CAPITOLUL II

CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ – DEFINIRE, PRINCIPII, STANDARDE.

DEFINIȚIE
DEX: „Investigație originală în scopul dobândirii de noi cunoștințe științifice sau tehnologice.”1

Cercetarea știintifică a fost definită și ca „un proces activ şi sistematic pentru a descoperi,
interpreta sau revizui fapte, evenimente, comportamente sau teorii, sau pentru a face aplicaţiile
practice cu ajutorul unor astfel de fapte, legi sau teorii”2.
• constă în căutarea sistematică, uneori accidental (Newton – legea gravitației), de noutate
în cunoaștere și se desfășoară, de regulă, în centre de cercetare sau centre academice.
• este unul dintre cele mai pretențioase procese intelectuale.
• actualul stadiu al dezvoltării societății umane nu poate fi conceput fără cercetare
științifică intensă și fără dezvoltare tehnologică, acestea ocupând, alături de educație, un
rol central care asigură progresul și implicit, bunăstarea omenirii.

Activitatea de cercetare se referă la producerea de noi cunoștințe, care pot fi considerate noi
numai dacă sunt recunoscute ca atare pe plan internațional. În caz contrar, nu poate fi vorba de
o activitate de cercetare, ci de documentare.
• CERCETĂTORUL – profesie - o sursă de mari satisfacții și unul dintre cele mai plăcute și
interesante moduri de viață.
• ocazional, poate să fie o sursă de frustrare și stres. (competiția contra timp, lipsa de
rezultate scontate, etc.)

PERFORMANȚA ÎN CERCETARE
Cercetarea științifică are un singur standard de evaluare a performanței – CONTRIBUȚIA
ORIGINALĂ pe care o aduce cercetătorul domeniului științific
• performanța în cercetare - nu este condiționată de vârsta cercetătorului, de rasă, etnie
sau gen, ci de realizările științifice ale acestuia și de recunoașterea de care se bucură în
cadrul comunității științifice.

1
https://dexonline.ro/definitie/cercetare.
2
Pisoschi, A., Dobrescu, E.M., Definiţii privind cercetarea, dezvoltarea, inovarea, în Revista de Politica Științei și
Scientometrie, vol. IV, nr. 1 – 2006, Ed. Mediamira, Cluj Napoca, p. 19.

1
Tipuri de cercetare
CERCETAREA FUNDAMENTALĂ - lucrări experimentale şi teoretice realizate în principal în
vederea dobândirii de noi cunoştinţe asupra bazelor fenomenelor şi faptelor observabile, fără a
prevedea o aplicaţie sau o utilizare specială3.
• analizează proprietăţi, structuri şi relaţii pe baza cărora se formulează şi se pun la
încercare ipoteze, teorii sau legi.

CERCETAREA APLICATIVĂ4 - este îndreptată spre un obiectiv sau scop practic determinat şi
cuprinde lucrări originale realizate pentru a obţine cunoştiinţe noi.
• rezultatele - conduc, în primul rând, la un produs unic sau un număr limitat de produse,
de operaţii, metode sau sisteme.
• permite transpunerea în formă operaţională a ideilor
• cunoştinţele sau informaţiile rezultate din cercetarea aplicată sunt adesea brevetate, dar
pot, în acelaşi timp, să fie considerate secrete.
La cele două tipuri de cercetare, se adăugă ca domeniu fundamental și CERCETAREA
TEHNOLOGICĂ (Dezvoltarea tehnologica și transferul tehnologic) - aducerea produsului finit,
procesului sau serviciului obtinut de cercetarea aplicata, direct sau prin transfer tehnologic, la
nivelul intrarii in productie pentru a deveni produs, proces sau, respectiv, serviciu cu valoare pe
piață5.

PRINCIPII
Cercetarea științifică – presupune obligatoriu o serie de CALITĂȚI (deprinderi) MORALE6,
valori ridicate la rang de principii:
• Onestitatea intelectuală („cultul adevărului”) – disprețul pentru gândirea veleitară
și minciună.
• Independența de gândire.
• Curaj intelectual – presupune abordarea (în special) și a problemelor dificile,
critica erorii, demascarea mistificării.
• Simțul dreptății.

3 Pisoschi, A., Dobrescu, E.M., Definiţii privind cercetarea, dezvoltarea, inovarea, în Revista de Politica Științei și
Scientometrie, vol. IV, nr. 1 – 2006, Ed. Mediamira, Cluj Napoca, p. 20.
4 Pisoschi, A., Dobrescu, E.M., Definiţii privind cercetarea, dezvoltarea, inovarea, în Revista de Politica Științei și

Scientometrie, vol. IV, nr. 1 – 2006, Ed. Mediamira, Cluj Napoca, p. 20.
5 Ilie Rad, Cum se scrie un text științific. Discipline umaniste, Ed. Polirom, București, 2017, citat în Elena Emilia Ștefan, Etică și
integritate academică, ed. a II-a, Ed. Pro Universitaria, București, 2021, p. 31.
(https://www.consilium.europa.eu/ro/topics/research-technological-development/)
6 Mario Bunge, Știință și filosofie, Ed. Politică, București, 1984, citat în Elena Emilia Ștefan, Etică și integritate academică, ed. a II-

a, Ed. Pro Universitaria, București, 2021, p. 11.

2
Libertatea cercetării științifice - este considerat principiul fundamental al cercetării științifice.
Este asigurată prin7:
• Acces liber la surse de informare,
• Schimb liber de idei,
• Neamestecul factorului politic în cercetare,
• Necenzurarea produselor științifice.
Libertatea cercetării științifice este îngrădită de: 1. respectarea demnităţii şi a drepturilor omului;
2. protecţia animalelor; 3. protejarea mediului ambiant.

Alte principii ale cercetării științifice8:

• Cinstea cercetătorilor - Cercetătorii și instituțiile în care aceștia lucrează trebuie să
consolideze încrederea publică în cercetare prin onestitate în producerea datelor, în
analizarea lor și în raportarea rezultatelor9. Universităţile au un rol major în prevenirea
necinstei, instruirea viitorilor cercetători privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică constituind
o misiune deosebit de importantă a instituţiilor de învăţământ superior.
• Onestitatea prin respectarea contribuției partenerilor, concurenților, predecesorilor,
• Cooperarea și colegialitatea, schimbul de idei, atitudinea critică, verificarea reciprocă a
rezultatelor,
• Originalitatea și calitatea produselor științifice,
• Evitarea pagubelor, daunelor pentru societate și indivizi,
• Finanțarea transparentă.

Responsabilitatea în procesul de cercetare

Un consens larg în comunitatea internațională s-a atins cu privire la ceea ce constituie o
cercetare bună, responsabilă.
Există două sensuri:

7 Ghid practic privind etica în cercetarea științifică, pp.13-14 - http://date-

cdi.ro/sites/default/files/uploads/1.%20ghid%20privind%20etica%20%C3%AEn%20cercetarea%20%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%
83%20.pdf.
8 Ghid practic privind etica în cercetarea științifică, pp.13-14 - http://date-
cdi.ro/sites/default/files/uploads/1.%20ghid%20privind%20etica%20%C3%AEn%20cercetarea%20%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%
83%20.pdf
9 CNECSDTI – Ghidul de integritate în cercetarea științifică, p. 5 - https://www.research.gov.ro/uploads/sistemul-de-

cercetare/organisme-consultative/cnecsdti/2020/ghid-integritate-in-cercetarea-stiintifica-cne-2020.pdf.

3
 • O responsabilitate generală față de societate și public. Aceasta înseamnă că cercetarea ar
trebui să merite să fie întreprinsă. Necesită justificarea - DE CE proiectul de cercetare este
un lucru bun?
• O responsabilitate particulară, de respectare a drepturilor fundamentale ale omului, ale
ființelor vii, respectarea sistemelor de valori, a legislației de cercetare. Acest lucru se
traduce în "Fiți conștienți de consecințele, în special de consecințele neintenționate ale
rezultatelor cercetărilor dumneavoastră". Ar putea cercetarea dvs. să dăuneze
respondenților dvs.?

Responsabilitatea îşi are fundamentul în existenţa socială, în raporturile de dependenţă ale

oamenilor şi în interacţiunea lor.
Responsabilitatea se delimitează de răspundere prin adeziunea liberă la un ţel/obligaţie, aşa
încât criteriul de apreciere al comportamentului uman este unul interior.
Responsabilitatea în cercetare nu mai poate rămâne un angajament facultativ, ci trebuie să
devină un angajament al tuturor cercetătorilor şi al tuturor tipurilor de organizaţii de cercetare,
ca dovadă a dezvoltării unui punct de vedere etic.
Responsabilizarea în cercetare presupune că toți factorii implicați în procesul de cercetare își
asumă consecințele acțiunilor lor, directe sau indirecte. Responsabilitatea presupune, în
esență10:
• respectul față de subiecții umani ai cercetărilor sau experimentelor științifice,
• evitarea suferințelor pentru animale,
• protecția mediului natural,
• păstrarea echilibrului ecologic,
• promovarea incluziunii sociale, democrației și dezvoltării durabile,
• protecția patrimoniului cultural.

Cercetarea științifică - aspecte etice și standarde

• Ca urmare a cercetării științifice, datele publicate trebuie să fie demne de încredere,
corecte și interpretate corect.
• Aceasta impune o conduită corectă în cercetare ⇒ evitarea conduitei incorecte.
Respectarea standardelor ştiinţifice constituie o garanţie a bunei conduite în cercetarea ştiinţifică.
Standardele științifice exclud11:

10
CNECSDTI – Ghidul de integritate în cercetarea științifică, p. 5 - https://www.research.gov.ro/uploads/sistemul-de-
cercetare/organisme-consultative/cnecsdti/2020/ghid-integritate-in-cercetarea-stiintifica-cne-2020.pdf
11 Ghid practic privind etica în cercetarea științifică, pp.13-14 - http://date-
cdi.ro/sites/default/files/uploads/1.%20ghid%20privind%20etica%20%C3%AEn%20cercetarea%20%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%
83%20.pdf

4
a) ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite;
b) confecţionarea de rezultate;
c) înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
d) interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor;
e) plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor;
f) prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetători;
g) neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări;
h) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţări;
i) nedezvăluirea conflictelor de interese;
j) derturnarea fondurilor de cercetare;
k) neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, precum şi înregistrarea şi/sau stocarea eronată
a rezultatelor;
l) lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii activităţii la un proiect de cercetare,
cu privire la: drepturi salariale, răspunderi, coautorat, drepturi asupra rezultatelor cercetărilor,
surse de finanţare şi asocieri;
m) lipsa de obiectivitate în evaluări şi nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate ale
rapoartelor de evaluare, rapoartelor de cercetare etc.;
n) publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiinţifică, fără
a se menţiona sursa iniţială şi/sau cu adăugiri nesemnificative;
o) nerecunoaşterea metodologiilor şi a rezultatelor altor cercetători ca sursă de informare;
p) nerecunoaşterea erorilor proprii;
q) difuzarea rezultatelor proprii într-o manieră iresponsabilă, cu exagerări şi repetări;
r) nerespectarea clauzelor granturilor, contractelor, protocoalelor etc.;
s) împiedicarea unor cercetători în activitatea lor sau favorizarea altora.