Ceahl ul i Civiliza ia Româneasc a

V ii Muntelui

! " # $% &
'
 Ceahl ul i Civiliza ia Româneasc a V ii Muntelui

1. Primele m rturii referitoare la muntele Ceahl u i

locurile din jurul s u

Muntele Ceahl u, de i nu este cel mai înalt din Carpa ii române ti, nici m car din
Carpa ii R s riteni, este muntele cel mai prezent în crea iile populare sau culte, cel mai cântat,
singurul care are hram i s rb toare, despre care voievodul i c rturarul Dimitrie Cantemir
spunea c ar fi fost la fel de celebru ca Pindul i Peliasul dac intr în basmele cele vechi ale
elinilor, i pe care unii autori ( istorici,etnologi,litera i) îl consider ca fiind „Kogaiononu-ul”
(muntele sacru al dacilor, l ca ul marelui preot al lui Zalmoxis ). Faptul c în jurul s u mun ii
sunt mici i c este înconjurat de v i adânci îi confer un aspect de m re ie, îmbog it de
stâncile maiestuoase, înalte, cu forme curioase, pline de legende i povestiri fantastice. De i
regiunea se afl în mijlocul Carpa ilor Orientali, a fost locuit din cele mai vechi timpuri;
m rturii ale prezen ei omului au fost descoperite în jurul muntelui sau în poienile i grotele
sale. Vestigii arheologice specifice paleoliticului au fost scoase la iveal de cercet torii „
Sta iunii Bicaz” –un colectiv condus de V. Spinei,C. Nicol escu-Plop or, C. Cihodaru, sau de
c tre împ timitul arheolog amator C. Matas (un fiu al acestor locuri), sau de Dr. Gh. Iacomi
(unul dintre cei mai buni cunosc tori ai muntelui), de c tre dasc lii din satele din apropiere
sau prin descoperiri întâmpl toare. Ele confirm prezen a unor vân tori i culeg tori din
epoca veche a pietrei(aurignacian, gravetian, swiderian), ilustrat de micile situri din
localit ile Ceahl u, Galu, Hangu, de uneltele de silex descoperite la Grin ie sau Curm tura
La Scaune. De asemenea, în neolitic au existat pe aceste locuri mici comunit i conform
descoperirilor f cute la Hangu. Continuitatea locuirii pe aceste meleaguri este confirmat de
m rturiile specifice epocii fierului (perioadei dacice), când în regiune se ridic mici cet i de
„murus dacicus” precum cea din Hangu-Chiri eni,la locul numit i ast zi „Cet ica”. Foarte
multe toponime au in „iz” antic par s ne conduc spre ipoteza c Ceahl ul a fost într-adev r
un munte sacru al ge ilor, locul unde se ridicau altare i se aduceau ofrande marelui zeu
Zalmoxis sau zeului cerului, Gebeileizis. Amintim Stânca Dochiei, care a n scut numeroase
pl smuiri ale geniului popular,Masa Dacic , Pavilionul Dacic, Vulturul lui Traian, Stânca lui
Cobal, Jil ul zeilor.
Muntele Ceahl u s-a numit „Pionul” sau unii i-au zis i „ icl u”.Toponimul cel mai
des folosit este cel de „Ceahl u”, referitor la originea lui n scându-se mai multe ipoteze emise
de lingvi ti sau istorici cu renume sau de c tre fii locului, interesa i de istoria satelor lor. S-a
propus teoria conform c reia ar deriva din maghiarul „csahlo”, care denumea o specie o
specie de vulturi care popula cândva crestele muntelui. Al i autori au considerat c atât
oronimul Ceahl u cât i hidronimul Hangu sunt de origine turc , r m i a trecerii sau
locuirii efemere în aceast zon a pecenegilor, cumanilor, uzilor. Vulturii tr itori pe munte(
„gypaetus barbatus”) li s-a spus popular „ceahl i”. Sub Toaca, un loc poart denumirea de
„Sc ld toarea vulturilor”. Gheorghe Asachi folose te numele de „ icl u” termen popular, ce
denume te un vârf de munte, un pisc (denumirea s-a dat atât vârful Toaca, cât i muntelui în
întregime). C. Matas se raliaz i el p rerii c numele ar proveni de la ace ti vulturi de stânc
ip tori,care scot un sunet asem n tor cu scheunatul câinelui.
Numele de Pion men ionat de Dimitrie Cantemir provine din grecescul „peon” ce ar
însemna gros, mare sau coloan a cerului. Mul i autori au v zut în acest munte o replic
româneasc a grecescului Athos,de asemenea un munte sacru al ortodoxiei, unde sunt stânci
care poart numele de Toaca i Panaghia, la fel ca pe Ceahl u. Stânca Panaghiei, una dintre
cele mai frumoase ale muntelui, poart un nume grecesc, este stânca închinat Fecioarei
Maria, un dublet al celei existente în Athos.
Vârful Toaca î i afl originile numelui, conform tradi iei, în vremurile luptelor dintre
daci i romani, când Traian a ordonat ridicarea unui zid gigantic din piatr , în vârf a ezându-i
stâncile, iar pe cea mai înalt a a ezat o toac pe care trebuia s o bat un soldat atunci când se
apropiau popoarele barbare. Tradi ia ortodox men ioneaz existen a din vechime a unei toace
de lemn pe care o b tea un b trân schimnic al muntelui chemând la rug ciune pe c lug ri sau
pustnici Gheorghe Asachi, în notele c l toriei sale, aminte te de toaca din vârf de munte.

Numele Ceahl u apare în documente la 1458 i înclin m a considera c numele

provine din termenul folosit în Transilvania pentru a denumi o specie de vulturi “gypaetus
barbatus”,vulturul mieilor,sorli a sau ceahlaul.Nume de “pion”, de origine greaca (gros,
bogat) este de mai târziu i se datoreaz influen ei lui Gheorghe Lupu-Coci,descenden ei sale
balcanice sau c lug rilor greci de la m n stirea Hangu-Buhalni a.Gheorghe Lupu a fost
ctitorul m n stirii Pionul.Se consider c pionul s-a numit un deal din apropiere i care ar
proveni de la un sihastru ce vie uia pe aceste locuri :Pion sau Peon.La 7 august 1641 Vasile
Lupu înnoie te ‘’ Schitul Silvestru’’ st pânirea peste mo ia ce avea danie de la
voievozi :’’ Am miluit pe c lug ri Sfânta M n stire Pionul care s-a chemat înainte Schitul
Silvestru ‘’.Sunt drept dovad ‘’ ispisoace de înt ritur ’’ de la Miron Barnovschi i Eremia
Movil .Sunt amintite o serie de toponime aflate în perimetrul muntelui
Ceahl u :R pciuni a,Panaghia,Vârful Ceahl ului (Toaca) , ocola ele, turnul lui Budu.Se
constat prezen a a numeroase denumiri existente i ast zi,ce au fost i înainte de acest
document, dar ,nu a fost pomenit c ci nu erau hotare.În sec al XVII-lea la poale de Ceahl u se
ridica dou mari l ca uri de cult monastice :M n stirea Hangu-1627,ctitoria lui Miron
Barnovschi i amintita m n stire Pionul.În 1639,construit de hatmanul Gheorghe
Lupu,fratele domnitorului Vasile Lupu.Datorit prezen ei l ca urilor monastice în regiune vin
c lug ri i al i oameni ai bisericii, se primesc noi danii,se stabilesc noi hotare, apar în
documente noi nume.Într-un act emis de Moise Movila la 8 septembrie 1633 pentru o brani te
st pânita de m n stirea Bistri a sunt men ionate : ‘’ ... i dou poieni între Ceahl u peste
Bistri a, la Jorcoaia, la Piscul Baicului i pe sub Ceahlau la Chiajd ‘’.
 2. Ceahl ul v zut de scriitori

Nenum ra i autori, anonimi sau cu nume i renume scriitoricesc au acordat loc în

paginile lor descrierilor frumuse ilor Pionului sau legendelor culese de pe meleagurile din
jurul s u. Ceahl ul i Bistri a au fost leit-motivul a multor lucr ri ale scriitorilor moldoveni i
nu numai. Dar,parc mai mult Ceahl ul.
Marele c rturar umanist Dimitrie Cantemir(1673-1723), domn al Moldovei (1710-
1711), în lucrarea sa Descriptio Moldavie face referiri la zonele montane ale rii noastre i
bineîn eles i la Ceahl u, dar, se pare doar din cele auzite de la al ii. El este primul care îl
localizeaz pe o hart ,cea dintâi a Moldovei. El scria despre Ceahl u astfel:’’Cel mai înalt
dintre mun i este Ceahl ul, care dac ar fi intrat în basmele celor vechi, ar fi fost atât de vestit
ca i Olimpul,Pindul i Pelias. Este a ezat în p r ile Neam ului, nu departe de izvorul
Tazl ului i mijlocul este acoperit de z pezi ve nice; pe vârful lui nu se g se te nici un pic de
nea, fiindc pare s fie deasupra norilor de z pad . Din vârful s u, care se înal ca un turn,se
pr vale un pârâu foarte limpede ce se n puste te cu mare larm peste stânci abrupte”.
Revolu ionarii pa opti ti au fost pe aceste locuri în 1848, dar i înainte, când se
preg teau mi c rile de revolt :Alecu Russo,Vasile Alecsandri,J.A Vaillant,W. de Kotzebue.
Alecu Russo, datorit func iei pe care o de inea ca membru al tribunalului din Piatra-Neam
din anul 1834,a avut posibilitatea de a fi aproape de muntele Ceahl u, de a cutreiera regiunea,
de a cunoa te folclorul locurilor.
El scria într-o lucrare din 1840: „Rege între crestele mun ilor care-i alc tuiesc o
cing toare ca o paz de cinste, Ceahl ul m re , care i-a p strat numele lui de botez dac, de
abia cunoscut în unele col uri ne tiute ale geografiei moderne sub numele de muntele Pionului
î i înal capul ple uv c tre cer i arunc apoi cu dragoste bog iile b trânelor coaste
înverzite…” Vasile Alecsandri a poposit de mai multe ori la poale de Ceahl u, în scop
turistic, pentru preg tirea revolu iei pa optiste sau pe drum de pribegie dup înfrângerea
revoltei de la Ia i din martie 1848. În 1843 i 1844 public notele de c l torie într-o lucrare
intitulat O plimbare prin mun i, efectuat cu un tân r „giudec tor” (Alecu Russo). El î i
nota:”… Ceahl ul ni se arat în toat m rirea lui ca un urie ce i-ar fi întins capul pe
deasupra mun ilor ca s priveasc apusul soarelui. Umbrele se suiser treptat, ascunzând în
întuneric stâncile mari i codrii s lbatici de pe coastele lui, i numai Panaghia, stânca cea
piramidal de pe cre tetul s u era înc luminat de razele aurite ale soarelui. Unul dintre noi
privind Ceahl ul în minutul acela,îl aseam n cu un urs negru,purtând pe cap un coif de aur.”
V. Alecsandri n-a f cut doar descrieri în proz ale Ceahl ului, ci i-a aflat loc i în poeziile sale
cu caracter patriotic i militant. Amintim poemul R pirea Bucovinei, în care Ceahl ul,
martorul t cut la atâtea nedreptate i jale, este invocat s dea un r spuns:
„De ce ast serbare
De teapt în Suceava o lung v etare?!”
Poetul i se adreseaz a a cum o vor face peste ani i Octavian Goga i George Co buc ca
unui munte ce str juie te nedrepte grani e:
„Ceahl u,b trân gigante al Mun ilor Carpa i!
Prive te peste norii în juru- i aduna i!
Ce zgomot,ce contraste pe laturile tale:
 De-o parte veselie,de-o parte lung jale!”
S amintim i prelucrarea unei legende ale locului,numit Biseric risipit , care încep cu
versurile:
„Sus pe muntele Ceahl u
St la pând Duhul r u,”
Alexandre Dumas, prin lucrarea sa Strigoiul Carpa ilor, pare c a fost unul dintre
oaspe ii Palatului Cnejilor de la poale de Ceahl u, în perioada sa de fast(1830-1840). Am
enumerat pe câ iva dintre cei care au fost pe Ceahl u i au scris despre el. Se pare îns c
primele personalit i care au vizitat muntele au fost mari fe e biserice ti, în cadrul unor
pelerinaje religioase: mitropolitul Varlaam, înso it de un numeros sobor de episcopi, preo i i
c lug ri,pe la 1640, dar înv atul c rturar n-a scris despre cele ce le-a v zut. La fel a f cut i
mitropolitul Veniamin Costache dou veacuri mai târziu ,care a p storit Moldova în dou
rânduri i care a fost un apropiat al inutului Neam ului i al Dur ului. În anul 1809, când se
retr sese la M n stirea Neam , a f cut o c l torie pe muntele Ceahl u i cu aceast ocazie a
sfin it izvorul de pe platoul muntelui, situat ast zi lâng schit i care în memoria sa a primit
numele de Fântâna Mitropolitului.
Unii oameni politici sau de cultur i-au f cut case de odihn la Dur u, a a
precum eful Partidului Radical,George Panu,un apropiat a lui N. Albu(prefectul de Neam ),
care i-a construit cas în Dur u, dup ce o lung perioad petrecuse verile în satul R pciuni.
El a locuit multe veri la Dur u, prezen a sa aducând personalit i politice i culturale, iar
influen a sa a contribuit la modernizarea c ilor de acces spre munte. În perioada 1891-1893,
ziarul s u „S pt mâna” era redactat la Dur u.
Scriitorul i criticul literar Garabet Ibr ileanu a fost pe Ceahl u înconjurat de
prieteni de n dejde i de mare valoare: Constantin Stere, scriitorul i omul politic, Mihail
Sadoveanu, Calistrat Hoga , I.I. Mironescu( originar din Tazl u,pe care l-a descris cu dragoste
i cu umor). N-avea cum s nu exclame :” Altceva nu exist ! Ai dou zeci de ani, o pelerin
pe umeri, nu crezi în microbi i e ti pe Ceahl u…Dar ca s ajungi pe Ceahl u trebuie s tii
cum i cu cine”. Ca s putem afla asta v invit m a citi minunata carte a Bucuriei Dumbrav
numita Cartea Mun ilor. Ibr ileanu, în romanul Adela men iona:”…Deodat cerul asfin itului
se umplu emo ionant cu trupul Ceahl ului,mistre uria i hidos, cu capul luminat de soarele
care se îndrepta spre fundul z rii. Muntele nem surat i diform, în triste ea indescriptibil a
sfâr iturilor de zi pe mun i inspira neîncredere i nelini te”.
 3.Aspecte ale vie ii religioase

Dup cum am remarcat i în capitolele anterioare, inutul Neam ului a avut o bogat
via monastic , a fost regiunea cu cele mai multe l ca uri de cult monahale (schituri i
m n stiri), cu o mare vechime, majoritatea datând din Evul mediu. Cele mai multe au fiin at
la poalele Ceahl ului, muntele fiind considerat un adev rat loc pentru c lug rii ortodoc i, aici
tr ind în pustnicie numero i fra i de ai lor întru credin pleca i de la m n stiri i care prin
via a lor de mare cur enie i rug ciune au sfin it aceste locuri. Arhimandritul Ioanichie B lan
a fost unul dintre cei care au acordat o aten ie deosebit vie ii monahale i sih stre ti de pe
aceste locuri. Deasemenea i Dr. Gh. Iacomi, încercând a urma demersului început cu mai
mult de jum tate de veac înatinte de preotul Constantin Matas , Constantin Turcu, Gheorghe
Ungureanu, arhimandritul Narcis Cre ulescu sau G. T. Kirileanu.
Tradi ia popular aminte te de existen a unui prim l ca de cult monastic în sec. al
XIV-lea, ctitor fiind legendarul “dec lec tor” Drago Vod din maramure , i b trânii
spuneau c la Izvorul Alb, mica sih strie a d inuit pân în veacul al XVII-lea. Monahismul la
nord de Dun re i-a avut începuturile în sec. al XIV . În Moldova primele m n stiri s-au
fondat la sfâr itul veacului al XIV-lea i începutul celui de-al XV-lea, ctitori fiind Petru Mu at
i Alexandru cel Bun.M n stirea Neam i m n stirea Bistri a au fost primele ale Moldovei i
au devenit centre ale spiritualit ii ortodoxe i ale culturii medievale române ti, i
deasemenea, prin daniile domne ti, posesoare a întinse mo ii ce ajungeau cu hotarele pân la
grani a cu Ardealul, pân la poalele muntelui Ceahl u.
O nou zidire s-a f cut la Cerebuc, într-o poian la poalele muntelui. A adunat un
mic sobor de c lug ri, cunoscând o perioad de prosperitate la sfâr itul sec. al XVIII-lea. Aici
au vietuit i mul i c lug ri tiutori de carte, care au fost i dasc li pentru copiii din satele din
jurul schitului.Istoria sa este inv luit în legend , consemnându-se mai multe tradi ii
referitoare la fondarea schitului, ctitorii putând fi pustnicul Silvestru sau Nicandru, pisarul lui
Timu Hmelin chi Cerepuhu, un general austriac Cerepaho, stare ul Cerebu sau c lug rul
care a sc pat de la “ruptura om tului” din 1704 împreun cu Evanghelia de la Schitul
Sahastrului. Gh. Asachi, în c l toria sa pe Ceahl u pomene te despre schitul Cerebuc i
c lug rii s i,compunând i o poezie Chiribuchiana, protagonistul fiind un c lug r de la
m n stirea Cerebuc, Dormidon care “boteza ipul Cuanason” , punând în loc ap de izvor. De
asemenea, se spune c slujitorii cnejilor Cantacuzini condu i de un v taf au încercat s
d râme schitul, dar o vreme n prasnic s-a pornit i s-au r t cit nemai ajungând la schit. Nu
au mai avut curajul s mai încerce i alt dat . O alt marturie de la sfâr itul veacului al XIX-
lea, men ioneaz o astfel de încercare de d râmare:” Când s-au uzurpat mo ia M n stirii
Hangului pe care este schitul, Cantacuzinii au trimis un v taf s d râme schitul i biserica.
Trim ii s-au temut de rani i nu au stricat nimic , dar, fonduri i venituri nu a mai avut
schitul”. Spre sfâr itul secolului al XIX-lea, Sih stria r mâne f r c lug ri i este distrus de
vremuri i de netrebnicia oamenilor ( au pr dat sau chiar au folosit bârne din biseric pentru
ridicarea de ad posturi sau stâne, dup cum î i amintea Gh. Ungureanu care a copil rit nu
departe de Cerebuc).Dup 1989, monahismul ortodox cunoa te o nou etap de dezvoltare i
vechile schituri sunt reconstituite. M n stirea Cerebuc rena te cu o nou zidire pe acela i loc,
în Poiana Cerebuc, care se spune c ofer o superb priveli te, asupra Ceahl ului.
 Schitul Hangu sau m n stirea Pionul î i are povestea sa esut de închipuirea
poporului. Se spune c ni te siha trii ar fi poposit la Le e ti, pe malul bistri ei când spre
amurg au v zut o flac r spre valea ce ducea spe Dur u. Considerând-o un smen divin au
pornit spre ea i au aflat un frasin în care jucau fl c rile îngânându-se cu razele soarelui.
C lug rii au început construc ia unei mici bisericu e, masa de altar fiind tulpina
frasinului.Schitul s-a numit “al lui Silvestru” dup numele unuia dintre ei.
M n stirea dur u este una din pu inele l ca uri de cult monahale care nu s-au pierdut
în ruine i uitare, ba mai mult, trecut peste veacuri mai bogate, mai înzestrate cu odoare , mai
c utat de pelerini i turi ti. A beneficiat de un peisaj mirific de o priveli te superb asupra
Ceahl ului, de sprijinul mitropolitului Veniamin Costache i a influentului om politic i ziarist
George Panu. Începuturile sale se pierd în legend . Se spune c ar fi fondat un mic schit de
maici pe la anul 1600 , o fic de domn care a vrut s renun e la cele lume ti, în urma unei
pove ti de dragoste nefericite; se numea Mariana i a condus micul sobor de c lug ri e, care
la început era format din slujnicele credincioase care o înso iser .
Dimitrie Hogea, primarul ora ului Piatra Neam i un prieten a lui G. Panu , la vila
c ruia poposea adeseori în Dur u, scria c , la 1802, vechiul schit de c lug ri e a fost înlocuit
de un sobor de monahi condu i de monahul Petru i dup “pova a i ajutorul dat de Veniamin
Costache au f cut case pentru c l torii sosi i în mun ii Ceahl ului”. Între anii 1832-1838, ni te
negu tori moldoveni, ajuta i de m n stirea Neam i Secu i de c lug ri a Safta Brânc veanu
de la V ratec, au ridicat biserica de zid cu hramul “Bunavestire” în locul celei vechi. Spusele
sale sunt confirmate de pisania original , care atest încheierea construc iei de la 1835 în
timpul lui Mihail Sturdza i al mitropolitului Veniamin Costache. Acesta din urm a petrecut
mult timp la Dur u, aici având i o mic vil numit “Casa Veniamin Costache”.
Nicolae Tonitza i elevii s i , “prin str dania lui Paul Gotcu” , au executat pictura
bisericii finalizat la 14 septembrie 1937. Amintim dintre discipolii s i pe Cornelui Baba, P.
Hâtopeanu, N. Popa, M. C m ru , V . Moraru, care împreun cu dasc lul lor au introdus în
pictura lor i elemente locale, pe zidurile bisericii ap rând i chipuri aspre de munteni, iar
fundalul constituindu-l Ceahl ul.

Pe muntele Ceahl u, lâng Fântâna Mitropolitului, s-a ridicat un schit ce are hramul
" tefan cel Mare i Sfânt", dar pr znuie te i hramul muntelui: "Schimbarea la Fa ". În
Poiana Cerebuc s-a ridicat un nou schit pe locul celui vechi, iar la Poiana Maicelor s-a fondat
o sih strie de c lug ri e. Via a monastic a ren scut, astfel la poale de Ceahl u.
S încheiem mica noastr incursiune în istoria vie ii religioase pe aceste locuri
referindu-ne la isihasmul orthodox de pe muntele Ceahl u i din codrii din jurul s u. H r ile
sau tradi ia popular înregistreaz o bogat toponimie sih streasc , m rturie a existen ei
pustnicilor pe aceste locuri. Schihomonahii proveneau de la m n stirile Moldovei i c utau
grotele uscate ale Ceahl ului sau codrii neumbla i pentru a ridica un mic altar, un paraclis, s
petreac în rug ciune i pustietate.
Un eveniment deosebit în via a oamenilor locului era s rb toarea muntelui, Ceahl ul
fiind singurul munte românesc care are un hram al s u anual: "Schimbarea la Fa "- 6 august.
Constantin Matas , n scut la poalele sale, men ioneaz vechimea acestei s rb tori: "Ceahl ul
este socotit pân în ziua de ast zi de popor ca un loc sfânt, ceea ce se întâmpl foarte rar cu un
munte. Astfel, din timpuri str vechi se obi nuie te prin satele vecine datina mo tenit poate
tocmai de la locuitorii p gâni de alt dat , din preajma Ceahl ului, ca odat pe an, de
Schimbarea la Fa s urce lumea sus, pe vârf unde, dup ce un preot s vâr ea o rug ciune,
urma praznic pe paji te i apoi jocuri i chiuituri de clocotea v zduhul. Înc de cu noaptea, în
diminea a zilei de ase august se ridica pe munte, în port de s rb toare, roiuri de s teni
întâlnindu-se deasupra sat cu sat".
În anii comunismului, o serbare cu aspect tradi ional-religios nu- i putea afla condi iile
de manifestare. Hramul muntelui a devenit "ziua muntelui". Serbarea nu se mai desf ura pe
platoul din vârful muntelui, ci în Dur u, fie lâng m n stire, în Poiana Cailor, sau la
confluen a între pâraiele Dur u i Slatina în cap tul din amonte al satului Schit, desf urându-
se în prima duminic din luna august. A devenit o nedee cu tot ce îi este ei caracteristic: i
dans tradi ional, mici i bere, produse de artizanat i alte felurite bunuri. Ridicarea unei
m n stiri pe munte, lâng Fântâna Mitropolitului, ce are hramul muntelui, a f cut ca la 6
august s se desf oare, practic, dou serb ri, una sus la m n stire, i alta la Dur u, una
religioas i alta cu caracter eminamente laic. Cu toate aceste avataruri ale timpului, Ceahl ul
trebuie s r mân un munte al rug ciunii, un munte sacru i "…Ziua de 6 august trebuie s
r mân în sufletele tuturor, un semn al închin rii pe acest munte, c tre Dumnezeu, c tre
natur i frumuse ile ei", a a cum cerea dr. Gh. Iacomi.
 4. Aspecte ale vie ii cotidiene a oamenilor
tr itori pe Valea Muntelui

Ocupa iile tradi ionale ale muntenilor din inutul Neam ului erau din vechime:
cre terea animalelor, t iatul lemnelor, plut ritul, o agricultur rudimentar , cutivându-se
pu inele plante care se puteau adapta terenului. Datorit faptului c mun ii regiunii aveau
p uni întinse, s-a dezvoltat economia zootehnic .În documentele medievale sunt amintite
numeroasele brani ti ale Ceahl ului i ale mun ilor din jurul s u disputate de m n stiri care
aveau cât mai întinse suprafe e de p unat pentru ciurdele i turmele lor. Sunt men ionate i
interdic ii pentru p unat adresate oamenilor locurilor. Dimitrie Cantemir afirma: „...Dac
p r ile Moldovei care se afl la apus nu sunt prielnice sem n turilor, cre terea oilor cu care
îndeletnicesc cel mai mult locuitorii din p r ile acestea este singura care d hrana de fiecare
zi.” Se cre teau oi de soiul „ urcan ” de c tre locuitorii zonei, iar „ u uienii erau cresc torii de
„oi ig i”, la fel ca gr nicerii ardeleni din Regimentul II Valah N s ud, care, pe lâng
serviciul de paz din mun i, se ocupau i cu cre terea de vite. Ei au adus acest fel de oi în
regiune i au influen at p storitul. Oierii u uieni foloseau trec toarea pentru a ajunge cu
turmele lor mari de oi spre câmpiile Moldovei, Basarabiei sau Bugeacului. De multe ori
închiriau mun i în zon , domnitorii sau boierii i m n stirile fiind mul umite cu arendele
primite. Unii dintre ei chiar au r mas pe aceste locuri i îi alf m din catagrafiile de la sfâr itul
Evului Mediu sau celelalte epoci moderne. Chiar i ast zi afl m în sate astfel de nume:
u uianu, u uiena , bârsan sau poenaru.
Ciobanii foloseau un port specific acestei meserii, care presupunea libertate în mi c ri,
cu haine largi, iar pentru timpul ploios îmbr cau sumanul, o es tur deas pentru a nu
p trunde apa, prev zut i cu o glug . Se încingeau cu chimir (curea lat de piele cu buzunare,
unde î i ineau banii i documentele) b tut cu inte str lucitoare. La brâu atârna cu itul într-o
teac de piele, necesar pentru a „da sângele” unui animal sau pentru a nu sc pa vreo vit
bolnav „mort ciune”. Bâtele ciob ne ti erau de multe ori adev rate opere de art popular ,
fiind crestate, sculptate i vopsite. Foloseau pentru ap rare i sprijin la mers i „topoarele
lungi în coada” numite baltaguri.
În zon se cultiva un soi de porumb care se adaptase aici, cu tiuletele mai mic, numit
„porumb h ng nesc”, aclimatizat i în Pirineii francezi. Se cultiva i cartoful i alte culturi de
fasole, mei, linte. Gospodinele erau cele care se ocupau cu îngrijirea micilor ogoare i a
gr dinilor de zarzavat. Cl ci se desf urau la f cutul fânului – o activitate specific regiunii,
locuitorii folosind terenurile defri ate mai apropiate de gospod rii pentru fâna uri spre a
acoperi necesarul de hran pentru vite din anotimpul friguros.
Plut ritul a fost una dintre îndeletnicirile specifice zonei din vechime. Se spune c i
dacii coborau plute pe Bistri a, i la fel f ceau i sa ii din Bistri a i Rodna: veneau cu plutele
pana la Piatra lui Cr ciun i Bac u. Într-un documentar al lui tefan cel Mare este men ionat
o ”scuteal pentru plute”. Intrând sub suzeranitate otoman , Moldova va deveni furnizorul de
cherestea al economiei turce ti, în special, catargele luând calea Bistri ei, a Siretului, ajung nd
pân pe mare, la Crimeea. Negustorii turci erau cei care de ineau monopolul asupra
comer ului cu lemne din masivul p duros al Bistri ei, situa ie care se va men ine pân la 1829,
când monopolul turcesc în comer ul românesc este înl turat. Nicolae Iorga remarca faptul c
în secolul al XVIII-lea transportau diferite categorii de lemne pe Bistri a pentru turci.
Nu se plut rea numai pe Bistri a, ci i pe Bistricioara sau chiar pe pâraie, prin
intermediul unor „haituri”, mici baraje care m reau debitul de ap i astfel puteau ajunge la
Bistri a. Pluta ii erau grupa i în cete conduse de dragomani. Unii erau numi i „hangani” i
erau cei care aduceau plute pân la Schela Pietrei, iar ceilal i se numeau „pietreni” i coborau
cu plutele pân la Bac u, i mai apoi pe Siret, pân la Gala i, i de aceea li se mai zicea i
„g l eni”. Era o meserie periculoas , c ci Bistri a era n valnic i avea un curs bneregulat,
fiind numeroasele capcane de pluta ; se f ceau „închisori de plute” care blocau drumul,
datorate în general pluta ilor f r experien . Se spune c erau i unii amatori „de lesne câ tig,
ho ii de plute” care atunci când erau dovedi i, puteau fi i îneca i. De la Schela Pietrei, pluta ii
se întorceau acas pe un drum destul de greu, cu pranga, coarba i uiacul în spate, pe
„Drumul Pluta ilor”. În desagi duceau i cele cump rate de la târg care nu se g seau în satele
situate departe de ora ele jude ului. Spre a ajunge la Piatra-Neam locuitorii se urcau adeseori
pe plute, i de asemenea, mai transportau i diverse cherestele, pu ine cu brânz sau produse
ale micii industrii r ne ti. Dup ce s-a f cut un drum pietruit spre Piatra i Târgu Neam ,
localnicii î i înc rcau c ru ele cu scânduri, brânz , lân , sumani i coborau spre târguri sau
spre Câmpia Moldovei, întorcându-se cu porumb, grâu, pentru a- i asigura necesarul de f in
pe care un sol s r c cios nu-l oferea. Se stabileau adev rate „rela ii de faceri” cu ranii de la
es, fiecare avându- i clientul s u cu care f cea schimbul.
Plut ritul a intrat în declin odat cu pari ia lacului de acumulare Izvorul Muntelui i a
moderniz rii mijloacelor de transport i exploatare a lemnului, mai f cându-se doar „plute de
pl cere”. Localnicii foloseau boi i cai la trasul lemnului pân la albia Bistri ei i Bistricioarei,
dar construiau i uluce pentru transportul bu tenilor.
Existând lemn din bel ug, este lesne de în eles faptul c s-au dezvoltat i o seam de
meserii care-l foloseau drept materie prim : dr ni itul, stoleria, butn ria, rot ria,dohot ritul.
Primele catagrafii ale Moldovei îi men ioneaz pe ace ti meseria i.
Casele muntenilor erau mici în vechime, f cute din bârne, cioplite sau rotunde,
acoperite cu drani b tut cu cuie de lemn (tis ) sau de fier (acestea erau pu ine). Dulgherii
erau autohtoni sau erau adu i din Ardeal pentru unele execu ii mai grele. Locuin a
monocelular , bordeiul, a fost o realitate a regiunii, el fiind majoritar pân la sfâr itul
secolului al XIX-lea,dup cum remarca i C. D. Gheorghiu în al s u Dic ionar geografic al
jude ului Neam la anul 1890.
Mica industrie r neasc a creat adev rate valori ale artei populare prin covoarele,
cergile, ve mintele, es turile i cus turile ce farmec i ast zi privirea (le afl m în micile
muzee istorico-etnografice din sate: Tulghe , Grin ie , Ceahl u, Galu etc.). Dintre ocupa iile
tradi ionale secundare men ion m : pescuitul i vân toarea.
Portul popular al acestei regiuni de munte p stra caracteristicile esen iale ale
str mo ilor geto-daci: „sumanul, vechiul cumanac al ciobanilor, încing toarea lat din piele i
împodobit cu inte înflorite, opinca, chipul de a- i construi casele i gardul primprejur vin de
la aceea i str mo i”. B rba ii purtau c ciula înalt de miel, neagr la tineret i alb la
gospodari, adeseori i cumancul (o c ciul f cut din suman, amintind i el de portul dacilor),
sau p l ria cu margini late. C r ile po tale editate la începutul secolului al XX-lea, române ti
sau austriece, arat influen ele ardelene, moldovene i bucovinene prezente în portul popular
de s rb toare al locuitorilor acestei regiuni de grani pân la 1918. B rba ii purtau c m i
lungi, din pânz alb , esut în cas , mijlocul era încins cu brâu, erpar sau chimir. Pe picioare
purtau i ri albi, numi i i cioareci, mai gro i sau mai sub iri în func ie de anotimp. În picioare
aveau opinci din piele de porc sau de vi el,legate cu noji e peste obiele. Porrtul b rb tesc de
s rb toare din Tulghe prezenta i cisme cu tereatca înalt . Iarna se mai purtau i bernevici
albi de lân . Pe vreme aspr , atât b rba ii, cât i femeile purtau pe spate gluga, f cut din
suman alb care proteja de ploaie umerii i capul. Costumele b trânilor se caracterizau prin
sobrietate. La portul b rb tesc se mai ad ugau i unele accesorii cum ar fi batista de mân ,
b ul sau cârja, frumos ornamentate. Costumele difereau i în func ie de meserie, pentru
pluta , cosa , t ietor de lemne îmbr c mintea fiind mai u oar , mai lejer , pentru ciobanul
amenin at de ploi era mai groas i mai deas . B rba ii purtau la old o tr istu cu cele
trebuitoare peste zi la munc sau gen i de piele cu împletituri de curea i cu nasturi de metal
lucitor sau cu „unghii de mistre ”, purtate de haiduci i pe care ast zi le mai putem vedea la
vorniceii de la nun i sau în piesele de teatru livresc cu bande i coterii precum „Banda lui
Bujor”, cu circula ie în aceast zon , obicei specific s rb torile de iarn .
Femeile se acopereau cu tergare de in sau bumbac. Fetele tinere umblau cu capul
descoperit. La femei predomina cele trei tipuri de c m i: cu âre (cus turi) peste cot, cu âre
peste mânec i cu c ma a cu alti specific zonei moldovene ti. Ornamenta ia este i ea de
trei feluri: orizontal , vertical i oblic . Peste c ma se purta catrin a sau Prijitoarea (fota),
specifice atât Ardealului cât i Moldovei. Se încingeau cu bârnea (avea peste 1 m lungime,
un cap t r mânând atârnat); culorile folosite pentru brâu sau bârnea , mai ales pentru
costumul de s rb toare, erau cele ale drapelului românesc: ro u, galben, albastru.
 Bibiliografie

• G in Alexandru, "Un om pe lume", Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neam ,

2007

• Popescu Alexandru, "Tradi ii de munc române ti", Editura tiin ific i

Enciclopedic , Bucure ti, 1986

• Marinescu Marina, "Arta popular româneasc ", Editura Dacia, Cluj-Napoca,

1975

• Daniel Dieaconu, "La poale de Ceahl u", Editura Cetatea Doamnei, Piatra
Neam , 2006

• Daniel Dieaconu, "Ceahl ul, muntele legendelor sau legenda muntelui", Editura
Cetatea Doamnei, Piatra Neam , 2006

• Gheorghe Iacomi, " Din trecutul vie ii monahale i cre tine ti în zona Ceahl u",
Editura Trinitas, Iasi, 1998.

• Milcu tefan, C.S. Niculescu Plop or, Mircea Petrescu-Dâmbovi a, Romulus

Vuia, "Etnografia V ii Bistri ei", Piatra Neam , 1973

• Florescu Elena, Chevallier Adolph, " Valea Bistri ei – tradi ii populare", Piatra
Neam , 1973

• Irimie Cornel, Marcela Neculae, "Arta r neasc a lemnului", Editura

Meridiane, Bucure ti