Curs 1

Managementul activităţii financiar-contabile. Prezentare generală

1.1. Mediul financiar și funcția financiară

Compania reprezintă un ansamblu de factori materiali, umani, sociali. Este, de asemenea, un
agent economic, o entitate, un grup social, un sistem, un centru de decizie, care evoluează într-un
mediu complex, format din mai multe universuri interdependente: economic, social, instituţional-
statal, internaţional.
Viaţa economico-financiara a unei companii nu poate fi concepută în afara mediului în care
funcţionează şi evoluează; în acest mediu, compania îşi dobândeşte resursele economico-
financiare şi tot în cadrul lui îşi efectuează plăţi, restituiri de fonduri, etc.
Fenomenul financiar se naşte din relaţiile pe care agentul economic le întreţine cu toţi agenţii
economici şi financiari, cu statul şi cu alte organizaţii.
Rolul primordial al funcției financiare în cadrul întreprinderii este de a maximiza valoarea
întreprinderii prin fluxurile financiare viitoare actualizate, după formula: 1
n
PRt VRn
VF   
t 1 1  d t 1  d n
unde:
VF = valoarea financiară a întreprinderii;
PRt = profitul viitor estimat în anul ”t”;
t= 1,n, anul de viață economică a întreprinderii;
d = rata de actualizare, asimilată cel mai adesea cu costul mediu ponderat al capitalului;
VRn = valoarea reziduală, respectiv valoarea de piață a întreprinderii, estimată că va rămâne după
”n” ani de viață economică.
Pe lângă maximizarea valorii întreprinderii funcției financiare îi revin și alte obiective și
anume:

1.2. Consideraţii generale asupra finanţelor manageriale

Un management financiar performant trebuie să răspundă la următoarele întrebări:

1
Hada Teodor, Finanțele agenților economici din România, Editura Intercredo Deva, 1999, pg. 13
- Ce rol “ joacă ” finanţele în cadrul unei firme ?
- Ce sarcini specifice ale departamentului financiar, ce “ unelte ” şi tehnici sunt disponibile
acestui personal în vederea imbunătăţirii performanţelor firmei ?
- În ce măsură este capabil managementul financiar să ducă la îndeplinire obiectivele firmei
?
Managementul financiar adecvat în cadrul unei firme va contribui în final la:
- oferirea unor produse/servicii mai bune la preţuri mai scăzute;
- salarii mai mari atât pentru personalul productiv, cât şi pentru cel de conducere;
- realizarea unor venituri mai mari pentru investitorii care au injectat capital în afacerea
respectivă.
Finanţele agenţilor economici reprezintă baza întregului sistem financiar, de a căror soliditate
depind în cea mai mare măsură celelalte subsisteme financiare.

1.3. Conceptul privind finanţele întreprinderii

În sens larg, finanțele pot fi definite ca fiind alocarea optimă a resurselor financiare pentru
multiple utilizări: economice, sociale, culturale, etc.
Finanţele întreprinderii pot fi definite ca totalitatea raporturilor generate de formarea,
repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare realizării diferitelor activităţi (economice,
sociale, culturale) la nivel de întreprindere.
Finanţele întreprinderii, deşi îşi găsesc sediul în sfera repartiţiei, au o puternică influenţă
asupra producţiei, circulaţiei şi consumului.
Obiectivele finanţelor companiei se referă, de obicei la:
 Procurarea şi repartizarea surselor de finanţare;
 Cunoaşterea şi reducerea riscurilor financiare şi de faliment;
 Calculul şi îmbunătăţirea indicatorilor de performanţă.
Finanaţele întreprinderii au următoarele roluri:
1. Funcţional: crearea, tratarea şi difuzarea informaţiilor financiare necesare gestiunii
întreprinderii şi acordarea de asistenţă de specialitate celorlalte funcţii ale acesteia.
2. Operaţional: asigurarea surselor de finanţare; maximizarea fluxurilor de numerar disponibile;
efectuarea încasărilor, plăţilor, decontărilor; controlul financiar; managementul riscurilor; calculul
indicatorilor de performanţă.
3. Politic: integrarea constrângerilor externe, sociale, economice, financiare, juridice
(legislative) şi politice care influenţează activitatea întreprinderii.
Finanţele constau din trei domenii interdependente:
 pieţele monetare şi de capital sau finanţele la nivel macro ;
 investiţiile care se concentrează asupra deciziilor individuale sau cele ale instituţiilor
financiare;
 finanţele manageriale care implică managementul financiar.
Managementul financiar reprezintă totalitatea principiilor, metodelor, tehnicilor şi
informaţiilor ce îl pot ajuta pe orice individ care îşi propune creşterea averii personale prin
intermediul unei firme să-şi atingă acest scop.
Managementul financiar este domeniul prin care se dezvolă un sistem de comunicare între
specialistii din sfera economico-financiară (economisti, contabili, analisti financiari etc) şi top-
managerii nefinanţişti, prin intermediul unui sistem propriu de raportări financiare, adaptate la
cerinţele interne de management a afacerii.
Cum controlăm finanţele unei afaceri?
Prin intermediul instrumentelor specifice de management financiar şi anume:
1. rapoarte de diagnostic financiar al firmei şi anume: analiza veniturilor şi cheltuielilor,
încasarilor si palţilor, identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe cu ajutorul indicatorilor
economici de rentabilitate, de lichiditate, de gestiune (durata medie de încasare a clienţilor, de
plata a furnizilor, de rotaţie a stocurilor)
2. estimari financiare e termen mediu şi lung care vizeaza obiectivele strategice ale companiei
şi se referă mai ales la investitii şi surse de finanţare;
3. elaborarea bugetelor şi a rapoartelor de control bugetar; prin care se stabilesc obiectivele
anuale ale firmei şi anume: minimizarea cotei de piata, a profiturilor si a lichiditailor . Sistemul
bugetar al unei firme cuprinde (bugetulde venituri si cheltuieli, bugetul de investtii) si bugetele
specifice pe activitati( bugetul de vanzari, bugetul de marketing, bugetul de distributie).
Beneficiile implementarii managementului financiar se vor resimti in dezvoltarea controlabila a
afacerii si in cresterea performantelor financiare ae firmei.
Rolul managementului financiar este de a asigura echilibrul financiar al afacerii în corelaţie cu
obiectivele şi strategiile manegeriale ale firmei.
 Componentele
Managementului
Financiar

Instrumente Obiective Strategii de

de lucru firmă

Analiza Management Management Management

Bugetul Plan de
economico- ul ul cash-flow- ul echilibrului
firmei afaceri
financiare Profitabilităţii ului financiar

Sursă: www.abctrainingconsulting.ro

Responsabilităţile managerului financiar

Managerul departamentului financiar trebuie să planifice achiziţionarea şi utilizarea fondurilor
băneşti astfel încât să maximizeze valoarea firmei; trebuie să ia decizii în privinţa surselor şi
utilizărilor alternative de fonduri.
Activităţile specifice managementului financiar:
1) Previziune şi planificare. Managerul financiar trebuie să acţioneze împreună cu alţi
executivi, atunci când se elaborează planurile ce vor defini viitoarea poziţie a firmei.
2) Motivare. Managerul financiar trebuie sa găsescă cele mai eficiente metode de mobilizare
a personalului în vederea obţinerii celor mai bune rezultate.
3) Coordonare şi control. Managerul financiar trebuie să acţioneze în mod coordonat faţă
de ceilalţi executivi din celelalte departamente, dacă se doreşte ca firma să opereze cât mai eficient
posibil. De exemplu deciziile de marketing afectează creşterea vânzărilor ( a cifrei de afaceri )
care, la rândul său ,modifică cerinţele pentru investiţii.
4) Decizii financiare şi de investiţii majore. Pe baza planurilor pe termen lung eleborate,
managerul departamentului financiar trebuie să colecteze capitalul necesar pentru finanţarea
creşterii firmei. În general, o firmă de succes are o rată mare de creştere a vânzărilor, ceea ce face
necesară o creştere a investiţiilor în utilităţi productive, active curente pentru producerea bunurilor
şi serviciilor. Trebuie luate decizii asupra utilizării fondurilor interne sau externe, asupra utilizării
fondurilor provenite în urma procesului de îndatorare (credit bancar, emisiunea de obligaţiuni etc),
asupra utilizării datoriei pe termen lung sau a celei pe termen scurt.
5) Interacţiunea cu pieţele de capital. Managerul financiar trebuie să acţioneze pe pieţele
monetare şi de capital. Fiecare firmă influenţează şi este influenţată de pieţele financiare globale,
acolo unde se achiziţionează fondurile financiare, se comercializează valorile mobiliare emise de
firmă, iar investitorii săi sunt răsplătiţi sau penalizaţi.

Conceptul privind finantele intreprinderii

La nivelul economiei nationale functioneaza: regii autonome,societati comerciale cu
capital majoritar de stat,intreprinderi cu capital integral privat,care tind sa ocupe o pondere cat mai
mare in structura economiei nationale,intreprinderi mixte dar si intreprinderi cu capital integral
strain.
La nivelul acestor structuri au loc procese de formare, repartizare si utilizare a fondurilor
de care dispun acestea.
Finantele intreprinderilor formeaza veriga de baza a intregului sistem financiar si de credit.
Totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti
necesare realizari diferitelor activitati economice,sociale si culturale la nivel de intreprindere
reprezinta esenta finantelor acestora.
Finantele intreprinderii, asa cum rezulta si din schema de mai jos, se manifesta ca:
 practică
 politică
 teorie (care determină formarea in timp a unei științe a finanțelor)
- Analiza financiară - Politica de investiții

FINANTELE

INTREPRINDERII

PRACTICA POLITICA TEORIE

-Ipoteze
- Diagnosticul financiar - Politica de finantare -Modele
- Gestiunea financiara - Politica de dividende -Verificarea empirică
- Evaluarea intreprinderii -Validarea statistica

1.4.Funcțiile finanțelor întreprinderii

Principalele functii ale finantelor intreprinderii sunt: functia de repartitie si functia de control.
Functia de repartitie reflecta colectarea capitalurilor initiale din diferite surse,circuite si
repartizarea pe destinatii,utilizarea si reconstituirea lor,retinerea de resurse financiare ce se degaja
din capacitatea de autofinantare si atragerea unor resurse externe cum sunt aporturile noi de capital
si imprumuturile.De asemenea functia de repartitie reflecta si obligatiile banesti,rezultat al
desfasurarii unei activitati economice si al obtinerii unui rezultat.
Functia de control a finantelor intreprinderilor are doua laturi:una constatativa si una
corectiva.Agentii economici au competente nelimitate in procesul managerial mai ales in ceea ce
priveste luarea masurilor corective,de prevenire si inlaturare a aspectelor negative a activitatii.
Controlul trebuie sa aiba ca finalitate in primul rand cresterea eficientei si rentabilitatii
utilizarii capitalurilor dar si respectarea legislatiei economice,financiare si fiscale.
 Forma cea mai importanta de control la nivelul agentilor economici este controlul financiar
propriu,care este de fapt un control de gestiune.
Controlul trebuie in special sa vizeze urmatoarele aspecte:
-respectarea regulilor generale financiar-contabile si fiscale;
-asigurarea utilizarii eficiente a capitalului economic si a fondurilor;
-identificarea si mobilizarea resurselor interne;
-urmarirea si asigurarea eficientei in fundamentarea programelor de productie,de investitii
si financiare;
-prevenirea , descoperirea si recuperarea pagubelor;
-tragerea la raspundere a celor vinovati de incalcarea disciplinei economico-financiare.
Activitatea agentilor economici poate fi analizata si de catre banci,cu accent pe urmatoarele
probleme:
-gradul de lichiditate,solvabilitatea si rentabilitatea,in vederea acordarii creditelor;
-respectarea regimului decontarilor,a formelor si instrumentelor de plata;
-volumul creditelor solicitate,destinatia si garantia acestora,plata dobanzilor si rambursarea
la timp a creditelor.
Activitatea intreprinderilor mai poate fi controlata de: Ministerul Finantelor, Directia
Finantelor Publice, Directia Generala Antifrauda Fiscala, Curtea de Conturi.