,,Romeo și Julieta”

Piesa de teatru ,,Romeo și Julieta”, montată de regizorul Miki Manojlovic, împre-

ună cu Quenitra Multimedia și Radionica Intercracije, apare în premieră la 5 aprilie,
2015, la Teatrul Național din Belgrad. Textul autorului W. Shakespeare, este respec-
tat, existând însă și anumite schimbări realizate de către regizor, cum ar fi adăugarea
unor replici, medificarea unor cuvinte. În piesă, participă actori ca: M. Janevski (Juli-
eta); A. Ukaj (Romeo); N. Japuskovic (doamna Capulet), E. Reshitaj (doamna Mon-
tague), și alții.
Această reprezentație de teatru mi-a provocat puternice emoții, fiind o adevărată
operă de artă, ce posedă toate trăsăturile speciei genului dramatic, tragedia. ,,Romeo
și Julieta” este scrisă cu multe secole în urmă și a fost jucată de nenumărate ori, în
toate colțurile lumii, însă subiectul dragostei interzise rămâne a fi actual până în ziua
de astăzi. Realizată în două limbi - serbă și albană (cu subtitre în engleză), piesei îi
este oferită o unicitate aparte. În baza realităților istorice, Kosovo și Serbia erau și
continuă a fi într-o dușmănie intensă, iar uniunea acestor două națiuni într-o operă,
accentuează puterea artei teatrale de a transforma ura în dragoste. Jocul minunat al
actorilor, de asemenea crează o atmosferă nemaipomenită, cu un puternic suspans, și
datorită temelor sensibile abordate în lucrare, se formează o stare de presiune și ex-
altare.
În pofida unor momente dificile și părți ale lucrării care necesită o dibăcie aparte
pentru a fi expuse, regizorul reușește să le redea într-un mod nemaipomenit. În cadrul
operei, sunt transmise mesaje puternice și ideea de depășire a oricăror bariere de cul-
tură și crezuri. Implicarea profundă și dedicată a actorilor, generează o exprimare mi-
nunată a ideiilor delicate, întâlnite în operă (iubirea interzisă, omoruri și certuri puter-
nice).
Tendințele inovatoare sunt întâlnite în piesă, împletindu-se cu aspectul rustic al au-
tenticului scenariu. Însăși dispunerea scenei și întunericul în care se află publicul,
reprezintă o intersecție, care divizează ambele lumi separate, dar în același timp atât
de legate, fapt ce creează o ambianță remarcabilă. Portul actorilor, dar și cuvintele
schimbate din replici construiește și un profil modernist, contemporan.
Actorii își interpretează rolurile nemaipomenit, intrând în pielea personajului și
redându-și replicile, deseori prin monolog, cu o implicare afectivă și multă emoție.
Reușesc să transpună spectatorii în adevărata poveste ale Julietei și lui Romeo, prin
expresivitate și mimică. Scenele divergențelor familiilor Capulet și Montague, sunt
reprezentate mai real ca niciodată, reușind să oglindească lumea creată de Shake-
speare, în același timp, împreunând-o și sincronizând-o cu prezentul.
Pentru a puncta atmosfera reprezentației, Miki Manojlovic impune o reușită ilus-
trație muzicală, apelând la niște punctuații muzicale rafinate, pentru sugerarea sensi-
bilă a relației dintre iubiți, utilizând și efecte de lumină speciale. Viziunea regizorului
este reflectată de construcția piesei, care pune accent pe contemplarea și analizarea
situației fiecărui personaj în parte, monologurile acestora relevând sentiment, opinii și
frici. Este prezentă o examinare și o meditare asupra relațiilor dintre îndrăgostiți, im-
plicarea familiilor lor și tragedia provocată de limitele impuse perechii.
Unicele momente nereușite ale spectacolului, ar fi expresivitatea excesivă a acto-
rilor în anumite situații care necesitau un mediu mai calm și balansat.
 ,,Romeo și Julieta” are un impact educativ asupra oricărui spectator, accentuând
teme sensibile, dar reale. Dragostea este văzută dintr-un unghi nespus de dramatic, fi-
ind prezentată puterea infinită a acestei forțe, care depășește orice margini ale lumii și
conștiinței omenești. Implicarea familiilor în relația lui Romeo și a Julietei, care are
un final tragic, reflectă nesupunerea iubirii și imposibilitatea desființării dragostei
adevărate. Le-aș sugera eventualilor spectatori să asculte cu atenție fiecare frază ros-
tită de actori și să încerce să pătrundă în esența lucrării. Lumea care poate fi de-
scoperită, este una mirifică, ce poate avea un impact major asupra viziunilor
fiecăruia.