Portocalul dulce 

(Citrus sinensis) este un arbore fructifer din genul Citrus, care face parte din
familia Rutaceae. Este vorba despre un arbore de mărime mijlocie, dar în condiții optime poate
ajunge la 13 m înălțime[necesită  citare], are coroana mare, rotundă sau piramidală, cu frunze ovale de 7–
10 cm cu margine dreaptă și ramuri care uneori au spini mari de 10 cm. Florile sunt albe parfumate,
care apar izolat sau în buchet. Fructul este Portocala dulce. Sustantele active: hesperidina, pectina •
Acidul: ascorbic, citric • Alcaloizi: Betadina • Zaharuri: fructoză, galactoză • Vitamine (B2, B1, B6,
și C) • Minerale: fier, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc (în fruct)

Cuprins

 1Caracteristici
 2Etimologia și origine
 3Întrebuințare și calități
 4Valoare nutritivă
 5Producție
 6Varietăți comestibile
 7Grupul Navel
o 7.1Varietăți
 8Grupul Albe
o 8.1Varietăți
 9Grupul Sânge
o 9.1Varietăți
 10Grupul Sucrenias
o 10.1Varietăți
 11Note
 12Bibliografie
 13Vezi și
 14Legături externe
Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Portocalul a fost considerat în mod tradițional ca specia C. sinensis din genul
Citrus. Lămâiul, Lima și Portocalul amar (Citrus aurantium) aparțin aceluiași gen. Investigații recente
au demonstrat că majoritatea acestor pomi fructiferi sunt în realitate hibrizi produși
din Pomelo (Citrus maxima), mandarina (Citrus reticulata) și Chitra (Citrus medica), iar numele
științific corect este (Citrus sinensis). Vechiul nume, fără specificația de hibrid, se folosește încă
mult.

Etimologia și origine[modificare | modificare sursă]

Portocalul are origine în India, Pakistan, Vietnam, sud estul Chinei și a fost adus de arabi în
occident. În sanscrită se numea nâranga (probabil de origine darvidică, nu ariană; în
tamilă naru înseamnă parfum. Din India a trecut în Arabia unde se numea naranj și apoi în sudul
Franței, numit naurange (pronunțat noránsh)
In nordul Italia "naranza" său "aranza" şi "arancia" in Italiană. Apoi în engleză și franceză s-a
transformat în orange. Nu în toate limbile se folosește acest nume, în olandeză se numește
„sinaasappel” „măr chinezesc”, iar în română, portocală.
În limba română denumirea pomului fructifer portocal provine de la denumirea fructului
său, portocală, împrumutată din limba greacă modernă, portokálli, în alfabetul grec, πορτοκάλι,
„portocală”[1]. Toate cuvintele provenite din această denumire (de exemplu „portakal” în limba turcă
sau „portacola” în limbile italice de sud precum siciliana și dialectul din Abruzzo şi clar "portocale"
din Irpinia) au ca origine cuvântul arab ‫( البرتقال‬portogal), care el însuși apare în sec. VIII în Spania
musulmană, referindu-se inițial la gurile râului Duero, de la care se trage și numele țării Portugalia.
Această denumire provine din limba latină târzie portus calles : „liman unde navele pot fi trase pe
uscat” și este atestată în secolul VI.[2]

Întrebuințare și calități[modificare | modificare sursă]

Cultivarea acestui arbore face parte din agricultura multor țări, în Statele Unite (Florida și California),
cea mai mare parte din țările mediteraneene, alte țări: Brazilia, Costa
Rica, Belize, Cuba, Pakistan, China, India, Iran, Egipt, Turcia și Africa de Sud. Creste în general în
regiuni umede. Înghețul prelungit sub 0 °C, afectează fructul și calitatea acestuia. Se cultivă ca
arbore agricol și ornamental.

Valoare nutritivă[modificare | modificare sursă]

Portocalele conțin vitaminele A și C, fier, calciu și potasiu, având un rol important în dezvoltarea
sistemului imunitar al organismului, iar prin antioxidanții componenți reduc efectele
îmbătrânirii. Mineralele conținute contribuie la scăderea tensiunii arteriale, reduc riscul de infarct și
de accident vascular, ajută la menținerea ritmului cardiac regulat și oferă energie organismului.

Producție[modificare | modificare sursă]
Potrivit FAOSTAT principalele producătoare de portocale (tone) în 2005 au fost:
1. Brazilia 17.804.600

2. Statele Unite 8.266.270

3. Mexic 3.969.810

4. India 3.100.000

5. Italia 2.533.535

6. China 2.412.000

7. Spania 2.149.900

8. Iran 1.900.000

9. Egipt 1.789.000

10. Indonezia 1.311.703

Varietăți comestibile[modificare | modificare sursă]

Există o mare varietate de portocali cu mari diferențe, fundamentale pentru calitatea și gustul
fructului, care variază de la dulce la acru. Specia Citrus aurantium produce portocale amare utilizate
pentru fabricarea băuturilor, marmelade și prajituri.

Grupul Navel[modificare | modificare sursă]

Caracterizat prin fructul lui mare și fără semințe cu coacere precoce, cu orificiul (buricul) așezat în
zona opusă pedunculului. Nu este recomandat pentru sucuri.
Varietăți[modificare | modificare sursă]

Portocal în Galicia (Spania)

 Bahianinha Baianina piracicaba. Arbore mic, apărut probabil printr-o mutație spontană de Navel

Bahia. Este o varietate braziliană și se adaptează bine în regiunile călduroase.
 Fishe
 Gillemberg. Nu se cunoaște originea acestei varietăți, a fost descoperită de Gillemberg în 1985.
Are un gust foarte bun.
 Lane Late. Detectată în 1950 printr-o mutație spontană în proprietatea lui L. Lane, în Australia.
Practic 50% din producția Navel este de Lane Late.
 Leng
 Navelate
 Navelina
 Newhall
 Palmer
 Skaggs Bonanza
 Thomson
 Bahia sau Washington