Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conţinut speţă
Art.2 lit.i) din Legea nr.554/2004 defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind
exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, excesul
de putere fiind definit la lit.n) a aceluiaşi articol, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al
autorităţilor publice, prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege prin încălcarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Din analiza acestui text de lege, se observă că ne aflăm în faţa unui refuz nejustificat din partea
autorităţii publice atunci când aceasta, având de soluţionat o cerere a unui petent, apreciază, prin
încălcarea propriilor competenţe şi a dispoziţiilor legale în materie şi implicit prin încălcarea
drepturilor petentului, că cererea respectivă nu poate fi soluţionată, acest punct de vedere fiind
exprimat în mod explicit şi nu prin tăcere, adică prin lipsa unui răspuns.
În speţa dedusă judecăţii, reclamanţii contestă tocmai refuzul nejustificat al pârâtei Primăria
Municipiului Oradea de a le soluţiona favorabil cererea de eliberare a autorizaţiei de construire
pentru intrarea în legalitate cu privire la amplasarea clădirii edificată în baza Autorizaţiei de
construire nr. AAA/17 iulie 2012, situată administrativ în O, strada T nr…, judeţul B,
nr.cadastral …..
În condiţiile în care construcţia a fost amplasată la o distanţă de 2 metri faţă de limita domeniului
public, respectiv cu o retragere de 2,30 metri faţă de frontul străzii T, respectă regimul tehnic şi
condiţiile de construibilitate prevăzute în Certificatul de urbanism nr.DDD/15 octombrie 2014,
încadrându-se în limitele prevăzute, respectiv retragerea de la stradă 0 - 4,5 metr, şi având în
vedere că, construcţia reclamanţilor respectă şi cerinţele prevăzute în „Atlasul zonării
funcţionale a municipiului O” aprobat de Consiliul Local al Municipiului O, şi reţinând în plus
că amplasamentul construcţiei cu o retragere de 2,30 metri faţă de aliniamentul străzii T nu
afectează vecinii şi nu vatămă pe nimeni, instanţa constată că sunt respectate dispoziţiile art.23
din H.G. nr.525/1996, republicată, pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism,
precum şi prevederile Regulamentului local de urbanism al municipiului O.
În ce priveşte avizul nefavorabil nr… din noiembrie 2014 emis de Instituţia Arhitectului Şef –
Comisia municipală de urbanism şi amenajarea teritoriului, prin care s-a comunicat că în şedinţa
CMUAT nu s-a avizat favorabil solicitarea şi se solicită identificarea unei soluţii care să conducă
la respectarea aliniamentului impus prin avizul CMUAT nr…../2012, instanţa constată că este un
aviz consultativ, nu conform iar obligativitatea acestuia nu este prevăzută expres în Legea
nr.50/1991.
ROMÂNIA
Preşedinte: ………………
Grefier: ……………………….
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de ………….., fiind consemnate în încheierea de
şedinţă din acea dată, care face parte din prezenta hotărâre şi când, în vederea deliberării, s-a
amânat pronunţarea cauzei inițial la data de ………….. iar ulterior la data de …………...
TRIBUNALUL
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor – Secţia a III-a Contencios administrativ
şi fiscal la data de …………. 2015, sub număr de dosar ……../111/2015, reclamanții GA şi GB,
au solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului O, prin primar, următoarele:
- anularea avizului CMUAT nr. XXX/05.11.2014.
Au mai arătat că în timpul săpăturilor pentru realizarea fundaţiei, s-a constatat că, datorită naturii
solului, malul săpăturii se surpa chiar în timpul efectuării lucrărilor, fiind practic imposibil de
oprit apariţia acestui fenomen prin orice mijloace datorită adâncimii mari necesare pentru
realizarea fundaţiilor.
Au mai menționat că există riscul avarierii conductei de gaz care traversează domeniul public la
aproximativ 1 m faţă de limita de proprietate.
În consecinţă, au susţinut că oricâte eforturi ar fi fost depuse, s-ar fi surpat parţial trotuarul străzii
T, fiind grav afectat domeniul public, dar şi siguranţa construcţiei.
Au arătat că aceste probleme de ordin tehnic şi riscurile implicate le-au fost aduse la cunoştinţă şi
de către colectivul care a realizat documentaţia tehnică, specialiştii în domeniul rezistenţei
recomandând o retragere de 4 m, printr-un memoriu tehnic de rezistenţă care le-a fost comunicat
în luna mai 2012, astfel încât eventualele consecinţe privind o amplasare greşită să nu poată fi
imputate colectivului de proiectare.
Având în vedere situaţia prezentată, au decis că, pentru a proteja domeniul public şi pentru a
respecta în acelaşi timp prevederile autorizaţiei de construire, singura soluţie acceptabilă este
retragerea față de frontul străzii T astfel încât să se asigure o zonă-tampon minimă care să
permită efectuarea săpăturilor pentru realizarea fundaţiei fără afectarea domeniului public și a
vecinilor, şi să asigure posibilitatea accesului pe proprietate şi în imobil în siguranţă, fără riscul
accidentării pietonilor şi fără încălcarea domeniului public.
Au susținut că prin aceasta nu au modificat niciun element din proiectul tehnic aprobat. A
rezultat o retragere de 2,30 m faţă de frontul străzii T retragere prin care au considerat că nu
încalcă prevederile autorizaţiei de construire nr. AAA/2012, deoarece proiectul tehnic a fost
respectat, fiind edificat imobilul autorizat şi nu un alt imobil, cu respectarea orientării şi a
aşezării pe parcelă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.174 și art.175 C.proc.civ., Legea nr.554/2004 și Legea
nr.50/1990.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 50 lei.
Prin Notele de ședință depuse la data de……….. 2015, reclamanții au arătat că renunță la capătul
de cerere prin care s-a solicitat anularea avizului CMUAT nr…./05.11.2014.
2.1. Pârâta Primăria Municipiului O, prin primar, a formulat întâmpinare, depusă prin serviciul
registratură la data de …………. 2015, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că reclamanţii cu bună ştiinţă nu au respectat proiectul autorizat, amplasând
construcţia retrasă față de aliniamentul străzii. A subliniat că și anterior emiterii autorizaţiei de
construire, propunerea de amplasare a casei retrasă față de aliniament a fost respinsa de CMUAT
prin avizul nefavorabil nr……/2012, iar în avizul favorabil nr……../2012 se specifica foarte clar
că se avizează „varianta 1 - cu aliniere la front”.
Referitor la susținerile reclamanților, a arătat că, dacă în timpul realizării lucrărilor de construire
s-a constatat că solul nu permite amplasarea casei conform planului de situaţie autorizat, exista
posibilitatea solicitării autorizării unui proiect modificator. În acest caz, se puteau identifica
soluţii care să fie agreate atât de reclamanţi cât și de autoritatea emitentă a autorizaţiei de
construire.
Însă, deși reclamanţii aveau cunoştinţa de faptul ca pe strada T clădirile sunt aliniate la front și
nu se admit derogări, aceştia au continuat lucrările de construire până la edificarea integrală a
construcţiei.
A invocat dispoziţiile art.28 alin.(2) din Legea nr.50/1991 actualizată, conform cărora decizia
menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu
nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice
competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în
condiţiile legii, şi a arătat că în cazul de față clădirea a fost realizată cu nerespectarea autorizaţiei
de construire și cu nerespectarea prevederilor art.23 alin.(1) din Regulamentul General de
Urbanism aprobat prin H.G. nr.525/1996 actualizată privind amplasarea clădirilor la limita
aliniamentului.
Având în vedere că strada T este o stradă cu front construit, cu clădirile amplasate la aliniament,
construcţia edificată în baza autorizației de construire nr.AAA/2012 trebuia amplasata la front, în
aliniament cu clădirile existente.
Referitor la afirmaţia potrivit căreia avizul CMUAT ar fi un act ilegal, având doar caracter
consultativ, a arătat că acest aviz este emis de Instituţia Arhitectului-Șef și este fundamentat în
urma consultării comisiei de specialitate instituită în baza Legii nr.350/2001.
Chiar dacă reglementările urbanistice la nivel de municipiu sunt impuse prin planuri urbanistice
(PUG, PUZ, PUD), sunt situaţii în care acestea trebuie detaliate punctual în funcţie de contextul
urban existent.
Concret, așa cum este specificat în Certificatul de urbanism nr.SSS/15.10.2014, terenul pe care a
fost edificată construcţia este situat în zona funcţională R3a care reglementează o retragere de la
aliniamentul străzii între 0-4,5m.
Acest lucru nu înseamnă că fiecare clădire poate fi amplasată haotic la distanțe diferite față de
aliniament, cuprinse în aceasta plajă. De aceea fiecare lucrare se analizează și din punct de
vedere al încadrarii în contextul urban.
Referitor la afirmaţia potrivit căreia casele edificate pe strada T nr.N și strada T nr. N şi nr.M nu
respecta condiţiile de aliniere, a învederat că imobilul de pe strada T nr.N are o aripă amplasata
la aliniament, iar clădirea de pe strada T nr.M este amplasată pe un lot de colț, fiind aliniata la
strada A.
2.2. Prin Notele de ședință depuse la data de ………. 2015, pârâta a susținut inadmisibilitatea
capătului de cerere privind anularea avizului CMUAT nr…./20174, motivând, în esență, că
avizul nu este un act administrativ ci o operațiune procedurală anterioară emiterii actului și nu
produce efecte juridice de sine stătătoare.
3.1. Prin Încheierea din ………… 2015, instanţa a luat act de renunţarea parţială la judecată a
reclamanţilor cu privire la solicitarea de anulare a avizului nr……./5 noiembrie 2014.
3.2. Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri și reclamanţilor proba testimonială cu
martorul B
Potrivit art.1 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, „Orice persoană care
se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,
printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa
instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului
pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Art.8 alin.(1) din acest act normativ statuează că persoana vătămată într-un drept recunoscut de
lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul
primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de art.7
alin.(4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea,
în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune
morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se
consideră vătămat într-un drept sau un interes legitim al său, prin nesoluţionarea în termen sau
prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei
anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau
interesului legitim.
Se constată aşadar, din analiza acestor dispoziţii legale, că se poate adresa instanţei de contencios
administrativ nu numai persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral
sau prin nesoluţionarea unei plângeri prealabile, ci şi persoana care se consideră vătămată într-un
drept recunoscut sau într-un interes legitim prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri,
precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru
exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Art.2 lit.i) din Legea nr.554/2004 defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind
exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, excesul
de putere fiind definit la lit.n) a aceluiaşi articol, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al
autorităţilor publice, prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege prin încălcarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Din analiza acestui text de lege, se observă că ne aflăm în faţa unui refuz nejustificat din partea
autorităţii publice atunci când aceasta, având de soluţionat o cerere a unui petent, apreciază, prin
încălcarea propriilor competenţe şi a dispoziţiilor legale în materie şi implicit prin încălcarea
drepturilor petentului, că cererea respectivă nu poate fi soluţionată, acest punct de vedere fiind
exprimat în mod explicit şi nu prin tăcere, adică prin lipsa unui răspuns.
În speţa dedusă judecăţii, reclamanţii contestă tocmai refuzul nejustificat al pârâtei Primăria
Municipiului Oradea de a le soluţiona favorabil cererea de eliberare a autorizaţiei de construire
pentru intrarea în legalitate cu privire la amplasarea clădirii edificată în baza Autorizaţiei de
construire nr. AAA/17 iulie 2012, situată administrativ în O, strada T nr…, judeţul B,
nr.cadastral …..
Din actele dosarului rezultă că prin Autorizația de construire nr. AAA/17 iulie 2012 emisă de
Primarul municipiului Ope numele reclamanţilor GA şi GB, s-a autorizat executarea lucrărilor de
construire „locuinţă Sp+P+1E şi împrejmuire la stradă”.
Prin Procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr………. din august 2014, comisia de
recepţie a constatat nerespectarea planului de situaţie (amplasament) şi a recomandat
reclamanţilor să solicite o nouă autorizaţie pentru amplasare construcţie.
Pin Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr……. din 5 septembrie 2014, s-
a reţinut în sarcina reclamantului GA săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.26 alin.(1) lit.b)
din Legea nr.50/1991, constând în nerespectarea proiectului autorizat prin Autorizaţia de
construire nr.AAA/17 iulie 2012, ca urmare a faptului că imobilul trebuia amplasat la
aliniamentul stradal iar în fapt are o retragere de aproximativ 2 metri de la aliniament. S-a aplicat
amenda în cuantum de 3000 lei şi s-a dispus intrarea în legalitate până la termenul din 15 martie
2015.
În vederea intrării în legalitate – modificare amplasament, reclamanţii au solicitat şi obţinut
Certificatul de urbanism nr.DDD/ octombrie 2014 prin care s-a menţionat că, pentru intrarea în
legalitate, se va prezenta câte un referat de expertiză tehnică pentru 1) rezistenţa mecanică şi
stabilitate şi 2) securitate la incendiu, regularizarea Autorizaţiei de construire nr.AAA/17 iulie
2012, acordul proprietarilor direct afectaţi şi aviz CMUAT.
Această poziţie a pârâtei a fost menţinută şi pe parcursul procesului, prin întâmpinarea formulată
în cauză.
Instanţa apreciază că acest răspuns al pârâtei îmbracă forma unui refuz de soluţionare a cererii
reclamanţilor, manifestat în mod explicit.
Pentru a determina dacă acest refuz de soluţionare a cererii a fost sau nu justificat, trebuie
verificat dacă autoritatea publică, exercitându-şi dreptul de apreciere, a încălcat dispoziţiile din
actele normative ce reglementează eliberarea autorizaţiei de construire pentru intrarea în
legalitate pentru nerespectarea amplasamentului clădirii edificată în baza Autorizaţiei de
construire nr.AAA/17 iulie 2012.
Art.28 alin.(2) din Legea nr.50/1991, republicată, prevede că decizia menţinerii sau desfiinţării
construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se
va lua de autoritatea administraţiei publice competente sau, după caz, de instanţa de judecată.
Potrivit art.59 din Ordinul nr.839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Legii nr.50/1991, care reglementează intrarea în legalitate, „(1) Organul de control care a
sancţionat contravenţional pentru fapta de a se executa lucrări de construcţii fără autorizaţie sau
cu încălcarea dispoziţiilor acesteia, potrivit prevederilor art.28 alin.(1) din Lege, pe lângă oprirea
executării lucrărilor, are obligaţia de a dispune luarea măsurilor necesare pentru încadrarea
lucrărilor în prevederile autorizaţiei, sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie, într-
un termen pe care îl va stabili prin procesul verbal.
(2) În vederea realizării prevederilor alin.(1), potrivit Legii, autoritatea administraţiei publice
competentă să emită autorizaţia de construire/desfiinţare are obligaţia de a analiza modul în care
construcţia corespunde reglementărilor din documentaţiile de urbanism aprobate pentru zona de
amplasament, urmând să dispună, după caz, menţinerea sau desfiinţarea construcţiilor realizate
fără autorizaţie sau cu încălcarea prevederilor acesteia”.
Potrivit art.23 din H.G. nr.525/1996, republicată, pentru aprobarea Regulamentului general de
urbanism, „(1) Clădirile vor fi amplasate la limita aliniamentului sau retrase fata de acesta, după
cum urmează:
b) retragerea construcţiilor fata de aliniament este permisă numai dacă se respecta coerenta şi
caracterul fronturilor stradale.
(2) În ambele situaţii, autorizaţia de construire se emite numai dacă înălţimea clădirii nu
depăşeşte distanţa măsurată, pe orizontală, din orice punct al clădirii faţă de cel mai apropiat
punct al aliniamentului opus.
(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) construcţiile care au fost cuprinse într-un plan
urbanistic zonal aprobat conform legii.
(4) În sensul prezentului regulament, prin aliniament se înţelege limita dintre domeniul privat şi
domeniul public”.
Art.24 din acest act normativ reglementează amplasarea în interiorul parcelei şi prevede că
„autorizarea executării construcţiilor este permisă numai dacă se respectă:
a) distanţele minime obligatorii faţă de limitele laterale şi posterioare ale parcelei, conform
Codului civil;
b) distanţele minime necesare intervenţiilor în caz de incendiu, stabilite pe baza avizului unităţii
teritoriale de pompieri”.
De asemenea, martorul B, audiat în cauză sub prestare de jurământ, a arătat că este proiectantul
de rezistenţă al construcţiei aparţinând reclamanţilor şi cunoaşte proiectul pe baza căruia a fost
eliberată autorizaţia de construire şi s-a executat construcţia. A menţionat că în proiect
construcţia era retrasă faţă de aliniamentul străzii întrucât în momentul executării săpăturilor
generale pentru subsol, s-a constatat că stabilirea malurilor nu este asigurată datorită stratificaţiei
terenului, ca urmare executarea clădirii în aliniamentul stradal ar fi pus în pericol stabilitatea
trotuarului de pe domeniul public şi siguranţa circulaţiei în zonă, şi, totodată, executarea în
aliniament cu frontul stradal ar fi dus la amplasarea scării de intrare pe trotuarul stradal. În urma
acestor constatări, s-a impus retragerea clădirii la distanţa minimă posibilă pentru a asigura
stabilitatea domeniului public şi a circulaţiei cât şi amplasarea scării de intrare pe propriul teren
cu posibilitatea deschiderii porţii de intrare.
Instanţa mai constată, din analiza planşelor fotografice depuse la dosar, că prin edificarea
gardului la limita aliniamentului clădirilor învecinate se respectă arhitectura zonei, precum şi
cerinţele estetice, coerenţa şi caracterul frontului stradal.
În considerarea acestor aspecte şi reţinând în plus că amplasamentul construcţiei cu o retragere
de 2,30 metri faţă de aliniamentul străzii T nu afectează vecinii şi nu vatămă pe nimeni, instanţa
constată că sunt respectate dispoziţiile art.23 din H.G. nr.525/1996, republicată, pentru aprobarea
Regulamentului general de urbanism, precum şi prevederile Regulamentului local de urbanism al
municipiului O.
În ce priveşte avizul nefavorabil nr………din noiembrie 2014 emis de Instituţia Arhitectului Şef
– Comisia municipală de urbanism şi amenajarea teritoriului, prin care s-a comunicat că în
şedinţa CMUAT nu s-a avizat favorabil solicitarea şi se solicită identificarea unei soluţii care să
conducă la respectarea aliniamentului impus prin avizul CMUAT nr…../2012, instanţa constată
că este un aviz consultativ, nu conform iar obligativitatea acestuia nu este prevăzută expres în
Legea nr.50/1991.
Pentru considerentele de fapt și de drept prezentate, în temeiul art.18 alin.(1) din Legea
nr.554/2004, instanța va admite acţiunea, apreciind-o întemeiată, şi va obliga pârâta să emită
autorizaţia de construire solicitată prin cererea înregistrată sub nr……/ decembrie 2014, pentru
intrarea în legalitate privind amplasarea clădirii edificată în baza autorizaţiei de construire
nr.AAA/17 iulie 2012, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, în
conformitate cu prevederile art.24 alin.(1) din Legea nr.554/2004.
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte, ca întemeiată, acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanţii
GA şi GB, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului O, prin primar.
Obligă pârâta să emită autorizaţia de construire solicitată prin cererea înregistrată sub nr…../
decembrie 2014, pentru intrarea în legalitate privind amplasarea clădirii edificată în baza
autorizaţiei de construire nr.AAA/17 iulie 2012, beneficiari GA şi GB, în termen de 30 de zile de
la data rămânerii definitive a hotărârii.
Respinge cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii.
Preşedinte,Grefier,