UNIVERSITATEA TEHNICA „Gheorghe Asachi” Iasi

FACULTATEA DE ARHITECTURA „G.M.Cantacuzino”

Cursul Postuniversitar de Formare si Dezvoltare Profesionala Continua

Specializarea URBANISM SI ADMINISTRAREA TERITORIULUI

Modul I: Planificare urbana in economia de piata

Modul II: Management, marketing, ligislatie si drept
urban

CARACTERUL PUBLIC AL ACTELOR DE

AUTORITATE SI DOCUMENTATIILOR DE
URBANISM

INDRUMATOR

Conf. Dr. Arhitect MIRCEA GRIGOROVSCHI

ELABORATOR

CIUCAN GH. CORINA PETRONELA (BUTNARIU)

1
 IASI

2018

CUPRINS

1. CADRUL
LEGISLATIV...........................................................3
2. DEFINITII........................................................................
........3
3. ACTORI
IMPLICATI................................................................8
4. CARACTERUL PUBLIC AL ACTELOR DE
AUTORITATE SI DOCUMENTATIILOR DE
URBANISM...........................................8
5. FORMULARE
TIP..................................................................21
6. BIBLIOGRAFIE..............................................................
........22

2
1. CADRUL LEGISLATIV
 Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construire, republicată și actualizată, cu
modificarile si completarile ulterioare;
 Ordinul 839/2009, normele de aplicare a legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de
construire, actualizat, cu modificarile si completarile ulterioare;
 LEGE nr.350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificarile si
completarile ulterioare;
 Ordinul nr. 233/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și de elaborare și actualizare a
documentațiilor de urbanism, cu modificarile si completarile ulterioare;
 Ordinul nr. 13/1999 pentru aprobarea reglementării tehnice Ghid privind metodologia de
elaborare și conținutul-cadru al planului urbanistic general, indicativ GP038/99, cu
modificarile si completarile ulterioare;
 Ordin nr. 176/2000 pentru aprobarea reglementarii tehnice "Ghid privind metodologia de
elaborare si continutul-cadru al planului urbanistic zonal" - Indicativ GM-010-2000, cu
modificarile si completarile ulterioare;
 Ordinul nr. 37/2000 pentru aprobarea reglementării tehnice Ghid privind metodologia de
elaborare și conținutul-cadru al planului urbanistic de detaliu, Indicativ: G M 009 – 2000, cu
modificarile si completarile ulterioare;
 Hotărârea nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, cu
modificarile si completarile ulterioare;
 HOTĂRÂRE nr. 273 din 14 iunie 1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepţia
construcţiilor, cu modificarile si completarile ulterioare

2. DEFINITII
2.1. Actul administrativ, constituie forma principala prin care se realizeaza administratia
publica si consta intr-o manifestare expresa de vointa prin care se creeaza, se modifica sau se
sting raporturi de drept administrativ.
2.2. Plan urbanistic general (P.U.G.) – Planul Urbanistic General este un proiect care face
parte din programul de amenajare a teritoriului si de dezvoltare a localitatilor ce compun
unitatea teritorial-administrativa de baza. Planurile Urbanistice Generale cuprind analiza,
reglementari si regulament local de urbanism pentru intreg teritoriul administrativ al unitatii
de baza (suprafete din intravilan, cat si din extravilan). In acelasi timp, P.U.G-ul stabileste

3
 norme generale, pe baza carora se elaboreaza mai apoi in detaliu, la scara mai mica, P.U.Z-
urile si apoi P.U.D-urile.
2.3. Planul Urbanistic Zonal este un proiect care are caracter de reglementare specifica
detaliata a dezvoltarii urbanistice a unei zone din localitate (acoperind toate functiunile:
locuire, servicii, productie, circulatie, spatii verzi, institutii publice, etc.) si asigura corelarea
dezvoltarii urbanistice complexe a zonei cu prevederile P.U.G-ului localitatii din care face
parte. Prin P.U.Z se stabilesc obiectivele, actiunile, prioritatile, reglementarile de urbanism
(permisiuni si restictii) necesar a fi aplicate in utilizarea terenurilor si conformarea
constructiilor din zona studiata (P.U.Z-ul reprezinta o faza premergatoare realizarii
investitiilor, prevederile acestuia realizandu-se etapizat in timp, functie de fondurile
disponibile).
2.4. Planul Urbanistic de Detaliu reprezinta de fapt documentatia aferenta Planului
Urbanistic General (P.U.G-ul) si Planului Urbanistic Zonal (P.U.Z-ul), explicand si prezentand in
detaliu continutul acestor planuri, sub forma de prescriptii si recomandari, corelate cu
conditionarile din Certificatul de Urbanism, in vederea urmaririi si aplicarii lor. P.U.D-ul
reprezinta documentatia prin care se asigura conditiile de amplasare, dimensionare,
conformare si servire edilitara, a unuia sau mai multor obiective, pe o parcela, in corelare cu
functiunea predominanta si vecinatatiile imediate (se studiaza mai multe amplasamente,
optiunea pentru realizarea unei constructii compatibila cu functiile urbane). Este de fapt
documentul consultat de comisia de urbanism atunci cand este cerut un Certificat de
Urbanism sau o Autorizatie de Construire daca nu exista P.U.D pentru terenul respectiv,
primaria cere mai intai intocmirea lui, pe baza P.U.G-ului si P.U.Z-ului.
2.5. Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile competente, în
conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori
ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii, fac
cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic şi ethnic al terenurilor
şi construcţiilor existente la data solicitării şi stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să
fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi lista cuprinzând avizele şi
acordurile legale, necesare în vederea autorizării. (art.6 alin. 1 din Legea 50/1990 rep.)
Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin careautoritatea
administratiei publice judetene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic si tehnic
al imobilelor si conditiile necesare in vederea realizarii unor investitii, tranzactii imobiliare ori
a altor operatiuni imobiliare, potrivit legii.Este actul de informare prin care autorităţile
prevăzute în art.4 , în conformitate cu planurile urbanistice şi ale regulamentelor aferente
acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului ,după caz, avizate şi aprobate potrivit
legii , fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic , economic şi tehnic al
terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării şi stabilesc cerinţele urbanistice care
urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului, precum şi lista
cuprinzând avizele şi acordurile legale , necesare în vedera autorizării.(legea50/1991)
2.6. Avizare - procedură de analiză şi de exprimare a punctului de vedere al unei comisii
tehnice din structura ministerelor, a administraţiei publice locale ori a altor organisme
centrale sau teritoriale interesate, având ca obiect analiza soluţiilor funcţionale, a
indicatorilor tehnico-economici şi sociali ori a altor elemente prezentate prin documentaţiile
de amenajare a teritoriului şi urbanism sau prin proiectul pentru autorizarea execuţiei
lucrărilor de construcţii şi proiectul tehnic (PTh.) pe baza căruia se vor executa lucrările.

4
 Avizarea se concretizează printr-un act (aviz favorabil sau nefavorabil) care are caracter
tehnic de obligativitate. (definiţie modificată prin art. I pct. 40 din O.U.G. nr. 214/2008
(publicată la 16 decembrie 2008), în vigoare de la 14 februarie 2009)
2.7.      Aprobare - opţiunea forului deliberativ al autorităţii competente de însuşire a
propunerilor din documentaţiile prezentate şi susţinute de avizele tehnice favorabile,
prealabil emise. Prin actul de aprobare se conferă documentaţiilor putere de aplicare,
constituindu-se astfel ca temei juridic în vederea realizării programelor de dezvoltare
teritorială şi urbanistică, precum şi al autorizării lucrărilor de execuţie a obiectivelor de
investiţii.
2.8. Autorizaţie de construire, actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia se
asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea,
executarea şi funcţionarea construcţiilor. Executarea lucrărilor de construcţii este permisă
numai pe baza unei a.e. sau de desfiinţare. A.e. sau de desfiinţare se emite la solicitarea
deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii -ori al altui
act care conferă dreptul de construire sau de desfiinţare, în condiţiile legii. Construcţiile
civile, industriale, inclusiv cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, agricole
sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea a.e., emisă în condiţiile legii, şi a
reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor. A.e. se emite în temeiul şi cu
respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii. A.c.
pentru reţele magistrale, căi de comunicaţie, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare, reţele
de telecomunicaţii ori alte lucrări de infrastructură, care se execută în extravilanul
localităţilor, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate
potrivit legii. Prin excepţie, se pot emite a.e. şi fără documentaţii de amenajare a teritoriului
şi de urbanism aprobate, pentru: a) lucrări de modificare, de reparare, de protejare, de
restaurare şi de conservare a clădirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi funcţiuni,
a suprafeţei construite la sol şi a volumetriei acestora; b) lucrări de reparare privind căi de
comunicaţie, dotări tehnico-edilitare şi altele asemenea, fără modificarea traseului şi, după
caz, a funcţionalităţii acestora; c) lucrări de reparare privind împrejurimi, mobilier urban,
amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrări de
amenajare a spaţiilor publice;
d) lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor, necesare în vederea efectuării studiilor
geotehnice, exploatărilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor
exploatări;
e) organizarea de tabere de corturi. A.c. se emit de preşedinţii consiliilor judeţene, de
primarul general al municipiului Bucureşti sau de primarii municipiilor, sectoarelor
municipiului Bucureşti, ai oraşelor şi comunelor. A.c. se emite în cel mult 30 de zile de la data
înregistrării cererii, pe baza documentaţiei depuse la aceste autorităţi prevăzute, care va
cuprinde:
a) certificatul de urbanism;
b) dovada titlului asupra terenului şi/sau construcţiilor;
c) proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii;
d) avizele şi acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism;
e) dovada privind achitarea taxelor legale.

5
2.7. Recepţia construcţiilor constituie o componentă a sistemului calităţii şi reprezintă un
proces complex prin care se certifică, în condiţiile legii, finalizarea lucrărilor pentru realizarea unor
construcţii noi sau a unor intervenţii la construcţii existente, cu respectarea cerinţelor fundamentale
aplicabile şi în conformitate cu prevederile autorizaţiei de construire/desfiinţare, precum şi ale
documentelor prevăzute în cartea tehnică a construcţiei. „Procesul Verbal de Recepţie la Terminarea
Lucrărilor” înseamnă procesul verbal întocmit şi semnat în conformitate cu Legile în vigoare, de către
comisia de recepţie numită de către Beneficiar, la cererea Executantului, recomandând sau nu
recepţionarea Lucrărilor, a Sectorului sau a unei părţi de Lucrare (după caz) de către Beneficiar.

2.8. Avizare/aprobare - Avizare - procedură de analiză şi de exprimare a punctului de vedere al

unei comisii tehnice din structura ministerelor, a administraţiei publice locale ori a altor organisme
centrale sau teritoriale interesate, având ca obiect analiza soluţiilor funcţionale, a indicatorilor
tehnico-economici şi sociali ori a altor elemente prezentate prin documentaţiile de amenajare a
teritoriului şi urbanism sau prin proiectul pentru autorizarea execuţiei lucrărilor de construcţii şi
proiectul tehnic (PTh.) pe baza căruia se vor executa lucrările.     Avizarea se concretizează printr-un
act (aviz favorabil sau nefavorabil) care are caracter tehnic de obligativitate.     

2.9.     Aprobare - opţiunea forului deliberativ al autorităţii competente de însuşire a propunerilor

din documentaţiile prezentate şi susţinute de avizele tehnice favorabile, prealabil emise. Prin actul de
aprobare se conferă documentaţiilor putere de aplicare, constituindu-se astfel ca temei juridic în
vederea realizării programelor de dezvoltare teritorială şi urbanistică, precum şi al autorizării
lucrărilor de execuţie a obiectivelor de investiţii.

2.10. Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism - Ansamblurile de documente

scrise şi desenate, referitoare la un teritoriu definit, prin care se analizează situaţia existentă şi se
stabilesc obiectivele, acţiunile şi măsurile de dezvoltare pe o perioadă determinată. Structura
documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism cuprinde:

a) planurile de amenajare a teritoriului;

b) planurile urbanistice;

c) regulamentele locale de urbanism.

Definirea şi conţinutul-cadru al documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se fac prin

legea amenajării teritoriului şi urbanismului.

2.11. Documentaţie tehnică - D.T. - Documentaţia tehnică simplificată care prezintă elementele
tehnice esenţiale necesare emiterii autorizaţiei de construire/desfiinţare şi prin care se stabilesc
principalele coordonate privind încadrarea în indicii urbanistici aprobaţi, amplasarea construcţiilor şi
relaţiile acestora cu vecinătăţile, schemele şi fluxurile funcţionale, compoziţia spaţială, structura de
rezistenţă, expresia de arhitectură, dotarea şi echiparea construcţiilor - inclusiv soluţiile de asigurare,
branşare şi racordare a acestora la infrastructura edilitară, după caz.

După emiterea autorizaţiei de construire, documentaţia tehnică - D.T. se dezvoltă în proiectul tehnic -
P.Th. şi constituie parte integrantă a acestuia, respectiv a detaliilor de execuţie, fiind interzisă
modificarea prevederilor documentaţiei tehnice - D.T., sub sancţiunea nulităţii autorizaţiei de

6
construire. Conţinutul-cadru al documentaţiei tehnice - D.T. este prevăzut în anexa nr. 1 la prezenta
lege.

2.12. Documentaţie pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii - Totalitatea

documentelor prevăzute la art. 7 alin. (1) din lege care constituie dosarul ce se depune la autorităţile
administraţiei publice locale prevăzute la art. 4 în vederea emiterii autorizaţiei de construire.

2.13 Drept de execuţie a lucrărilor de construcţii - Dreptul asupra construcţiei şi/sau terenului
care conferă titularului dreptul de a obţine, potrivit legii, din partea autorităţii competente
autorizaţia de construire/desfiinţare:

1. dreptul real principal: drept de proprietate, drept de administrare, drept de concesiune având ca
obiect terenuri aflate în domeniul public sau privat al statului sau unităţilor administrativ - teritoriale,
uz, uzufruct, superficie, servitute; 

2. drept de creanţă dobândit prin: contract de cesiune, concesiune, comodat, locaţiune. Emiterea
autorizaţiei de construire în baza unui contract de comodat/locaţiune se poate face numai pentru
construcţii cu caracter provizoriu şi acordul expres al proprietarului de drept. Prin excepţie, în baza
unui contract de închiriere încheiat în condiţiile legislaţiei specifice din domeniul petrolului şi gazelor
naturale, de către titularii de licenţe/permise/autorizaţii cu proprietarii terenurilor din perimetrul de
exploatare, se poate autoriza inclusiv executarea lucrărilor de construcţii necesare pentru derularea
operaţiunilor de explorare/prospectare geologică şi exploatare a petrolului şi gazelor naturale, altele
decât construcţiile cu caracter provizoriu, dacă respectivele contracte cuprind explicit acordul
proprietarilor pentru executarea lucrărilor de construcţii pe aceste terenuri, respectiv în baza unui
acord pentru construcţiile care afectează temporar terenul şi cu acordul expres al deţinătorului de
drept pentru executarea lucrărilor de construcţii necesare extinderii, întreţinerii sistemelor de apă şi
apă uzată, aducţiuni, având explicit acordul/declaraţia din partea deţinătorului de drept pentru
executarea lucrărilor de construcţii pe aceste terenuri.

2.14. Intravilanul localităţii - Teritoriul care constituie o localitate se determină prin Planul
urbanistic general (PUG) şi cuprinde ansamblul terenurilor de orice fel, cu/fără construcţii, organizate
şi delimitate ca trupuri independente, plantate, aflate permanent sub ape, aflate în circuitul agricol
sau având o altă destinaţie, înăuntrul căruia este permisă realizarea de construcţii, în condiţiile
legii. Intravilanul se poate dezvolta prin extinderea în extravilan numai pe bază de planuri urbanistice
zonale (PUZ), legal aprobate, integrându-se ulterior în Planul urbanistic general (PUG) al localităţii.

2.15. Extravilanul localităţii - Teritoriul cuprins între limita intravilanului şi limita administrativ-
teritorială a unităţii de bază (municipiu, oraş, comună), înăuntrul căruia autorizarea executării
lucrărilor de construcţii este restricţionată, în condiţiile prezentei legi.

2.16. Parcelare - Operaţiunea de proiectare urbanistică prin care se determină divizarea uneia
sau mai multor proprietăţi funciare distincte, destinate construirii, în scopul atribuirii, concesionării
sau vânzării loturilor rezultate.

2.17. Proiect tehnic (P.Th.) - Documentaţia tehnico-economică - piese scrise şi desenate -,

elaborată în condiţiile legii, care dezvoltă documentaţia tehnică - D.T, cu respectarea condiţiilor
impuse prin autorizaţia de construire, precum şi prin avizele, acordurile şi actul administrativ al
autorităţii competente pentru protecţia mediului, anexe la autorizaţia de construire. Proiectul tehnic

7
(P.Th.) cuprinde soluţiile tehnice şi economice de realizare a obiectivului de investiţii, pe baza căruia
se execută lucrările de construcţii autorizate.

2.18. Detalii de execuţie (D.E.) - Documentaţii tehnice cuprinzând reprezentări grafice realizate
la scările 1:2, 1:5, 1:10, 1:20 sau, după caz, la alte scări grafice, în funcţie de necesităţile de redactare,
precum şi piese scrise pentru explicitarea reprezentărilor grafice, elaborate în baza proiectului tehnic
şi cu respectarea strictă a prevederilor acestuia, care detaliază soluţiile tehnice de alcătuire,
asamblare, executare, montare şi alte asemenea operaţiuni, privind părţi/elemente de construcţie
ori de instalaţii aferente acesteia şi care indică dimensiuni, materiale, tehnologii de execuţie, precum
şi legături între elementele constructive structurale/nestructurale ale obiectivului de
investiţii.Detaliile de execuţie, elaborate în condiţiile legii şi verificate pentru cerinţele esenţiale de
calitate în construcţii de către verificatori de proiecte****) atestaţi în condiţiile legii, detaliază
proiectul tehnic, în vederea executării lucrărilor de construcţii autorizate.

2.19. Recepţia lucrărilor - Recepţia lucrărilor constituie o componentă a sistemului calităţii în

construcţii şi este actul prin care se certifică finalizarea lucrărilor executate în conformitate cu
prevederile proiectului tehnic şi cu detaliile de execuţie.Recepţia lucrărilor de construcţii de orice
categorie şi de instalţii se efectuează atât la lucrări noi, cât şi la intervenţii în timp asupra
construcţiilor existente, conform legii. Recepţia lucrărilor de construcţii se realizează în două etape,
potrivit prevederilor legale în vigoare, după cum urmează:

- recepţia la terminarea lucrărilor;

- recepţia finală.

2.20. Schimbare de destinaţie - În înţelesul prevederilor art. 3, este necesară emiterea unei
autorizaţii de construire şi/sau de desfiinţare, după caz, numai în situaţia în care pentru realizarea
schimbării de destinaţie a spaţiilor sunt necesare lucrări de construcţii pentru care legea prevede
emiterea autorizaţiei de construire.

2.21. Zone protejate - Teritoriile delimitate geografic, în cuprinsul cărora se află elemente sau
ansambluri ale patrimoniului natural sau cultural cu valoare deosebită. în raport cu natura
elementelor de patrimoniu, zonele protejate sunt:

a) zone naturale protejate, instituite pentru protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului natural
cu valoare deosebită;

b) zone construite protejate, instituite pentru salvarea, protejarea şi punerea în valoare a

patrimoniului construit, cu valoare istorică, culturală sau memorialistică deosebită.

3. ACTORI IMPLICATI

Autoritatea emitenta, beneficiar, proiectant, expert evaluator, expert energetic, expert

cadastru, expert geodez, si alti factori implicati in toate etapele de emitere a actelor de autoritate si
documentatiilor de urbanism.

8
4.CARACTERUL PUBLIC AL ACTELOR DE AUTORITATE SI DOCUMENTATIILOR DE URBANISM

I. ACTUL ADMINISTRATIV - notiune si trasaturi; categorii; actul administrativ de

autoritate

Actul administrativ constituie o categorie distincta de acte juridice, adoptate sau emise, in principal,
de autoritatile administratiei publice, precum si de institutiile publice, prin care se asigura realizarea
sarcinilor care revin administratiei publice.

Acte administrative pot adopta sau emite si alte autoritati publice, din sfera celorlalte puteri publice
(legislativa sau judecatoreasca ), dar nu ca activitate de baza a acestora, ci ca activitate auxiliara,
necesara pentru indeplinirea activitatii de baza.

Actul administrativ se deosebeste de toate celelalte categorii de acte juridice – lege, contract,
hotarare judecatoreasca printr-o serie de trasaturi specifice:

a. actul administrativ este forma principala a activitatii autoritatilor administratiei publice,

celelalte forme fiind faptele administrative si operatiunile administrative. Acestea sunt mai
numeroase in activitatea autoritatilor administratiei publice de la nivelurile inferioare – in timp ce
activitatea autoritatilor administrative publice de la nivel central – Guvern, ministere, etc. – se
caracterizeaza, mai ales, prin emiterea de acte administrative.

b. actul administrativ este, in principiu, o manifestare de vointa juridica unilaterala, ce apartine

autoritatii publice care le-a emis.

Caracterul unilateral al vointei exprimate in actul administrativ nu este determinat de numarul de

persoane fizice care isi exprima vointa in adoptarea actului, ci de faptul ca acele persoane fac parte
dintr-o structura organizatorica institutionalizata (Guvern, Consiliul local sau judetean, etc. ) careia i
se recunoaste prin lege competenta de a emite acte administrative in exercitarea atributiilor care ii
revin.

Caracterul unilateral al vointei juridice cuprinse in actul administrativ se mentine si in cazul actelor
administrative emise la cererea celor interesati (exemplu, emiterea unei autorizatii de exercitare a
unei activitati ), ca si in cazul actelor administrative ce se emit fara consimtamantul persoanei careia i
se adreseaza (exemplu, actul de plata al impozitului).

c. actul administrativ are forta juridica obligatorie, atat fata de persoanele fizice sau juridice carora
li se adreseaza, cat si fata de autoritatea care le-a emis; aceasta forta a actului administrativ deriva
din faptul ca el este dat pe baza si in executarea legii si, din aceasta cauza, se bucura de prezumtia de
legalitate.

Din aceasta trasatura rezulta, pe de o parte, ca actele autoritatilor publice ierarhic superioare ale
administratiei publice sunt obligatorii pentru cele subordonate, iar, pe de alta parte, autoritatile
publice superioare au dreptul de a modifica sau anula actele autoritatilor care li se subordoneaza. Ele
nu pot sa li se substitue, adica sa reglementeze ele insele raporturile juridice ce fac parte din sfera
atributiilor exclusive ce revin autoritatilor subordonate.

9
d. actul administrativ este executoriu de indata ce a intrat in vigoare, fara a fi necesara indeplinirea
unor formalitati ulterioare, ca in cazul unei hotarari judecatoresti ramasa definitiva care, pentru a fi
executata, trebuie sa fie investita cu formula executorie.

Sunt insa si acte administrative care nu dobandesc in mod direct caracter executoriu si nu pot fi puse
direct in executare. Asa este cazul proceselor - verbale constatare si sanctionare a contraventiei care
sunt executorii numai daca persoana sanctionata nu face plangere in termenul prevazut de lege.
Daca contravenientul a facut plangere, punerea in executare a procesului – verbal nu mai are loc; ea
se suspenda, pana la solutionarea plangerii de catre instanta.

II.- Categorii de acte administrative

- Actele administrative pot fi grupate ]n mai multe categorii, dup[ anumite criterii.

- Cele mai importante criterii de clasificare sunt:

a) Dupa natura juridica, acestea pot fi:

- acte administrative de autoritate ( sau acte administrative de putere publica). Aceste acte se
adopta sau se emit de o autoritate publica – legislativa, executiva, judecatoreasca – in mod
unilateral, pe baza si in vederea executarii legii, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii unor
raporturi de drept administrative.

- acte administrative de gestiune; aceste acte se incheie de serviciile publice administrative cu

persoanele fizice sau juridice si privesc buna gestionare a domeniului public al statului sau al
unitatilor administrativ-teritoriale (judet, municipiu, oras, comuna) ; aceste acte sunt acte bilaterale,
cuprinzand doua manifestari de vointa (a serviciului public administrativ si a unei persoane fizice sau
juridice);

- acte administrative jurisdictionale ; aceste acte se emit, in mod unilateral, de autoritatile de

jurisdictie administrativa, anume abilitate de lege si rezolva conflicte aparute intre servicii publice si
particulari.

b) Dupa competenta materiala, pot exista:

- acte administrative cu caracter general; aceste acte se adopta sau se emit de autoritatile
administratiei publice care au competenta materiala generala; din aceasta categorie fac parte:
decretele Presedintelui Romaniei, hotararile si ordonantele Guvernului, hotararile consiliilor judetene
si cele ale consiliilor locale, unele ordine ale prefectilor si unele dispozitii ale primarilor.

- acte administrative de specialitate; aceste acte sunt emise de organele administratiei publice
centrale de specialitate si de autoritatile administratiei publice locale de specialitate; din aceasta
categorie fac parte: ordinele si instructiunile emise de ministrii si conducatorii celorlalte organe ale
administratiei publice centrale de specialitate, precum si cele emise de conducatorii serviciilor
publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale de
specialitate.

c) Dupa competenta teritoriala, actele administrative pot fi :

10
- acte administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice centrale, care
produc efecte pe tot cuprinsul tarii (decretele Presedintelui Romaniei, hotararile si ordonantele
Guvernului, ordinele si instructiunile ministrilor si ale conducatorilor celorlalte organe ale
administratiei publice centrale de specialitate).

- acte administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale, care produc
efecte in limitele unitatilor administrativ teritoriale, in care functioneaza autoritatile care le emit
(hotarari ale consiliilor judetene si ale consiliilor locale, dispozitii ale primarilor, ordinele prefectilor,
precum si actele emise de conducatorii serviciilor publice deconcentrate si ale celorlalte organe ale
administratiei publice centrale de specialitate ).

d) Dupa gradul de intindere al efectelor juridice:

- acte administrative normative, care produc efecte cu caracter general si impersonal, fiind
opozabile erga omnes

- acte administrative individuale, care produc efecte numai cu privire la persoanele fizice ori
juridice determinate

e) Dupa natura efectelor juridice pe care le produc, sunt:

- acte administrative care acorda drepturi (impersonale si generale sau individuale);

- acte administrative care constata existenta unui drept.

f) Dupa autoritatea care le emite:

- acte administrative emise de autoritatile administratiei publice, centrale si locale, cu

competenta materiala generala sau speciala, precum si cu competenta teritoriala centrala si locala;

- acte administrative adoptate de Parlament, ………..Planul national de amenajare a teritoriului,

care se aproba in baza Legii nr.50/1991, sau unele acte de numire in anumite functii publice, in
conditiile legii;

- acte administrative emise de instantele judecatoresti (exemplu cele emise pentru numirea si
deliberarea din functie a personalului )

- acte administrative emise de institutiile publice;

- acte administrative emise de celelalte structuri organizatorice care privesc organizarea

executarii si executarea legii;

g) Dupa perioada de timp in care produc efecte juridice:

- acte administrative permanente

- acte administrative temporare.

11
Actul administrativ de autoritate

Cerintele de legalitate ale actelor administrative de autoritate sunt:

a) actele sa fie adoptate sau emise de catre autoritatile sau persoanele competente din punct de
vedere material si teritorial si in limitele acestei competente;

b) continutul actului administrativ sa fie conform cu continutul legii in baza caruia este emis si cu
actele normative cu forta juridica superioara;

c) actele sa corespunda scopului urmarit de legea pe care o pun in executare;

d) actele sa fie adoptate sau emise in forma specifica actelor administrative si cu respectarea
procedurii si a normelor de tehnica legislativa prevazute de lege;

e) actele sa fie actuale si oportune.

Conditii de legalitate

a)Competenta – reprezinta ansamblul drepturilor si obligatiilor ce revin unei autoritati a

administratiei publice sau unui functionar public pentru realizarea carora are si abilitatea de a adopta
sau emite acte juridice administrative. Aceasta competenta este conferita prin lege si este strans
legata de o anumita functie.

Competenta poate fi: materiala, teritoriala si personala.

Competenta materiala – determina dreptul unei autoritati a administratiei publice de a adopta sau
emite un act administrativ. Ea poate fi generala sau speciala. In primul caz, autoritatea administrativa
poate adopta sau emite o sfera larga de acte administrative (pentru care este abilitata prin lege), iar
in cazul competentei materiale speciale, autoritatea administrativa adopta sau emite acte
administrative numai in domeniul sau de activitate.

Cat priveste rolul competentei teritoriale, ea se pune numai cu privire la autoritatile locale, intrucat
cele centrale pot actiona valabil pe intreg teritoriul tarii (cazul autoritatii administratiei publice
locale….).In dreptul administrativ, in unele cazuri, competenta teritoriala este determinata de
domiciliul persoanei (exemplu plata impozitului, ori inscrierea in listele electorale), in altele, de locul
savarsirii actiunii sau inactiunii(exemplu cazul faptelor contraventionale), ori de locul situarii bunului
(exemplu emiterea autorizatiei de construire a locuintei).

Competenta personala (sau mai exact, calitatea persoanei) determina, uneori, competenta
autoritatii publice care adopta sau emite actul. De exemplu, cazul militarilor care au savarsit o fapta
contraventionala, situatie in care solutionarea plangerii impotriva procesului-verbal de constatare a
contraventiei si aplicare a sanctiunii, ca si punerea in executare a acestuia se fac de catre
comandantul unitatii militare, nu de catre instanta de judecata, ca in cazul celorlalte persoane.

De retinut – Competenta adoptarii sau emiterii unui act administrativ este stabilita prin lege, si
constituie un drept si o obligatie a celui caruia ii este conferita. De asemenea, exercitarea unor
atributii si adoptarea sau emiterea unor acte administrative atrage, de regula, nulitatea actelor
administrative(situatia“abuzului de putere” se sanctioneaza conform legii penale).

12
Legea prevede si posibilitatea suplinirii si delegarii competentei.

- Suplinirea – consta in inlocuirea titularului cu o alta persoana pe timpul cand aceasta nu o

poate exercita. O asemenea suplinire este o suplinire de drept, in considerarea legii (exemplu un
ministru, un primar, un director etc. este suplinit in exercitarea functiei pe care o detine de adjunctul
(inlocuitorul) sau de drept ).

- Delegarea de competenta consta in determinarea de catre titularul competentei a unei

autoritati sau persoane care urmeaza sa exercite anumite atributii care revin titularului competentei.
Aceasta institutie de drept administrativ se foloseste in raporturile dintre un organ deliberativ si
executiv de la acelasi nivel, organul executiv exercitand, intre doua intruniri ale organului deliberativ,
numai atributiile pe care acesta din urma i le-a delegat.

- Doctrina vorbeste si despre “concursul de competente” in adoptarea (emiterea) aceluiasi act

administrativ, deosebindu-se concursul de competente “in forma directa” si concursul de
competente “in forma indirecta”.

- Concursul de competente “in forma directa” exista in situatia in care actul administrativ este
adoptat sau emis prin acordul mai multor autoritati publice din domenii si ramuri de activitate
diferite (exemplu un ordin sau o instructiune comuna a doua sau mai multe ministere).

- Concursul de competente in forma indirecta poate imbraca modalitatea “avizului conform” prin
care se exprima un punct de vedere al unei autoritati a administratiei publice, acest aviz fiind
obligatoriu pentru cel care emite actul administrativ.

b) A doua conditie de legalitate a actelor administrative priveste cerinta conformitatii cu legea a

continutului acestor acte. Aceasta conformitate cu legea se analizeaza in raport cu fiecare din
elementele componente, structurale ale normelor juridice cuprinse in act – ipoteza, dispozitie,
sanctiune.

c) Conformitatea actelor administrative cu scopul legii. Scopul legii reprezinta rezultatul pe care
legiuitorul doreste sa-l realizeze prin reglementarea respectiva. Actul administrativ derivand din lege
si fiind emis in vederea executarii legii, trebuie sa fie conform cu scopul legii, chiar si atunci cand
autoritatii administratiei publice i se confera o anumita initiativa sau apreciere in adoptarea/emiterea
actului administrativ.

d) O alta conditie de legalitate a actului administrativ priveste forma acestuia. Din acest punct de
vedere trebuie precizat ca actul administrativ se redacteaza in limba romana si, de regula, in forma
scrisa.

Forma scrisa a actului administrativ este necesara din mai multe considerente: pentru a se cunoaste
continutul exact al actului;pentru a se putea executa intocmai; pentru a dovedi, in caz de litigiu,
existenta si efectele pe care trebuie sa le produca actul respectiv; pentru a se putea controla daca s-
au respectat conditiile de legalitate.

- La actele administrative cu caracter normativ, forma scrisa este obligatorie, fiind o conditie de
valabilitate a acestora.

13
- La actele administrative cu caracter personal, desi se redacteaza, de regula, tot in forma scrisa,
aceasta nu constituie o conditie de valabilitate a acestor acte decat in cazurile stabilite de lege.

- Conditiile de forma care trebuie indeplinite de actele administrative pot fi impartite in doua
mari categorii: conditii de forma exterioara, a caror nerespectare atrage anulabilitatea actului si
conditii de ordin tehnic, a caror nerespectare nu atrage anulabilitatea actului.

- Din prima categorie fac parte: lipsa denumirii autoritatii administratiei publice, lipsa datei,
neaplicarea sigiliului (stampilei)emitentului, lipsa semnaturii conducatorului autoritatii emitente,
lipsa numarului actului.

- Din a doua categorie fac parte : modalitatile referitoare la redactarea actului in termeni simpli si
precisi, structurarea lui interna (capitole, sectiuni, articole, alineate, etc.).

e) Actele sa fie actuale si oportune.

- Oportunitatea – presupune dreptul de apreciere a autoritatii administrative in cursul organizarii

executarii legii, prin care se asigura exercitarea atributiilor legale in timp optim, cu cheltuieli minime
si folosind mijloacele care corespund cel mai bine scopului legii.

- Actele administrative care sunt supuse controlului pot fi analizate atat din punct de vedere al
legalitatii cat si al oportunitatii

f) Pentru unele acte administrative, legea prevede si conditia contrasemnarii de catre cei care au
obligatia de a asigura punerea lor in executare, nerespectarea acestei cerinte ducand la nulitatea
actului. Este cazul unor decrete emise de Presedintele Romaniei, care trebuie contrasemnate de
primul-ministru (art.100, alin.2/c), precum si a hotararilor si ordonantelor Guvernului, care trebuie
contrasemnate de ministrii, care au obligatia sa le puna in executare.

Potrivit art.102 alin.(2) din Constitutie decretele Presedintelui ce trebuie contrasemnate de primul-
ministru sunt cele care privesc: incheierea tratatelor internationale negociate de Guvern, …….. si
rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei, infiintarea, desfiintarea sau schimbarea
rangului misiunilor diplomatice;declararea mobilizarii partiale sau totale a fortelor armate;luarea
masurilor pentru respingerea agresiunii armate indreptate impotriva tarii; instituirea starii de asediu
sau a starii de urgenta; conferirea decoratiilor si titlurilor de onoare;acordarea gradelor de maresal,
general si amiral;acordarea gratierii individuale.

Noţiunea şi trăsăturile caracteristice ale actelor administrative

În cadrul formelor concrete de realizare a activităţii administraţiei publice, loculcentral îl ocupă actele
administrative.

Actul administrativ sau actul de drept administrativ (cele două noţiuni exprimăacelaşi conţinut) face
parte din categoria formelor concrete de realizare a activităţiiadministraţiei publice producătoare de
efecte juridice. Când spunem că o formă concretă deactivitate dă naştere la efecte juridice,
înţelegem că aceasta dă naştere, modifică sau stingeraporturi juridice, în această categorie mai pot fi
incluse şi contractele administrative.

14
A doua categorie o constituie formele de activitate ale administraţiei publice care nuproduc efecte
juridice proprii, în care se cuprind operaţiunile tehnico-administrative precumşi actele exclusiv
politice ale acesteia.

Actul administrativ este un act juridic unilateral, care emană de la o autoritatepublică, în temeiul
puterii publice, pe baza şi în vederea executării legii.

Prima trăsătură caracteristică este aceea că actele administrative sunt acte juridice.

Această caracterizare distinge actul administrativ de operaţiunile tehnicoadministrative.

Actul administrativ este o manifestare unilaterală de voinţă juridică;

Actul administrativ este unilateral nu pentru faptul că ar fi opera unei singurepersoane - la emiterea
sa putând participa mai multe persoane - ci pentru că el degaja osingură voinţă juridică, care provine
de la o autoritate publică.

Actul administrativ este o manifestare de voinţă care emană, în primul rând, de la oautoritate a
administraţiei publice;

Manifestarea de voinţă, unilaterală, trebuie să emane de la o autoritate publică. Prinmanifestarea de

voinţă se realizează autoritatea publică, făcând să se modifice ordinea juridică,prin crearea unor
situaţii juridice noi.

Manifestarea de voinţă are loc în temeiul puterii publice;

Datorită acestui fapt, actul administrativ este obligatoriu şi executoriu prin el însuşi.

Actul administrativ este emis în vederea executării legii.

Această caracteristica decurge din raţiunea de a fi a administraţiei publice, aceea de aorganiza şi a

executa în concret legea, înţeleasă în accepţiunea sa largă, nu numai de act alParlamentului.

Categorii de acte administrative

Actele administrative pot fi grupate în mai multe categorii în funcţie de o seamă departicularităţi şi
de criterii pe care le vom prezenta în continuare:

După întinderea efectelor juridice pe care le produc

Pornind de la acest criteriu putem distinge categoria actelor normative şi cea a actelorindividuale.

Actele normative conţin reguli generale, impersonale, care se aplică într-un numărnedeterminat de
cazuri şi la un număr nedeterminat de subiecţi.

Actele individuale sunt acelea care creează drepturi şi obligaţii în profitul sau în sarcinauneia sau mai
multor persoane determinate.

15
După persoana administrativă de la care emană

Actele administrative pot fi clasificate şi după autorul actului, după cum urmează:

• Decrete emise de către Preşedintele României;

• Hotărâri şi Ordonanţe emise de către Guvern;

• Instrucţiuni şi ordine emise de către miniştri sau conducătorii altor organe aleadministraţiei
publice centrale de specialitate;

• Ordine ale prefecţilor;

• Hotărâri ale consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale;

• Dispoziţii ale primarilor.

După numărul manifestărilor de voinţă pe care le încorporează.

După acestcriteriu actele administrative pot fi:

• acte administrative care conţin o singură manifestare de voinţă;

• acte administrative complexe, care conţin două sau mai multe manifestări de voinţă.

Faptul că actele complexe cuprind mai multe manifestări de voinţă are două consecinţe

practice:

• nu poate fi revocat sau anulat decât printr-un act simetric, care să cuprindămanifestările de voinţă
ale tuturor autorităţilor care au elaborat în comun actul anterior, oriprintr-un act superior tuturor
emitenţilor;

• acţiunea în justiţie trebuie îndreptată împotriva tuturor autorităţilor participante laemiterea

actului.

Legalitatea actelor administrative

Emiterea actelor administrative reprezintă rezultatul exercitării competenţei cu care suntînzestrate

persoanele administrative.

Competenţa administrativă este formată din ansamblul atribuţiilor ce revin uneiautorităţi,

compartiment funcţional sau persoane (funcţionar de stat) şi limitele exerciţiuluilor. Ca element
component al competenţei, atribuţia constă din prerogativele ce revin unui organ,compartiment
funcţional sau funcţionar public, în temeiul unui act normativ.

Pentru a se stabili legalitatea unui act administrativ, se analizează:

• competenţa materială, înţeleasă ca grad de întindere a atribuţiilor, sau sfera decuprindere a lor;

16
• competenţa teritorială, ea desemnând cadrul teritorial în care se executăatribuţiile de către o
autoritate publică. Spre exemplu utilizarea competenţei teritorialedrept criteriu de clasificare,
permite distincţia între autorităţile centrale ale administraţieipublice (cu o competenţă teritorială
extinsă la întreg teritoriul naţional), autorităţileteritoriale (cu competenţă la nivelul unei părţi din
teritoriul naţional) şi autorităţile locale(competente a-şi exercita atribuţiile la nivelul unităţii
administrativ - teritoriale -comună, oraş, municipiu, judeţ);

• competenţa personală, evocă ansamblul atribuţiilor ce revin unei persoane careocupă o anumită
funcţie, în acest sens, o anumită competenţă revine primarului şi o altapreşedintelui consiliului
judeţean.

Condiţii de valabilitate privind emiterea actelor administrative

Pentru ca actul administrativ să fie legal, el trebuie, în primul rând, să fie, aşa cumam menţionat,
emis de către autoritatea administrativă competentă, adică de cătreautoritatea căreia legea îi
conferă dreptul şi, totodată, în anumite cazuri, obligaţia de a emiteacel act administrativ. Problema
competenţei, în emiterea actelor administrative, priveşte nunumai autoritatea de la care emană
actul, ci şi persoana din cadrul acelei autorităţi,funcţionarul care emite actul.

Totodată, actul administrativ trebuie să fie în conformitate cu legea, el fiind emistocmai pe baza şi în
vederea executării legii.

De asemenea, la emiterea actelor administrative trebuie respectate condiţiile deformă şi de

procedură prescrise de lege pentru emiterea actelor respective.

Nerespectarea acestor condiţii duce la neluarea în considerare a acelor acte. Aşa deexemplu, dacă un
act administrativ nu poartă semnătura persoanei competente sauştampila organului emitent, acel act
nu este considerat a fi valabil..

În marea lor majoritate, aşa cum arătam, actele administrative sunt emise în formăscrisă, întrucât
aceasta prezintă o serie de avantaje.

Astfel, forma scrisă este recomandată spre a se putea cunoaşte exact conţinutulactului dministrativ,
astfel încât acesta să poată fi executat întocmai de către cei care auaceastă obligaţie. Totodată,
forma scrisă constituie un puternic mijloc de probă pentru a seputea dovedi, în caz de litigiu, prin
înscrisul respectiv, drepturile şi îndatoririle pe care leconţine.

Totodată, forma scrisă asigură cele mai bune condiţii pentru exercitareacontrolului asupra legalităţii
actelor administrative.

Forma scrisă este absolut necesară în cazul actelor administrative cu caracternormativ, precum şi în
alte situaţii ca, de exemplu, în ceea ce priveşte legitimaţiile,diplomele, certificatele, adeverinţele,
procesele-verbale etc..

Forma orală (verbală) a actelor administrative este utilizată, de regulă, în caz deurgenţă când, pentru
desfăşurarea anumitor acţiuni, în timpul oportun, nu mai este posibilăemiterea unui act scris,

17
întrucât prin acesta s-ar întârzia prea mult acţiunea respectivă, caretrebuie înfăptuită imediat şi de
regulă sunt urmate de confirmarea scrisă.

Conform dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ, tăcerea autorităţiiadministraţiei publice este

socotită ca refuz de a rezolva favorabil cererea ce i-a fost adresată. Este o soluţie firească, deoarece,
în caz contrar, nu se mai justifică acţiunea înjustiţie a persoanei interesate.

Alteori, însă, tăcerea ar putea fi interpretată ca aprobare, potrivit adagiului qui tacitconsentire
videtur (cine tace consimte). De pildă, un organ inferior solicită organului superioraprobarea pentru a
acţiona într-un anume fel. în acest caz, tăcerea ar putea fi considerată ca oaprobare.

În ceea ce priveşte procedura emiterii actelor administrative, legea poate stabili şicerinţa anumitor
avize pentru emiterea unui act administrativ, date de către alte organe decâtorganul emitent.

Aplicarea actelor administrative

Odată emise, sau adoptate, după caz (adoptarea este specifică autorităţilorcolegiale), actele
administrative trebuie să fie aplicate.

Cu privire la aplicarea actelor administrative se impune examinarea succesivă a douăprobleme:

intrarea în vigoare a actelor administrative şi executarea actelor administrative.

Intrarea în vigoare actelor administrative

Cât priveşte intrarea în vigoare a actelor administrative, ea reprezintă momentul dincare actul
administrativ este susceptibil a fi pus în executare (a produce efecte juridice).

a) Susceptibilitatea actului administrativ de a produce efecte juridice, reprezintămomentul de

plecare, în aplicarea unui act administrativ şi se referă la aplicarea pentru viitor aactului
administrativ.

Autorităţile administraţiei publice nu pot să dea actelor administrative pe care le emitefecte

retroactive.

Drepturile şi obligaţiile consfinţite prin aceste acte administrative, se situează în timpînainte de

emiterea lor.

Unii autori consideră cazul actelor amintite o excepţie de la principiulneretroactivităţii şi tot o astfel
de excepţie este considerată şi situaţia actelor administrativecu caracter jurisdicţional prin care se
rezolvă un litigiu şi se face referire la drepturi şi obligaţiiexistente la momentul ivirii litigiului privitor
la acele acte.

b) O altă problemă o presupune susceptibilitatea de executare a actelor administrative.

Actele administrative fiind susceptibile de executare, trebuie aduse la îndeplinire atât deautorităţile
administraţiei publice competente să facă acest lucru, cât şi de persoanele fizice şijuridice care
trebuie să se subordoneze, să se conformeze dispoziţiilor acestor acte.

18
Pentru a putea fi puse în executare, actele administrative trebuie să fie aduse lacunoştinţa celor
competenţi să le execute.

Suspendarea, retragerea şi desfiinţarea actelor administrative

Suspendarea actelor administrative

Prin suspendarea actelor administrative se înţelege întreruperea vremelnică a efectelorjuridice ale

acestor acte şi apare necesară pentru garantarea respectării legii în emiterea şiexecutarea acestor
acte.

Suspendarea poate avea loc într-o primă situaţie ca efect al dispoziţiilor exprese alelegii.

În alte cazuri suspendarea actelor administrative poate fi pronunţată de instanţelejudecătoreşti,

bineînţeles, atunci când legea le conferă această competenţă.

Alteori, suspendarea poate fi pronunţată şi de alte autorităţi ale administraţiei publicecare nu se

situează în ierarhie cu autoritatea care a emis actul. O astfel de suspendare esteadmisă doar dacă
legea conferă acelei autorităţi competenţa suspendării.

Suspendarea efectelor actelor administrative poate fi şi opera autorităţii care a emisactul.

Retragerea actelor administrative

Retragerea actelor administrative este necesară uneori, şi se justifică prin aceea căevoluţia societăţii
este într-o continuă schimbare şi actele administrative trebuie uneorimodificate pentru a ţine pasul
cu această evoluţie.

Administraţia este făcută de oameni şi trebuie admis că uneori aceştia greşesc şi căeste necesar a fi
îndreptate erorile respective, pentru că altfel s-ar dăuna interesului public.

De aceea trebuie admisă posibilitatea modificării sau retragerii acteloradministrative, principiul

revocabilităţii actelor administrative fiind fundamental în regimuljuridic al acestor acte.

Modificarea sau retragerea actului poate să fie obligatorie sau facultativă.

Atunci când legea stabileşte ilegalitatea acestor acte, retragerea lor de cătreadministraţia publică
este obligatorie.

Desfiinţarea (nulitatea) actelor administrative. Inexistenţa lor.

Nerespectarea condiţiilor de fond şi forma prevăzute de lege cu privire la emitereaunui act

administrativ conduce la aplicarea sancţiunii nulităţii actului administrativ respectiv.

Condiţia este ca la momentul emiterii actului să se fi încălcat anumite dispoziţii ale legiişi să nu fie
vorba de încălcări ulterioare sau de neconformitate a actului cu dispoziţii legaleapărute ulterior
emiterii actului.

19
Unii autori au apreciat că sunt cazuri în care la întocmirea actului s-au încălcat regulileprevăzute
expres de lege, într-un mod atât de grosolan, încât actul administrativ respectiv poate ficonsiderat ca
inexistent.

Se consideră astfel că sunt cazuri de inexistenţă următoarele :

1. când un act administrativ nu poate fi materialmente dovedit, pentru că nu există nici ourmă a lui în
arhive;

2. actul administrativ a fost emis în baza unei legi care a fost abrogată;

3. când actul poartă semnătura unei persoane manifest incompetentă;

4. când printr-un act administrativ, organul administraţiei publice rezolvă, spre exemplu, unlitigiu de
competenţa instanţelor judecătoreşti.

Se consideră că încălcarea legii în ultimele cazuri este atât de evidentă încât nu mai estenecesară
invocarea nelegalităţii actelor respective şi pronunţarea nulităţii.

Aceste acte sunt lovite de vicii atât de vizibile încât nimeni nu le poate atribui caracterulde acte
juridice obligatorii. Pentru aceste acte nu operează prezumţia de legalitate şi nimeni nupoate fi ţinut
să se supună prescripţiilor exprimate în astfel de acte.

De aceea, s-a considerat că pentru anumite încălcări ale normelor juridice, cu ocaziaemiterii actelor
administrative, să se considere aplicabilă sancţiunea nulităţii relative.

În acele cazuri în care s-au încălcat regulile juridice, mai ales de procedură, dacă nusunt esenţiale
pentru validitatea actului administrativ, să fie sancţionate cu anularea, şi nu cunulitatea absolută.

În ceea ce priveste caracterul public al procedurii de autorizare:

Art.5 (1) Transparenţa procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcţii - atât la nivelul
certificatului de urbanism, cât şi al autorizaţiei de construire/desfiinţare - se realizează prin
asigurarea caracterului public al acesteia, respectiv prin asigurarea dreptului publicului de a fi
informat.
(2) În situaţia în care autoritatea pentru protecţia mediului competentă a stabilit parcurgerea
procedurii de evaluare a impactului investiţiei asupra mediului, publicul are dreptul de a se informa şi
de a participa efectiv şi din timp la procedura de autorizare, de a se documenta şi de a transmite
comentarii şi opinii autorităţilor administraţiei publice competente, înaintea luării unei decizii finale
asupra cererii pentru emiterea autorizaţiei de construire aferente investiţiei.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), informarea şi consultarea publicului se realizează în conformitate
cu prevederile legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra
mediului.

Asigurarea caracterului public

Art.41 (1) Lista certificatelor de urbanism este publică.

(2) Lista se afişează lunar la sediul emitentului şi cuprinde enumerarea certificatelor de urbanism
emise în luna precedentă (în ordinea eliberării), fâcându-se evidenţierea fiecărui imobil prin
menţionarea: adresei, a numărului cadastral şi de carte funciară, a numelui şi prenumelui
solicitantului, precum şi a scopului pentru care a fost eliberat actul.

20
(3) Documentaţiile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, precum şi celelalte reglementări care
au stat la baza emiterii certificatului de urbanism vor putea fi consultate la cererea solicitanţilor
certificatelor de urbanism, în conformitate cu un regulament aprobat prin hotărâre a consiliului
judeţean/local, după caz.

Art.55 (1) În temeiul prevederilor art. 7 alin. (21) din Lege, autorizaţiile de construire/desfiinţare
împreună cu anexele acestora, respectiv actele de respingere a cererii pentru autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, au caracter public. În acest scop, se pun la dispoziţia publicului, pe pagina
proprie de internet a autorităţii administraţiei publice competente, emitentă, sau prin afişare la
sediul acesteia, listele la zi ale actelor de autoritate emise, în vederea solicitării şi obţinerii, după caz,
a informaţiilor prevăzute la art. 7 alin. (23) din Lege.
(2) În temeiul prevederilor art. 7 alin. (22) din Lege, caracterul public al autorizaţiilor de
construire/desfiinţare prevăzut la alin. (1) se asigură fără a se aduce atingere restricţiilor impuse de
legislaţia în vigoare privind secretul comercial şi industrial, proprietatea intelectuală, protejarea
interesului public şi privat, garantarea şi protejarea drepturilor fundamentale ale persoanelor fizice
cu privire la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată.

Art. 21. - (1) Procesul elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism implică
parcurgerea următoarelor etape:

a) iniţierea elaborării documentaţiilor de amenajare a teritoriului sau de urbanism;

b) contractarea elaborării documentaţiei în condiţiile legii;
c) elaborarea studiilor de fundamentare;
d) elaborarea analizei diagnostic multicriteriale integrate;
e) elaborarea formei preliminare a documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de
urbanism;
f) obţinerea de avize şi/sau acorduri;
g) redactarea finală a documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de urbanism - cu
introducerea tuturor observaţiilor din avize şi/sau acorduri;
h) aprobarea propunerii de documentaţie de amenajare a teritoriului sau de urbanism de
către autoritatea administraţiei publice locale competente;
i)asigurarea caracterului public al documentaţiei de amenajare a teritoriului sau de
urbanism aprobate, conform legii.

Art. 43. - (1) În vederea asigurării transparenţei privind accesul la informaţii de interes public în
domeniul amenajării teritoriului şi urbanismului, autorităţile administraţiei publice locale pun la
dispoziţia publicului documentaţiile aprobate prin afişarea integrală pe pagina proprie de internet (cu
acces gratuit la acestea pentru descărcare şi cu obligativitatea menţionării sursei la fiecare utilizare a
informaţiilor respective) şi prin furnizarea acestora spre consultare, la sediul autorităţii administraţiei
publice locale sau la punctele de informare organizate la nivel local.

(2) Pentru documentaţiile de urbanism, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a

pune la dispoziţia publicului cel puţin următoarele: planşa de reglementări, regulamentul local de
urbanism, raportul de consultare publică şi raportul arhitectului - şef.

5. FORMULARE TIP

CERTIFICATE DE URBANISM EMISE DE CONSILIUL ........... LUNA: ...............ANUL..........

21
Nr. SOLICITAN ADRESA DESTINAŢIE CATEGORIE Nr. Nr. Nr. DATA
crt. T LUCRĂRII CONSTRUCTI C.F. Cad. CU. EMITERII
E

AUTORIZATII DE CONSTRUIRE/DESFIINTARE EMISE DE CONSILIUL ...........

LUNA: ...............ANUL..........

Nr. SOLICITANT ADRESA DESTINAŢI CATEGORIE Nr. Nr. Nr. DATA

crt. LUCRĂRII E CONSTRUCTIE C.F. Cad. AC/AD EMITERII

6. BILBIOGRAFIE

 I.Iovănaş, Drept administrativ, Ed. Servo-Sat, Arad, 1997, p. 9

 Al. Negoiţă, op. cit., p. 169
 DREPT ADMINISTRATIV ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ LECT. UNIV.DRD. RĂZVAN VIORESCU
 Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construire, republicată și actualizată, cu
modificarile si completarile ulterioare;
 Ordinul 839/2009, normele de aplicare a legii nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de
construire, actualizat, cu modificarile si completarile ulterioare;
 LEGE nr.350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul, cu modificarile si
completarile ulterioare;
 Ordinul nr. 233/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.
350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și de elaborare și actualizare a
documentațiilor de urbanism, cu modificarile si completarile ulterioare;
 Ordinul nr. 13/1999 pentru aprobarea reglementării tehnice Ghid privind metodologia de
elaborare și conținutul-cadru al planului urbanistic general, indicativ GP038/99, cu
modificarile si completarile ulterioare;
 Ordin nr. 176/2000 pentru aprobarea reglementarii tehnice "Ghid privind metodologia de
elaborare si continutul-cadru al planului urbanistic zonal" - Indicativ GM-010-2000, cu
modificarile si completarile ulterioare;
 Ordinul nr. 37/2000 pentru aprobarea reglementării tehnice Ghid privind metodologia de
elaborare și conținutul-cadru al planului urbanistic de detaliu, Indicativ: G M 009 – 2000, cu
modificarile si completarile ulterioare;
 Hotărârea nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, cu
modificarile si completarile ulterioare;
 HOTĂRÂRE nr. 273 din 14 iunie 1994 pentru aprobarea Regulamentului privind recepţia
construcţiilor, cu modificarile si completarile ulterioare

22