1. 1.

ASPECTE TEORETICE PRIVIND ACTIVELE TOXICE ALE BĂNCII

COMERCIALE ȘI INFLUENȚA ACESTORA ASUPRA PERFORMANȚEI BANCARE

1.1. Definirea, particularitățile și clasificarea activelor toxice bancare

Activele bancare cu lichiditate scăzută au fost inițial numite active în problematice,

deoarece supraestimau bilanţurile instituţiilor financiare. Activele problematice devin toxice
atunci când nu pot fi vândute.
Un activ toxic este un activ financiar de calitate scăzută și risc ridicat, a cărui valoare
contabilă este mai mare decât prețul pieței. Prin urmare, acesta va fi foarte greu de vândut. Cu
alte cuvinte, este un activ nelichid.
Termenul de “activ toxic” este utilizat pentru anumite active financiare a căror valoare a
scăzut considerabil și pentru care nu mai există o piață de desfacere sau un cumpărător, care să
ofere un preț satisfăcător. Termenul, însă, a devenit larg cunoscut în perioada 2007 – 2011, din
cauza acumulării intense de instrumente financiare nesecurizate, acumulate în instituțiile
financiare (bănci de investiții) și datorită influenței pe care o au asupra piețelor financiare
internaționale. Valoarea proprietăților imobiliare care s-a depreciat din cauza condițiilor
economice instabile a creat dificultăți în estimarea prețurilor. Băncile și alte instituții financiare
erau dispuse să vândă activele la prețuri reduse, deoarece o depreciere majoră ar fi putut cauza
insolvența lor.
Termenul de „active toxice” a fost utilizat începând cu 2006, inventat de către Angelo
Mozilo, care a utilizat acest termen, pentru a descrie contractele ipotecare la nivelul anului 2006.
„ Împrumuturile nesecurizate sunt cele mai periculoase produse bancare la moment, și nu poate
fi altceva mai „toxic” decât aceste active emise fără acoperire”, a menționat Mozilo [].

Ele distrug treptat bilanţurile instituţiilor financiare, pierzându-şi valoarea Diagnosticul

activității bancare ca domeniu științific reprezintă un sistem de cunoștințe direcționat după cum
rezultă din figura 1.1.

1
 Studiul proceselor financiare și
Elaborarea noilor indicatori și Dezvoltarea metodelor și
economice, relațiile și
coeficienți analitici; tehnicilor științifice de analiză;
interdependența dintre ele;

Dezvăluirea oportunităților și Justificarea analitică a

perspectivelor de dezvoltare a deciziilor de conducere,
suportului analitic și planurile și previziunile
informațional și metodele sale economice și evaluarea
de prezentare; obiectivă a execuției acestora.

Figura 1.1. Direcționarea diagnosticului activității bancare

Sursa: elaborat de autor

Diagnosticul ca știință include teoria, principiile și metodele de organizare a proceselor

de diagnostic. Principiile diagnosticului activității bancare sunt:
Analiza diagnostic poate fi caracterizată, în principal, prin trăsăturile indicate în figura
1.2.
aprecierea situaţiilor analizate se face prin compararea rezultatelor
obţinute cu obiectivele previzionate pentru aceeaşi perioadă, cu
Caracterul post-
valorile normale ale funcţionării sistemului, cu nivelul mediu al
operativ
sectorului de activitate, cu rezultatele înregistrate în anii
precedenţi;

Abordarea cauzală a care alcătuiesc obiectul diagnosticului; esenţa analizei diagnostic

fenomenelor și constă tocmai în concentrarea asupra identificării şi evaluării
proceselor relaţiilor cauză-efect aflate la baza simptomelor pozitive şi
economice negative;

asigurat de recomandările cu care se încheie studiul de

Caracterul
diagnosticare şi a căror aplicare practică să asigure redresarea sau
anticipativ
ameliorarea performanţelor;

fundamentată atât pe complexitatea domeniului investigat cât şi

Complexitatea
aspectele multiple abordate în cadrul acesteia (juridice, tehnice,
analizei diagnostic
economice, financiare, etc.).

sunt caracteristici cu însemnătate pragmatică ridicată; o posibilă

neglijare a unor aspecte pozitive sau negative esenţiale pentru
Rigurozitatea și
domeniul analizat împreună cu cauzele reale asociate acestora este
obiectivitatea
în măsură să altereze iremediabil utilitatea diagnosticului şi chiar să
contribuie la amplificarea disfuncţionalităţilor constatate

Figura 1.2. Trăsăturile diagnosticului bancar

Sursa: elaborat de autor

2
 Analiza diagnostic trebuie să asigure investigarea băncii pe ansamblul, sau după caz, a
anumitor activități ale sale, în funcție de care să se poată stabili punctele forte și punctele slabe,
cauzele care stau la baza acestora și să se facă recomandări pentru înlăturarea punctelor slabe și
întărirea, în continuare a punctelor forte și extinderea acestora în alte domenii.
Astfel, cazurile în care apare necesitatea efectuării unui diagnostic pot fi împărţite în două
mari categorii, prezentate în figura 1.3.

banca se găseşte în dificultate, caz

în care scopul diagnosticului
constă în identificarea şi
remedierea disfuncţionalităţilor
instituției bancare şi prin aceasta a
lămuririi cauzelor care au condus
la această stare;
situaţia băncii este bună, scopul
diagnosticului fiind acela de identificare a
posibilităţilor de îmbunătăţire a
performanţelor şi alegerea celor mai
adecvate strategii de dezvoltare a
instituției bancare.

Figura 1.3. Cazurile efecturării diagnosticului financiar

Sursa: elaborat de autor

Diagnosticul și evaluarea stării financiare a băncii sunt elemente importante ale

procesului de management. Scopul efectuării diagnosticului instituției bancare este identificarea
poziției sale din punct de vedere al lichidității, rentabilității și solvabilității. Această analiză
permite identificarea zonelor cu probleme ale băncii și oferă posibilitatea implementării în timp
util a unui set de măsuri care să le înlăture și să îmbunătățească starea financiară.
Potrivit practicilor existente un diagnostic eficient urmează a fi efectuat în șase etape,
prezentate în figura 1.4.

3
 Documentarea preliminară

Identificarea aspectelor semnificative pe bază multicriterială;

Evidențierea cauzală a diferitelor funcționalități;

Realizarea cauzală a principalelor puncte forte;

Determ inarea potențialului de viabilitate și a intensității necesității restructurării strategice a

băncii;

Formularea recomandărilor strategico-tactice.

Figura 1.4. Etapele diagnosticului bancar

Sursa: elaborat de autor

,,Documentarea preliminară” asigură obținerea și sitematizarea unui ansamblu de date, pe

gupe, cum ar fi scurta prezentare a băncii, dinamica activității instituției bancare, cu gruparea
indicatorilor ce caracterizează această dinamică în indicatori cantitativi și indicatori calitativi,
caracterizarea nivelului etnic și tehnologic al băncii, caracteristicile tehnice ale sistemului de
management, sitematizate pe mai multe subgrupe, cum ar fi structura organizatorică, sistemul
informational, sistemul decisional, sistemul metodologic.
După nivelul de decizie managerială, pentru a servi în mod eficient la formularea
judecăţilor de valoare şi la fundamentarea strategiei băncii, diagnosticul poate fi particularizat pe
diverse trepte de interes managerial, prezentate în figura 1.5.

Diagnostic al rezultatelor

Diagnostic al acțiunilor tactice

Diagnostic al strategiei întreprinderii

Diagnosticul reusrselor

Diagnosticul politicilor întreprinderii

Figura 1.5. Tipurile diagnosticului bancar după nivelul de decizie managerială

4
 Sursa: elaborat de autor

În concluzie putem afirma că diagnosticul activității bancare presupune așadar unele

judecăți asupra sănătății financiare a băncii, punctelor forte și punctelor slabe ale gestiunii
financiare, prin care se pot aprecia ricurile trecute, prezente și viitoare ce decurg din situația
financiară și soluțiile pentru diminuarea riscurilor și îmbunătățirea rezultatelor. În cadrul analizei
situației activității bănciii efectuarea diagnosticului poate furniza date utile care să stea la baza
fundamentării unei strategii economice.

1.2. Cauzele apariției activelor toxice la banca comercială

Diagnosticul ca studiu sitematic și metodic al informațiilor contabile și financiare privind

instituția bancară pentru a-i cunoaște situația financiară și a-i înțelege evoluția, folosește, în
cadrul metodologiei generale, o serie de instrumente și mijloace specifice adaptate scopului
urmărit de utilizatorul intern sau extern al diagnosticului financiar.
Cele mai frecvente metode utilizate în efectuarea diagnosticului stării financiare a băncii
sunt prezentate în figura 1.6.

Compararea situațiilor financiare

Metoda de analiză prin rate

Metoda analizelor specifice

Utilizarea instrumentului informatic

Figura 1.6. Metodele diagnosticului bancar

Sursa: elaborat de autor

Compararea constituie prima treaptă a metodelor diagnosticului financiar, permite

utilizatorilor să compare informațiile din conturile anuale în timp pentru a extrage tendința
privind poziția financiară și performanțele băncii, precum și în spațiu cu unități similare.

5
 Bilanţul contabil poate să-şi îndeplinească rolul important ce-i revine în procesul
conducerii numai în măsura în care îndeplineşte anumite condiţii sau cerinţe identificate în figura
1.7.
Reflectarea realităţii privind elementele de activ şi de pasiv existente la dispoziţia
societăţii bancare constituie condiţia fundamentală pe care trebuie să o îndeplinească
bilanţul. În acest scop, este necesar ca operaţiile economice să fie înregistrate integral,
1 corect şi la timp, pe baza documentelor justificative în care au fost consemnate;

Bilanţul contabil trebuie să prezinte datele după un sistem unitar, după aceleaşi norme
metodologice în vederea aprecierii corecte şi comparative a activităţii şi pentru
2 centralizarea datelor la nivelul direcţiilor din cadrul băncilor centrale;

Respectarea metodologiei de determinare a indicatorilor, în vederea redării corecte, atât

a aspectelor pozitive, cât şi a celor negative din activitatea desfăşurată de unităţile
bancare, ceea ce permite luarea deciziilor corespunzătoare care să înlăture deficienţele
3 constatate;

Întocmirea şi prezentarea la termenele stabilite constituie o altă condiţie pentru bilanţ,

prin intermediul căreia se asigură conducerea, controlul şi analiza activităţii
desfăşurate, în mod operativ şi eficient, precum şi o centralizare a datelor la termenele
4 prevăzute.

Figura 1.7. Metodele diagnosticului bancar

Sursa: elaborate de autor în baza sursei 13, p. 87
Oglindind mijloacele şi resursele băncii, bilanţul contabil reflectă, cu ajutorul conturilor,
respectiv al indicatorilor pe care îi conţine, funcţiile îndeplinite de bănci în cadrul economiei
naţionale. Funcţiile bilanţului contabil: