1

Tema 5. Piața valutară

5.1. Caracteristicile generale ale pieței valutare

Piața valutară, în sensul strict al cuvântului, este un mecanism instituțional special pentru
medierea relațiilor de cumpărare-vânzarea a valutei, unde majoritatea tranzacțiilor sunt încheiate între
bănci (precum și cu participarea brokerilor și a altor instituții financiare).
Piața valutară în sensul larg al cuvântului este o relație nu doar între subiecții săi (în special între
bănci), dar, de asemenea, între bancă și clienți.
Caracteristica principală a pieței valutare constă în faptul că unitățile monetare, cu care opereză
băncile, sunt numai înregistrări în conturile corespondente. Piața valutară este o bursă de valori și o
piața interbancară, deoarece pe aceste piețe sunt formate cursurile valutare, operațiunile sunt efectuate
prin diferite mijloace de comunicare. Rolul pieței valutare în economia națională este determinat de
către următoarele funcții ale sale:
- deservirea circulației internaționale de mărfuri, servicii și capitalul;
- formarea cursului de schimb sub influența cererii și ofertei;
- este un mecanism de protejare împotriva riscului valutar și protecție împotriva utilizării a
capitalului speculativ;
- instrument al statului în scopul politicii monetare și economice.
Distingem piețe valutare la nivel mondial, regional, național (local), în funcție de domeniul de
aplicare, natura de tranzacții valutare și numărul de valute utilizate.
Piețele valutare mondiale sunt concentrate în centrele financiare ale lumi. Printre acestea sunt
piețele de schimb valutar din Londra, New York, Frankfurt pe Main, Paris, Zurich, Tokyo, Singapore
etc. Piețele valutare mondiale efectuiează tranzacții cu valute, care sunt utilizate pe scară largă în lume
pentru tranzacții, și aproape că nu recurge la monedele de importanță regională și locală, indiferent de
statutul și fiabilitatea lor.
Piețele valutare regionale și locale operează cu anumite valute convertibile. Cotarea valutei
utilizate pentr tranzacții valutare într-o anumită regiune este înfăptuită de către băncile regionale, iar
cotarea valutei locale - de către băncile pentru care moneda locală este națională și se aplică în mod
activ în operațiunile cu clientela locală.
Cotarea valutei străine în raport cu cea națională este utilizată de băncile naționale în operațiunile
cu clientela din ramurile comerciale și industriale, care se interesează de prețul valutei străine în raport
cu cea națională, în care își păstrează resursele. În operațiunile de pe piața valutară interbancară cotarea
se face mai ales în raport cu dolarul SUA, deoarece este o unitate bănească general acceptată în lume ca
instrument de plată și de acumulare a rezervelor. Dacă o bancă va cere de la o bancă din Frankfurt pe
Main cursul francului elvețian, atunci ea va primi cursul dolarului SUA în raport față de francul
elvețian prin metoda de cotare directă.
Cele mai multe tranzacții de cumpărare și vânzare de valută (afară de dolarul SUA) se realizează
prin intermediul dolarului ca intermediar, deoarece la tranzacțiile cu dolarul american băncile au
posibilitatea de a face operațiuni mai mari în legătură cu utilizarea frecventă a acestuia în circulația
internațională și-l pot acoperi prin contra tranzacții. Odată cu introducerea în Uniunea Europeană în
anul 2002 a unității bănești EURO (în loc de ECU) a început să crească utilizarea aceste monede.
Principalii participanți la tranzacțiile comerciale pe piața valutară sunt băncile comerciale mari,
care în multe cazuri îndeplinesc funcțiile de dealeri în procesul de piață.
În țara noastră, operațiunile de schimb valutar pot fi executate numai la băncile autorizate, care
dețin licență Băncii Naționale a Moldovei de a efectua tranzacții în valute străine, inclusiv băncile cu
capital străin și băncile, al căror capital este deținut în întregime de către participanți străini.
5.2. Rolul pieței valutare în dezvoltarea economică
 2

Orice politică monetară afectează oricum valoarea externă sau rata de schimb al monedei
naționale – un indicator complex nu numai al eficienței politicii monetare, dar și al stării economiei
naționale în ansamblu, în comparație cu economiile altor țări. Analizând problema reglementărilor
relațiilor valutare, trebuie în primul rând să examinăm direcția influenței sferei monetare asupra
economiei naționale. Impactul nemijlocit al sferei valutare asupra economiei naționale se înfăptuieșe în
principal prin intermediul mecanismului de formare și funcționare a cursului valutar.
Fluctuațiile cursului de schimb afectează în primul rând importul și exportul. Deprecierea
monedei naționale duce la creșterea prețurilor pe piața internă de bunuri importate, ce determină
scăderea importului și creșterea cererii pentru produsele structurale interne. Aceasta reduce prețurile la
produsele exportate din țară, drept rezultat – avem creșterea exporturilor. Creșterea cursului monedei
naționale, ca regulă,duce la procesul invers.
Nu mai puțin importantă decât modificarea volumului fizic al exporturilor este fluctuația
prețurilor de schimb în comerțul internațional fără a schimba cantitatea și calitatea factorilor de la nivel
național (procesele de redistribuție la nivelul economiei mondiale în ansamblu). Astfel de schimbări
sunt oglindite în indicele „condiții de comerț” – raportul prețurilor de export și import pentru această
țară.
Astfel, flucuația valutei cu 1% duce la schimbarea prețurilor de import cu 0,8 %, iar de export –
cu 0,1-0,6 %, în funcție de țară. Astfel, dacă toate celelalte condiții sunt egale, atunci deprecierea
monedei naționale agravează „condițiile de comerț”, iar ascensiunea lui – le îmbunătățește.
Luate împreună, acești doi factori determina impactul cursului de schimb asupra balanței
comerciale a țării.
Pe lângă impactul direct asupra operațiunilor de export - import fluctuațiile imprevizibile ale
cursului de schimb pot avea un impact nefavorabil asupra economiei naționale și prin alte canale:
- deprecierea monedei naționale ar putea fi una dintre cauzele inflației în țară;
- se complică planificarea operațiunilor economice externe curente și de perspectivă (crește brusc
riscul în comerțul internațional și investiții);
- crește probabilitatea acțiunilor destabilizatoare ale speculatorilor, care pot cauza pierderi
economice semnificative (criza sistemului monetar, incertitudinea completă pe piață, creșterea excesivă
a veniturilor speculative în comparație cu rata medie pe economie).
Tactica speculatorilor în condițiile politicii monetare instabile o putem arăta pe baza unui
exemplu de funcționare a pieței valutare din Republica Moldova în august-octombrie 1998. În perioada
menționată, cei mai mulți jucători pe piața valutară sub influența crizei monetare regionale, care a
început în Rusia, așteptau o scădere rapidă a cursului de schimb al leului moldovenesc. Din cauza
aceasta a început și a durat mai multe luni vânzarea în masă a leului în schimbul dolarului, în scopul de
a obține profit din creșterea cursului de schimb.
În scopul de a studia mai bine posibilitățile de reglare a pieței valutare din Republica Moldova,
vom examina pe scurt principalele concepte despre influența cursului de schimb asupra vieții
economice.
Teoria keynesiană în forma sa clasică considera cursul valutar ca un element neutru în sistemul
economic. Banca centrală trebuia să mențină paritatea fixată pe parcursul unor perioade lungi de timp,
pentru a evita impactul negativ asupra comerțului internațional a dezechilibrului fluxurilor de capital
din cauze speculative, ocazionale sau temporare.
Școala monetaristă susține renunțarea completă la intervenția statului în domeniul cursului de
schimb valutar. În opinia monetariștilor, mecanismul cursului de schimb își poate asigura de
sinestătător în mod automat un echilibru economic, utilizarea deplină a resurselor de producție,
ocuparea forței de muncă și creșterea durabilă a produsului național brut.
 3

Practica a arătat că teoriile atât keynesiene, cât și monetariste, în starea lor pură, nu țin cont de
funcționarea reală a pieței valutare. Cele mai multe teorii economice moderne propun folosirea ratei
„flotante”, dar reglementat, ca unul dintre principalele instrumente de influență de stat asupra
economiei.
Merită atenție teoria de „fixare târâtoare” a ratei de schimb. Ea reprezintă un sistem de schimbări
periodice de ratei cu o cantitate mică, în dependență de poziția pe piață a valutei naționale. Rata poate fi
legat de o monedă puternică și stabilă, la un grup de valute sau la un indice calculat, care reflectă
fluctuațiile medii ale ratei de schimb pe piață.
Teoria „zonelor valutare optime” presupune elaborarea criteriilor pentru determinarea pe bază de
paritate a puterii de cumpărare a așa-numitei rate de schimb reale sau eficiente. Acest concept încearcă
de a lega reglementarea cursului de schimb de modificările prețurilor în țară, de nivelul rezervelor
internaționale de aur.
Politica valutară a fiecărui stat necesită nu numai trasarea obiectivelor, dar, de asemenea, și
elaborarea metodelor concrete pentru a le atinge. Combinarea diferitelor metode depinde în primul rând
de starea generală a economiei naționale, de prioritățile în politica macroeconomică a statului, de
posibilitatea guvernului de a reglementa și de a controla diferite procese economice.
Specificul funcționării pieței valutare din Republica Moldova nu permite aplicarea oricărei dintre
teoriile occidentale, și nici vasta experiență acumulată în domeniul reglementării cursului valutar de
țările dezvoltate economic. Este necesară elaborarea unor noi abordări în managementul schimbului
valutar, bazate pe experiența internațională.
Dezvoltarea pieței valutare din Republica Moldova în anii 1992-1998 a făcut ca politica valutară
să devină un instrument major al politicii monetare a statului ca un tot întreg.
Odată cu integrarea treptată a economiei Republicii Moldova în sistemul economic mondial a
apărut întrebarea impactului dinamicii cursului de schimb al leului moldovenesc asupra proceselor
economice interne. Practica internațională cunoaște multe canale diferite de influență a sferei valutare
asupra economiei naționale prin mecanismul de schimb valutar.
Mai întâi de toate, scaderea cursului de schimb al leului trebuie considerat ca fiind unul dintre
factorii majori care afectează rata inflației în Republica Moldova. Astfel, criza valutară din august 1998
- martie 1999 a dat un puternic impuls pentru o nouă rundă a spiralei inflaționiste. Dacă în august 1998
rata inflației constituia aproximativ 2,4% , deja în luna octombrie ea a crescut până la 12,1%.
Putem evidenția mai multe modalități de a reduce impactul cursului de schimb al leului asupra
inflației în țara noastră.
În primul rând, ca urmare a deprecierii leului are loc creșterea nivelului mediu al prețurilor în
măsura în care bunurile și componentele importate fac parte din masa totală de mărfuri. Mai mult de
jumătate din vânzările cu amănuntul din Republica Moldova este asigurată de mărfuri importate, și
acest procent este în creștere permanentă. Ca urmare a deprecierii monedei naționale, cresc respectiv
prețurile la toate produsele importate. Creșterea constantă a prețurilor la mărfurile de primă necesitate
este un factor important de stimulare a așteptărilor inflaționiste ale populației.
În al doilea rând, creșterea prețurilor la bunurile importate, mărește cererea la bunurile autohtone.
Având resurse limitate, multe ramuri industriale nu pot face față la această provocare. Ca urmare,
produsele naționale insuficiente duc la o presiune suplimentară asupra prețurilor (în special pe termen
scurt).
În al treilea rând, scăderea cursului de schimb al leului moldovenesc face mult mai profitabil
exportul produselor industriile peste hotare decât realizarea lor pe piața internă cu prețuri vechi. În
consecință, scăderea ofertei produselor industriale pe piața internă cu o creștere constantă a cererii va
provoca creșterea prețurilor la toată gama de produse de export. În Republica Moldova principalele
 4

sectoare de mărfuri de export sunt cele de materie primă, deaceeia creșterea dolarului și a euro duce la
creșterea prețurilor materiilor prime în lei și, astfel, creșterea prețurilor și a costurilor din alte sectoare.
În al patrulea rând, așteptările inflaționiste ale populației și producătorilor sunt un stimulent
suplimentar pentru creșterea prețurilor. Schimbarea cursului de schimb al leului este perceput de către
multe entități de afaceri ca un fel de indicator al economiei și în conformitate cu rata de creștere își
coordonează comportamentul pe piață. Astfel, în așteptarea creșterii cursului de schimb al MDL,
populația poate accelera în timp achizițiile necesare, încercând să acumuleze stocuri. Producătorii vor
încerca, de asemenea, să transfere în avans pierderile posibile în prețul produselor lor. În cazul de
panică valutară, observăm refugiul de la leu înspre procurarea de mărfuri și valută străină.
Dolarul și euro servesc adesea ca măsură de apreciere a nivelului randamentului operațiunilor
efectuate, ce-i încurajează pe producători să țină cont de eventualele modificări ale cursului de schimb
al leului moldovenesc. Toți acești factori dezorganizează piața monetară din Republica Moldova.
În cele din urmă, instabilitatea cursului de schimb al leului moldovenesc duce la distragerea
activelor lichide private (pentru speculație) și guvernamentale (pentru a proteja leul), ceea ce dă un
impuls suplimentar inflației.
Influența dinamicii cursului de schimb al leului moldovenesc asupra proceselor de inflație internă
nu este unicul factor negativ, care acționează asupra dezaprecierii continue a monedei naționale. Astfel,
creșterea prețurilor la materiile prime, orientate la prețurile mondiale, este primită dureros de către
consumatorii pe piața internă de analogi ai produselor de export. Multe sectoare ale economiei nu pot
concura cu producătorii străini și sunt nevoiți să stopeze producerea.
Cu toate acestea, transformarea economiei în una de tip închis, majorarea taxelor vamale, și în
cele din urmă reducerea importurilor ar putea duce la consecințe și mai grave. Astfel de măsuri ar slăbi
concurența pe multe piețe de mărfuri, ce va duce la o scădere a calității produselor și la creșterea
prețurilor.
În practica mondială fluctuația cursului de schimb are un impact semnificativ asupra economiei
naționale prin schimbări în direcția de circulație a capitalului. Dacă ținem cont de riscul sporit al
operațiunilor politice și economice pe piața monetară din Republica Moldova, volumul limitat al
sistemului nostru monetar național și de nivelul ridicat al datoriei externe, fluctuația cursului de schimb
are un efect foarte mic asupra fluxului de capital internațional. Poate că în perioadele deprecierii brusce
a leului are loc repatrierea valutei pe contul veniturilor exportatorilor moldoveni în scopul de a obține
venituri suplimentare din operațiuni valutare pe piața internă.
În același timp, observăm o cotă semnificativă de capital în lei, dolari și euro, care nu participă în
operații de tranzacții, dar este utilizată pe scară largă pentru super-profituri de la operațiuni speculative,
deplasându-se între piața valutară, piața certificatelor guvernamentale de trezorerie (CGT) și
împrumuturile interbancare, într-o măsură mai mică – pe piața de valori.
Direcția de deplasare a capitalului dat este foarte dependentă de rata de depreciere a leului
moldovenesc, de politica monetară a Băncii Naționale a Moldovei și de prognozările privind evoluția
situației economice din țară.
Ca urmare, trebuie remarcat faptul că efectul descris al influenței dinamici cursului de schimb al
leului asupra economiei Republicii Moldova se intersectează cu acțiunea unei varietăți de alți factori, o
parte dintre care determină în cele din urmă această dinamică.
În conformitate cu obiectivele generale ale politicii monetare și cu particularitățile sistemului
monetar, principalele obiective ale politicii monetare ale țării noastre sunt consolidarea poziției
financiare și valutare, restabilirea solvabilității Republicii Moldova, implementarea măsurilor îndreptate
spre împiedicarea retragerii capitalului din țară, consolidarea poziției leului atât pe plan intern, cât și pe
plan internațional.
 5

Politică Băncii Naționale a Moldovei pe piața valutară internă se desfășoară pe principiile de

reglementare monetară și credit, implementate de Banca Națională a Moldovei.
Începutul dezvoltării pieței valutare din Republica Moldova este considerat anul 1992, când a
finalizat procesul de stabilire a monedei naționale și separarea sistemului monetar al Republicii
Moldova de la sistemele monetare din fosta Uniune Sovietică.
În pofida dezvoltării rapide a pieței valutare din Republica Moldova în ultimii ani, multe din
caracteristicile ei sunt rezultatul izolării economiei sovietice de restul lumii:
- ponderea exagerată a segmentului valutar pe piața financiară a țării;
- impactul semnificativ al factorilor extraeconomici, în primul rând – cu carater politic, asupra
sectorului monetar și funcționarea instrumentelor lui;
- interacțiunea slabă între piața valutară și balanța de plăți a țării (aceasta este legat inclusiv și de
faptul că pe piața valutară nimeresc foarte limitat câștigurile căpătate din exportul țării);
- ratingul scăzut al țării în relațiile economice internaționale și neâncrederea investitorilor străini;
- caracter limitat al pieței valutare (pe piața valutară prevalează două valute – euro și dolarul).
Piața valutară a Republicii Moldova este încă în fază incipientă, iar mecanismul său de auto
elaborare abea se formează. Piața valutară s-a dovedit a fi mai slab legată de activitatea economică
externă, decât în țările cu economii de piață dezvoltate. Acest lucru se datorează, în primul rând, rolului
mare al monedei euro și dolarului american ca mijloc de păstrare a capitalului în cadrul sistemului
monetar din Republica Moldova.
În același timp, o serie de factori macroeconomici nu permit aducerea în concordanță a sistemului
tarifar al Republicii Moldova cu cel al restului lumii, ceea ce privează cursul de schimb al leului de
reprezentativitate din punctul de vedere al parității capacității de cumpărare a leului față de alte valute.
Acești factori sunt următorii:
- discrepanța puternică a structurii ramurale a importului și exportului Republicii Moldova;
- diferența izbitoare a cheltuielilor factorilor de bază de producție în Republica Moldova, în
comparație cu nivelul mondial;
- domeniul limitat de aplicare a sistemului monetar national.
Am examinat deja trăsăturile distinctive ale pieței valutare din Republica Moldova, care derivă în
mare parte din caracteristicile sistemului monetar național și economia moldovenească în ansamblu, iar
în continuare ne vom opri la funcționarea segmentelor-cheie ale pieței valutare interne a Republicii
Moldova – activitatea bursieră și interbancară – și vom urmări relația lor cu alte elemente principale ale
sistemului monetar al țării.
După cum s-a menționat mai sus, operațiunile pe piața valutară moldovenească este slab legaată
de activitățile de comerț exterior și balanța de plăți a țării. Marea majoritate a tranzacțiilor valutare este
îndreptată spre plasamentul profitabil de fonduri în valută străină în anticiparea deprecierii în
continuare a leului, precum și speculațiile, legate de fluctuația profitului în diferite sectoare ale pieței
monetare din Republica Moldova.
Majoritatea capitalului liber exprimat atât în lei, cât și în dolari și euro, circulă intre cele trei sfere
de fonduri de investiții mai fiabile – piața împrumuturilor interbancare, piața de certificate de trezorerie
și piața valutară, care include, de asemenea, mai multe segmente.
Declinul așteptat în piața valutară este suficient de normal si natural.
În primul rând, piața valutară este una internă (piață de rezidenți).
În al doilea rând, în condițiile stabilizării financiare ea este o piață-client, care deservite nevoile
de comerț exterior.
Perspectivele mai îndepărtate de dezvoltare a pieței valutare sunt legate de convertibilitate leului.
Totuși, aceste perspective sunt în mare parte legate de stabilizarea pieței monetare în ansmblu a
Republicii Moldova.
 6

Dacă vorbim despre perspectivele de dezvoltare și rolul bursei valutare interbancare din
Republica Moldova, activitatea se va continua să se concentreze pe sprijinirea pieței valutare deja
existente, ca structură de piață eficientă, și la implementarea obiectivelor strategice definite de stat.

5.3. Piața FOREX

După cum știm deja, până în prezent, toate principalele valute sunt convertibile. Aceasta înseamă,
de exemplu, că având dolari, îi poți schimba fără obstacole pe lei, iar cu lei poți cumpăra orice altă
monedă. O astfel de operație va avea loc după un curs valutar special, oferit de casa de schimb sau de
bancă. Deci, la cursul oficial de schimb USD / MDL = 17.8504, stabilit de către BNM la data de
25.02.2020 (pentru a simplifica, presupunem că prețurile de cumpărare și de vânzare a valutei sunt
egale), pentru un dolar primim 17 lei și 85 bani, iar 17 lei și 85 de bani veți plăti 1 dolar SUA. În
diferite puncte de schimb valutar pentru 1 dolar vă pot da 17.85, 17.86 sau 17.87 lei.
Cum se formează acest curs? E simplu, ratele tuturor valutelor de bază sunt determinate de legile
pieței libere, adică de cerere și ofertă: când la o valută începe să crească cererea, crește și cursul său, iar
dacă cererea scade – se micșorează și cursul valutar. Această piață, unde sunt tranzacționate valute și
unde se stabilesc raporturile lor de schimb, este numit FOREX. Participanții la această piață sunt
băncile comerciale, case de brokeraj, fundatii, centre de dealeri etc.
Cunoștințele despre piața FOREX este incompletă fără o înțelegere a locului său în istorie.
Termenul dat de FOREX se referă doar la perioada istorică relativ scurtă de dezvoltare a relațiilor
monetare, care acoperă numai ultimele patru decenii. Această perioadă este caracterizată prin fluctuația
variabilă a valutelor principale, în cazul în care prețul este stabilit de piață și nu de stat.
Cu toate acestea, acest tip de sistem monetar nu este singurul posibil și, strict vorbind, nu e cel
mai bun, pur și simplu în această perioadă a istoriei umane el este cel mai confortabil. Este posibil ca,
în viitor, această formă de relații monetare va fi înlocuită cu un alt sistem, în conformitate cu nevoile
schimbătoare ale pieței. Cu toate acestea, în viitorul apropiat nu se așteaptă astfel de schimbări drastice.
Istoria relațiilor monetare se trage din vremurile când producția de bunuri a atins un nivel
cantitativ și calitativ suficient de înalt, în care producătorul s-a pomenit cu un surplus semnificativ de
produse. Anume atunci a apărut întrebarea schimbului rapid și ușor a unui produs pe altul.
Să ne amintim și să explicăm acest adevăr cunoscut din cursul „Monedă și credit” prin exemplu
ipotetic. Un fierar oarecare produce un anumit sortiment de produse de fierărie pentru sine. Odată cu o
creșterea măiestriei sale, crește și productivitatea, prin urmare, el înțelege că poate schimba unele din
produsele sale pe acelea, pe care nu le are. Să presupunem că a avut nevoie de pește. Este logic să se
presupună că, în acest caz, se duce la pescar și oferă schimbul. Dar se dovedește că pescarul n-are
nevoie de produsele fierarului, de cizme bune. Atunci fierarul se duce la cizmar și-l întreabă de ce are
nevoie el.
Examinând astfel opțiunile de schimb de mărfuri, fierarul construiește un lanț de schimb, care
finalizează cu produsele sale de forjare și, în cele din urmă, le schimbă pe pește. Astfel de operațiuni de
schimb – când o marfă este schimbată pe alta – se numește barter. După cum se vede din exemplul de
mai sus, tranzacțiile de barter nu sunt întotdeauna convenabile pentru proprietarii de mărfuri, care
doresc să le schimbe pe alte bunuri. Și nu numai din cauza că pentru schimb este necesară determinarea
lanțului de produse. Un factor important pentru efectuarea tranzacției de schimb este timpul și locul de
desfășurare a operațiunilor, cantitatea de bunuri oferite pentru schimb și alte condiții.
Să presupunem în continuare că, după o vreme, în comunitatea de producători a apărut o marfă X,
care este la fel de valoroasă pentru toți și totdeauna. Acum fierarul, cînd vrea să mănânce pește, cauta
pe cineva care are nevoie de produsul lui de fierar, le schimbă pe produsul X, și apoi îl schimbă pe
 7

produse de pește. După cum vedem, procesul de schimb nu numai a fost cu mult simplificat, dar, de
asemenea, s-a accelerat în mod semnificativ.
În teoria economică acest produs X, care este un mijloc de schimb indirect, este numit „bani”.
Pentru ca produsul să se stabilească ca obiect universal de schimb, el trebuie să fie, pe de o parte, nu
prea numeros, pentru ca valoarea lui sa nu scadă, pe de altă parte –suficient, pentru a îndestula toate
operațiunile de schimb. Istoricește s-a format situația că un astfel de element universal pentru
umanitate, pentru cea mai lungă perioadă istorică, au fost metalele - cuprul, argintul, aurul. Când
omenirea s-a priceput de a imprima o cifră pe unitatea de schimb, care oglindea o anumită calitate și
valoare a acestei unități, a apărut moneda, familiară pentru noi. Apărând pentru prima oară în regatul
Lydic în sec. VII înaintea erei noastre, moneda de metal a devenit treptat produsul de bază de schimb
pe piața națională și internațională.
Practica istorică a dovedit că măsura de valoare, adoptată în stat, trebuie să fie în cele din urmă un
singur metal, așa-numitul monometalism. Deci, în diferite țări, în diferite perioade istorice, în funcție de
disponibilitatea unei cantități suficiente de un anumit de metal în stat și stabilitatea prețurilor pentru el
au fost întroduse pe rând standardele de cupru, argint, aur.
In timpul secolului al XIX-lea în țările industriale dezvoltate din motive istorice, economice și
politice a fost introdus standardul de aur. Din punct de vedere legal, aceasta a fost stabilit în cadrul
conferinței valutare de la Paris în anul 1867: fiecare monedă națională a unei țări membe a „Clubului de
aur” poate fi schimbată în de aur și viceversa; cursul era determinat de piață; dar el nu putea să devieze
cu mai mult de 1% de la cursul stabilit. Astfel a apărut primul sistem valutar mondial – sistemul valutar
parizian, care a coordonat la nivel internațional politica monetară a țărilor industriale dezvoltate. În
manualele de economie el este numit politica standardului de aur.
Convertarea valutei în aur a fost suspendată odată cu izbucnirea primului război mondial.
Nerespectarea de către țările participante a regulilor stabilite de sistemul monetar de la Paris a dus la
emisia excesivă de bani de hârtie, necesari pentru cheltuielile de război. Sistemul monetar de până la
război a devenit un trecut istoric. Toate încercările de a restabili după război nu s-au soldat cu succes.
În special, acordurile încheiate la Conferința Monetară Internațională din Genova, în anul 1922, au fost
întrerupte de criza economică globală, care a început în 1929-1933. Sistemul monetar de la Genova sa
destrămat în trei părți – blocul de dolari, blocul lirei sterline și blocul de aur.
Oportunitatea de a revigora standardul de aur, deși într-o altă formă, a apărut la sfârșitul celui de-
al doilea război mondial. În 1944 reprezentanții marilor puteri s-au adunat în orașul de la Bretton
Woods, New Hampshire (SUA) pentru a discuta despre structura economică a lumii postbelice.
În rezultatul discuțiilor a fost creat sistemul valutar de la Bretton Woods: toate valutele majore
erau legate rigid de dolar; dolarul a fost declarat monedă convertibilă în aur; ca și înainte, în cazul în
care cursul de schimb al monedei naționale depășește cu 1% raportul fixat, băncile centrale intervin și
corecteză cursul. Firește, un astfel de sistem presupune stabilitatea neclintită a dolarului.
Cu toate acestea, la sfarsitul anilor '60 și începutul anilor '70, ca urmare a deteriorării situației
economice a SUA, dolarul american a încetat să corespundă conținutului lui de aur, iar în 1971
conversia monedei americane în aur a fost suspendată. După ce țările occidentale au refuzat să sprijine
dolarul.
În 1976, la Conferința de la Jamaica a fost confirmată de-jure situația, care la acel moment era
deja stabilită de-facto: ratele de schimb ale valutelor principale au devenit „plutitoare”. Sistemul
monetar mondial – adică sistemul valutar jamaican - a căpătat forma a treia de existență, și deocamdată
ultima formă: rate de schimb variabile (sistemul de rate de schimb flotante).
Volatilitatea nelimitată a cursului de schimb, precum și lichiditatea tradițional înaltă a pieței
valutare a atras repede mulți speculatori. Astfel s-a format piața cunoscută de noi ca FOREX. Cifra de
afaceri pe zi constituie 4000 miliarde dolari. Volumul semnificativ de tranzacții este pur speculativă.
 8

5.4. Rata de schimb sau cursul valutar

Simbolurile şi codurile valutare

USD (840) – dolar SUA
EUR (978) – euro
GBP (826) – lira sterlină
CHF (756) – franc elvețian
JPY (392) – yen japonez
MDL (498) – leul moldovenesc

Suntem obișnuiți cu faptul că orice produs are un anumit preț. Făina, untul, zahărul, automobilul –
costul lor poate fi exprimată într-o anumită sumă de bani. Dar cât costă banii propriu-ziși? Prin ce se
măsoară prețul? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ne transportăm mental pe piata de
scară internațională. Aici moneda unei țări (în teoria economică – valuta), este o marfă la fel cum ar fi,
să zicem, argintul sau aurul. Cu toate acestea, spre deosebire de piața de metale, piața valutară nu
dispune de o măsură universală pentru aprecierea fiecărui dintre produse. Prin urmare, pentru a exprima
prețul unei valute, se folosește prețul alteia. De exemplu:
1 EUR = 1,08 USD
Sau EUR/USD = 1,08
Adică, pentru 1 euro se dau 1,08 dolar, sau, cu alte cuvinte, un euro este în valoare de 1,08 de
dolar. Exprimarea unității monetare a unei țări prin moneda altei țări este numită rata de schimb sau
cursul de schimb valutar, iar cele două valute implicate în formarea sa se numesc perechi valutare.
Orice student a văzut afișele informaționale expuse, de obicei, la punctele de schimb valutar, pe
care sunt postate o varietate de perechi de cursuri valutare. Dacă locuiți în Republica Moldova, atunci

sunteți familiarizat cu această imagine (situția la 25.02.2020):

USD/MDL=17.8504
EUR/MDL=19.3167
RUB/MDL=0.2734
O astfel de metodă de înregistrare a ratei de schimb, când valoarea monedei naționale e exprimată
în funcție de o unitate din exterior, se numește sistemul de cotare directă. Acest principiu de formare a
cursului de schimb este adoptat în majoritatea țărilor. În câteva state a fost adoptat sistemul de cotare
inversă (indirectă). În acest caz, valoarea valutei străine este exprimată în termeni de unitate națională.
Dacă în Republica Moldova ar fi fost adoptat sistemul invers, atunci ratele de schimb ale valutelor
principale ar fi înregistrate astfel (situția la 04.03.2016):
MDL / USD = 0,0560
MDL / EUR = 0,0518
MDL / RUB = 3,6576
Această metodă de înregistrare a cursuluis d schimb valutar este utilizată în mod tradițional în
Marea Britanie, unde valoarea monedei naționale este mai înaltă decât monedele țărilor străine.
Uniunea Europeană, odată cu introducerea monedei euro în anul 1999, de asemenea folosește acest
sistem de cotare. Așa o terminologie este utilizată și pe piața FOREX. Ce-i drept, aici rolul de valută
națională îl joacă dolarul. Ridicându-se din ruinele sistemului Bretton Woods, piata FOREX a moștenit
multe din caracteristicile sale, în special, dominația totală a monedei americane. Așa cum pe piața
internă sunt monitorizate ratele de schimb a valutelor străine în raport cu cea națională, tot așa și pe
piața valutară internațională sunt monitorizate cursurile valutelor altor țări în raport cu dolarul. Astfel,
 9

spunând că „Euro a crescut” înseamnă că „Euro a crescut în raport cu dolarul”, iar fraza „dolarul a
scăzut” înseamnă că „dolarul a scăzut față de valutele principale”. Nu vă mirați, că în toate perechile
valutare de bază este prezent simbolul dolarului.
Pe viitor, ne înțelegem să numim perechile de valute de tipul EUR / USD – un curs direct, iar
perechile de tipul USD / CHF – curs indirect. Adică terminologia pieței valutare internaționale ca și
cum ar fi reversul terminologiei naționale.
Acele perechi valutare, în care nu este implicat dolarul american, sunt numite cross-cursuri, de
exemplu – EUR / RON.
Din moment ce comerțul mondial este o replica a tranzacționării valutei în cadrul unui stat, fiecare
monedă națională este tranzacționată în raport față de dolar după sistemul de cotare, adoptat în acest
stat. Cu alte cuvinte, dacă în Europa dolarul este tranzacționat în raport de moneda națională în
perechea valutară EUR / USD, atunci în Japonia dolarul – față de yen în perechea USD / JPY, iar la
FOREX euro și yen este tranzactionat față de dolar în perechile EUR / USD și USD / JPY.
Mai jos sunt prezentate perechile valutare majore, cărora le revine cel mai mare volum comercial:
EUR / USD
GBP / USD
USD / JPY
USD / CHF
Primele trei perechi de valute reprezintă economiile celor mai dezvoltate țări din lume. În ceea ce
privește francul elvețian, acesta este folosit în mod traditional ca un refugiu în vremuri de incertitudine
și de criză.
După cum vedem, yenul și francul sunt tranzacționate în cotări inverse. Aceasta înseamnă că
aceste monede sunt ca o reflecție în oglindă a fratelui lor „direct”. Deci, atunci când yenul crește în
raport cu dolarul, cursul USD / JPY scade, iar în cazul în care yen scade, crește rata USD / JPY. La
început se pare destul de incomod, dar treptat ne putem acomoda.

Fig. 5.1. Scăderea cursului francului elvețian în raport cu dolarul SUA

Pentru a merge mai departe, trebuie să înțelegem ce forțe acționează pe piața FOREX. Printre
principalii factori care afectează ratele de schimb, este de remarcat următoarele.
Starea economiei. Dacă economia crește, este firesc că există o tendință de consolidare a monedei
naționale, iar în caz contrar – de depreciere.
 10

Balanța de plăți reciproce. Când plățile între două țări sunt dezechilibrate, este posibil fluxul de
capital de la o țară la alta și, prin urmare consolidarea unei monede și slăbirea alteia.
Politica economică de stat. Deși rata de schimb este determinată de piață, trebuie să ne amintim
că statul întotdeauna „se află în spatele monedei”. Statul își exercită influența în două moduri. Prima
dintre ele este controlul, al doilea – așa-numitele intervenții pe piața valutară. Controlul schimbului
valutar îi protejază pe cetățeni să nu facă acțiuni nechibzuite, care ar putea afecta în mod negativ prețul
(de exemplu, transfer de bani în străinătate). Intervenția înseamnă cumpărarea și vânzarea unor cantități
mari de valută în scopul de a ridica sau, dimpotrivă, pentru a reduce valoarea sa în piata FOREX.
Știri și prognozări. Piata reactioneaza la fiecare știre importantă, precum și la diferite prognozări
ale minților strălucite din lumea financiară.
Factorii de ordin tehnic și psihologic. Fiecare comerciant autorizat, deși acționează la discretia sa,
își ia deciziile pe baza informațiilor disponibile tuturor participanților pe piață. Ca urmare, în cazul în
care graficul cursului de schimb atinge punctlul-cheie (nivel de putere ), piața („mii de comercianți la
terminalele lor”) decide dacă trebuie să cumperi sau să vinzi.

5.5. Comerțul cu marjă

Acum știm deja ce este o piață modernă de schimb valutar. Am examinat modul în care se
formează cursul valutar, adică cum e determinat prețul unei valute fata de alta.
Acum vom examina tranzacționarea la FOREX mai detaliat. S-a spus deja că mitul despre
necesitatea de a avea un cont bancar mare pentru a intra pe piață, este doar un mit. Într-adevăr, pentru o
tranzacționare de succes la FOREX este suficient să ai cel puțin 200 de dolari. Totuși, până nu demult
un astfel de scenariu era imposibil. Prin anii '70, nu atât de îndepărtați, pentru speculații valutare era
necesară o sumă care să acopere costul integral al contractului (de ordinul a câteva sute de mii de
dolari). Iar profitabilitatea operațiunilor nu depășea 2-5% din capitalul inițial.
Cu toate acestea, odată cu introducerea ratelor de schimb flotante și, prin urmare, odată cu apariția
a mai multe oportunități pentru tranzacțiile speculative, piața valutară a început să se schimbe. La
începutul anilor '80, pentru a atrage investitori mici și speculatori cu mijloace reduse, unele bănci au
început să acorde serviciul de tranzactionare în marja. Iar în anul 1986, când băncile centrale din
majoritatea țărilor dezvoltate au acceptat acest serviciu, el a început să se răspândească pe scară largă.
Esența tranzactionării în marja constă în următoarele: când are loc o tranzacție, în prețul ei nu se
întroduce valoarea deplină a contractului, ci numai unele garanții (așa-numita marja de depozit).
Mărimea garanției este, de obicei 2-4% din valoarea contractului. Dacă tranzacția nu este profitabilă,
atunci pierderile se acoperă din depozitul garanției; dacă operația aduce venit, acesta este încasat în
depozitul de securitate.
Prin urmare, principalul avantaj al tranzacționării în marjă este posibilitatea de tranzacționare pe
piețele financiare mondiale, având în cont doar 2-4% din valoarea totală a contractului. Acest lucru face
tranzactionarea în marja o afacere extrem de profitabilă (și extrem de riscantă). Un al doilea avantaj al
tranzacționării în marjă este că dacă dorești să faci comerț cu diferite valute, nu este neapărat nevoie să
ai un depozit în aceste valute. Prin urmare, dacă tranzacționezi, să zicem, cu rata EUR / USD, poți
începe tranzacția nu numai de cumpărare (euro pe dolar), dar, de asemenea, și pe cea de vânzare (dolari
pe euro).
Datorită orientării sale speculative, fiecare operațiune de tranzacționare în marjă este formată din
două părți: deschiderea poziției și închiderea poziției. Până când operația nu este închisă, brokerul
menține înregistrarea poziției deschise.
 11

Exemplu 5.1. Deschiderea poziției.

Anticipând consolidarea monedei euro în raport cu dolarul, dorim să cumpărăm cu dolari mai
ieftin euro acum, cu intenția de a-i vânde atunci, când acesta va deveni mai scump (vezi fig. 5.2).

Fig. 5.2. Deschiderea poziției

În acest caz, operațiunile noastre vor arata în felul următor:

1. Ora 11.57.
Dăm ordin brokerului: „cumpără 1 euro”.
Răspunsul Brokerului: „am cumpărat un euro cu prețul 1.1842”.
Avem o poziție deschisă: 1 euro cumpărat.
2. Ora 14.17.
Dăm ordin brokerului „vinde 1 euro”.
Răspunsul Brokerului: „am vândut 1 euro cu prețul 1.1865”.
Pozitia este inchisa. Nu sunt pozitiile deschise.
Tranzacționările la piață se efectuiază cu sume fixe – loturi. Puteți cumpăra 100.000 de euro (1
lot), 200 000 (2 loturi), dar nici decum 150 000 de euro. Fraza adresată brokerului „cumpără 1 euro”
înseamnă „cumpăra 1 lot de euro”. În prezent există două tipuri de loturi: standarde și minimale.
Minilotul de obicei este de 10 ori mai mic decât cel standad (vezi tabelul 5.1).

Tabelul 5.1
Mărimea lotului pentru valutele de bază

Perechea valutară Lot standard Lot minimal

EUR/USD 100 000 10 000

GBP/USD 100 000 10 000

USD/CHF 100 000 10 000

USD/JPY 100 000 10 000

 12

Valoarea cheie pentru poziția deschisă, este suma de profit sau pierdere, ceea ce se poate face în
contul, în cazul în care în acest moment această poziție va fi închisă. Această valoare în continuă se
schimbă în funcție de aceste cursuri care există în prezent pe piață.
Participanți cu drepturi depline pe piața valutară FOREX sunt băncile comerciale mari și casele de
brokeraj, care efectuiează intens tranzacții la prețurile partenerilor lor comerciali, dar și oferă propriul
preț de piață. Deoarece acestea influențează în mod activ formarea prețurilor ratelor de schimb și
existența pieței în genere, ele sunt numite formatori de piață – market-makeri (market-maker, engl.).
Spre deosebire de market-makeri, traderul nu poate tranzactiona liber pe piață și oferi altor
participanți prețurile sale. Pentru a efectua tranzacția, el trebuie să încheie un acord comercial cu un
anumit market-maker.

5.6. Cont în marjă

După aceasta, traderul poate efectua tranzacții de vânzare/cumpărare la prețurile menționate în

acordul comercial. Evident, traderul nu poate tranzacționa cu ceilalți participanți ai pieței (cu care nu-a
fost încheiat un acord comercial).
Prin urmare, ieșind în piața valutară, traderul monitorizează două cursuri pentru fiecare pereche
valutară:
- cursul compus (compozit) – reprezintă toate prețurile care apar pe piață. Călăuzindu-se de acest
curs traderul observă tendința generală în piață;
- cursul comercial – este format din cotările market-makerului, cu care traderul a semnat un acord
comercial. Folosind aceste cotări, pot începe cumpărarea și vânzarea de valută străină.
Din punctul de vedere al traderului, market-makerul este un fel de punct de schimb foarte mare,
care este întotdeauna gata să cumpere / vândă o anumită monedă. Ca și punctul de schimb, market-
makerul profită de la operațiunile de schimb, stabilind prețuri diferite pentru tranzacții opuse. Astfel,
prețul de vânzare a valutei (Ask) este întotdeauna mai mare decât prețul de cumpărare (Bid). Diferența
dintre cele două prețuri este numit răspândire (engl. - spread). Atunci când piața se comportă agresiv și
sunt posibile mișcări brusce într-o direcție sau alta, market-makerul, în scopul de a se proteja de riscul
unei eventuale pierderi, mărește spradul. Când piața este calmă diferența între cele două prețuri este
redusă la minim și, de obicei, nu depășește 4-5 puncte.
În terminalele de tranzacționare înregistrarea cursului complet conține întotdeauna două cotări.
Cursul de schimb al monedei euro, de exemplu, ar putea arăta după cum urmează:
EUR / USD = 1.2467 / 1.2471
sau
EUR / USD = 1.2467 / 1.2472
Prima cotare în astfel de înregistrări este Bid, iar a doua Ask.
Contul de marjă este contul unei persoane, unei firme din banca comercială sau de brokeraj,
fondurile căruia servesc drept garanții în tranzactionarea în marjă. Altfel contul de marjă mai este numit
cont de tranzactionare, cont de depozit, depozit.
După cum s-a menționat deja, pentru a intra pe piață, e nevoie de a deschide un cont de marjă și
să-l completăm cu un depozit de securitate, care va servi drept asigurare pentru riscuri. În termenii
tranzacționărilor financiare, soldul contului de marjă se numește sold activ.
Știm că principala sursă de schimbare de echilibru a soldului activ este poziția de închidere. La
momentul închiderii, în funcție de rezultatul operației, o anumită sumă se deconteză sau se înscrie în
cont. Cu toate acestea, atât timp cât pozițiile rămân dechise, soldul activ reflectă doar foarte
aproximativ situația reală. Prin urmare, pentru a urmări starea contului la un moment dat, când poziția
 13

este deschisă, ne folosim de bilanțul de lichidare. Această valoare se calculează ca suma, care va fi în
cont, dacă la momentul dat toate pozițiile sunt considerate închise.
De obicei, când pozițiile sunt deschise, se mai monitorizează încă o valoare. Când are loc
deschiderea poziției, fiecare lot al ei blochează în soldul activ o anumită sumă (vezi tabelul 5.2).

Tabelul 5.2
Marjă pentru menținerea poziției

Instrumentul 1 lot standard 1 mini lot

Valuta $ 500 $ 50
Metale $ 500 $ 50
CFD $ 250 $ 25

Aceasta este așa - numita marjă de menținere a poziției (sau pur și simplu marja). În cazul
operațiunilor neprofitabile va fi utilizată pentru acoperirea eventualelor pierderi. Valoarea totală a
marjei implicate la menținerea tuturor pozițiilor, este numită marjă blocată. Această sumă nu poate fi
extrasă din cont, iar pe parcursul pozițiilor deschise nu este disponibilă pentru tranzacțiile ulterioare. O
altă valoare importantă, de care se ghidează la deschiderea pozițiilor suplimentare, este marja
disponibilă. Această valoare arată câte fonduri ale traderului sunt disponibile la moment. Marja
disponibilă este calculată prin următoarea formulă:

[marja disponibilă] = [echilibrul de lichidare] - [marja blocată]

Traderul trebuie să se asigure că marja disponibilă este mereu mai sus de zero. Momentul în care
marja disponibilă atinge acest nivel, înseamnă că agentul economic nu are destui bani pentru a menține
pozițiile sale, și brokerul poate închide pozițiile parțial sau definitiv. Un astfel de semnal de lipsă de
marja este numit margin-coll (margin call - engl.).

5.7. Ordinele

Activitatea pe piața financiară constă dintr-o succesiune de operațiuni monotone: cumpărare/

vânzare, vânzarea/cumpărarea, vânzarea etc. Traderul de succes, pe calea propriilor concluzii, precum
și ținând cont de propria experiență și intuiție, determină momentul în care, în opinia sa, cursul valutar
ales mai degrabă se va ridica decât va coborî, și face o tranzacționare – cumpără. În cazul în care cursul
a crescut într-adevăr, traderul așteaptă cea mai mare creștere a sa relativă, și în momentul în care, în
opinia sa, creșterea s-a „epuizat”, și curând va merge mai degrabă în jos, decât în sus, face operațiunea
deschisă opusă – de vânzare. Astfel el își consolidează profituril. În cazul în care moneda nu justifică
încrederea traderului și cade în jos, traderul, asigurându-se că aceasta este într-adevăr o cădere, de
asemenea efectuiază tranzacția de deschidere opusă – de vânzare.
Astfel el limitează pierderile.
În acest sens, trebuie să facem o distincție între conceptul poziției lungi (de durată) și poziției
scurte.
Poziția lungă este o poziție deschisă, în care a avut loc cu „poziția în sus”.
Poziția scurtă este o poziție deschisă, în care a avut loc vânzarea instrumentului. În argou această
poziție este numită „poziția în jos”.
Există mai multe strategii de tranzactionare: de exemplu, se permit pierderi mari (dar rare) și
câștiguri mici (dar frecvente). Sau, dimpotrivă, în caz de cele mai mici îndoieli privind corectitudinea
 14

direcției alese, închideți imediat poziția,iar deschizând-o cu succes, așteptați mișcarea maximă și puteți
fixa un profit bun.
Să examinăm unul din mometele-cheie ale comerțulului: încheierea tranzacției.
Toate tranzacțiile sunt efectuate prin intermediul comenzii brokerului sau altei persoane
responsabile pentru a comite o anumită operație. Având în vedere că lumea financiară este dominată de
terminologia engleză, astfel de comenzi se numesc ordine (order – engl. comandă). Există patru tipuri
de comenzi. Traderul folosește o comandă sau alta în funcție de strategia sa de tranzacționare, precum
și de situația în piață.
Cel mai popular și mai frecvent folosit este ordinul de piață (order market). Suntem deja
familiarizați cu el. Când am comandat brokerului „cumparati 1 mini euro”, atunci am dat brokerului
ordin. Aceasta înseamnă că brokerul va încerca să facă o afacere pentru noi, la cel mai bun pret, care
există în prezent pe piață. Ordinul de piață asigură efectuarea tranzacției, dar nu garantează un preț
concret al tranzacției, pentru că atâta timp, cât brokerul se ocupă de prelucrarea ordinului primit, piața
ar putea devia într-o parte: fie mai bună sau mai rea pentru noi.
În scopul de a garanta o tranzacție la un preț nu mai puțin decât un nivel anumit, clientul comandă
ordinul de piață (order market): „Cumpara un mini euro când prețul se va ridica până la 1.2632 sau mai
mult (aceasta înseamnă „sau mai jos”). Acest tip de ordin este de obicei folosit pentru a fixa profitul: la
deschiderea poziției traderul determină până la ce nivel maxim benefic prntru el se poate abate rata
valutei, înainte de a porni tranzacțiile, și dispune limita la acest nivel. Traderul nici nu trebuie să
monitorizeze constant piața pentru a oferi poziția de închidere la momentul potrivit.
Foarte similar cu ordinul limită este și ordinul stop (stop order). El arată astfel: „Cumpara 1 mini
euro când prețul se va ridica până la 1.2637 sau mai mult”. Acest tip de ordin este de obicei folosit
pentru a limita pierderile. El diferă de la ordinul limită prin faptul că tranzacția se face nu la preț
specificat sau mai bun, ci la cel mai bun preț, care va fi pe piață în momentul în care rata va ajunge la
nivelul specificat în ordin.
De remarcat faptul că ordinele expuse, dar neexecutate de limită si stop pot fi anulate. Astfel de
operațiune se întreprinde atunci când este necesară „mutarea” ordinului. De exemplu, dacă este pusă
limita la prețul de vânzare euro de 1.2657, iar apoi traderul a decis că moneda probabil va merge peste
acest nivel, atunci el va anula acest ordin și va expune limita de vânzare la 1.2682. Ordinele de piață
(market order) sunt executate imediat ce au intrat pe piață și, prin urmare, nu pot fi anulate.
Astfel , în poziția de deschidere, este rezonabil de a expune ordinul stop pentru a limita pierderile
potentiale, dacă rata de schimb se mișcă în direcția opusă celei așteptate, apoi ordinul limită, ce va
permite fixarea profitului înainte ca rata de schimb să se întoarcă și să pornească în direcția negativă
pentru poziția noastră.
Dar să nu uităm de ordinele active (așa se numesc ordinele expuse, dar încă neexecutate). Dacă
trimiți brokerului două ordine: limită și stop, și unul dintre ele a acționat, închizând astfel pozitia, al
doilea va rămâne activ. Adică el va funcționa numai în cazul în care prețul ajunge la un anumit nivel
determinat în acest ordin, și va iniția tranzacția care va deschide (și nu va închide) poziția.
O astfel de deschidere neplanificată poate avea un impact foarte negativ asupra echilibrului dvs
de tranzactionare. Pentru a evita această situație, este necesar de a anula ordinele de prisos după
executarea unui din cele două.
O soluție alternativă pentru această problemă poate fi plasarea comenzilor OCO (Order Cancel
Order – engl.), în loc de perechea de limită si stop. Orderul OCO cuprinde două ordine, fiecare dintre
aceste comenzi poate fi la fel și limită și stop. În momentul în care unul dintre ordine se execută, a
doilea ordinul este anulat automat.
 15

Fapte interesante

Cuvântul „dolar” provine de la cuvîntul „taller”, denumirea unei monede medievale, apărut pentru
prima dată în Cehia în anul 1519. În Germania de Jos și Danemarca ea era numită daller.
Britanicii au transformat această denumire în dolar. În coloniile americane nu exista propria
monedă. Cele mai populare monede erau peso, sau cum mai era numit – dolarul spaniol. După
declararea independenței, s-a decis să se înceapă producerea monedei naționale. Congresul a ales
denimirea de „dolar”, ea era populară printre oameni și nu conținea rădăcini britanice.
Inițial noul simbol al monedei era desenat cu litera U, iar peste dînsa – litera S. Treptat limită
inferioară a literei U a dispărut, și a apărut familiara pictogramă $. Când războiul civil a început, în anul
1862, pentru a finanța războiul, guvernul din Nord a decis să înceapă producția de bancnote noi. În
scopul de a proteja bancnotele împotriva falsificării prin metoda foto, s-a decis să se renunțe la culoarea
gri obișnuită și a face partea din spate (verso) a bancnotelor verzi. Oamenii au numit noile bancnote
„green backs” (spate verde – engl). Așa a apărut denumirea dolarului de „bacs”.

Bibliografia

1. Lege privind reglementarea valutară: nr. 62–XVI din 21.03.2008, în vigoare din 18.01.2009. In:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.127-130 din 18.07.2008;
Закон Республики Молдова «О валютном регулировании» №62-XVI от 21.03.2008, вступил
в силу с 18.01.2009 г. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.127-130/496 din 18.07.2008.
2. Lege cu privire la Banca Nationala a Moldovei: nr. 548-XIII din 21.07.95. In: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr. 56-57 din 12.10.1995;
Закон о Национальном банке Молдовы №548 - XIII от 21 июня 1995 г. In: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, nr. 56 – 57 din 12.10.1995.
3. Lege cu privire la lichidarea băncilor: nr. 550-XIII din 21.07.95. In: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, nr. 1 din 01.01.1996. Republicat: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.78-
81 din 13.05.2011; Republicat: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.110-113 din 02.07.2010.
Denumirea legii în redacția LP32 din 27.02.20, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 99-100
din 02.04.2020; în vigoare din 02.05.1020. [online] [citat 07.02.2022]. Disponibil
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=121164&lang=ro#
Закон о ликвидации банков: №550-XIII от 21.07.1995 г. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 1/2 din 01.01.1996; Переопубликован: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 78-
81 din 13.05.2011; Переопубликован: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.110-113 din
02.07.2010. Название закона в редакции ЗП32 от 27.02.20, Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
nr. 99-100 от 02.04.2020; введен в силу с 02.05.20. [online]. [citat 07.02.2022]. Disponibil:
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=121164&lang=ru#.
4. Lege privind Comisia Nationala a Pietei Financiare [Titlul modificat prin Lege nr. 129-XVI din
07.06.2007, in vigoare 06.07.2007]: nr.192-XIV din 12.11.98. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.117-126BIS din 14.08.2007, pag.3; Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.22-23/91
din 04.03.1999;
Закон Республики Молдова «О Национальной комиссии по финансовому рынку»
[Название изменено Законом №129-XVI от 07.06.2007, вступившим в силу 06.07.2007] №192-
XIV от 12.11.98. In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 117-126BIS din 14.08.2007, p. 3;
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 22-23/91 din 04.03.1999.
5. Галанов, В.А., А.И. Басов. Биржевое дело: Учебник. – М.: Финансы и статистика, 2000,
с. 68-76.
 16

6. Ce este Forex și cum poți câștiga bani din Tranzacții Forex. [online] [citat 25.02.2022].
Disponibil: https://admiralmarkets.com/ro/education/articles/forex-basics/ce-este-forex-cum-poti-
castiga-bani-din-tranzactii-forex
7. Что такое Forex. [online] [citat 24.02.2022]. Disponibil:
http://www.fxteam.ru/forex-library/fxteam-forex-library/what-is-forex/