Tulburare de Personalitate Antisocială

Face parte din grupul B (cluster B) al tulburărilor de personalitate alături de tulburarea de personalitate
de tip bordeline, narcisistă și histrionică, grup de personalități denumite dramatice. Tulburarea de
personalitate antisocială este mai frecvent întâlnită la persoane de sex masculin dar este prezentă și la
femei. 

Persoanele cu acest tip de tulburare de personalitate au moral scăzut cu privire la respectarea legii și a
drepturilor cetățenilor pe care le încalcă, a dreptului la securitate personală și a bunurilor proprii.
Persoanele cu tulburare de personalitate antisocială încalcă drepturile altora fără să regrete faptele pe
care le săvârșesc. Pot recurge la furt, acțiuni ilegale, procurarea de bunuri ce aparțin altora prin
minciuni, violență, foc de armă ect. Recurg la orice mijloace, chiar dacă lezează integritatea fizică și
morală a celorlalți. De obicei nu au sentimentul responsabilității sau al culpei față de ceea ce
fac. Comportamentul antisocial, moralul scăzut este asociat cu un comportament agresiv și impulsiv.
Persoanele cu tulburare de personalitate antisocială se simt frustrate ușor dacă nu obțin ceea ce vor și
își pierd rapid controlul, dând frâu impulsurilor. Comportamentul delincvent al minorilor poate fi un
factor de risc care duce la dezvoltarea personalității antisociale. 

Tabloul clinic al tulburării de personalitate antisocială 

 lipsuri legate de respectarea drepturilor celorlalți, încălcarea lor, încă de la vârsta de 15 ani;
 incapacitatea de a se adapta la norme și reguli sociale, săvârșirea de acțiuni ilegale repetate;
 comportament delicvent, face falsuri în acte, nume, minte și încearcă să-i păcălească pe alții;
 comportament impulsiv, se bazează pe instincte de bază, fără să gândeaască, să reflecteze asupra
consecințelor actelor sale;
 ia totul în glumă și este lipsit de responsabilitate pentru actele sale;
 are dificultăți în a-și păstra (sau a obține) un loc de muncă și relațiile cu ceilalți;
 nu-i pare rău, nu are sentimente de culpabilitate sau regret pentru ceea ce face;
 diagnosticul se pune începând de la vârsta de 18 ani în sus. 

Tulburare de personalitate antisocială exemple 

Un băiat trecut prin orfelinate și case de corecție a ajuns să se ocupe cu mici infracțiuni ca
tâlhării și falsuri de la o vârstă fragedă. La vârsta adultă a făcut deja doi ani de pușcărie pentru
tentativă de omor. Ieșit din pușcărie s-a apucat de același lucru fără să regrete niciodată faptele
sale. N-a reușit niciodată să aibă un loc de muncă. prin programul de reabilitare a primit sprijin
să lucreze în folosul comunității de trei ori pe săptămână dar și-a întrerupt participarea la
programul de reabilitare de câteva ori. Nu a reușit nici să treacă prin școala elementară rămânând
repetent de câteva ori. Nu poate să înțeleagă că faptele sale îi lezează pe ceilalți, râde de cîte ori i
se spune că așa ceva nu este permis. Este lipsit de responsabilitate și manipulativ în relațiile cu
persoanele din jur, le oferă o altă imagine ca să-și atingă scopurile. Se prezintă de ex ca agent
imobiliar sau vânzător de mașini. 
 

Diagnosticul diferențial al tulburării de personalitate antisocială

Diagnosticul de tulburare de personalitate antisocială se pune în condițiile în care actele

antisociale sunt grave, repetate, iar cel ce le săvârșește a împlinit 18 ani. Diferențierea se face cu
o tulburare ce comportament care nu îndeplinește criteriile de diagnostic ale tulburării de
personalitate antisocială, cu o tulburare mentală sau cu schizofrenia. 
 Altă sursă
Tulburarea de personalitate antisociala |
Personalitatea sociopata
Aceasta tulburare a fost cunoscuta anterior drept tulburare psihopata sau sociopatie. Ca
si la alte tulburari de personalitate, exista numerosi factori care pot contribui la dezvoltarea
simptomelor. Deoarece simptomele sunt de durata, ideea ca acestea incep in copilarie, sau
cel putin in adolescenta, este acceptata. Consecintele negative ale acestor simptome nu se
pot manifesta pina la perioada de adult.
Cercetarile arata ca un procent mare dintre indivizii cu aceasta tulburare
au comportamente care pot fi recunoscute inainte de 15 ani.
Simptomele personalitatii antisociale cuprind un comportament dezinteresat fata de
drepturile omului. Nu se conformeaza normelor societatii si asteptarilor rezultind arestari si
implicari ilegale individual incrcind sa foloseasca inselaciuni pentru profitul sau.
Impulsivitatea este frecvent prezenta incluzind accese de furie, neintelegerea consecintelor
comportamentelor, iritabilitate si asalt fizic.
Unii argumenteaza ca o componenta majora a acestei tulburari este reducerea capacitatii
de a empatiza cu alte persoane. Astfel acestia nu au sentimentul de vinovatie fata de
persoanele ranite fiind dezinteresati de aspectele interrelatiilor umane.
Tratamentul pentru aceasta tulburare este foarte rar implementat. Exista unele studii asupra
simptomelor si a consecintelor negative frecvent blamind societatea pentru dezvoltarea lor.
In acest sens optiunile terapeutice sunt limitate. Unele cercetari au descoperit o terapie de
lunga durata orientata spre interior dar pentru a face pacientul sa se angajeze la o atfel de
terapie este un obstacol major.
Prognosticul nu este foarte bun datorita a doi factori contributori. Primul pentru ca boala
este caracterizata de esecul conformarii la normele societatii, acesti indivizi sunt frecvent
incarcerate datorita comportamentului criminal. Cel de-al doilea, o lipsa a constientizarii
bolii, acesti oameni vad lumea din exterior ca fiind cu probleme si nu ei insisi, cautind rar
tratament.

Cauze si factori de risc:Tulburarile de personalitate sunt comportamente cronice si

tipuri de relatii care interfereaza cu viata unei persoane pentru multi ani. Pentru a pune
diagnosticul de tulburare de personalitate antisociala, persoana trebuie sa manifeste
comportament evident care-l califica pentru diagnosticul de tulburare de comportament in
timpul copilariei.
Cauza tulburarii este necunoscuta, dar factorii genetici si abuzul in copilarie sunt considerati
a contribui la dezvoltarea acestei conditii. Persoanele cu un parinte antisocial sau alcoolic
prezinta risc crescut. Barbatii mai mult decit femeile sunt afectati. Piromania si cruzimea
fata de animale in timpul copilariei sunt legate de dezvoltarea personalitatii antisociale.

Factori de risc:
Dezvoltarea personalitatii este afectata de tendintele genetice ca si de factorii de mediu
cum sunt experientele din copilarie. Cei mai multi factori de risc de dezvoltare a acestei
tulburari sunt asociati cu mediul abuziv sau in care copilul este neglijat:
- abuzul in copilarie
- deprivare si neglijare afectiva in copilarie
- un parinte antisocial, alcoolic
- implicarea intr-un grup care manifesta comportament antisocial
 - tulburarea de deficit de atentie
- tulburare de citit.

Semne si simptome:Personalitatea antisociala este o conditie in care indivizii

prezinta un dezinteres pentru lege si drepturile omului. Oamenii cu personalitate antisociala
pot tinde sa minta sau sa fure, frecvent nereusind sa ramina la un serviciu stabil sau sa-si
indeplineasca indatoririle parintesti.

Adolescenta este un moment critic pentru dezvoltarea personalitatii antisociale. Persoanele

care au crescut in medii abuzive sau neglijate sunt la risc prezentind simptome inainte de
15 ani. Personalitatea antisociala afecteaza barbatii de trei ori mai mult decit femeile si este
mult mai prevelenta in populatiile din inchisoare decit in populatia generala.
Este o conditie cronica si reprezinta una dintre cele mai dificil de tratat afectiuni ale
personalitatii. Totusi psihoterapia si unele medicamente pot ajuta la ameliorarea
simptomelor. In multe cazuri simptomele personalitatii antisociale diminua cind aceasta
atinge virsta mijlocie.

Bolnavul clasic este indiferent nevolilor altor indivizi si poate manipula prin santaj sau
intimidare. Prezinta un dispret total fata de bine si rau, are probleme in pastrarea unei
slujbe, nu-si plateste facturile. De obicei sunt singuratici. Pot fi agresivi si violenti.
Criteriile de diagnostic ale personalitatii antisociale:
- nu se confromeaza normelor sociale nerespectind legile si angajindu-se constant in acte
ilegale
- mint constant, intimideaza si folosesc inselaciuni pentru profitul propriu
- impulsivitate sau esecul realizarii unui plan de viitor
- iritabilitatea si agresivitatea indicate de atacuri fizice repetate
- dispret fata de siguranta altor indivizi
- iresponsabilitate indicata de esecul repetat de a sustine un loc de munca sau de a-si
onora obligatiile financiare
- lipsa remuscarilor indicata de indiferenta fata de actele de violenta, de furt sau abuz verbal
fata de alti indivizi.
Individul are mai putin de 18 ani. Boala nu este asociata cu schizofrenia sau episoadele
maniace. Simptomele tind sa atinga maximum de manifestare la 20 de ani si se
amelioreaza la 40 de ani.

Diagnostic:Nu exista teste de laborator pentru aceasta tulburare iar diagnosticul se

pune dupa o evaluare psihiatrica. Medicul intreaba pacientul despre simptome si starea de
bine mentala, istoricul medical, personal si social. Un examen fizic va ajuta la excluderea
altor conditii.
Diagnosticul de tulburare antisociala este rezervat de obicei pentru persoanele peste 18
ani. Totusi un posibil diagnostic necesita identificarea unei tulburari de comportament pina
la virsta de 15 ani. Aceste tulburari de comportament cuprind: furtul, cruzimea fata de
animale, inselaciunea, vandalism si abandonul domiciliului.

Tratament:Personalitatea antisociala este considerata una dintre cele mai dificile

tulburari de personalitate de tratat. Persoanele care sufera de aceasta conditie cauta rar
tratament singuri ci doar directionati de o curte. Pot abuza sau neglija un tratament
medicamentos. In general tratamentul acestor persoane are putin succes dar exista
abordari care pot ameliora simptomele.

Medicatia:
 Persoanele cu tulburare antisociala sufera frecvent de conditii asociate cum sunt
anxietatea, depresia si dependenta de substante. Doctorii pot prescrie medicamente
antidepresive sau antipsihotice pentru a ajuta ameliorarea acestor conditii. Din nefericire
multe persoane cu personalitate antisociala nu-si i-au medicatia prescrisa.

Psihoterapia:
Aceasta terapie poate ajuta persoanele afectate sa dezvolte comportamente interpersonale
intr-un cod moral. O parte critica a acestei terapii este dezvoltarea si mentinerea unei relatii
pacient - terapeut. Aceasta relatie poate fi o provocare pe masura ce pacientul este frecvent
furios, instabil emotional, inadecvat interpersonal si predispus la comportament impulsiv. In
unele cazuri doctorii sugereaza terapia de grup si in familie cind terapia individului nu a avut
succes.