Câmpul electrostatic

Sarcina electrică
Sarcina electrică sau cantitatea de electricitate este o mărime fizică ce exprimă
din punct de vedere macroscopic o proprietate fundamentală a materiei care determină
acesteia interacțiile prin câmp electromagnetic.
Există două tipuri de sarcină electrică, sarcini electrice pozitive și negative.
Sarcina electrică are proprietățile:
- Este o mărime fizică scalară.
- Este o mărime fizică integrală (caracterizează corpul în integralitatea lui).
- Se măsoară în coulombi, C.
- Se conservă (Legea conservării sarcinii electrice).
- Este cuantificabilă (există cea mai mică sarcină electrică, sarcina elementară,
egală cu sarcina electrică a electronului și protonului: e = 1,6·10-19 C ), toate
sarcinile electrice reale sunt multiplii ai sarcinii elementare.
În condiții macroscopice, în care intervin un număr foarte mare de sarcini electrice
elementare, >1010 pentru 1nC, sarcina electrică se consideră continuă. Se poate
defini densitatea volumică de sarcină electrică , ρ V.
∆
𝜌 = lim = ., unde dq este sarcina electrică din volumul dV.
∆ → ∆
Materia încărcată electric (sarcina) este influențată de câmpul electric, și în același
timp produce câmp electric.
Sarcina electrică poate fi considerată ca o răsucire pură (torsiune) totală (integrală) a
domeniului (spațiului) considerat (de suprafață închisă, Σ, dată și volum V), în jurul
unei axe imaginare, perpendiculară pe cele trei axe reale. Răsucirea pură este de
natura unui unghi solid, (măsurabil în steradiani, o măsură adimensională, multiplii și
submultiplii de π), considerată pozitivă dacă este de mână dreaptă, respectiv
negativă dacă este de mână stângă. Sarcinile (răsucirile) de semne contrare se atrag
(se îmbină). Sarcinile (răsucirile) de același semn se resping.
O răsucire completă, stabilă, de 4π, ar reprezenta sarcina elementară e.
e = 1,6·10-19 C = 4π , rezultă 1C = 25π·1018 (steradiani).
Spațiul din vecinătatea sarcinilor electrice este influențat de existența acestora,
determinând câmpul electric.

Măsura „deformației spațiului”, 𝐷⃗ , este numită inducția electrică.

(lunecarea pe unitatea de suprafață)

Măsura „efortului unitar volumic”, 𝐸⃗ , este intensitatea câmpului electric.

(solicitarea mediului) . 𝐷⃗ = 𝜀 ∙ 𝐸⃗ , ε este permitivitatea electrică a mediului.
 Câmpul electric

Câmpul electric este starea spațiului în care asupra corpurilor aflate în stare de
electrizare sau de polarizare apar forțe sau cupluri de forțe de altă natură decât cele
mecanice (de contact, elastice sau gravitaționale) în condiții de repaus.
Prin câmp electric se înțelege starea unei regiuni a spațiului, manifestată prin
proprietatea că un mic corp încărcat electric, plasat în această regiune, este supus
acțiunii unei forțe care nu s-ar exercita dacă acel corp nu ar fi încărcat.
Unitatea de măsură a câmpului electric este N/C (newton pe coulomb). Această
unitate este echivalentă cu V/m (volt pe metru).
Matematic, câmpul electric este un câmp tridimensional de vectori (câmp vectorial).

Un exemplu elementar este câmpul electric produs de o sarcină punctiformă. Intensitatea acestui
câmp electric este direct proporțională cu mărimea sarcinii care generează câmpul și descrește
invers proporțional cu pătratul distanței de la aceasta.
Un alt exemplu de câmp electric este spațiul dintre două plăci metalice paralele (care formează
un condensator electric) între care se aplică o tensiune. Dacă plăcile metalice au o întindere
infinită (în două dimensiuni), atunci câmpul electric dintre ele este uniform, are intensitatea egală
cu U/d (U: tensiunea aplicată; d: distanța dintre plăci), orientarea perpendiculară pe plăci și
sensul de la placa pozitivă la cea negativă. Un mic corp încărcat electric pozitiv plasat între cele
două plăci va fi supus unei forțe electrice orientate spre placa negativă. Un alt exemplu: Câmpul
electric are proprietatea de a acționa asupra corpurilor electrizate.

Intensitatea câmpului electric, 𝐸⃗ , este definită ca raportul dintre forța electrică coulombiană la
care este supusă o particulă încărcată electric și sarcina acestei particule:
⃗
𝐸⃗ = ,
Unde 𝐹⃗ este forța electrică, iar q este mărimea sarcinii test.

CÂMPUL ELECTROSTATIC

Câmpul electrostatic este câmpul electric creat de sarcini electrice constante și

imobile, aflate în echilibru.
Proprietățile câmpului electrostatic.

Câmpul creat de o sarcină punctiformă aflată în repaus este dat de legea lui Coulomb.
 Câmpul electric al unei sarcini electrice punctuale

𝐸⃗
P
𝑑𝑙⃗
𝑟⃗
Q

Câmpul electric al unei sarcini electrice punctuale

Intensitatea câmpului electric la distanța r de centrul sarcinii este:

⃗
𝐸⃗ = · ,
unde Q este sarcina care creează câmpul electric iar r este distanța de la
⃗
sarcina Q la punctul unde se calculează câmpul electric, este vectorul
unitate , orientat de la sarcina Q spre punctul unde se calculează câmpul
electric, ε este permitivitatea mediului.

Potențialul electric determinat de o sarcină izolată:

𝑉= ∙
 Proprietățile câmpului electrostatic

1. Superpoziția
În medii liniare (în vid), în câmpul electrostatic este valabil principiul superpoziției:
Câmpul electrostatic al mai multor sarcini electrice este suma vectorială (geometrică)
a câmpurilor electrostatice individuale ale fiecărei sarcini acționând independent.

𝐸⃗ = ∑ 𝐸⃗

Pentru mai multe (n) sarcini electrice punctuale, situate în vid, principiul suprapunerii
efectelor (superpoziției) se exprimă astfel:

⃗
𝐸⃗ = ∑ ∙ .

ε0 este o constantă universală, numită permitivitatea vidului, care în S.I. are

valoarea: 𝜀 = ∙ 10 .

𝑟⃗ este vectorul de poziție al punctului în care se determină câmpul electric, în raport

cu sarcina electrică qk .
Principiul superpoziției se aplică în toate mediile omogene și isotrope, aflate în
repaus.

Principiul superpoziției se aplică atât intensității câmpului electric, 𝐸⃗ , cât și inducției

electrice ,𝐷⃗, din punctul respectiv.
În medii liniare (omogene și isotrope), relația de legătură între cele două mărimi
vectoriale, care caracterizează câmpul electrostatic (într-un punct), este:
𝐷⃗ = 𝜀 ∙ 𝐸⃗ .
ε este permitivitatea electrică a mediului și este o constantă de material.
 2. Circulația elementară a intensității câmpului electric este o diferențială totală.
Circulația elementară a vectorului intensitate a câmpului electric este definită de
produsul scalar 𝑬⃗ ∙ 𝒅𝒍⃗ , unde 𝑑𝑙⃗ este deplasarea elementară, 𝑑𝑙⃗ = 𝚤⃗ 𝑑𝑥 + 𝚥⃗𝑑𝑦 + 𝑘⃗𝑑𝑧 .
⃗
𝐸⃗ ∙ 𝑑𝑙⃗ = · ∙ 𝑑𝑙⃗ = · 𝑑𝑟 = d · = - dV.
Mărimea scalară, V, a cărei diferențială exactă, cu semn schimbat, este intensitatea
câmpului electostatic, se numește potențialul electric (potențialul scalar).
Potențialul electric este un câmp scalar.

3. Câmpul electrostatic este un câmp de gradient.

Orice diferențială totală a unei funcții scalare definită pe un domeniu continuu (câmp
scalar) este produsul dintre gradientul funcției scalare și elementul de linie , 𝑑𝑙⃗ ,
(deplasarea elementară) : 𝑑𝑉 = 𝑔𝑟𝑎𝑑𝑉⃗ ∙ 𝑑𝑙⃗ .

Comparând ultimele două relații rezultă : 𝐸⃗ = −𝑔𝑟𝑎𝑑𝑉⃗ .

Intensitatea câmpului electrostatic este un gradient de potențial scalar.

Vectorul 𝐸⃗ este perpendicular (normal) pe suprafețele echipotențiale și este dirijat în

sensul descreșterii potențialului.

4. Câmpul electrostatic este un câmp irotațional

Deoarece în orice câmp scalar: rot(gradV) = 0 , rezultă:

𝒓𝒐𝒕 𝑬⃗ = 𝟎 .
Câmpul electrostatic este un câmp irotațional.

5. Câmpul electrostatic este un câmp cu divergență diferită de zero .

Din forma locală a legii fluxului electric : 𝑑𝑖𝑣 𝐷⃗ = 𝜌 , rezultă , în vid,

𝝆𝑽
𝒅𝒊𝒗 𝑬⃗ = .
𝜺𝟎

Câmpul electrostatic este un câmp cu surse. Sursele câmpului electrostatic sunt

densitățile volumice de sarcină electrică.
 TENSIUNEA ELECTRICĂ

Tensiunea electrică, între două puncte A și B ale câmpului, este

circulația vectorului intensitate a câmpului electric pe o curbă (C)
între cele două puncte.

𝑩
𝑼𝑨𝑩 = ∫𝑨 𝑬⃗ ∙ 𝒅𝒍⃗ .
UAB = VA- VB .
Tensiunea electrică este diferența de potențial între cele două puncte.