BOBINA ELECTRICĂ

INDUCTIVITATEA (INDUCTANȚA)

Elementul de circuit electric în care se manifestă cu prioritate legile generale ale

electromagnetismului este bobina electrică.
Bobina electrică este un ansamblu de două sau mai multe spire conductoare, legate
în serie, parcurse de un curent electric de conducție.
Mărimea care caracterizează comportarea bobinei electrice (sau oricărui circuit
electric) în curent variabil în timp este inductivitatea proprie sau inductanța bobinei
(a circuitului).
Inductivitatea proprie a unui circuit electric este mărimea fizică egală cu raportul
între fluxul magnetic total ce străbate suprafața delimitată de circuit și
intensitatea curentului electric de conducție care determină acest flux magnetic.

Simbolul Inductivității este L , după numele fizicianului Lenz care a introdus-o în

literatura de specialitate.
𝜱𝒕𝒐𝒕
𝑳 ≝ 𝒊
.
Pentru medii liniare, Inductivitatea proprie a circuitului electric este independentă de
curentul electric, i , ce străbate circuitul și de fluxul magnetic propriu, Φ.
Inductivitatea proprie , inductanța circuitului, depinde de geometria circuitului electric,
numărul de spire al bobinelor constituente și de proprietățile magnetice ale mediului
în care este situată bobina.
Pentru bobinele cu un număr mare de spire, situate în medii magnetic liniare, a căror
lungime este mult mai mare decât diametrul spirei, inductivitatea proprie a bobinei
𝛍∙𝐍𝟐 ∙𝐒
poate fi calculată cu formula: 𝐋= 𝐥
, unde L este inductivitatea
proprie a bobinei (inductanța) ; μ este permeabilitatea magnetică a mediului ; N
este numărul de spire al bobinei ; S este suprafața unei spire (πD2/4); l este
lungimea bobinei. Pentru bobinele solenoidale (solenoid) formula este exactă 99%.
Un solenoid este o bobină cilindrică cu un număr foarte mare de spire, N>100, bobinate
într-un singur strat, spiră lângă spiră, a cărei lungime, l, este mult mai mare decât
diametrul spirei bobinei, D. (l >> D).
N

μ D
𝛍∙𝐍 𝟐 ∙𝐒
l 𝐋= 𝐥

Bobină solenoidală (solenoid)

Calculul unei bobine solenoidale. (Solenoid ).
 BOBINA ELECTRICĂ

Inductivitatea proprie a unui circuit , L .

𝜱𝒕𝒐𝒕
𝑳 ≝ .
𝒊
Inductivitatea proprie a unui circuit electric este mărimea fizică egală cu raportul
între fluxul magnetic total ce străbate suprafața delimitată de circuit și
intensitatea curentului electric de conducție care determină acest flux magnetic.
 Schema echivalentă a bobinei.

R L
i

u
Schema echivalentă :
𝒅𝒊
Ecuația bobinei reale: 𝒖= 𝑹∙𝒊+𝑳∙ .
𝒅𝒕
𝒅𝒊 i
L
Bobina ideală: 𝒖𝑳 = 𝑳 ∙ .
𝒅𝒕
uL
 AUTOINDUCȚIA

Autoinducția este fenomenul de apariție a unei tensiuni electromotoare

într-un circuit electric parcurs de un curent electric variabil.
Tensiunea electromotoare de autoinducție este consecința variației
fluxului magnetic prin suprafața delimitată de circuit, datorată variației
intensității curentului electric prin respectivul circuit.
Legea inducției electromagnetice impune ca orice variație a fluxului
magnetic prin suprafața delimitată de un circuit electric să inducă o
tensiune electromotoare în respectivul circuit. Dacă variația fluxului este
datorată variației curentului prin respectivul circuit, tensiunea
electromotoare indusă se numește tensiune electromotoare
( ∙)
autoindusă, eL. 𝑒 =− =− = −𝐿 ∙ .
𝒅𝒊
𝒆𝑳 = −𝑳 ∙ .
𝒅𝒕
Inductivitatea proprie a circuitului, L, reprezintă constanta de
proporționalitate între tensiunea electromotoare autoindusă și viteza de
variație a intensității curentului electric de conducție din circuit.
Tensiunea electromotoare autoindusă se opune (semnul „-”) variației
curentului electric prin circuit.
Inductivitatea proprie L este o măsură a „inerției electromagnetice”
a circuitului electric.
Tensiunea electromotoare autoindusă, eL, este echivalentă cu forța de inerție care se
manifestă în sistemele mecanice neinerțiale (accelerate). 𝐹𝑖 = −𝑚 ∙ 𝑑𝑣 𝑑𝑡
.
În S.I. unitatea de măsură a Inductivității proprii (inductanței) este HENRY , H.
1 H este inductivitatea proprie a unui circuit electric (bobină) care, parcurs de un curent
de 1A, determină un flux magnetic propriu de 1Wb (Weber) prin suprafața delimitată
de circuit. 1H = 1Wb/1A .
Permeabilitatea magnetică μ, se măsoară în H/m .
Permeabilitatea magnetică a vidului, o constantă universală, este:
μ0 = 4π·10-7 H/m .