LEGEA CIRCUITULUI MAGNETIC

Legea circuitului magnetic se referă la sursele câmpului magnetic.

Experiențele arată că sursele câmpului magnetic sunt conductoare parcurse de curent
electric de conducție (efectul magnetic al c.e.) , sarcini electrice în mișcare, descărcări
electrice, variații ale câmpului electric și corpuri aflate în stare de magnetizare.
Legea circuitului magnetic se referă la circulația vectorului intensitate a câmpului
magnetic, 𝐻⃗ , în lungul unei curbe închise Γ.

Circulația vectorului intensitate a câmpului magnetic, 𝐻⃗, în lungul unei curbe închise
Γ se numește tensiune magnetomotoare în lungul circuitului, ummΓ.

𝑢 = ∮ 𝐻⃗ ∙ 𝑑𝑙⃗ .

Se definește solenația curentului electric prin curba închisă , ΘΓ, curentul electric
total ce străbate orice suprafață deschisă SΓ, care se sprijină pe curba Γ :

𝛩 = ∬ 𝐽⃗ ∙ 𝑛⃗𝑑𝑆 = ∑ 𝑖 .

Fluxul electric este fluxul vectorului inducție electrică printr-o suprafață dată S :

𝛹 = ∬ 𝐷⃗ ∙ 𝑑𝑆⃗ = ∫ 𝐷⃗ ∙ 𝑛⃗ ∙ 𝑑𝑆 .

𝐽⃗
LEGEA CIRCUITULUI MAGNETIC :
𝒏⃗
𝐷⃗
𝑑𝛹
𝑢 =𝛩 + .
𝛤 𝑑𝑡
dS
Forma integrală:

SΓ ⬚ ⬚
∮ 𝐻⃗ ∙ 𝑑𝑙⃗ = ∬ 𝐽⃗ ∙ 𝑛⃗𝑑𝑆 +
⬚
∬ 𝐷⃗ ∙ 𝑛⃗𝑑𝑆
𝑑𝑙⃗
Forma locală:
𝐻⃗
𝜕𝐷⃗
𝑟𝑜𝑡 𝐻⃗ = 𝐽⃗ + + 𝜌 ∙ 𝑣⃗ + 𝑟𝑜𝑡 𝐷⃗ × 𝑣⃗
𝜕𝑡

Legea circuitului magnetic (Maxwell)

Tensiunea magnetomotoare, ummΓ, în lungul curbei închise Γ, este egală cu

solenația ΘΓ, a curentului electric de conducție prin suprafața SΓ, ce se sprijină
pe curba Γ , plus variația în timp a fluxului electric ΨSΓ, prin aceeși suprafață.
 𝐝𝚿𝐒𝚪
𝐮𝐦𝐦𝚪 = 𝚯𝚪 + .
𝐝𝐭
Înlocuind mărimile din formulă cu expresile lor integrale se deduce forma integrală a
legii circuitului magnetic:

𝐝
𝐇⃗ ∙ 𝐝𝐥⃗ = 𝐉⃗ ∙ 𝐧⃗𝐝𝐒 + 𝐃⃗ ∙ 𝐧⃗𝐝𝐒
𝚪 𝐒𝚪 𝐝𝐭 𝐒𝚪

Termenii din membrul drept al ecuației sunt curentul electric de conducție, respectiv
curentul de deplasare ce străbat suprafața deschisă mărginită de curba Γ.
Tensiunea magnetomotoare în lungul curbei închise Γ este egală cu suma între
curentul total de conducție și curentul total de deplasare ce străbat suprafața delimitată
de curba Γ.
Derivata din membrul drept este o derivată substanțială a cărei dezvoltare este dată
𝑑 𝜕𝐷⃗
de :
𝑑𝑡
∬ 𝐃⃗ ∙ 𝐧⃗𝐝𝐒 = ∬
𝐒𝚪
𝑛⃗𝑑𝑆 + ∬ 𝑑𝑖𝑣𝐷⃗ ∙ 𝑣⃗ ∙ 𝑛⃗𝑑𝑆 + ∮ 𝐷⃗ × 𝑣⃗ ∙ 𝑑𝑙⃗ .
𝐒𝚪 𝜕𝑡 𝐒𝚪 𝛤
Din forma locală a legii fluxului electric: 𝑑𝑖𝑣𝐷⃗ = 𝜌 , se deduce forma integrală
dezvoltată a legii circuitului magnetic :
𝝏𝑫⃗
∮𝚪 𝐇⃗ ∙ 𝐝𝐥⃗ = ∬𝐒𝚪 𝐉⃗ ∙ 𝐧⃗𝐝𝐒 + ∬𝐒𝚪 𝝏𝒕
∙ 𝒏⃗𝒅𝑺 + ∬𝐒 𝝆𝑽 ∙ 𝒗⃗ ∙ 𝒏⃗𝒅𝑺 + ∮𝜞 𝑫⃗ × 𝒗⃗ ∙ 𝒅𝒍⃗.
𝚪

Tensiunea magnetomotoare în lungul curbei închise Γ este egală cu suma între

curentul de conducție, curentul de deplasare, curentul de convecție și curentul
Röentgen teoretic ce străbat suprafața delimitată de curba Γ.

ummΓ= icond + idepl + iconv + iRt .

Dacă curba Γ este imobilă (𝑣⃗ = 0 ), în expresia tensiunii magnetomotoare rămân doar
primii doi termeni: curentul de conducție și curentul de descărcare electrică.
Curentul de deplasare (de descărcare) este fluxul vectorului viteză de variație a
câmpului electric prin suprafața SΓ. Acest element a fost introdus de Maxwell în
ecuațiile câmpului electromagnetic.
În condiții staționare , când nu există o variație în timp a fluxului electric , Ψ SΓ=ct., legea
fluxului magnetic trece în teorema lui Ampère:
În condiții staționare, tensiunea magnetomotoare în lungul curbei închise Γ
este egală cu solenația prin suprafața S delimitată de curba Γ. ummΓ = ΘSΓ.
∮𝚪 𝐇⃗ ∙ 𝐝𝐥⃗ = ∬𝐒𝚪 𝐉⃗ ∙ 𝐧⃗ ∙ 𝐝𝐒 .
Teorema lui Ampere permite calculul câmpului magnetic pentru circuitele simple,
bobine, toruri, solenoizi etc.
Pentru calculul câmpului magnetic în vecinătatea unui conductor rectiliniu, filiform,
parcurs de curentul i, se deduce H = i/2πr, unde r este distanța de la punct la
conductor.
FORMA LOCALĂ A LEGII CIRCUITULUI MAGNETIC
Se deduce din forma integrală, aplicând teorema lui Stokes:

∮ 𝐻⃗ ∙ 𝑑𝑙⃗ = ∬ 𝑟𝑜𝑡𝐻⃗ ∙ 𝑛⃗ ∙ 𝑑𝑆

Forma locală:
𝝏𝑫 ⃗
𝒓𝒐𝒕 𝑯⃗ = 𝑱⃗ + + 𝝆𝑽 ∙ 𝒗⃗ + 𝒓𝒐𝒕 𝑫⃗ × 𝒗⃗ .
𝝏𝒕

Sursele câmpului magnetic sunt densitatea curentului electric de conducție,

variațiile în timp ale câmpului electric, deplasarea densităților de sarcină
electrică și rotirea corpurilor polarizate.

Pentru medii imobile (v=0), se deduce ecuația I a lui Maxwell :

𝝏𝑫 ⃗
𝒓𝒐𝒕 𝑯⃗ = 𝑱⃗ + .
𝝏𝒕

În medii izolante, unde 𝐽⃗ = 0 , ș𝑖 𝐷⃗ = 𝜀 ∙ 𝐸⃗ , forma locală a legii circuitului

𝝏𝑬⃗
magnetic se reduce la: 𝒓𝒐𝒕 𝑯⃗ = 𝜺 ∙ .
𝒅𝒕
O variație în timp a câmpului electric produce un câmp magnetic.

𝝏𝑬⃗
În vid, 𝛁 × 𝑯⃗ = 𝜺𝟎 ∙ ,
𝝏𝒕
Câmpul electric variabil determină un câmp magnetic, proporțional cu viteza de
variație a câmpului electric.
Această concluzie, combinată cu forma locală a legii inducției electromagnetice:
𝝏𝑯⃗
𝛁 × 𝑬⃗ = −𝝁𝟎 ∙ , conduce la ideea existenței undelor electromagnetice.
𝝏𝒕