe cale de a se autonomiza, ºi, pe de altã parte, prin aceea cã în acest rãstimp
vede lumina tiparului cartea lui Le Bon, concomitent cu dezvoltarea direcþiei
psihologiei colective în cercetarea fenomenelor sociale.
Primul capitol al cãrþii, „Publicul ºi mulþimea“, reluarea articolului din 1898,
contureazã minuþios distincþia prezentã în titlu, în contextul influenþei majore
pe care o exercitã apariþia mijloacelor de comunicare în masã, în special a zia-
relor. Întreaga concepþie a lui Gabriel Tarde despre opinie, opinie publicã,
public, mulþime se formeazã în contextul teoriei mai largi a imitaþiei (dezvoltatã
în Legile imitaþiei – Les lois de l’imitation –, 1890).
Conceptele-cheie pe care se sprijinã aceastã teorie sunt credinþele ºi do-
rinþele: acestea motiveazã în mod fundamental individul. Toate credinþele sunt
motivante, iar dorinþele sunt cele care le alimenteazã. Societatea nu apare
decât datoritã imitaþiei, care pentru Tarde este factorul principal ºi decisiv al
legãturilor sociale între indivizi. Imitaþia se rãspândeºte în unde concentrice,
în jurul modelului. De aceea, sfera socialului este delimitatã de graniþa de pro-
pagare a undei imitative, întreþinute de „contagiunea“ faptelor de viaþã care
au ecou în psihologia colectivã (a vieþii de grup).
Imitaþia opereazã urmând douã legi fundamentale: 1) dinspre interior spre
exterior (astfel, credinþele, dorinþele sunt copiate înaintea actelor, a modurilor
de viaþã) ºi 2) dinspre superior spre inferior (clasele superioare devin model
pentru cele inferioare, ºi nu invers). Nici un proces imitativ, însã, nu se deru-
leazã fãrã rezistenþã individualã ºi/sau colectivã. Inovaþia ºi invenþia apar, de
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 10

10 / Opinia ºi mulþimea

altfel, printre cei care rezistã ºi refuzã imitaþia. Pentru a ajunge la imitaþie,
opoziþia trebuie sã fie urmatã de adaptare.
Revenind la problematica formãrii opiniei, aceasta este strâns legatã de ideea
de public. Publicul este o formã evoluatã a mulþimii, o „comunitate pur spiri-
tualã, ca o diseminare de indivizi separaþi fizic ºi a cãror coeziune este pur men-
talã“*. Mulþimea nu era altceva decât un agregat animal, în care asocierea este
legatã de vizibilitate, iar contagiunile psihice sunt produse de contactele fizice.
În schimb, publicul acþioneazã la distanþã, fiind format din indivizi care nu s-au
vãzut niciodatã, între care se stabileºte o coeziune mult mai puternicã, totuºi,
sau cel puþin mai stabilã. Capitolul dedicat publicurilor ºi mulþimilor ne aratã
un bun observator al vieþii sociale, cu o intuiþie finã a modului în care se for-
meazã conºtiinþa apartenenþei la public ºi a influenþei ziarului asupra publicului
sãu. De altfel, publicul ziarelor este luat ca exemplu tipic al noþiunii de public
ºi analizat în detaliu. Tarde vede în dezvoltarea mijloacelor de comunicare în
masã premisele formãrii unei societãþi în care naºterea ºi dezvoltarea opiniei
favorizeazã transnaþionalitatea ºi universalitatea. Sociologul francez se distinge
de contemporanii sãi prin refuzul unei viziuni tragice a istoriei ºi a maselor ideo-
logizate. Curentele de opinie, aceste „fluvii sociale“, þin în primul rând nu de
asocierea în piaþa publicã, ci de simultaneitatea convingerilor.
În acest context, se pune problema „actualitãþii“. Ce anume face ca un anu-
mit fapt sã fie considerat de actualitate sau nu? „Ziarul de astãzi“ este cel care
ne prezintã „actualitatea“. Însã aceasta nu þine de ceea ce se întâmplã acum,
ci mai degrabã de ceea ce suscitã un interes general, chiar dacã este un fapt
mai vechi. Exemplul cel mai elocvent este afacerea Dreyfus: „Când a izbucnit
afacerea Dreyfus, în Asia sau în Africa se petreceau lucruri care ar fi putut foarte
bine sã ne intereseze, dar am fi zis cã nu sunt deloc de actualitate“**. Aºadar
actualitatea este una dintre manifestãrile cele mai evidente ale sociabilitãþii.
Publicul se sprijinã pe influenþarea la distanþã, de aceea între cititorii obiºnuiþi
ai aceluiaºi ziar se produce o asociere foarte importantã, crede Tarde, deºi puþin
remarcatã pânã atunci. La acestea se adaugã observaþiile privind influenþa
reciprocã a cititorilor unui ziar ºi a publiciºtilor: „S-ar putea obiecta cã cititorul
unui ziar dispune mult mai mult de libertatea sa de gândire decât individul
pierdut ºi antrenat într-o mulþime. El poate reflecta la ceea ce citeºte, în tãcere,
ºi, în ciuda pasivitãþii sale obiºnuite, i se întâmplã sã-ºi schimbe ziarul pânã ce
îl gãseºte pe cel care îi convine sau crede cã îi convine. Pe de altã parte, ziaristul
încearcã sã-l seducã ºi sã-l reþinã. Statistica abonãrilor ºi a dezabonãrilor este

* Infra, pp. 19-20.

** Infra, p. 22.
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 11

Prefaþã / 11

un barmometru excelent, consultat adesea, care avertizeazã redactorii asupra

liniei editoriale ºi de gândire pe care trebuie sã o urmeze. […] Publicul reac-
þioneazã uneori asupra ziaristului, dar acesta acþioneazã continuu asupra
publicului sãu“*. Nu întrezãrim, oare, aici, primii germeni ai ceea ce mai târziu
se va numi agenda setting ?
Publicul unui ziar se formeazã, conform lui Tarde, urmând aceleaºi legi ale
imitaþiei, vãzute în acest caz ca influenþare reciprocã. Cea mai clarã expresie a
acestui fapt este relevatã prin comparaþia publicului cu o clientelã. Aºa cum o
clientelã comercialã cumpãrã aceleaºi produse din magazine de acelaºi fel, tot
astfel cititorii unui ziar cumpãrã acelaºi ziar, fiind mai mult sau mai puþin
conºtienþi cã acest gest rãspunde nu numai unei nevoi de informare, ci ºi, înainte
de toate, unei nevoi de a fi conectaþi cu clasa socialã din care fac parte. Astfel
ei devin semeni care conlucreazã pentru a-ºi menþine similitudinile, distanþân-
du-se de ceea ce nu este al lor. Citirea aceluiaºi ziar creeazã, deci, o emulaþie
pozitivã, vãzutã mai degrabã ca simpatie reciprocã decât ca rivalitate, o comu-
niune de idei reciproc sugerate pe care oamenii le adoptã prin imitaþie.
Influenþa ºi mai evidentã a teoriei imitaþiei asupra gândirii lui Tarde se regã-
seºte în Capitolul II, atunci când se vorbeºte despre evoluþia conversaþiei de-a
lungul timpului ºi transformãrile sale succesive: „Nici nu este nevoie sã remarc,
atât de evident îmi pare acest lucru, cã evoluþia conversaþiei se conformeazã
legilor imitaþiei, mai ales celei a imitaþiei superiorului de cãtre inferior, reputat
ca atare ºi fãcându-se cunoscut ca atare el însuºi. […] Multã vreme noile forme
ºi noile subiecte de conversaþie au plecat de la Curte, elitã aristocraticã, imitatã
de conacele marilor oraºe ºi de castele, apoi de casele burgheziei.“** Iatã con-
firmate cele douã direcþii esenþiale de propagare ale imitaþiei: dinspre
interior spre exterior ºi dinspre superior spre inferior.
Teoria despre conversaþie pe care Tarde o propune în cel de-al doilea
capitol este fascinantã ºi originalã, însã prea puþin susþinutã de dovezi ºtiin-
þifice. Originea conversaþiei s-ar afla, crede sociologul francez, în plictisul ºi
singurãtatea omului primitiv, la care se adaugã primele forme de relaþii sociale.
În acest context, inferiorul îºi va face o datorie din a-i þine companie superio-
rului. Însã, pentru a putea înþelege începuturile conversaþiei, trebuie sã
înþelegem în primul rând originile cuvântului. La început, cuvântul ar fi fost
numai un mijloc de transmitere a ordinelor sau avertismentelor ºefului. Pe
baza imitaþiei, urmând legea dinspre superior spre inferior, cuvântul începe
sã fie adoptat de restul oamenilor. De asemenea, se trece de la monolog la
dialog, conform principiului cã unilateralul precede reciprocul.

* Infra, pp. 30-31.

** Infra, p. 96.
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 12

12 / Opinia ºi mulþimea

Mai mult decât atât, problematica apariþiei conversaþiei aduce în prim-plan

o comparaþie curajoasã, urmând ceea ce Tarde numeºte legea recapitulãrii : fa-
zele dezvoltãrii personalitãþii copilului reproduc pe scurt evoluþia societãþilor
primitive: astfel, întâi trebuie sã fi apãrut întrebãrile, mai apoi ascultarea (dupã
cum copilul întâi întreabã, apoi ascultã poveºti – deºi este discutabil dacã nu
cumva ordinea este inversã), apoi alternanþa ascultãtor/narator, ca în final
sã aparã observaþiile generale care sunt, practic, embrioni de discurs. De aici
discuþia, apoi conversaþia.
Argumentele pe care se sprijinã aceste ipoteze, fragile în sine, þin de dome-
niile literaturii ºi istoriei. De pildã, stadiul narãrii poveºtilor din dezvoltarea
copilului are corespondent în istoria literaturii faza epopeilor, perioada în care
a trãit Homer fiind o epocã în care se discuta puþin ºi se puneau mai ales întrebãri.
Mai târziu, în vremea lui Platon, civilizându-se, oamenii au început sã prindã
gustul dialogului, dupã care s-a ajuns încet-încet la epoca romanelor moderne,
în care dialogul este prezent într-o proporþie considerabilã.
Dincolo de naivitatea nu a ipotezelor în sine, ci a speranþei cã se poate ajunge
la o teorie pertinentã a evoluþiei conversaþiei începând de la preistorie pânã în
timpurile moderne, existã câteva observaþii juste legate de o taxonomie a con-
versaþiilor (conversaþia obligatorie/conversaþia facultativã; conversaþia luptã/con-
versaþia schimb fiind distincþiile cele mai importante, din care derivã celelalte
varietãþi) ºi de dezvoltarea formelor moderne ale conversaþiei în Franþa. Totul
urmeazã, spune Tarde, aceeaºi lege a imitaþiei, pentru care conversaþia este
agentul „cel mai minunat“: „Propagarea ondulatorie într-un anume fel a
imitaþiei, asimilatoare ºi civilizatoare din aproape în aproape, pentru care con-
versaþia era unul dintre agenþii cei mai potriviþi, explicã foarte uºor necesitatea
dublei tendinþe care la prima vedere vine sã ne dezvãluie evoluþia conversaþiei,
anume, pe de o parte, progresia numericã a interlocutorilor posibili ºi a con-
versaþiilor similare reale ºi, pe de alta, în virtutea progresiei înseºi, trecerea
de la subiecte limitate, care nu interesau decât un grup foarte mic, la
subiecte din ce în ce mai elevate ºi mai generale“*.
În Capitolul III, dedicat mulþimilor ºi sectelor criminale, punctul de vedere
adoptat este mai degrabã al criminologului, ºi nu al sociologului. Tarde con-
siderã cã existã o înclinaþie naturalã spre crimã, influenþe care se pot mate-
rializa sub acþiunea factorilor sociali, putând conduce fie la criminalitatea
individualã, fie la cea colectivã. Vorbim, aºadar, despre un soi de ereditate ne-
fastã, însã cauzele cele mai importante, cu adevãrat determinante, sunt cele
psihologice ºi sociale.

* Infra, pp. 92-93.

opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 13

Prefaþã / 13

În ceea ce priveºte criminalitatea individualã, existã douã etape succesive

ºi necesare pentru a se ajunge la punerea în practicã a ideilor criminale. La
început potenþialul criminal este influenþat, ideea crimei venindu-i din mediul
social perturbat de conflicte religioase, economice sau de altã naturã. La acestea
se adaugã influenþa credinþelor, a credinþelor familiei sale, ale prietenilor, ale
mediului social în care trãieºte. Pasul al doilea este, desigur, imitaþia. Ideea
crimei o datã formatã, se propagã apoi în întreaga societate, iar exemplul vine
de sus în jos, de la conducãtori spre mase. Exemple de acest tip sunt beþia (care
a fost la început un lux aristocratic, ca mai apoi sã devinã un viciu popular),
otrãvirea (fiind la început o crimã politicã discretã ºi apoi o crimã pasionalã),
violul, furtul. Astfel, existã în orice societate un depozit de idei criminale sau
de crime în sensul larg al termenului. Toþi indivizii umani sunt supuºi legilor
imitaþiei ºi, cum sunt foarte sensibili la influenþe, de îndatã ce se aflã laolaltã,
încep sã reproducã tot ceea ce este mai rãu la vecinii lor ºi astfel sunt dezgro-
pate instinctele primare, violenþa criminalã.
Criminalitatea colectivã este ºi mai interesantã. Tarde distinge douã tipuri
de asocieri umane capabile de crime colective: mulþimea ºi corporaþia (a cãrei
specie predispusã spre crimã pare a fi secta). Mulþimea este primul grad de
asociere a oamenilor, legaþi între ei printr-o emoþie comunã. Existã o serie
de grade intermediare prin care se trece de la „acest agregat rudimentar, efe-
mer ºi amorf“ la „mulþimea organizatã, ierarhizatã, durabilã ºi regulatã“ care
este corporaþia.
Exemplele alese de Tarde pentru a ilustra crimele mulþimilor sunt inspirate
din istoria relativ recentã a Franþei (ºi, uneori, din cea mai îndepãrtatã), iar
pentru crimele sectelor, cu precãdere crimele anarhiste (exemplu perfect
justificabil, þinând cont de ascensiunea tot mai evidentã a anarhismului în epocã
ºi de contextul istoric al Franþei legat de Comuna din Paris, din 1871). Tarde
se dovedeºte un critic sever al anarhismului, încercând sã-i gãseascã justificãrile
psihologice individuale ºi colective.
Teoria imitaþiei ca fundament al fenomenelor sociale este atacatã în epocã,
cu virulenþã, de un alt întemeietor al sociologiei, Emile Durkheim. Acesta se
opune ipotezelor lui Tarde, care reduc, crede el, fenomenele sociale la simple
fapte de imitare între monade. Pentru Durkheim, rãspândirea ºi generalitatea
anumitor comportamente nu se pot explica decât prin organizarea socialã în
care acestea se înscriu. Mai simplu spus, polemica între cei doi se reduce la o
chestiune de alegere: a accepta, împreunã cu Durkheim, cã individul nu existã,
ci numai societatea existã, sau, împreunã cu Tarde, cã numai individul existã,
ºi societatea, nu.
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 14

14 / Opinia ºi mulþimea

Influenþe ºi perspective. Tarde redescoperit

Dincolo de locul ocupat de Gabriel Tarde în istoria sociologiei, influenþa aces-

tuia se face încã simþitã un secol mai târziu. Cine ºi de ce mai citeºte astãzi
textele lui Tarde? Un prim rãspuns îl gãsim în influenþele pe care sociologul
francez le-a avut asupra direcþiilor ulterioare în studiul comunicãrii de masã,
în principal asupra preocupãrilor privind opinia publicã, teoriile grupurilor
sociale ºi difuzarea inovaþiei.
Meritul poate cel mai important al lui Tarde este acela de a fi subliniat
influenþa pe care presa o are asupra receptorilor sãi, arãtând cã a citi zilnic
un ziar este înainte de toate un fapt eminamente social. Presa educã opinia,
însã, ºi mai important, ea canalizeazã fluxurile de informaþie cãtre subiecte
împãrtãºite de mulþi indivizi, creând astfel apartenenþa la un grup. Aºadar, presa
nu izoleazã individul într-un act solitar (lectura), ci îl aruncã în viaþa socialã.
Acest tip de analizã este reluat apoi de interacþionismul simbolic al ªcolii
de la Chicago, în special de Robert Park. În viziunea lui Tarde, existã douã forme
de influenþã ºi de acþiune: acþiunea prin contact (în cazul mulþimilor) ºi acþiunea
la distanþã (pentru publicuri). Mulþimea este o formã de asociere perimatã,
incapabilã de a se extinde ºi cedând locul publicului, forma evoluatã a socia-
litãþii ºi a asocierii. O viziune analogã vom gãsi în cartea lui Robert Park, The
Crowd and the Public (apãrutã la trei ani dupã cartea lui Tarde), aceeaºi dimen-
siune efemerã a comportamentelor colective, contagiunea ideilor, autorul înte-
meindu-ºi sociologia interacþionistã pe teoria imitaþiei. Ceea ce îl intereseazã
pe autorul american este caracterul efemer al comportamentelor colective, labi-
litatea lor, capacitatea acestora de a impune schimbarea. Park încearcã sã înde-
pãrteze sociologia de economia politicã, pentru care unitatea de bazã a
socialului este individul care îºi apãrã interesul sãu egoist, aºadar sã o separe
de psihologia individualã.
O altã direcþie importantã în care Gabriel Tarde poate fi considerat ante-
mergãtor este ceea ce se va numai mai târziu difuzarea inovaþiei, teoretizatã
de Everett Rogers în 1962, în cartea sa Diffusion of Innovations. În aceeaºi di-
recþie se înscrie ºi Elihu Katz, ale cãrui studii privind difuzarea inovaþiei se reven-
dicã de la scrierile autorului francez, mai ales în ceea ce priveºte conceperea
sferei publice drept o arenã în care interacþioneazã media, conversaþia, opinia
ºi acþiunea (într-un articol apãrut în 2006, intitulat „Rediscovering Gabriel
Tarde“). Katz subliniazã importanþa lui Tarde în a anticipa teoria fluxului
comunicãrii în doi paºi, dezvoltatã ulterior de Paul Lazarsfeld ºi colaboratorii
sãi (observaþie fãcutã pentru prima datã de profesorul de ºtiinþe politice Terry
Clark, în 1969).
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 15

Prefaþã / 15

În Legile imitaþiei, Tarde arãta cã un individ preferã un anumit tip de inovaþie

altora deoarece crede cã este în acord cu scopurile ºi principiile care ºi-au gãsit
deja loc în mintea sa.* Katz considerã aceastã observaþie drept punctul nodal al
teoretizãrii procesului difuzãrii inovaþiei: ideea compatibilitãþii constã în uºurinþa
relativã prin care un element se potriveºte cu celelalte în schema difuzãrii.** Mai
mult decât atât, legilor propagãrii imitaþiei, de la superior la inferior, le
corespunde faptul cã difuzarea ideilor precede expresia lor materialã.***
O altã teorie importantã anticipatã de Tarde în cartea de faþã este spirala
tãcerii. Tarde observã cã nu existã niciodatã o singurã opinie dominantã, ci
douã opinii contrare, în legãturã cu orice problemã de interes general: „Spu-
nem opinie, dar existã întotdeauna douã opinii de faþã, în legãturã cu fiecare
problemã care se ridicã. Numai una dintre cele douã ajunge destul de repede
sã o eclipseze pe cealaltã printr-o rãspândire mai rapidã ºi mai spectaculoasã,
sau pentru cã, deºi mai puþin rãspânditã, este cea mai zgomotoasã“.**** Gãsim
în aceste rânduri in nuce postulatele de bazã ale teoriei dezvoltate ulterior de
Elisabeth Noelle-Neumann.
Cercetãrile recente încearcã sã stabileascã, pornind de la observaþiile lui Tarde
privind influenþa presei asupra dimensiunii sociale a omului, o corelaþie între
consumul unei anumite cantitãþi de media ºi viaþa socialã a indivizilor. Chiar dacã
la un anumit moment observaþiile autorului francez pãreau depãºite, ascensiunea
televiziunii pãrând a condamna individul mai degrabã la izolare decât la socia-
lizare, ultimele studii aduc o nuanþare extrem de importantã din acest punct de
vedere, care vine sã confirme ipotezele lui Tarde (la momentul în care scria Tarde,
prin media se înþelegea presã scrisã): relaþia între sociabilitate ºi consumul me-
diatic este negativã în ceea ce priveºte televiziunea (în special) ºi radioul (mai
puþin), cu alte cuvinte, cu cât un individ se uitã mai mult la televizor sau ascultã
radioul, cu atât are o viaþã socialã mai scãzutã; însã relaþia devine pozitivã atunci
când este vorba de presa scrisã ºi foarte pozitivã în cazul Internetului.
În concluzie, se poate vorbi, credem, fãrã îndoialã despre actualitatea scrie-
rilor lui Tarde, dupã mai bine de un secol de la moartea sa, nu numai prin
dimensiunea protocronistã a tezelor sale, ci în primul rând prin reintroducerea
(dupã o perioadã „a-socialã“ a publicurilor influenþate de impactul extraordinar
al televiziunii ºi radioului) a vieþii mediatice a indivizilor în curentele vieþii sociale.

Nicoleta Corbu

* Gabriel Tarde, Les lois de l’imitation, Seuil, Paris, 2001, p. 200.

** Elihu Katz, „Theorizing Difusion: Tarde and Sorokin Revisited“,
ANNALS, AAPSS, 566, nov. 1999, p. 149.
*** Ibidem, p. 150.
**** Infra, p. 67.
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 19

Mulþimea nu numai cã atrage ºi îºi cheamã în

mod irezistibil spectatorul, dar numele sãu
exercitã o influenþã deosebitã asupra citito-
rului contemporan, iar anumiþi scriitori sunt
tentaþi sã desemneze prin acest cuvânt ambi-
guu tot felul de grupãri. Este important ca
aceastã confuzie sã înceteze, ºi mai ales, sã nu
se punã semnul egal între mulþime ºi Public,
vocabulã susceptibilã ea însãºi de diverse
accepþiuni pe care voi încerca sã le precizez.
Vorbim despre publicul unui teatru, publicul
unei adunãri oarecare; în acest caz, public în-
seamnã mulþime. Dar acest sens nu este singu-
rul ºi nici cel mai important, ºi, în timp ce
importanþa sa scade sau rãmâne constantã,
epoca modernã, de la inventarea tiparului, a
dat naºtere unui tip de public total diferit,
care nu înceteazã sã se dezvolte ºi a cãrui ex-
tindere continuã este una dintre trãsãturile
cele mai evidente ale epocii noastre. Am stu-
diat psihologia mulþimilor; mai rãmâne sã
vorbim despre psihologia publicului, înþeles
I. Publicul în acest al doilea sens, ca o comunitate pur
ºi mulþimea spiritualã, ca o diseminare de indivizi separaþi
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 20

20 / Opinia ºi mulþimea

fizic ºi a cãror coeziune este pur mentalã. De unde începe publicul,

cum ia naºtere, cum se dezvoltã, varietãþile sale, raporturile acestuia
cu cei care îl conduc, cu mulþimea, cu corporaþiile, cu statul, pu-
terea sa în bine sau în rãu ºi modalitãþile în care simte ori acþio-
neazã: iatã ce ne propunem sã cercetãm în acest studiu.
În societãþile animale cele mai primitive, asocierea constã mai
ales într-o agregare materialã. Pe mãsurã ce urcãm în arborele
vieþii, relaþia socialã se spiritualizeazã. Dar, dacã indivizii se înde-
pãrteazã pânã în punctul în care nu se mai vãd sau rãmân astfel
separaþi mai mult timp, ei înceteazã sã mai fie asociaþi. Din acest
punct de vedere, mulþimea are în ea ceva animalic. Nu este oare
suma unor contagiuni psihice produse în mod esenþial prin con-
tacte fizice? Dar formele de comunicare de la un individ la altul,
de la un spirit la altul nu au drept condiþie necesarã apropierea
fizicã. Aceastã condiþie este îndeplinitã din ce în ce mai puþin
atunci când apar în societãþile civilizate curentele de opinie . Aceste
fluvii sociale1, aceste mari miºcãri care reuºesc sã exalte ºi sã an-
treneze chiar ºi spiritele cele mai calme ºi minþile cele mai raþio-
nale ºi care au determinat parlamente ºi guverne sã le consacre
legi sau decrete nu au luat, de bunã seamã, naºtere prin întâlnirea
oamenilor pe stradã sau în agora. Lucru ciudat, oamenii care se
mobilizeazã astfel, care se influenþeazã reciproc sau, mai degrabã,
îºi transmit influenþe unii altora de sus nu se ating, nu se vãd, nici
nu se aud: stau fiecare acasã, citind acelaºi ziar, rãspândiþi pe un
teritoriu întins. Care este, deci, legãtura dintre ei? Aceastã legã-
turã este, împreunã cu simultaneitatea convingerii sau a pasiunii
lor, conºtiinþa faptului – pe care o are fiecare – cã aceastã idee
sau voinþã este împãrtãºitã în acelaºi moment de un numãr mare

1. Sã remarcãm faptul cã aceste comparaþii hidraulice apar în mod natural

sub condei de fiecare datã când este vorba despre mulþimi, ca ºi despre pu-
blicuri. Ele se aseamãnã din acest punct de vedere. O mulþime în miºcare,
într-o searã de sãrbãtoare publicã, se deplaseazã lent ºi agitat, amintind de
un râu fãrã albie. Cãci nimic nu se poate compara mai bine cu un organism
decât o mulþime sau un public. Sunt mai degrabã cursuri de apã al cãror regim
nu este încã definit.
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 21

Publicul ºi mulþimea / 21

de alþi oameni. Este suficient ca omul sã ºtie acest lucru, fãrã a fi

mãcar nevoie sã-i vadã pe ceilalþi, pentru a fi influenþat de ei ca
masã, ºi nu numai de ziarist, sursa de inspiraþie comunã, la rândul
lui invizibil ºi necunoscut – ºi cu atât mai fascinant.
Cititorul nu are, în general, conºtiinþa faptului cã este supus
acestei influenþe persuasive, aproape irezistibile, a ziarului pe care
îl citeºte în mod obiºnuit. Ziaristul nu uitã niciodatã natura ºi gus-
turile publicului sãu, faþã de care are mai degrabã bunãvoinþã.
Cititorul conºtientizeazã încã ºi mai puþin: nici nu-ºi pune pro-
blema influenþei pe care masa celorlalþi cititori o are asupra sa.
ªi, totuºi, aceasta nu este cu nimic mai puþin incontestabilã. Ea
se exercitã în acelaºi timp asupra curiozitãþii cititorului, care devi-
ne cu atât mai aprinsã, ºi asupra judecãþii sale, care încearcã sã
se punã de acord cu cea a majoritãþii sau a elitei, dupã caz. Des-
chid un ziar pe care îl cred de astãzi ºi citesc cu aviditate anumite
ºtiri; apoi îmi dau seama cã este de acum o lunã sau de acum o
zi ºi înceteazã brusc sã mã mai intereseze. De unde vine acest dez-
gust subit? Faptele prezentate ºi-au pierdut cu ceva interesul intrin-
sec? Nu, dar ne dãm seama cã suntem singurii care citesc ºtirea
respectivã ºi acest lucru este suficient. Ceea ce dovedeºte, deci,
cã acea curiozitate aprinsã care ne animã þine de iluzia inconºti-
entã cã sentimentele noastre sunt împãrtãºite de o mulþime de
alþi indivizi. Ziarul de ieri sau de alaltãieri, comparat cu cel de as-
tãzi, este ca un discurs citit de-acasã faþã de un discurs ascultat în
mijlocul unei mulþimi imense.
Atunci când suntem supuºi fãrã ºtirea noastrã la aceastã conta-
giune invizibilã a publicului din care facem parte, suntem înclinaþi
sã o explicãm prin simplul prestigiu al actualitãþii. Dacã ziarul de
astãzi ne intereseazã din acest punct de vedere, este pentru cã nu
ne povesteºte decât întâmplãri de actualitate, iar proximitatea aces-
tor fapte, ºi nu faptul cã le aflãm simultan cu ceilalþi, ne-ar stârni
pasiunea faþã de ceea ce citim. Dar sã analizãm cu atenþie aceastã
senzaþie de actualitate atât de ciudatã ºi pasiunea tot mai mare pentru
ea, care este una dintre caracteristicile cele mai evidente ale vieþii
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 22

22 / Opinia ºi mulþimea

civilizate. Ce anume are reputaþia de „actualitate“? Numai ceea ce

tocmai s-a întâmplat? Nu, actualitatea este, în realitate, acel fapt care
suscitã un interes general, chiar dacã este un fapt mai vechi. În
ultimii ani, a fost „de actualitate“ tot ceea ce a þinut de Napoleon;
tot ceea ce este la modã este de actualitate. ªi nu este „de actua-
litate“ ceea ce este recent, dar neglijat de atenþia publicã îndrep-
tatã spre altceva. Când a izbucnit afacerea Dreyfus, în Asia sau în
Africa se petreceau lucruri care ar fi putut foarte bine sã ne inte-
reseze, dar am fi zis cã nu sunt deloc de actualitate. Pe scurt, pasiu-
nea pentru actualitate progreseazã o datã cu sociabilitatea, fiind una
dintre manifestãrile ei cele mai evidente; ºi cum specificul presei
periodice, al presei cotidiene mai ales, este de a nu se ocupa decât
de subiecte de actualitate, n-ar trebui sã ne surprindã sã vedem cã
între cititorii obiºnuiþi ai aceluiaºi ziar se leagã ºi se strânge un fel
de asociere prea puþin remarcatã, deºi foarte importantã.
Bineînþeles, pentru ca influenþarea la distanþã a indivizilor care
compun un public sã devinã posibilã trebuie ca aceºtia sã fi prac-
ticat mult timp, prin rutina vieþii sociale intense, a vieþii urbane,
influenþarea prin proximitate. Încã din copilãrie ºi adolescenþã,
începem sã resimþim puternic acþiunea privirii celuilalt, care se expri-
mã fãrã sã ne dãm seama în atitudinea noastrã, în gesturile noastre,
în modul în care ni se schimbã ideile, în confuzia sau înflãcãrarea
cuvintelor noastre, în judecãþile pe care le facem, în comporta-
mentul nostru. ªi abia dupã ce, timp de ani de zile, am fost supuºi
ºi am supus la rândul nostru pe alþii acestei acþiuni impresionante
a privirii ajungem sã fim impresionaþi de ideea privirii celuilalt, prin
ideea cã suntem obiectul atenþiei unor persoane îndepãrtate de
noi. La fel, abia dupã ce am cunoscut ºi am practicat mult timp
puterea de sugestie a unei voci dogmatice ºi autoritare, auzitã de
aproape, lectura unei afirmaþii energice devine suficientã pentru
a ne convinge – ºi simplul fapt de a conºtientiza adeziunea unui
numãr mare de semeni la opinia respectivã ne încurajeazã sã jude-
cãm în acelaºi fel. Formarea unui public presupune, deci, o
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 23

Publicul ºi mulþimea / 23

evoluþie mentalã ºi socialã mult mai avansatã decât formarea unei

mulþimi. Influenþa pur idealã, contagiunea în lipsa contactului pe
care le presupune aceastã grupare abstractã ºi, totuºi, realã, aceas-
tã mulþime spiritualizatã, ridicatã, ca sã spunem aºa, la un alt nivel
de putere, nu s-a putut naºte decât dupã secole întregi de viaþã
socialã mai primitivã, mai elementarã.
Nu existã nici în latinã, nici în greacã un cuvânt care sã desem-
neze ceea ce înþelegem prin public. Existã cuvinte pentru a de-
semna poporul, adunarea cetãþenilor înarmaþi sau nu, corpul
electoral, toate variantele de mulþime. Dar ce scriitor din Antichi-
tate s-a gândit sã vorbeascã despre publicul sãu? Nici unul nu ºi-a
cunoscut niciodatã decât auditoriul , în acele sãli închiriate pentru
lecturi publice, în care poeþii contemporani lui Plinius cel Tânãr
adunau o micã mulþime favorabilã. În ceea ce priveºte cititorii rãz-
leþi ai manuscriselor copiate de mânã, realizate în câteva zeci de
exemplare, aceºtia nu aveau conºtiinþa faptului cã formeazã un
agregat social, aºa cum o au în prezent cititorii aceluiaºi ziar sau,
uneori, ai aceluiaºi roman la modã. Se poate vorbi de un public
în epoca medievalã? Nu, dar existau târguri, pelerinaje ale unor
mulþimi tumultuoase animate de emoþii pioase sau belicoase, sen-
timente de furie sau panicã. Publicul a luat naºtere abia dupã prima
mare dezvoltare a tiparului, în secolul al XVI-lea. Deplasarea forþei
la distanþã nu înseamnã nimic în comparaþie cu deplasarea gân-
dirii la distanþã. Gândirea nu este oare forþa socialã prin excelenþã?
Gândiþi-vã la ideile-cheie ale dlui Fouillée*. Acolo gãsim noutatea
profundã ºi efectele incalculabile, citirea zilnicã ºi simultanã a
aceleiaºi cãrþi, Biblia, editatã pentru prima datã în milioane de
exemplare, dând masei unite de cititori senzaþia cã formeazã un
corp social nou, desprins de Bisericã. Dar acest public care abia
se nãºtea nu era decât o altã Bisericã, cu care se confunda, ºi tocmai
aceasta este infirmitatea protestantismului, de a fi fost în acelaºi

* Alfred Jules Emile Fouillée (1838-1912), filozof francez; a elaborat o teorie

a ideilor-cheie: prin tendinþa lor de a se autorealiza, ideile ar fi agentul schim-
bãrii sociale (n. tr.).
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 24

24 / Opinia ºi mulþimea

timp un public ºi o Bisericã, douã agregate conduse de principii

diferite ºi cu naturi ireconciliabile. Publicul ca atare s-a diferenþiat
într-o anumitã mãsurã abia sub Ludovic XIV. Dar, în acea vreme,
deºi existau mulþimi la fel de impetuoase ºi de numeroase ca ºi
astãzi la încoronarea prinþilor, la marile sãrbãtori, la revoltele pro-
vocate de perioadele de foamete, publicul nu se compunea încã
decât dintr-o elitã restrânsã de „oameni de lume“ care îºi citeau
gazeta sãptãmânalã ºi mai ales cãrþi, un numãr mic de cãrþi scrise
pentru un numãr mic de cititori. Mai mult, aceºti cititori erau adu-
naþi în cea mai mare parte la Paris – de fapt la Curte.
În secolul al XVIII-lea, acest public începe sã devinã, rapid, din
ce în ce mai mare ºi se fragmenteazã. Nu cred ca înainte de Bayle*
sã fi existat un public filozofic distinct de marele public literar sau
care sã fi început sã se detaºeze. Pentru cã nu numesc public un
grup de savanþi uniþi, ce-i drept, în ciuda dispersãrii lor în diferite
provincii sau state, prin preocuparea pentru cercetãri asemãnã-
toare ºi lectura aceloraºi scrieri, dar atât de puþin numeroºi încât
întreþineau relaþii epistolare între ei ºi extrãgeau din aceste rapor-
turi personale principalul aliment al comuniunii lor ºtiinþifice. Un
public aparte a început sã prindã contur abia începând din mo-
mentul, greu de precizat, în care oamenii pasionaþi de aceleaºi
studii au devenit mult prea numeroºi pentru a se mai putea cu-
noaºte personal ºi n-au simþit stabilindu-se între ei legãtura unei
anume solidaritãþi decât prin comunicãri impersonale care aveau
o frecvenþã ºi o regularitate suficiente. În a doua jumãtate a seco-
lului al XVIII-lea, ia naºtere un public politic, se dezvoltã ºi, curând,
în expansiunea sa, îºi absoarbe ca un fluviu afluenþii, adicã toate
celelalte publicuri, literar, filozofic, ºtiinþific. Totuºi, pânã la Revo-
luþie, viaþa publicului are o intensitate redusã prin ea însãºi ºi nu
capãtã importanþã decât prin viaþa mulþimii cãreia îi aparþine încã,
prin saloanele ºi cafenelele extrem de animate.

* Pierre Bayle (1647-1706), scriitor, critic ºi erudit protestant (n. tr.).

opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 63

Opinia

Opinia este pentru public, în timpurile mo-

derne, ceea ce este sufletul pentru corp, iar
studierea uneia ne conduce în mod natural
la studierea celuilalt. Ni se va obiecta cã,
dintotdeauna, a existat o opinie publicã, în
timp ce publicul, în sensul pe care l-am pre-
cizat, este destul de recent. Este fãrã îndoialã
adevãrat, dar vom vedea în curând la ce se
reduce aceastã obiecþie. Ce este opinia? Cum
ia naºtere? Care sunt diferitele sale surse?
Cum se exprimã, mãrindu-se ºi, exprimân-
du-se, creºte oare aºa cum aratã modalitãþile
sale de exprimare contemporane, sufragiul
universal ºi jurnalismul? În ce constã fecundi-
tatea sa ºi importanþa sa socialã? Cum se
transformã? ªi cãtre ce guri de vãrsare, dacã
se poate vorbi de guri de vãrsare, converg nu-
meroasele sale curente? Vom schiþa câteva
rãspunsuri la aceste întrebãri.
Sã spunem mai întâi cã în acest cuvânt,
II. Opinia opinie, se confundã de obicei douã lucruri,
ºi conversaþia care sunt amestecate, ce-i drept, dar pe care
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 64

64 / Opinia ºi mulþimea

o analizã atentã trebuie sã le distingã: opinia propriu-zisã, totalitatea

judecãþilor, ºi voinþa generalã, totalitatea dorinþelor. Ne vom ocupa
aici mai ales, dar nu exclusiv, de opinia înþeleasã în prima dintre
aceste accepþiuni.
Oricât de mare ar fi importanþa opiniei, nu trebuie, în ciuda
exceselor actuale, sã-i exagerãm rolul. Sã încercãm sã-i circum-
scriem domeniul. Ea nu trebuie confundatã cu alte segmente ale
spiritului social care o alimenteazã ºi o limiteazã în acelaºi timp,
ºi cu care îºi disputã în permanenþã frontierele. Una este Tradiþia,
extras concentrat ºi cumulat a ceea ce a fost opinia celor morþi,
moºtenirea prejudecãþilor necesare ºi salutare, adesea costisitoare
pentru cei vii. Cealaltã este ceea ce îmi voi permite sã numesc,
cu un nume colectiv ºi prescurtat, Raþiunea. Înþeleg prin aceasta
judecãþile personale, relativ raþionale, deºi adesea nesãbuite, ale
unei elite care se izoleazã, gândeºte ºi iese din curentul popular
pentru a-l limita sau a-l conduce. Preoþi la origine, filozofi, savanþi,
jurisconsulþi – concilii, universitãþi, curþi judiciare – sunt, rând pe
rând, sau în acelaºi timp, incarnarea ºi raþiunea rezistentã ºi con-
ducãtoare, care se distinge în mod clar ºi de impulsurile pasionale
ºi gregare ale mulþimilor, ºi de mobilurile sau principiile seculare
ascunse în inimile lor. Aº vrea sã pot adãuga la aceastã enumerare
parlamentele, camerele ºi senatele. Membrii lor nu sunt aleºi toc-
mai pentru a delibera într-o perfectã independenþã ºi pentru a
servi drept frânã elanului publicului? Dar realitatea este departe
de acest ideal.
Cu mult înainte de a avea o opinie generalã ºi resimþitã ca atare,
indivizii care compun o naþiune ºtiu cã au o tradiþie comunã ºi, con-
ºtient, se supun deciziilor unei raþiuni considerate superioare. Astfel,
dintre aceste trei ramificaþii ale spiritului public, ultima care se
dezvoltã, dar ºi cea mai promptã în extindere pornind de la un anu-
mit moment, este Opinia; ea se extinde în defavoarea celorlalte
douã. Împotriva acestor atacuri intermitente nici o instituþie naþio-
nalã nu poate rezista; în faþa ameninþãrilor sau somaþiilor sale, nici
o raþiune individualã nu poate sã nu tremure ºi sã nu se bâlbâie.
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 65

Opinia ºi conversaþia / 65

Cãreia dintre cele douã rivale îi face Opinia cel mai mult rãu? Acest
lucru depinde de conducãtorii sãi. Când aceºtia fac parte din elita
raþionalã, li se întâmplã uneori sã ridice Opinia ca un berbece
pentru a face o breºã în zidul tradiþiei ºi o lãrgesc distrugându-l,
ceea ce nu este lipsit de primejdii. Dar când conducerea unei mul-
þimi este abandonatã primilor veniþi, acestora le este mult mai uºor,
sprijinindu-se pe tradiþie, sã stârneascã opinia împotriva raþiunii,
care sfârºeºte totuºi prin a triumfa.
Totul ar merge spre bine dacã opinia s-ar limita la a rãspândi
raþiunea pentru a face din ea tradiþie. Raþiunea de astãzi ar deveni
astfel opinia de mâine ºi tradiþia de poimâine. Dar, în loc sã ser-
veascã de liant între vecinii sãi, Opinia se bucurã sã ia parte la
disputele lor ºi fie distruge ideile sau instituþiile tradiþionale
înainte de a le putea înlocui, îmbãtându-se cu noile doctrine la
modã, fie expulzeazã sau oprimã gânditorii vizionari, sub im-
periul Obiºnuinþei, sau îi obligã sã poarte hainã tradiþionalã,
deghizare ipocritã.
Aceste trei forþe diferã prin cauzele ºi efectele lor tot atât de
mult ca ºi prin naturã. Ele concurã, dar foarte inegal ºi foarte
variabil, la formarea valorilor lucrurilor; iar valoarea este cu totul
alta dacã þine de tradiþie, de modã sau de raþiune. Vom arãta mai
târziu cã ºi conversaþia, dintotdeauna, ºi în prezent sursa principalã
a conversaþiei, presa, sunt factorii principali ai opiniei, fãrã sã mai
socotim, desigur, tradiþia ºi raþiunea care nu lasã niciodatã sã se
vadã rolul în formarea acesteia ºi amprenta lor asupra ei. Factorii1
tradiþiei, în afarã de opina însãºi, sunt educaþia familialã, iniþierea
profesionalã ºi învãþãmântul, cel puþin în ceea ce au elementar.
În toate cercurile judecãtoreºti, filozofice, ºtiinþifice, ecleziastice
în care este întrebuinþatã, raþiunea are drept surse caracteristice
observaþia, experienþa, ancheta sau, în orice caz, gândirea, deducþia
fondatã pe texte.

1. Acest cuvânt, factor, este, de altfel, ambiguu: el înseamnã canal sau sursã .
Aici înseamnã canal. Cãci conversaþia ºi educaþia nu fac decât sã transmitã ideile
care compun opinia ºi tradiþia. Sursele sunt întotdeauna iniþiative individuale,
invenþii mai mari sau mai mici.
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 66

66 / Opinia ºi mulþimea

Luptele sau alianþele acestor trei forþe, ofensele lor, uzurpãrile

lor reciproce, acþiunea lor reciprocã, relaþiile lor multiple ºi vari-
ate reprezintã unul dintre punctele de interes dureroase ale isto-
riei. Viaþa socialã nu are nimic mai visceral, mai fecund, decât
aceste îndelungi încercãri de opoziþie ºi de adaptare adesea sân-
geroase. Tradiþia, care rãmâne întotdeauna naþionalã, este mult
mai restrânsã între limite fixe, dar infinit mai profundã ºi mai
stabilã decât Opinia, lucru uºor ºi trecãtor ca vântul ºi, tot ca el,
expansivã, aspirând totdeauna sã devinã internaþionalã, ca ºi
raþiunea. Putem spune, în general, cã limitele tradiþiei sunt forþate
fãrã încetare de excesul Opiniei, maree fãrã reflux. Opinia este
cu atât mai puternicã cu cât tradiþia este mai slabã, ceea ce nu
înseamnã cã ºi raþiunea este mai puþin puternicã. În Evul Mediu,
raþiunea, reprezentatã de universitãþi, concilii ºi tribunale, avea
mult mai multã forþã de a rezista opiniei populare ºi de a o respinge
decât are astãzi; pe de altã parte, avea, însã, mult mai puþinã forþã
pentru a combate ºi a reforma tradiþia. Nenorocirea este cã
Opinia contemporanã a înfrânt nu numai tradiþia, lucru destul de
grav, dar ºi raþiunea, raþiune judecãtoreascã, raþiune ºtiinþificã,
raþiune legislativã sau politicã uneori. ªi, dacã nu invadeazã
laboratoarele savanþilor – singurul azil inviolabil pânã acum –, ea
dominã sãlile de tribunal, scufundã parlamentele ºi nu este nimic
mai atrãgãtor decât acest potop al cãrui sfârºit iminent nu-l poate
prezice nimeni.
Dupã ce am circumscris-o, sã încercãm sã o definim mai bine.
Opinia, putem spune, este o asociere efemerã ºi mai mult sau
mai puþin logicã de judecãþi care, rãspunzând unor probleme ridi-
cate într-un anumit moment, se reproduce de nenumãrate ori în
persoane ale aceleiaºi þãri, din acelaºi timp ºi din aceeaºi societate.
Toate aceste condiþii sunt esenþiale. Este esenþial, de asemenea,
ca fiecare dintre aceste persoane sã aibã conºtiinþa mai mult sau
mai puþin clarã a faptului cã judecãþile pe care le face se aseamãnã
cu judecãþile fãcute de celãlalt; pentru cã, dacã fiecare dintre ele
se crede izolatã în aprecierea sa, nici una nu se va simþi ºi nu va fi
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 67

Opinia ºi conversaþia / 67

astfel legatã într-o asociere mai strânsã cu cele asemenea ei, înru-
dite în mod inconºtient. Or, pentru ca aceastã conºtiinþã a asemã-
nãrii între idei sã existe printre membrii unei societãþi, nu trebuie
ca asemãnarea sã aibã drept cauzã manifestarea prin cuvânt sau
prin scris sau prin presã a unei idei individuale la început, apoi
încetul cu încetul generalizate? Transformarea unei opinii indivi-
duale în opinie socialã, în „opinie“, se datoreazã cuvântului public
în Antichitate ºi în Evul Mediu, presei în zilele noastre, dar, în toate
timpurile ºi înainte de toate, conversaþiilor private despre care vom
vorbi imediat.
Spunem opinie, dar avem întotdeauna confruntarea a douã
opinii, în legãturã cu fiecare problemã care se ridicã. Numai una
dintre cele douã ajunge destul de repede sã o eclipseze pe cealaltã
prin propagare mai rapidã ºi mai spectaculoasã, sau pentru cã, deºi
mai puþin rãspânditã, este cea mai zgomotoasã.1
În toate epocile, chiar ºi în cele mai barbare, a existat o opinie,
însã diferea profund de ceea ce înþelegem aici prin opinie. În ca-
drul clanului, în cadrul tribului, ba chiar în cetatea anticã ºi în
cetatea medievalã, toatã lumea se cunoºtea personal ºi când, prin
conversaþiile private sau prin discursurile oratorilor, ajungea la un
consens, acesta nu apãrea ca o piatrã cãzutã din cer, impersonal
ºi cu atât mai prestigios; fiecare ºi-l reprezenta legat de timbrul
vocii, de figurã, de personalitatea cunoscutã care l-a creat ºi care-i
împrumuta o fizionomie vie. Din acelaºi motiv, nu servea ca liant
între oamenii care, vãzându-se ºi vorbindu-ºi în fiecare zi, nu abu-
zau niciodatã unii de alþii.
Atâta vreme cât întinderea statelor nu a depãºit zidurile cetãþii
sau graniþele unui mic canton, opinia astfel formatã, originalã ºi

1. O opinie nu reuºeºte sã fie rãspânditã, nu se manifestã niciodatã dacã

este moderatã; dar, oricât de puþin rãspânditã ar fi, o opinie violentã se manifestã
vizibil. Or „manifestãrile“, exprimare în acelaºi timp foarte uºor de înþeles ºi
foarte clarã, joacã un rol imens în fuziunea ºi în întrepãtrunderea opiniilor
diverselor grupuri ºi în propagarea lor. Prin manifestãri, opiniile cele mai
violente au cel mai repede ºi cel mai limpede conºtiinþa propriei existenþe,
ºi prin aceasta expansiunea lor este favorizatã în mod ciudat.
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 68

68 / Opinia ºi mulþimea

puternicã, puternicã împotriva tradiþiei înseºi uneori, dar mai ales

împotriva raþiunii individuale, a jucat, în conducerea oamenilor,
rolul important al corului tragediei greceºti, rol pe care opinia
modernã, de o cu totul altã sorginte, tinde sã-l cucereascã la rân-
dul ei în marile noastre state sau în imensele federaþii în curs de
extindere. Dar, în intervalul extrem de lung care separã aceste douã
faze istorice, importanþa opiniei suferã o depreciere enormã, care
se explicã prin fragmentarea ei în opinii locale, fãrã o legãturã sta-
bilã între ele ºi necunoscându-se reciproc.
Într-un stat feudal, cum ar fi Anglia sau Franþa Evului Mediu,
fiecare oraº, fiecare târg avea disensiuni interne, politicã proprie,
iar curentele de idei sau, mai degrabã, vârtejurile de idei care se
învolburau în acele spaþii închise erau la fel de diferite de la un
loc la altul, pe cât erau de strãine ºi de indiferente unele faþã de
altele, cel puþin în vremuri de normalitate. În aceste localitãþi, nu
numai politica localã era dominantã, dar în mãsura (în slaba mãsu-
rã) în care oamenii se interesau de politica naþionalã, ei nu se
ocupau de aceasta decât între ei, nu îºi fãceau decât o vagã idee
despre modul în care aceleaºi probleme erau rezolvate în oraºele
vecine. Nu exista „opinie“, ci miliarde de opinii separate, fãrã nici
o legãturã continuã între ele.
Aceastã legãturã au asigurat-o mai întâi cartea, apoi ziarul cu
mult mai multã eficienþã. Presa periodicã a permis formarea unui
agregat secundar ºi superior ale cãrui unitãþi se asociazã strâns fãrã
sã se fi vãzut sau cunoscut vreodatã. De aici, diferenþe importante,
printre care: în grupul primar, vocile mai degrabã ponderantur
decât numerantur , în timp ce, în grupul secundar ºi mult mai larg,
în care oamenii sunt aproape fãrã a se vedea, orbeºte, vocile nu
pot fi decât numãrate, nu ºi cântãrite. Presa a lucrat, fãrã sã o ºtie,
la crearea puterii numãrului ºi la diminuarea celei a caracterului,
dacã nu ºi a inteligenþei.
Dintr-o datã, ea a suprimat condiþiile care fãceau posibilã puterea
absolutã a guvernanþilor. Aceasta era favorizatã într-o mãsurã foarte
mare, într-adevãr, prin fragmentarea opiniei. Mai mult, îºi gãsea în
opinia_si_multimea_070219.qxd 22.02.2007 11:29 Page 69

Opinia ºi conversaþia / 69

aceasta raþiunea de a fi ºi justificarea. Ce este o þarã ale cãrei diferite

regiuni, oraºe, târguri nu sunt legate între ele printr-o conºtiinþã
colectivã a unitãþii de vederi? Este cu adevãrat o naþiune? Este alt-
ceva decât o expresie geograficã sau cel mult politicã? Da, este o
naþiune, dar numai în sensul în care supunerea politicã a acestor
diverse fracþiuni ale unui regat faþã de un singur conducãtor este
deja un început de naþionalizare. În Franþa lui Filip cel Frumos, de
pildã, cu excepþia câtorva rare ocazii în care un pericol comun pu-
nea pe primul plan al tuturor preocupãrilor, în toate oraºele, în toate
domeniile vasale, acelaºi subiect de neliniºte generalã, nu exista spirit
public, nu existau decât spirite locale, puse în miºcare fiecare de ideea
lor fixã sau pasiunea lor particularã. Dar regele, prin funcþionarii
sãi, cunoºtea aceste stãri de spirit atât de diferite ºi, adunându-le,
în cunoaºterea sumarã pe care o avea despre ele ºi care-i servea drept
fundament al intenþiilor sale, le unifica astfel.
Unificare destul de fragilã, destul de imperfectã, fãcându-l pe
rege singurul cunoscãtor al caracterului comun al preocupãrile
locale. Sinele sãu era singurul câmp al pãtrunderii lor reciproce.
Când Stãrile Generale se reuneau, se fãcea un nou pas spre
aceastã naþionalizare a opiniilor regionale ºi cantonale. Ele se
intersectau în mintea fiecãrui deputat, se recunoºteau ca asemãnã-
toare sau diferite, iar þara întreagã, cu ochii îndreptaþi spre
reprezentanþii sãi, interesându-se de lucrãrile lor într-o micã
mãsurã, infinit mai puþin decât în zilele noastre, dãdea în acele
momente, excepþional, spectacolul unei naþiuni conºtiente de ea
însãºi. Iar aceastã conºtiinþã intermitentã, excepþionalã era, de altfel,
foarte vagã, foarte lentã ºi obscurã. ªedinþele Stãrilor nu erau pu-
blice. În orice caz, în lipsa presei, discursurile nu erau publice ºi,
în lipsa poºtei chiar, scrisorile nu puteau înlocui lipsa ziarelor. În
concluzie, se ºtia, prin ºtiri mai mult sau mai puþin denaturate,
transmise din gurã în gurã, dupã sãptãmâni sau luni, prin cãlãtori
care mergeau pe jos sau cãlare, cãlugãri vagabonzi, negustori, cã
Stãrile se reuniserã ºi cã erau preocupate de cutare sau cutare
subiect, la asta reducându-se totul.