Analiza economico - financiara

1. Obiectul analizei: economia entitatilor; studierea indicatorilor, factorilor, rezervelor de imbunatatire,

cauzelor, conditiilor AEF a entitatii. Componentele: indicatorii, factorii, rezervele interne, resursele si
nivelul de folosire a lor.

2. Metoda compararii permite de a caracteriza fenomenul studiat prin prisma altor fenomene sau

procese; studiaza schimbarile ce au loc in obiectele si fenomenele studiate, caracterul si tendintele
dezvoltarii lor. Feluri de comparare:
 compararea marimilor efective cu cele de plan ale perioadei analizate; se aplica la efectuarea
controlului si aprecierii indeplinirii planului;
 compararea marimilor efective cu cele normate; se aplica pentru efectuarea controlului asupra
consumurilor, pentru a evidentia economia sa asupra consumului de resurse, pentru a aprecia eficienta
utilizarii lor in productie;
 in timp: se raporta cu datele din alte perioade anterioare;
 in spatiu: rezultatele entitatii se compara cu cele ale altor entitati din aceeasi ramura sau profil de
activitate;
 mixte: se compara atit in timp cit si in spatiu;
 cu rezultatele mai bune;
 cu caracter special.
Rezultatul comparatiei se arata-n valori care ilustreaza masura-n care situatia efectiva a fenomenului se
abate fata de nivelul aplicat:
 abatere absoluta A1(efectiv)-A0(baza) = dA1;
 variatie relativa (A1/A0)*100;
 abatere relativa (A1/A0)*100-100.

3.  Metoda gruparii ordoneaza fenomenele economice pe grupuri omogene conform variatiei unuia sau
mai multor caracteristici. Alegerea caracteristicii de grupare se face in functie de scopul cercetarii si de
esenta fenomenului.
Se folosesc gruparile:
 analitice: construite dupa unu (gruparea dupa indicatorul factorial ca productivitatea muncii, dupa
indicatorul rezultativ ca volumul productiei fabricate) sau mai multe criterii numita combinata (influienta
indeplinirii planului volumului de vinzari asupra indicatorilor rezultativi).
 structurale: studiaza componenta obiectului indicatorului, personalului pe categorii / pe profesii,
entitatilor dupa nivelul de indeplinire a planului la indicatorul analizat.

4. Metoda diviziunii, ca procedeu este trecerea de la general la particular, de la intreg la parte

componenta. Rezultatele indicatorilor se descompun pentru a asigura aprofundarea cercetarilor, a
examina partile componente. Aceasta metoda determina contributia fiecarui element la formarea,
dezvoltarea si abaterea totala a fenomenului analizat.
Diviziunea se efectueaza:
 dupa timpul de formare a rezultatelor;
 spatiu;
 elemente componente.
Modelul general de reprezentare a diviziunii ca suma elementelor: F = f1+f2+...+fn
Cota parte a fiecarui element: Cp = (fi/F)*100.