Proiect Diploma Amenajarea Padurilor

CAPITOLUL I.
SITUAŢIA TERITORIAL-
ADMINISTRATIVĂ
1.1. Elemente de identificare a fondului forestier

U.P. VIII Zamostea este situată în Podişul Sucevei, în bazinul mijlociu al
Siretului, pe partea dreaptă tehnică a acestuia, relieful predominant fiind lunca
şi dealurile cu pante domoale.
Principalele căi de acces în teritoriul U.P. sunt reprezentate de şoselele
Suceava – Zamostea – Siret şi Suceava – Grăniceşti – Siret.
Declaratǎ rezervaţie naturalǎ în 29 octombrie 1973, Zamostea Luncǎ se aflǎ
situatǎ pe malul drept al râului Siret, la 12 km nord de drumul naţional Suceava
– Dorohoi, drum ce trece prin comuna Zvorîştea şi are o suprafaţǎ de 111,4 ha.
1.2. Vecinătăţi, limite, hotare ale U.P.VIII ZAMOSTEA
Tabelul 1
Puncte Limite
cardinal Vecinătăţi Hotare
e Felul Denumirea
U.P. IX artificial Drumurile judeţene Lunca – Siret şosele, limita
Nord Zăvoaiele e (DP001) şi Lunca – Talpa (DP008); fondului
Siretului naturale limita pădurii forestier
Drumul judeţean Lunca–Siret şosele, limita
U.P. IX artificial
(DP001); fondului
Est Zăvoaiele e
limita pădurii; forestier, malul
Siretului naturale
un braţ secundar al Râului Siret apei
O.S. Pătrăuţi artificial Drumurile judeţene Grămeşti – şosele, culme,
Sud U.P. VII e Calafindeşti şi Tăuteşti – Dorohoi; limita fondului
Zvoriştea naturale culmea Zamostea; limita pădurii forestier
artificial Drumul european Grămeşti – Siret
Vest O.S. Marginea şosea
ă (DP011)
24
1.3. Trupuri de pădure (bazinete) componente
Fondul forestier ce corespunde U.P. VIII Zamostea este constituit din 10

trupuri distincte, localizate în 5 bazinete, după cum se redă în tabelul 1.3.1.
Tabelul 2.
Distanţa în km
Comuna până la...
Denumirea Gara
(oraşul)
Nr. trupului de Parcele Suprafaţ CFR Gar
a [ha]
în raza
crt. pădure sau componente de Com a
căreia se
bazinetului destinaţie Ocol . CF
află
R
Trupuri
1 Calafindeşti 1 – 8, 10, 83D 314,5 Zamostea Suceava 28 5 34
2 Corpaci 9, 12 12,0 Zamostea Suceava 28 5 34
13 – 39, 63D, 64D,
3 Zamostea – deal 1040,2 Zamostea Suceava 28 5 34
69D, 82D
40 – 62, 65D,
4 Zamostea – luncă 686,6 Zamostea Suceava 28 5 34
66L
5 Siret 67, 68 8,9 Siret Suceava 41 1 47
6 Bălcăuţi I 73 2,6 Bălcăuţi Suceava 36 4 42
7 Bălcăuţi II 74 9,5 Bălcăuţi Suceava 36 4 42
8 Bălcăuţi III 75 7,4 Bălcăuţi Suceava 36 4 42
9 Bălcăuţi IV 76 2,3 Bălcăuţi Suceava 36 4 42
10 Verlope 78, 79 42,7 Siret Suceava 36 4 42
Total - 2126,7 - - 28 5 34
Bazinete
1 Pârâul Verehia 1 – 10, 12, 83D 326,5 Zamostea Suceava 28 5 34
13 – 39, 63D, 64D,
2 Pârâul Baranca 1040,2 Zamostea Suceava 28 5 34
69D, 82D
40 – 62, 65D,
3 Siret 729,3 Zamostea Suceava 28 5 34
66L, 78, 79
4 Pârâul Mic 67, 68 8,9 Siret Suceava 41 1 47
5 Pârâul Mare 73 – 76 21,8 Bălcăuţi Suceava 36 4 42
Total - 2126,7 - - 28 5 34
Rezervaţia Zamostea este cuprinsă în cadrul trupului de pădure

Zamostea luncă şi în alcătuirea ei intră următoarele parcele şi
subparcele:u.a.53(53A,53B,53C,53D,53E),u.a.56(56A,56B,56C,56D,56E),u.a.5
9(59A,59B,59C,59D,59E,59F,59G,59H,59I,59J),însumând o suprafaţă totală de
111,4ha.
24
1.4. Administrarea fondului forestier
1.4.1. Administrarea fondului forestier proprietate publică a

statului
Fondul forestier proprietate publD,ică al U.P. VIII Zamostea este

gospodărit de Direcţia Silvică Suceava, din cadrul Regiei Naţionale a
Pădurilor, în cadrul O.S. Adâncata.
1.4.2. Administrarea fondului forestier proprietate privată
În cadrul U.P. VIII Zamostea, în cursul deceniului trecut, s-a retrocedat

către foştii proprietari o suprafaţă de 97,6 ha de pădure. Dintre acestea, 21,6 ha
s-au retrocedat către persoane fizice conform Legii 18/1991 (tab. 1.4.2.1.), iar
restul de 76,0 ha au intrat în proprietatea unor persoane fizice sau juridice în
conformitate cu prevederile Legii 1/2000 (tab. 1.4.2.2.)
Administrarea fondului forestier proprietate privată se face de către
proprietari, în regim silvic, conform Codului Silvic.
1.5. Utilizarea fondului forestier
Din totalul de 2126,7 ha ale U.P., pădurile şi terenurile destinate

împăduririi sau reîmpăduririi însumează 2054,3 ha, rezultând un procent de
utilizare de 96%.
Categoriile de folosinţă forestieră sunt redate mai jos, în tabelul 2.4.2.1.,
cu precizarea că simbolurile utilizate sunt cele din EFF (Evidenţa Fondului
Forestier).
24
Utilizarea fondului forestier Tabelul 3.
Nr. Suprafaţa [ha]
Simbol Categoria de folosinţă forestieră
crt. Totală Gr. I Gr. II
1. P. Fond forestier total 2126,7 - -
1.1. P.D. Terenuri acoperite cu pădure 2041,5 159,9 1881,6
Terenuri care servesc nevoilor de
1.2. P.C. - - -
cultură
Terenuri care servesc nevoilor
1.3. P.S. 19,0 - -
de producţie silvică
Terenuri care servesc nevoilor de
1.4. P.A. 50,7 - -
administraţie forestieră
1.5. P.I. Terenuri afectate împăduririi 12,8
1.6. P.N. Terenuri neproductive 1,5 - -
Terenuri scoase temporar din fondul
1.7. P.T. - - -
forestier şi neprimite
1.8. P.O. Ocupaţii şi litigii 1,2 - -
1.6. Organizarea administrativă

(districte, brigăzi, cantoane)
District Canton
Suprafaţa
Nr Parcele componente
Nr. Denumirea Denumirea [ha]
.
REZERVAŢIA NATURALĂ ZAMOSTEA LUNCĂ SE GĂSEŞTE
ÎN CADRUL DISTRICTULUI ZAMOSTEA LUNCĂ
19 Grămeşti 1 – 5, 67, 68, 73 – 76, 78, 79 268,9
Zamostea 20 Buda 57 – 62, 66L% 157,6
1
Luncă 21 Lunca 47, 50 – 56, 66L% 265,7
22 Pichet 40 – 46, 48, 49, 66L% 259,8
Total district 5 952,0
Drumuri forestiere 63D, 64D, 65D, 69D, 82D, 83D 9,7
TOTAL U. P. VIII Zamostea 2126,7
Organizarea administrativă prezentată (situaţie valabilă la începutul anului

2005), se consideră că satisface în mod corespunzător nevoile de gospodărire
ale U.P. VIII Zamostea, nefiind necesară o modificare a ei.
24
CAPITOLUL II. STUDIUL CONDIŢIILOR
STAŢIONALE
2.1 Geologie-Litologie
Din punct de vedere fitologic zona Siretului face parte din sistemul
cuaternar. seria holocen si pleistocen, etajul sarmatia.
Pleistocenul cuprinde terasa superioară râului Siret format din pietrişuri
cu eiemente carpatice, urmate de nisipuri şi acoperite de depozite loessoide.
Terasele formeaza doua nivele: una superioară (+60 m altitudine relativă)
foarte fragmentată şi terasa nivelului inferior (+10 m altitudine relativă) este
aproape neântreruptă şi uneori cu laţimi foarte mari.
Holocenul cuprinde albia majoră a râului Siret, albie foarte largă, este
formata din pietrişuri şi nisipuri atribuite Holocenului superior.
Sedimentele de suprafaţă sunt reprezentate de depozite cuaternare de
terasă (luturi §i argile) groase de 3-4 m, cantonate pe depozite sarmatiene
(marne argiloase şi argile eu intercalaţii de nisipuri şi gresii micacee).
Prezenţa acestor substanţe îngreunează drenajul intern, favorizând apariţia
proceselor de hidromorfism (gleizare §i pseudogleizare) in profilul de sol.
Substratul litologic este considerat in mod justificat ca un component de
baza al staţiunii cu rol determinant in structura reliefului şi mai ales în
formarea şi însuşjrile solului. Raporturile dintre locuri şi relief se exprimă în
special prin varietatea formelor de eroziune diferenţiată a rocilor şi care
depinde de compoziţia lor mineralogică, de tipul genetic de rocă şi de modul
lor de formare. Astfel în teritoriul studiat (Rezervaţia Zamostea) rocile
sedimentare (argile, nisipuri, luturi, loessuri etc.) sunt mult mai uşor de erodat
în condiţiile climatului temperat dând naştere la forme de relief domoale,
negative, cu abrupturi în lungul văilor, forme clastocarstice.
24
Un alt factor deosebit de important îl constituie vârsta rocilor care ne dă
indicaţii asupra transformărilor diagenetice şi metamorfice suferite de acestea.
Rocile tinere, de vârstă cuaternară sunt în general friabile şi mult mai uşor de
erodat (Târziu, 1977).
Pe rocile sedimentare necoezive şi moderat coezive procesul de
solificare înaintează repede şi rezultă soluri cu profile groase, adânci.
După compoziţia mineralogică şi chimismul global al rocilor din
cuprinsul U.P. VIII Zamostea se încadrează în tipul rocilor bazice şi
intermediare care predomină.La acest caracter a determinat procesul de
podzolire a solurilor în special al celor formate din arborete pure de cvercinee,
în schimb procentul ridicat de marnă şi argile favorizat din plin procesul de
pseudogleizare care este pe piatouri.
Rocile de solidificare avand duritate scazută au favorizat dezvoltarea
solurilor profunde şi lipsite ,sau cu foarte puţin schelet.
24
2.2. Geomorfologie
Teritoriul studiat se află în Podişul Sucevei ,subunitate geomorfologică a

Podişului Moldovenesc cu aspecte biopedologice cu afinităţi mai apropiate de
specificul Europei Centrale decât al celei estice - (Geografia Romaniei -vol IV -
Regiunile pericarpatice). Aspectul general geomorfologic se prezintă sub forma
unei regiuni de dealuri cu structura orizontală monoclinală sau slab cutata,
dezvoltate pe cuverturi neogene de platformă, cuprinzand podişuri structurale-
erozive, monoclinale cu fragmentare deluroasă, cu vai largi insoţite de terase cu
intense procese actuate în special alunecări. Eroziunea foarte activă pe bazinul
hidrografic, formarea depresiunilor subsecvente, a treptelor sculpturale laterale
si a înseuărilor apare ca o caracteristică importantă alături de relieful de coastă,
pe fruntea cărora domină intense procese de alunecări şi surpări de terenuri.
Prin eroziunea fluvială şi procese de pantă care au avut loc în pliocen-
cuaternar, câmpia structurală iniţială a fost fragmentată în mai multe subunitaţi,
ocolul silvic situându-se pe cea a Dragomirnei.
Platformele de denudaţie sau de eroziune nivelate prin eroziune şi
acumulare datorită apelor curgătoare reprezintă suprafeţe larg ondulate, cu
înalţimi în pantă lină, pe alocuri cu martori de eroziune mai semeţi, cu văi
erodate şi saline (Tarziu,1997). Altitudinea punctelor extreme în care se
situează pădurile U.P.-ului sunt 180 m (parcela 62) si 510 m (parcela 20).
Altitudinea medie se situează în jurul valorii de 380 m pentru trupul de pădure
Zamostea - Deal si 185 m pentru trupul de pădure Zamostea - Lunca.
Unităţile de relief predominante sunt:
Versantul - 69%;
Lunca - 30%;
Platourile - 1%.
2.3. Hidrografie – Hidrologie
24
Terenul studiat se afla în bazinul hidrografic superior al râului Siret.
Reţeaua hidrografică este tributară râului Siret .U.P. VIII Zamostea are un
regim hidrologic continental, predomină alimentarea pluvială exprimată prin
ape mai de primavară şi viituri pluviale intense în timpul verii şi toamnei.
Râul Siret ,ca principal coleetor al întregii reţele hidrografice are un
traseu destul de meandrat şi domol, cu dese schimbări ale albiei în decursul
timpului.
Dovada o constituie meandrele de pe actuala luncă şi de pe terasele de
luncă de pe ambele maluri, panta de scurgere a râului de 0,5% şi un debit mediu
multianual pe o perioadă de 30 de ani de 12,7m. /s.
Principalii afluenţi ai râului de pe teritoriul U.P.-ului sunt Părăul
Baranca şi Părăul Verehia (Suprafaţa de 36 kmz şi Lungime de 12 km - dupa
Geografia Apelor Romaniei de I Ujvarii 1972). Părăul Baranca izvoraşte din
pădurea cu acelasi nume, tranziteaza comuna Zamostea pe direcţia S-N şi
pădurea pe direcţia Zamostea Luncă pe direcţia V-E, vărsându-se în râul Siret
printr-un vechi meandru. Părăul Verehia tranzitează comuna Zamostea pe
direcţia V-N şi trupul de pădure Zamostea Deal, vărsându-se în râul Siret prin
partea de N a comunei Zamostea. Scurgerile de suprafată constituie aspectul cel
mai vizibil, reprezentat prin mici denivelări cu orientare spre vechile cursuri de
apă sau spre micile gârle cu regim vernal. Aceste forme de nanorelief negativ
au un perimetru de formare şi se adâncesc treptat spre zonele de debranşare, fără
însa de a atinge mai mari de 0,5 - 0,7 m. Principala funcţie a acestora este de a
elimina excesul de apa din primăvară şi uneori pe cel din perioadele mai
abundente din sezonul de vegetaţie. Ele au o orientare generala S-E, impusă de
direcţia de scurgere a luncii. Principala sursa de aprovizionare a pânzei de apa
freatică o constituie izvoarele laterale de coastă şi precipitaţiile atmosferice.
Se mai remarcă: nivelul în general ridicat al apelor freatice (care de regula
influenţează profilul de sol) însă variabil ca urmare a substratului litologic,
diferit ca textură şi permeabilitate; circulaţia laterală lentă a apei, prezenţa a
numeroase bălţi, unele cu apa permanentă ,allele care seacă în timpul verii
Pânza de apă freatică este la o adâncime de 50 - 200 cm de suprafaţa solului,
24
fiind mai legată din cea din vechile cursuri de apă părăsite (privaluri) decât cea
a râuiui Siret (3 -4 m diferenţa de nivel)
Scurgerea din timpul iernii este cea mai redusă din timpul anului datorită
epuizarii apelor subterane şi a fenomenului de ingheţ .
Ploile torenţiale întense, relieful fragmentat şi depozitele aluviale afânate
favorizează eroziunea intensă şi face ca turbiditatea apelor să fie mare.
Mineralizarea apelor în rami este limitată. Debitele sunt foarte variabile
de la un anotimp la altul, cele maxime înregistrându-se primăvara când produc
inundaţii; unele pâraie în cursul lunilor secetoase de vară rămân fără apă.
În urma creării lacului de acumulare de la Vârful Câmpului, pe râul Siret a fost
afectat trupul de pădure Lunca dezafectându-se cca 15 ha din suprafaţa ei totală.
De asemenea apele Siretului se vor ridica cu cca 2 metri deasupra terenului, iar
şanţul de contur proiectat în vecinatatea barajului care urmează sa realizeze un
drenaj al eventualelor infiltraţii din loc pe sub dig, va produce unele tulburări
temporare în funcţionarea drenajului intern al luncii de pe malul drept al
lacului. Umiditatea atmosferică din sezonul de vegetaţie va creşte de la 70 -
80% la 95 - 99%.
Riscul formării straturilor de furtună este mai ridicat , iar vânturile în
deplasare vor lovi dealurile Siretului, creând presiuni ascendente mari.
Cu toate că în prezent trupul de pădure Zamostea-Luncă a suferit unele
transformări datorită acestor lucrări hidrotehnice pe râul Siret, ca sistem
dinamic ce este, îşi va crea sisteme convenabile şi ecologice de drenaj
adaptându-se la noua situaţie.
.
24
24
24
2.4. Condiţii climatice
Elementele climatice alături de cele edafice constituie principalele

componente ale staţiunilor forestiere şi care condiţionează existenţa şi
răspandirea speciilor de plante şi animale, respectiv a biocenozelor.
Datele meteorologice au tost înregistrate la staţia meteorologică Suceava
(situată la altitudinea de 325 m).
2.4.1. Regimul termic
Temperatura medie lunară (in grade Celsius) este redată în tabelul

urmator:
Tabel 4
Temperaturile medii lunare
VtotlQ
ULUUU Lunile anului Anual
Suceava
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
-5,0 -2,7 1,0 7,7 13,8 17,1 18,1 18,3 13,9 8,5 1,3 -2,3 7,40
Au fost luaţi în calcul următorii indicatori:

- amplitudinea medie termică anuală: 22,7U C
- temperatura maximă absolută: 38,5° C (17.08.1952)
- temperatura minimă absolută: -31,0° C (20.02.1954)
Temperatura medie pe anotimpuri şi perioade de vegetaţie:
- primăvara 7,5 °C - toamna - 7,9 °C
-vara 17,8 °C -iarna - 2,7 °C
Perioada bioactivă (temperaturi medii diurne egale sau peste 0 °C):
- începutul perioadei bioactive -09.03;
- sfârsitul perioadei bioactive -03.12;
- durata medie a perioadei bioactive 266 zile;
- suma temperaturilor medii diurne egale sau peste 0 °C-2900 °C.
24
Perioada de vegetaţie (temperaturi medii diurne egale sau peste 10 °C):
- începutul perioadei de vegetaţie 27.04;
- sfârsjtul perioadei de vegetaţie 06.10;
- durata medie a perioadei de vegetaţie - 169 zile;
- suma temperaturilor medii diurne egale sau peste 10 °C - 1300 °C.
Îngheţurile:
- primul îngheţ 10 octombrie;
- ultimul îngheţ 15 aprilie.
Cea mai scazută temperatură a ultimilor ani este - 9,9 °C (ianuarie 1987).
Cea mai ridicată temperatură medie este de 20,9 °C din anul 1995 luna iulie.
După media anuală eel mai friguros an a fost 1996 cu o medie de 6,24 °C (sub
cea medie lunară de 7,6 °C), iar cel mai călduros an a fost 1990 cu o medie
lunară de 9,38 °C, mai mare decât temperatura medie lunară de 7,6 °C.
Anul 1985 se remarcă prin cea mai mică sumă a primelor 3 luni - 22,6 °C,
apoi urmează 1987 cu - 17,3 °C. Anul 1990 are un final al ultimelor 3 luni
foarte călduros pentru aceasta perioada cu o sumă a temperaturilor pozitivă de
13,6 °C. În ultimii 17 ani s-a depăşit temperatura medie lunară multianuală de
10 ori (in 8 ani) înregistrându-se valori sub media lunară multianuală de 7 ori.
Media a fost depaşită cu 1,78 °C înregistrându-se valori sub medie de 1,34 °C.
Analizând tabelul nr. 5 privind temperaturile medii la sol din perioada
1993 - 1997 observăm o strânsă corelaţie între temperatura la sol şi cele ale
anului. Astfel cea mai mare temperatură medie anuală s-a înregistrat in 1990,
care coincide cu cel mai călduros an. Temperatura medie anuală, cea mai mică
la sol s-a înregistrat in anul 1987, care nu coincide cu cel mai friguros an 1985.
Anul 1990 are un început şi un sfârşit foarte călduros pentru această
perioadă, înregistrând o temperatură la sol în primele, respectiv ultimele trei
luni ale anului de 15,9 °C cu o medie pe cele 6 luni de 2,65 °C. Anul 1995, unul
din cei mai calzi ani, se deosebeşte de ceilalţi prin temperaturi foarte ridicate,
24
24
2
a
a.
**■'
r^
^
i™
n^ o00 o o o o ooo 3^.

O o o O o o o o O o o O O
o o o oo H
O o o NO o o 00 00 00 00 oo oo 00 00
o o
—i -4 ON Ul 4*. UJ to 1—» 00 ~4 ON Ul 4* UJ to I—*
ft)
5" Jfc<
,r
CX
2.
to 1 Ul
,L
I
+
1 1 I 1 1 I 1 1 i 1
►L i UJ JLi
9
I
UJ Ul
ON UJ to o o oON o UJ Ul
p
>—» o o
i—*
O ui ON o O to to ON to UJ to to to UJ
1—»
+
to + + + 5^
to
J o ON to
! to
o00
1 1 UJ 1 1 1
i i (-H
UJ 4^ UJ to -4 4s. to Ul to H—4
o o
►-*>
â 4^ "UJ ON to "o ON UJ UJ "UJ ON u» 00 to to UJ UJ
o
-3 ■a
»1;
+ + o+ + + + + + + + + + oUJ+ + + +
i i 1 i )—H •-J
j~4
oON *>
UJ tO UJ to 4^ O u» to ON U1 i—> UJ 4i» 1—' UJ n* •
"-4 UJ ON
- O 00 Ui -o. UJ -4 oo UJ -4 o UJ 4i to o o■v P
&
^_
+ + + + + + JO+ + + + + + + + + + + + + + 00
j~4
J= a ps <
O J> j-4 J30 j-4 J50 j~4 JO j3\ ■P 00 ^-4 JO Ul 0\
V "o "- !
"■-4 "to "u\ "UJ "-J "o "o "ui "o "UJ "to "o "oo "to "-4 "4- "oo
NO
+ + + + + + + + _) + + +
4- 4- -1- 4- O- 4- -}_ 4- NO
UJ to UJ Ul JON JS> J> Ui lX> 1—t

-
UJ UJ UJ to KJX JN) UJ Ul 4^- UJ
<! ^.
o ^^ o o 1
00 "ON to "o "-4 1—» "ui UJ ON UJ "UJ UJ ON 00
n grade
'
+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + <
4-
J-4 JO po J-4 oo
p\ ^
00 J3N <1 ON J3N Ul ON -J U\ Ul ON o oo
"■o "ul
V
--J to "-O "o h—* O "■-4 00 -O -O to lj\
— '—* "o ON
o
1—A
CD
X/i
+ to+ + + + + + + + + + + + + + + + + + +
> (—* >—» <
h—* >—i H^ i-™i ta_i ——i tan. i—rf f—i
to to to i~*
J—~ t—* j~—*
p> JO
J° "oo & o
h—*
oo •^1 © -4 JO -4 00 00 t/l -4 ^4 JON 00 ^4 ^4
Corn
M
— "to
>- ON "NO 1-1 1—1
!—' o
"ui Ul -4 ^4 l_J 00 U) "UJ to UJ
T'l
+
I—1 +
►—* +
►—'
+
1—1 +
L~—1
+
>—I
+
h~■* +
>—-* +
to +
1—* +
¥--------' +
h—*
•+ +
to +
1—1
+ + *—*
»—_>
+ taa-i
+
H—' +
1—* < Sv
„,
~o oUJ oUJ !«—»
GO 00 00 -o. ~4 00 JO 1—1 -O. 00 00 00 00 ON ON 00 ON a;
J
t""t'
o f5'
UJ -4 to ON to -4 "o ON Ui o --a to Ul Ul i—i
' -4
"■
s
+ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + CD
"—* )—-
^1 r—• l_1 | ■_—t _1 H—i |M p—4 h—» l>—i 1—- i_M j—* t—- 1—1 >•—i H—i
WW
---------
X 3
UJ Ul h—i
JSJ JNO UJ ■-4 to to UJ to UJ 4^ V\ 4^ to Ul 4^ ON UJ
o "o o o o
O "oo to ON 4i ON 00 oo UJ O ON -~4 ~4 Ul Ul ^3
fii-
+
00 +
00 +
00 +
ON +
00 + +
NO -J +
o00
+
00 +
00 +
o4^
+
o00
+N
O +
-4 +
-4 +
^4
i
J3> +
00 +
NO +
O
X
sp
'-' 1-1
o 3
Ul 00 ■—'
4*. to ON 00 Ui Uh UJ ON "-4 oo 00
CD
CD
+ + 1
+ 1 I
+ ! + + + + i
+ + + + + + +
i° V K
"uj UJ "-4 "to "UJ "ON "oo "oo "oo "to "ui
anual
2,0
2,7
3,2
3,3
2,2
3,7
0,9
"o
t Ul i to P <
"to \s\
! tb
i t 1 1 t-H ON *~«^
-0,4
-4,8
+0,5
+3,7
-3,2
+2,4
+0,6
-2,7
-3,0
-2,3
"oo "UJ
"oo V "oo o SiJ
JSJ "- "o £5^
4
"~~i
J-J p\ >
CO J30 --4 ON JXI JO -J 00 j-4 JO -4 j-4 ON ^j UN J50 j-4 j-4 ■tex
Vi
"o "o
V "to
"o "to
V "UJ "ui "UJ "oo
V "o "o e
"<-ft "ON N-* "-J. "to
o 4-
o o
o B.
ON 00 00 4^ ON ■~J 00 u< o Ul Ul
24
^
24
;;; <'
p., p
5
X!
ft;
ST
3'
-
SO
o
CO
CD
G,
t/J
<t
C
An/luna niA
a
X
X
>a
<
<
<
<
M
c
1983 12,8 20,5 21,3 -4,7 9,74
©
JO ©
"UJ
"ON
"oo
JO
"ui
to
p
"o
p
i
p
■
-3,2 8,0 20,1 19,7 15,7 10,2 7,97

o oo
"ON
4^
"to
ON
"w
00
p
•■s
i
i
-3,4 10,3 19,1 20,8 21,3 14,1 8,2 -0,2 8,66
"o
o oo
KM
V
i—>
11,5 20,2 18,7 21,4 23,3 17,0 7,7 8,94

ON
00
"UJ
jb.
o
"o
1
3
1987 -10,7 7,0 14,5 21,9 24,8 17,8 17,5 7,8 -4,2 7,47
"u>
KM
"ui
w
-3,8 0,8 7,2 16,5 19,7 24,4 22,7 15,3 8,65
"ON
00
oo
JO
o
"o
"o
i
1989 -0,7 6,0 11,3 18,8 22,3 21,3 13,9 -0,4 9,80
V
JO
p
l
24
1990 10,6 20,0 22,4 14,3 -1,6 10.33
"oo
"oo
"to
j-4
"o
JO
p
"o
1
' 1991 -5,0 12,9 20,0 22,2 15,3 3,4 8,77
I—*
00
JO
-4
"o
to
©
i
1992 -2,6 39 16,6 19,6 24,1 24,9 14,1 25 -3,2 9,66

KM
00
"ui
JO
i
1993 -2,9 0,2 8,2 18,5 21,4 21,2 21,0 13,4 19,7 -4,6 8,80
V
i
-2,0 4,6 10,9 17,3 21,1 24,8 22,6 10,55

i—*
oo
"ON
4^
"to
p
CO
JO
JO
"o
jb
i
1995 -3,0 3,7 9,9 22,6 26,2 22,1 13,6 9,6 -2,6 -5,4 8,32
KM
"ji>
"oo
j~4
1996 -6,4 -7,2 -3,8 21,2 24,2 21,7 14,9 8,15
oo
"to
"to
"-o
"-4
JO
p
"o
1997 -6,1 2,7 4,2 20,6 21,9 20,2 12,4 6,5 2,8 7,6
i to
"oo
"o
t
p
1998 -2,2 12,0 23,0 22,7 21,9 13,6 -6,6 9,07
"oo
s i—*
"oo
J30
"to
p
"o
-3,0 2,9 10,1 16,3 25,0 25,0 22,0 9,5 10,22
ooo
i—*
"ON
\r>
to
"o
I
Media -3,0 -3 7 13,3 20,4 22,7 21,3 15,2 -2,9
JO "to
JSO
"u»
Perioadei
ON
"o
"o
neobişnuite, de 3,0 °C în aer şi 7,8 °C la sol în luna februarie. Cea mai mică
temperatură medie lunară la sol este de 26,2 °C, înregistrată în iulie 1995. După
cum se poate observa, extremele de temperatură la sol coincid ca luna şi an cu
extremele temperaturii anului, dovedind o strânsă corelaţie între ele.
Interesant este faptul că extremele temperaturii solului depăşesc extremele
temperaturii aerului, remarcându-se în general o variaţie a amplitudinii mai
mari în cazul temperaturii solului.
2.4.2 Regimul pluviometric

Precipitaţiile medii lunare sunt notate in tabelul 6.
Tabel 7
Precipitaţii medii lunare
Statie Lunile anului Anual
Suceava I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

[mm] 25,9 20,8 23,8 42,2 71,8 90,9 87,1 66,7 35,5 44,8 35,4 27,1 571
Precipitaţiile pe anotimpuri:
- primăvara 137,0 mm
- vara 244,7 mm
- toamna 115,7mm
- iarna 73,8 mm
Se observă că în general, în anii secetoşi nu se corelează întotdeauna cu
anii cu temperaturi ridicate. Atât pentru fag şi gorun cât şi pentru stejar şi frasin
care sunt speciile principale, cantitatea de precipitaţii căzută anual acoperă
necesarul de apă. Aceste specii se situeaza în optimul lor de vegetaţie.
Precipitaţiile medii lunare din anii 1981-1999 - sunt redate în tabelul 7:
24
19
24
Tabelul 7
Regimul plnviometric in perioada 1981 - 1999 (comparaîe cu media multianuala - 571 mm)
An/luna I II 111 IV V VI Vll VIII IX X XI XII Anual
1981 55,4 62,0 108,4 118,8 134,7 114,2 170,7 104,1 31,0 81,0 20,0 28,0 1021,3 Excedent
1982 37,7 J 7,9 17,9 13,2 72,0 55,9 85,0 50,6 41,0 38,3 33,2 12,0 474,7 Deficit
1983 24,5 10,7 16,2 41,6 56,2 40,9 76,6 59,1 27,1 7,0 16,9 12,7 383,5 Deficit
1984 7,3 16,4 8,5 46,8 16,4 126,9 71,0 77,3 43,5 29,6 9,0 14,7 467,40 Deficit
3 985 50,8 19,2 17,8 52,2 9,8 28,1 52,2 148,3 14,0 33,8 37,2 33,2 496,6 Deficit
1986 13,2 16,9 12,2 52,5 120,0 92,6 64,7 53,2 114,1 60,3 8,4 38,8 646,6 Excedent
1987 15,1 15,3 49,4 8,2 102,8 86,1 73,6 86,4 35,5 125,8 32,2 28,4 658,8 Excedent
1988 34,8 26,3 13,0 58,6 195,1 161,6 65,3 56,5 12,4 61,7 15,4 55,3 756,0 Excedent
1989 32,3 24,8 39,3 62,9 53,3 124,5 159,3 51,2 108,2 37,2 42,9 11,4 751,5 Excedent
1990 46,6 20,4 9,3 92,3 77,1 38,8 53,3 36,2 12,9 21,9 85,9 7,2 501,9 Deficit
1991 9,7 22,6 10,4 9,3 104,6 49,3 49,4 32,1 46,4 5,6 23,4 51,6 414,4 Deficit
1992 50,0 20,0 18,0 70,0 40,0 50,0 30,0 63,0 40,0 20,0 25,0 20,0 446,0 Deficit
1993 15,0 10,0 5,0 15,0 25,0 30,0 50,0 23,0 25,0 50,0 60,0 17,6 330,0 Deficit
3994 5,0 25,0 15,0 20,0 20,0 100,0 150,0 120,0 15,0 61,8 65,0 60,0 705,0 Excedent
1995 35,0 15,0 20,0 3,0 90,0 246,8 119,2 61,2 29,1 79,0 27,7 6,0 660,4 Excedent
1996 2,2 17,6 23,9 7,1 62,7 108,0 98,0 24,6 18,0 7,0 78,3 26,6 463,0 Deficit
1997 5,7 10,5 6,5 52,8 65,1 91,2 111,9 87,1 58,7 42,1 21,2 38,2 591,0 Deficit
1998 26,6 4,2 35,4 63,0 71,8 135,0 101,6 21,1 83,7 102,8 30,5 9,9 741,7 Excedent
1999 14,7 37,9 5,8 87,6 29,9 60,2 66,0 68,8 34,6 57,4 22,8 30,2 515,9 Deficit
Media 25,9 20,8 23,0 42,2 71,8 90,9 87,1 66,7 35,5 44,8 35,4 27,1 571 Deficit
Perioadei
24
24
După cum se observă din tabelul 9 cel mai mare excedent de precipitaţii s-a
înregistrat în anul 1981 (1021,3 mm) având aproximativ o valoare dublă faţă de
media multianuală (571 mm), iar cel mai mare deficit de precipitaţii s-a
înregistrat în anul 1993.
2.4.3. Evapotranspiraţia potenţială.

Tabelul 9
Evapotranspiraţia potenţială _______
Lunile anului Anual
Statie
[mm] 0 0 4 42 78 97 114 104 72 43 10 0 564
Tabel 10
Excedentul si deficientul apei în sol
Lunile anului Anual
Statie
24,1 25,4 24,4 4,9 1,1 -9,7 -21 -30,6 -30,8 -12,4 21,9 24,3 21,6
După cum se poate vedea din diagrama climatică de la staţia Suceava

(fig.l), deficitul apei începe din luna a Vl-a şi durează până în luna a X-a cu
maximul în lunile a VIII-a si a IX-a. lunile a III—a si a Xll-a sunt aproximativ
egale în ceea ce priveşte excedentul apei în sol. Diferenţa mare între lunile a X-a
şi a Xl-a (-12,4 mm) respectiv (21,9 mm) nu se datorează unei diferenţe de
precipitaţii deoarece cantitaţile căzute sunt sensibil egale (30,6 mm in luna a X-a
si 31,9 mm in luna a Xl-a), ci diferenţelor mari ale evapotranspiraţiei (43 mm
respectiv 10 mm). Perioada cu excedent este mai lungă în prima parte a anului
(lunile I-V) decât în ultima parte a anului (lunile XI-XII).
Se poate observa cum o evapotranspiraţie accentuată se corelează cu un
deficit accentuat iar precipitaţiile au un rol hotărâtor în realizarea deficitului sau
24
excedentului de apă din sol. În perioada rece a anului precipitaţiile cad sub
forma solidă, datele referitoare la ninsori fiind următoarele:
24
TC Suceava (325 m) P1/5 P1/3
35 T™ 7,6 C C
Pa 571mm
TV-VII i7,e'c Pp 10 ,379mm
30 Zile t >o, 266 Pxi-«i117,5mm 150 90
___ >5,214 /"> m i PVHVW,
25 >10,181 / \153,8mm
ETP, 564mm 125 75
\
20 / \ 100 _ 60
r 15 /
k
u~ / Syr 75 _ 45
10 50 30
23,5° 5 25 15
^>W""*^^ -' # V^ V %s,
0 'jm*e
£ 0
....1. r...r h "f ' f.........f....I'-',;

■ i
-5 -25
■ ■ ■ _ .■■ ■
-10 ._ - -50
-20 lar = 36,7 "

* -75 -
~
100
^
-25 " -125
-30 * -150
-35 E3 E3 E1 El 01 D3 |D4 D E3 E3
i |ii II! IV V VI VI (/!! X X! XI
24
Legenda:
Temperatura medie lunara (C) —* Precipitatli medii lunare
(mm scara 1/5) Precipitatli medii lunare (mm scara 1/3)
Evapotranspiratia potentjala medie lunara (mm scara —
Excedent/deficit de precipitatli fata de ETP (mm scara
Fig. 1. Diagrama climatică pentru staţia meteo Suceava
24
. 22
24
- prima ninsoare 05.11;
- ultima ninsoare 01.10;
- numărul anual de zile cu ninsoare: 80 de zile
Tabel 11
Umezeala relativă a anului la ora 19 (in %)
Statie Lunile anului

% 88 83 77 66 68 69 53 57 71 75 82 89
Precipitaţiile au un rol decisiv în stabilirea umezelei aerului (precipitaţii

bogate în luna a VII, cele mai ridicate din an) şi umezeala cea mai mică din luna
a Vll-a.
În tabelul 11 este prezentată situaţia umezelei din aer în procente pentru
perioada 1983-1997. Anul 1990 se remarcă prin valori procentuale scăzute ale
umiditaţii aerului, cea mai scazută valoare din ultimii 15 ani se înregistrează în
anul 1997, în luna martie. Tot în luna martie in 1985, se înregistrează cea mai
ridicată valoare.
Anul 1985 se remarcă drept cel mai umed din ultimii 15 ani, iar 1990 ca cel
mai uscat an. În luna iulie a anilor 1989 si 1990 se înregistrează valori neobişnuit
de mici (50, respectiv 48) pentru această perioadă.
24
NO NO NO NO NO
NO
NO NO —— NO
00
NO NO
oo 00 00
An/1 una
NO NO
1994
1993
1992
1997
1991
1989
1986
oo
Perioadei
Media
00 4^ Kj
NO 00 ON NO
NO
o KM
KM
00 ON 00
00 00 oo 00 ^D 00
oo KM
-o •-4
- - oo 00 00 KO
o
OO
Kjj
i—<
to tO o NO 4^ 4^ 00 NO oo ON
o o
. 00
oo -O ON ON 00 00
oo -4
oo
~-4
KM
-4
oo
00 00 ON
4^
00
KM KM o 00
00 oo -4
■-4
NO
(—H
o
KM
-o o NO ^4
o
ON 4^ ON H—1 h
-J
KM
00
O
00 -4 00 ^4 -J -o 4*>
ON
to
^4 00 oo NO
o -4
—4
o o
ON -J 00 4^ 00 1—1
to NO
o
ON ON ON ON ON ON ON ON ON
-J
4^ 00
^1
00 ON O
KM ON ON KM
00
-4 - 00 - -4 KM
i—1
to ON 4^ to
o o
< c
3
'•
ON ON ^4 ON ON ON ON 4^ ON *- ~o -J -4 a
<
KM KM KM KM KM
4^ KM NO 00 ON to oo 00 KM -4
4> NO to 4 NO ST
'
•
ON
00
ON
KM
OO
ON KM ON
NO
ON
00
ON -o
KM
ON
NO
KM
•-4
ON
-^1
ON
NO
-
~J
--J
- -J
O
^4
KM <
t—4
I
o <
m
p
ON ON ON ON ON ON 4^ ON -O
KM 00
^4
NO 00 00
KM
ON -J
ON
to
-J
to
00
KM
o
ON
NO as -4 00 t KM <
h-4
o
ON ^4 ON ON < O
-O ~0
-J
ON,
ON
NO
- -o
KM ON
NO
ON
KO
ON
4i>
^4
to
4*
OO
^4 KM
<i --4
O
-4
~ o h—4 t—1
o o o
--
3;
ON ST
ON
00 o 00
o -4 -4 ^1 ^4 to -O KM ON -4 ON ON
KM
-4 ON
ON *
—* X
to O to o O-.
o
-O
•-4 00 00
t - -4 ON.
- -J ON ON -J -4 00
o t X
KM
KM
to ON KM KM 4^ -O NO NO U> -4
o o o o o
oo
00
o NO
O
00
ON
00
to
-J
NO
NO
o
-o
00
00
to
00 -J -J NO
o
00
oo
NO
4^
NO
o
-4
to X
o
oo 00 ~-4 oo 00 00 00 00 00 -4 00 ON 00 00 00 NO NO 00
00 ~-4 NO KM
KM o oo NO NO KM
oo NO to o
oo
~0 - -o ~4 >
77,8
71,8
59,4
65,3
71,5 1
76,33
73,1
71,5
73,1 1
73,7
76,3 1
78,9
78,5
to
to C
o. ^KM
KM
24
24
2.4.4. Regimul eolian.
Tabel 12
Frecvenţa medie a vântului pe direcţii (%)
Statia Directia vantului Calm

atmosferic
Suceava N NE E SE S SV V NV
Frecventa (%) 2,8 7,0 3,5 8,4 0,8 3,1 8,0 19,9 46,5
Tabel 13
Viteza medie a vântului pe directii
Statia Directia vantului
Suceava N NE E SE S SV V NV
Viteza 1,9 2,2 2,0 2,0 0,8 2,2 2,6 3,0
(m/s)
Tabelele de mai sus, sugerează că direcţia dominantă a vânturilor este cea

NV-estică, iar viteza curenţilor pe această direcţie este cea mai mare în
comparaţie cu celelalte. Datele acestea, funizate de staţia meteorologică
Suceava, surprind foarte bine situaţia din teren, vânturile dominante fiind cele
pe direcţia NV (datorită orientării văii Siretului).
2.4.5. Sinteza climatică
Teritoriul studiat se încadrează dupa Koppen în provincia D.f.b.x.

Temperatura medie anuală la staţia meteorologică Suceava este de 7,6° C.
temperatura medie maximă (18,1° C) se înregistrează în luna august, iar
temperatura medie minimă (-4,6° C) se înregistrează în luna ianuarie. Cantitatea
medie de precipitaţii este de 571 mm. În zona dealurilor înalte şi mijlocii
cantitatea de precipitaţii descreşte cu 50 mm pentru fiecare 100 m în aval, iar
temperatura creşte cu 0,25° C. Altitudinea medie se situează în jurul valorii de
24
24
N
24
Frecvenţe
Viteze
24
Fig. 2. Roza vânturilor
24
24
380 m pentru trupul de pădure Zamostea-Deal, şi 185 m pentru trupul de
pădure Zamostea-Luncă fiind diferită de cea a staţiei meteorologice Suceava.
Temperatura medie pe teritoriul studiat este de 7,6 °C, iar cantitatea medie
de precipitaţii este de c.ca 571 mm. Durata perioadei de vegetaţie este de c.ca
160-180 de zile, timp în care suma temperaturilor mai mari de 10 C este de
1200-1300° C. Vânturile puternice sunt repartizate neuniform în cursul anului.
Cele mai active sunt primăvara, de NV, canalizate pe valea largă a Siretului pot
atinge viteze de 7-8 m/s. În general vânturile nu provoacă daune însemnate
pădurii. Indicele de ariditate de Martonne este de 36,7 anual, această valoare a
indicelui încadrând teritoriul studiat în zona respectivă forestieră. Cele mai
scăzute precipitaţii sunt înregistrate în ianuarie (24,1 mm), iar cele mai mari în
luna iulie (124 mm). Perioada de secetă apare de obicei la sfarşitul perioadei
sezonului de vegetaţie.
Condiţiile climatice şi edafice remarcă o serie de topoclimate specifice
determinate de relief, pantă, expoziţie şi de poziţia pe versant, ceea ce au
generat staţiuni favorabile dezvoltării vegetaţiei forestiere, în special a
stejarului în trupul de pădure Zamostea-Lunca şi fagului, gorunului şi şleaurilor
de deal în trupul de pădure Zamostea-Deal.
Fagul pentru o bună vegetaţie necesită o climă oceanică pană la montan
continental, cu o amplitudine anuală a temperaturilor medii de 15-25 °C,
optimul termic fiind reprezentat de temperaturi medii anuale cuprinse între 6 si
8 °C, cea mai rece lună avand în medie, o temperatură în jur de 0 °C sau cu
puţin mai coborată. De asemenea, fagul, manifestă pretenţii mari faţă de
umiditate, având un optim al precipitaţiilor medii anuale cuprins între 600-1200
mm.
Gorunul este mai pretenţios faţă de caldură decât fagul având un optim al
temperaturilor medii anuale cuprins între 7,5 §i 9 °C şi se dovedeşte mai slab
adaptat la rigorile climatului continental excesiv.
21
24
În ceea ce priveşte regimul fluviometric, gorunul are un optim al
precipitaţiilor medii anuale peste 600-650 mm.
Stejarul manifestă cerinţe mai ridicate faţă de caldură în timpul sezonului
de vegetaţie decât gorunul, dar este mai rezistent la gerurile de iarnă.
Optimul termic este cuprins între 8 si 9,5 °C iar cel al precipitaţiilor medii
anuale peste 570-600 mm.
După analiza principalilor factori climatici din Unitatea de producţie
Zamostea se observă că pe teritoriul acesteia se găsesc condiţii favorabile de
vegetaţie pentru speciile menţionate.
24
24
\ \ SI ■ >-<T\ ^ A = — '
V7///
fit
®
24
s
I S:
24
CD
oo
© CTQ
LL DI
rz_. c ■«■ J r..,.r.-.
[ :
! !
ifflj
:
_
4^-
S
i 2< &
i r n fill
[
iv r
Universitatea "Stefan eel Mare" Lucrare de diploma Facultatea de Silvicultura
CAPITOLUL III. SOLURILE
3.1.Evidenţa tipurilor de sol
Tabelul 14
Succesiunea Suprafaţa
Clasa Tipul Subtipul Codul
orizonturilor [ha] [%]
Brun tipic 2201 Ao–Bt–C 910,7 44
argiloiluvial pseudogleizat 2209 Ao–Btw–C 90,9 5
Argiluvisoluri Total brun argiloiluvial 1001,6 49
Brun luvic pseudogleizat 2407 Ao–Elw–Btw–C 392,9 19
Total brun luvic 392,9 19
Total argiluvisoluri 1394,5 68
Soluri Aluvial gleizat 9506 Ao–Go 659,8 32
neevoluate,
trunchiate sau Total aluvial 659,8 32
desfundate
Total neevoluate, trunchiate sau desfundate 659,8 32
T O T A L U. P. 2054,3 100
După cum se observă din tabelul anterior, în cuprinsul U.P. se întâlnesc

soluri brune argiloiluviale, soluri brune luvice şi soluri aluviale care, în corelaţie
cu condiţiile climatice favorabile, oferă condiţii bune pentru dezvoltarea
vegetaţiei forestiere. Acest lucru este reflectat în creşterile arboretelor, care, în
procent de peste 95%, realizează clase de producţie superioare şi mijlocii.
Descrierea tipurilor de sol, care nu prezintă particularităţi la nivel de U.P., este
redată în studiul general pe ocol.În Rezervaţia Zamostea,principalul tip de sol
este reprezentat de solul brun eumezobazic.
3.2.Descrierea tipului de sol din Rezervaţia Zamostea-luncă
Sol brun eumezobazic (u.a. 56 A)

Elemente de diagnoza. Solurile brune eumezobazice se definesc prin
orizont Bv, având gradul de saturaţie în baze V>55% şi, eel puţin în partea
superioară (în proporţie de peste 50%) culori în nuanţe mai galbene decât SYR
cu valori şi crome mai mari sau egale cu 3,5 la materialul în stare umedă, cel
puţin în interiorul elementelor stmcturale.
Condţtii de formare: Solurile brune-eumezobazice s-au format în regiunile
inferioare de deal şi podiş, pe materiale alcătuite din depozite în general
mijlocii şi fine. Vegetaţia sub care s-au format aceste soluri este alcatuită din
păduri de foioase în special şleauri normale de luncă.
Procese pedogenetlce. Procesul pedogenetic predominant este cel de
brunificare, însoţit de cel de argilare, adică de formare de argilă in situ.
Resturile minerale se descompun în cea mai mare parte până la
mineralizarea lor totală. Acizii humici formează cu mineralele argiloase
compuşi complecşi insolubili, care se acumulează în partea superioară a
profilului şi care formează principalii constituenţi ai agregatelor structurale ale
solului.
Alcatuirea profilului. Solurile brune eumezobazice au urmatoarea
succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bv-C. Orizontul Ao este gros de 10-15
cm, are o culoare brun-închisă datorită humusului de tip mull forestier şi o
stractură graunţoasă.
Orizontul Bv cu grosime de 35-100 cm, de culoare brun-galbuie, structura
prismatică cu unitaţi structurale lipsite de pelicula de argilă migrată din
orizontul superior. Tranziţia dintre orizonturile Ao, Bv §i C este difuză. Pe
profil nu apar neoformităţi specifice.
. 34
PROFIL PRINCIPAL DE SOL 1
Sol brun eumezobazic
Localizare: u.a. 56 A
Relief: teren plan din cea de-a treia terasă de
luncă
Altitudine: 285m
Vegetatia: Quercus robur, Fraxinus excelsior,
Tilia Cordata, Acer campestre, Carpinus
betulus Patura erbacee: Brachypodium
silvaticum,
Stellaria holosteea, Carex
silvaticum, Alliaria
Officinalis
Caractere morfologice:
A0 (0 - 15cm) - culoare brun cenuşie foarte închisă, textura lutoasă-
luto-argiloasă
A/Bv (15 - 35cm) - culoare brun cenuşiu închisă, textura luto-
argiloasă, structura poliedrică angulară medie-mică
Bv (35 - 100cm) - culoare brun maslinie, textura luto-argliloasă,
structura poliedrică angulară medie
Universitatea "$tefan eel Mare | Lucrare de diploma Facultatea de Silvicultura
Propretăţi: Solurile brune eumezobazice au o textură mijlocie. Indicele de
diferenţiere texturală fiind sub 1,3.
Datorită texturii nediferenţiate pe profil şi structurii relativ bune şi
celelalte proprietaţi fizice, fizico-mecanice, hidrofizice şi de aeraţie sunt
favorabile.
În orizontul Ao, conţinutul de humus este de 7,21, fiind relativ bogat în
azot, raportul C/N fiind mai mic ca 16. Reacţia solului este slab neutră cu pH-ul
între 6,6 si 7,7.
Tabel 15
Proprietăţi fizice şi chimice
Orizonturi A0 A/Bv Bv(l) Bv(2)
Adancimi (cm) 0-15 15-35 35-65 65-100
Argila<0,002 mm % 35,0 35,8 36, 38.3
Indicele de 1,00 1,15 1,29 1,34
diferentiere texturala
Humus total % 7,21 5,19 2,88 1,78
C/N 13,06 15,84 - -
pH apa 6,61 6,94 7,71 7,73
N total % 0,32 0,19 0,08 0,05
Baze de schimb m.e. 33,08 29,37 22,88 22,71
/100 g sol
Hidrogen de schimb 2,16 1,94 1,29 0,69
/100 g sol
Capacitatea de schimb 29,92 33,36 42,80 39,57
cationic, m.e. /100g
sol
Cationi % din T:
Ca++ 54,31 56,26 61,26 63,61
Mg++ 20,71 24,74 25,40 26,13
K++ 1,67 1,39 1,37 1,42
Na+ 2,16 2,17 2,67 3,34
H+ 21,15 15,46 9,30 5,41
Gradul de saturatie in 93,87 93,80 94,65 97,05
baze %
Fertilitate: Solurile brune eumezobazice sunt profunde bine structurate, pe

care se găsesc arborete de clase superioare de producţie.
36
i
Universitatea "gtefan eel Mare" Lucrare de diploma Facultatea de Silvicultur
CAPITOLUL IV VEGETAŢIA
FORESTIERĂ
4.1. Gospodarirea din trecut a pădurii
4.1.1. Evoluţia proprietăţii şi a modului de gospodărire înainte de 1948
Pădurile din U.P VIII Zamostea au fost proprietatea domnitorilor

Moldovei. Locuitorii din zona foloseau numai partea din hotarul satului dar cu
multe restricţii.
Prima atestare documentară a acestor păduri dateaza din secolul al XVI-
lea (Giurascu,1976).
Mai recent pădurile care formeaza trupul Zamostea-Deal au fost în posesia
unor mari proprietari prin rascumparare de la domnitori, iar cele care formează
trupul Zamostea-Lunca au devenit proprietatea statului prin cedare de către
domnitorii Moldovei.
Prima amenajare s-a facut în 1952 când actuala unitate de producţie era
împartită în doua, fiecare având amenajamentul ei. Înainte de această dată
pădurile au fost gospodarite în aşa fel încât rezultatele acesteia să reflecte
interesele proprietarilor. Astfel se faceau exploatări sub forma de grădinarit iar
problema împăduririlor nu se punea. Regenerarea era lăsată pe seama naturii şi
aceasta se făcea atât din samanţă cât şi vegetativ.
Doar în anul 1876 se semnalează prima împădurire pe o suprafaţă
restrânsă, aceasta facându-se prin semănături în ocliiuri. Dupa 1876 s-au
intensificat exploatările în sensul că se mergea cu extragerea până la 35% din
volumul arborilor puşi în exploatare. Arborii rămaşi neexploatabili care
copleşeau semiţişurile naturale se extrageau ulterior. Toate acestea în baza unor
studii sumare de amenajament.
. 51
Universitatea "gtefan eel Mare" Lucrare de diploma | Facultatea de Silvicultura
4.1.2. Aplicarea prevederilor amenajamentelor anterioare
A A
În anul 1948 toate pădurile au trecut în proprietatea statului. În anul 1964 s-au
reunit cele doua trupuri de pădure (Luncă şi Deal) constituindu-se U.P. VIII
Zamostea.
Pe suprafaţa fondului forestier la amenajarea din 1952 exploatabilitatea
adoptată era cea economică, dar cerinţele economiei naţionale în lemn de
calitate superioară au crescut şi la amenajarea din 1964 s-a adoptat
exploatabilitatea tehnică. Tratamentele s-au păstrat cu excepţia tăierilor rase
care s-au prescris la amenajarea din 1964 la arboretele care urmau a se reface
sau substitui. Posibilitatea din produse principale a scazut la amenajarea din
1964 deoarece pe de o parte - suprafaţa unitaţii s-a micşorat, iar pe da altă parte
în perioada de aplicare a amenajarii din 1952 s-au exploatat multe arborete
batrâne şi acest fapt a dus implicit la micşorarea posibilităţii amenajamentelor
ulterioare. Nu s-au executat împăduriri cu stejar, gorun, paltin, frasin deoarece
s-a obţinut prin regenerări naturale.
4.2. Starea fitosanitară
În arboretele de cvercinee sau cu participarea acestora se semnalează

fenomene de uscare a vârfului coroanei. Arboretele de 30-50 de ani afectate de
procese incipiente de uscare sunt situate în lunca inundabilă a Siretului,
umiditatea excesivă fiind principala cauza a fenomenului. Arboretele parţial
derivate întalnite în cuprinsul pădurii sunt rezultatul unui început de succesiune
în arboretele tinere în care nu s-au efectuat lucrări de îngrijire în mod eficient.
Un efect nociv asupra vegetaţiei forestiere 1-a avut şi funcţionarea IF.A.
Suceava care a degajat în atmosferă oxizi de sulf şi compuşi ai clorului şi care
constituie o cauză a uscării arboretelor. Îngheţurile târzii,în special în acest an
în data de 2 si 4.05.2000 a afectat frasinetele din trupul de pădure Zamostea-
Luncă.
52
Universitatea "Stefan eel Mare Lucrare de diploma Facultatea de Silvicultura
Arboretele debilitate de factorii naturali limitativi (exces da apă) şi
antropici (poluare) a declanşat atacurile unor dăunatori ca: Melolontha
melolontha,, Orkestris fagii, Oidium sp. şi Mikiola fagii precum şi cancerul la
fag produs de Nectria ditissima.
Arboretele afectate de inmlaştinare au o suprafaţă de 36,4 ha, din care 21,1
ha cu inmlăştinare de scurtă durată şi 15,3 ha cu inmlaştinare permanentă.
Păşunatul care este semnalat în unele u. a-uri are un efect negativ asupra
solului şi asupra seminţişului.
4.3. Analiza structure fondului forestier pe specii
În cuprinsul teritoriului studiat (REZERVAŢIA ZAMOSTEA) suprafaţa

totală a pădurii este de 111,4 ha. Compoziţia şi distribuţia actuală a speciilor
reflectă în primul rând specificul staţional şi intervenţiile antropice negative
care s-au efectuat de-a lungul timpului, cât şi unele fenomene de succesiune
care au avut loc.
Tabelul 16
Evolutia compozitiei specifice
Anul Specii (%) Total
arnenajarii Stejar Fag Frasin Carpen Molid Gorun DT DM (ha)
1984 36 24 — 16 5 3 13 3 102,3
1994 41 22 7 12 6 1 7 2 106,7
2004 38 25 8 11 7 - 4 4 111,4
După cum se observă în tabelul 21 principalele specii din REZERVAŢIA

ZAMOSTEA sunt: Stejarul (38%), fagul (25%) şi într-o proporţie mai mică
gorunul (3 %).
Carpenul, deşi ocupă o suprafaţă însemnată (11%), nu formează arborete
pure şi nu este predominant.
Frasinul se gaseşte în proporţie de 8% §i formează pâlcuri de pădure pure
sau intră în componenta amestecurilor alaturi de stejar, jugastru etc.
53
fC '
aarjpads laiiizodraoo BiinjoAg 8 -§i^
%1? %1?
WOO
10
■
uoiog H
P!|0|/ME
%U
uadJBO O
%8C
IHSBJ j n
JBfajs 0
6BJH
%Z£
wan
iae
unjoo a
^Nl B_,%Z
pilots %lfr %Z %l %Zl

usdJBQ □
UjSBJJ D
jBfsjs m
6BJH
1?86l
%t€ ., , %o
waa
10 H ,<X>91.
uruooH
PHOWB
uadJBO □ 1 MfejULJ-JLUJJJUIllLJlJII>IUlW.JIIJIII
UISBJ jn " : ......:

: ;:; :
S F%S
JBfeis B
yoge**--.______
%ei %e
6B jo %e
vl6l
Universitatea "gtefan eel Mare' Lucrare de diplomk | Facultatea de Silvicuitura |
Diseminate sau în proporţii reduse se mai gasesc: paltinul de munte şi de

câmp, teiul pucios, jugastrul, cireşul, ulmul ş.a. Aceste 5 specii însemnează
aproximativ 4% din suprafaţa impadurită a unitaţii de producţie.
Speciile cuprinse în categoria diverse moi (D.M.) reprezentate prin plop
alb, plop negru, salcie, anin alb şi negru, mesteacăn însemnează 4% din
suprafaţa vegetaţiei forestiere a teritoriului studiat.
Evoluţia compoziţiei specifice arată variaţii în timp ale proporţiei de
participare a fagului şi stejarului cu devieri nesemnificative.
Procentele de participare a speciilor, frasin, diverse tari şi diverse moi este
alterată de prezenţa stejarului şi a fagului.
4.4. Analiza structurii fondului forestier pe clase de vârstă şi categorii

de consistenţă .
Structura pe clase de vârstă
Dupa cum se observă din tabelul 18, respectiv figura 5, ponderea cea mai
mare o deţin arboretele din clasele I, a Il-a §i a Vl-a, procentul cel mai mic
revenind arboretelor din clasa I.
Evoluţia claselor de vârstă nu arată ca prin lucrările care s-au efectuat nu s-
au făcut modificări în structura claselor de vârstă de natura să conducă la
normalizarea suprafeţelor din fiecare clasă de varstă. La amenajarea din anul
1984 nu erau arborete in clasa a IV-a de vârstă, urmănd ca la amenajarea din
S3
Universitatea "§tefan eel Mare" Lucrare de diploma Facultatea de Silvicultura I
anul 2004 să nu fie arborete din clasa a V-a de vârstă.
Tabelul 18
Evolutia claselor de varsta
Anul Clasele de varsta (%) Total
amenaja padur
rii e(ha)
I II III IV V 81- VI VII
1-20 21-40 41-60 61-80 100 101-120 121-140
1984 34 12 18 - 36 - - 102,3
1994 17 33 10 13 6 21 - 106,7
2004 20 34 11 15 - 20 -
111,4
1984 1994
D ? i
D ml
?3
a4
2004
□I
■2
n3
04
?5
?6
Fig. 5 Structura pe clase de vârstă
56
Structura pe categorii de consistenţă
Aşa cum reiese din tabelul 23, respectiv figura 10, ponderea cea mai
mare o conţin arboretele cu consistenţă mare, peste 0,7.
Arboretele cu consistenţa de 0,7-1,0 ocupa 90% din suprafaţă şi se
datorează preponderentei arboretelor tinere. Evoluţia consistenţei arboretelor
ne arată o creştere semnificativă a consistenţei din anul amenajarii 1984 în
anul 2005.
Tabel 19
Evolutia consistentei arboretelor
Anul amenajarii Categorii de consistenta Total
0,1-0,3 0,4-0,6 0,7-1,0 (ha)
1984 9 11 80 102,3
1994 4 8 88 106,7
2005 6 90 111,4
A
4
0 0,1-0.3
■ 0,1-0,3
SO ,4-0.6 □
ea o ,4 - o ,6
0.7-1,0
□0.7-1,0
■ 0,1-0,3 ■i 0
,4 - 0 , 6 □
0,7-1,0
Fig. 6. Structura pe categorii de consistenţă
.
Universitatea "gtefan eel Mare Lucrare de diploma Facultatea de Silviculture
Descrierea principalelor specii forestiere, cu referire la cerinţele lor
ecologice este localizată în urmatoarele pagini:
Fagul (Fagus sylvetica): este adaptat la noi la un climat mai continental.

În întregul areal fagul manifestă pretenţii mari faţă de umiditate, având nevoie
de la nord către sud de precipitaţii tot mai bogate pe măsură ce ţinuturile devin
tot mai calde. La fag se remarcă o corelaţie strictă între regimul temperaturilor
medii anuale şi cerinţele faţă de umiditate, faţă de regimul precipitaţiilor. Se
dovedeşte sensibil la seceta şi uscăciune. O anumită reducere a cantităţii de
precipitaţii poate fi compensate de umiditatea atmosferică sporită, care-i
permite, pe văi, spre poalele munţilor, sa coboare în regiunea de coline. Este
mai exigent faţă de caldură decât molidul, aşa că pe munţi rămâne, de regulă, la
altitudini inferioare. În comparaţie cu bradul manifestă o amplitudine termică
şi, în general, climatică mai largă, fapt care-i permite sa urce deseori mai sus în
altitudine decât acesta şi, în acelaşi timp, sa-1 depăşească net şi în partea
inferioară a anului, la dealuri.
În afară de umiditate, un alt factor decisiv în răspandirea fagului îl
constituie ingheţ:urile. Astfel în staţiunile bantuite de ingheţuri târzii cum este
cazul fundurilor de văi, în depresiunile închise, etc. fagul lipseşte. De
îngheţurile tîrzii suferă puternic în special plantele care apar devreme, dar şi
arborii maturi la care este afectat aparatul foliar. Gerurile sunt suportate destul
de bine şi numai cele excesive produc gelivuri crăpături de lemn. Arşiţa are
influente nocive asupra plantelor şi asupra arborilor producând pârlitura
scoarţei, manifestată prin apariţia de cicatrici cu contur neregulat şi suprafaţa
zgrăbunfoasă.
Datorită sensibilitaţii mari la ingheţ şi uscaciune, fagul ca şi bradul, nu se
poate regenera decat sub adapost, seminţişul nu se poate instala în teren
deschis.
Arboretele mature crează un mediu foarte prielnic pentru regenerare
datorită frunzişului des, uniform care acopera extrem de bine solul. În stare de
59
Universitatea "gtefan eel Mare" ] Lucrare de diploma Facultatea de Silvicultura
masiv puieţii se înmulţumesc cu numai 1/60-1/80 din luminozitatea totală.
Fagetele încheiate prin coronamentul lor realizează o umbrire puternică,
arbuştii lipsesc, iar covorul ierbaceu este redus şi alcătuit din specii ombrofile.
Fagul ramâne specia cu temperamentul eel mai pronunţat de umbră dintre toate
foioasele arborescente de la noi, iar dacă se socotesc şi răşinoasele, ocupă locul
al treilea dupa tisă şi brad.
În ceea ce priveşte solul, fagul este pretenţios, fără a se compara totuşi din
acest punct de vedere cu bradul. Făgetele de mare productivitate se întalnesc pe
soluri brune de pădure, bogate în humus şi în baze de schimb, slab acide,
reavăne, aerisite, şi permeabile, profunde, de pe orice fel de roci. Denotă ridicat
potenţial biologic, formând întinse arborete pure şi pe soluri mai sărace în baze
şi mai acide, dar afânate, permeabile, fără variaţii accentuate de umiditate, cu
volum mare fiziologic, aerisite şi texturate aşa cum se întalnesc granite, gresii,
conglomerate.
Fagul se instalează şi pe soluri scheletice, cu condiţia să fie trofice, de
tipul rendzinelor degradate, fie pe soluri brune-gălbui, podzolite, uneori
acidificate situatie în care productivitatea arboretelor este mijlocie. Nu îi priesc
solurile prea umede şi argiloase, cele pseudoghizate, cu stagnări de apa, caz în
care are o longevitate redusă. Fagul evita solurile uscate, cât şi pe cele de luncă,
supuse inundaţiilor, la fel şi turbăriile.
Fagul prin litiera bogată, uşor alterabilă, întreţine şi ameliorează calitaţile
solului. Pe substraturile silicioase, cât şi în climatele reci, umede,
descompunerea substantelor organice se face mai greoi, ajungându-se la
formarea de humus brut.
Fagul suferă puţine vătămări din cauza insectelor si ciupercilor. Dintre
insecte Orchestes fagii si Mikiola fagii care produc gale pe frunze sau rod
mugurii şi peţiolul frunzelor de fag, iar dintre agenţii criptogamici, daune
provoacă Phytophtora omnivora care atacă frunzele crude şi cotiledoanele,
Nectria ditissima care produce cancerul fagului.
60
Universitatea "gtefan eel Mare" Lucrare de diploma [ Faeultatea de Silvicultura
Dintre toate speciile foioase indigene, fagul este eel mai puternic creator
de mediu, întreţinând un fitoclimat umbros, racoros, omogen. Fagul, în masiv,
influentează major regimul hidrologic, întrucât coroanele dese, compacte, reţin
cantităţi însemnate de apă, provenite din precipitaţii, la fel litiera, care
împiedică scurgerile de suprafaţă, iar solul rămâne bine afânat şi bine structurat,
permiţând infiltrarea acesteia.
Gorunul {Ouercus petraea), din punct de vedere ecologic, se comportă în
multe privinţe diferit faţă de stejar. Este mai puţin pretenţios faţă de căldură din
timpul verii, ceea ce-i permite să urce mai sus altitiidinal. Se dovedeşte însă
mult mai slab adaptat la rigorile climatului continental excesiv cu ierni aspre şi
amplitudini mari de temperatură, care împiedică extinderea sa către nord-est.
are temperament ceva mai delicat decât stejarul, rămaând totusi o specie de
lumina. Spre deosebire de stejar, creşte în condiţii optime pe soluri drenate,
afânate, cu textură mai grosieră şi umiditate constantă; suportă mult mai greu
solurile argiloase, compacte, gleizate sau pseudogleizate, cu regim variabil de
umiditate, din lunci sau de pe terase, unde apare, în consecinţă, mai rar. Este de
asemenea mai tolerant faţă de aciditate şi grad de saturaţie în baze de schimb,
realizând deseori creşteri remarcabile, pe soluri brun-galbui, slab la puternic
podzolite, pe conglomerate, gresii etc. gorunul ca şi stejarul, contribuie puternic
la podzolizarea solurilor, datorită litierei bogate în substanţe tanante, greu
alterabile. De remarcat că, deşi necesită, pentru buna dezvoltare soluri profunde,
se mul|umeşte uneori şi cu soluri superficiale, scheletice, de pe coaste repezi şi
accidentate.
Caracterul mezofil al gorunului, mai accentuat decât al tuturor celorlalte
specii de stejari indigeni, este pus în evidenţă de frunzele sale subţiri , cu
cuticula relativ slab dezvoltată, lipsite practic de peri, care să aibă rol activ în
reducerea transpiraţiei, cu ţesuturi mecanice mai puţin pronunţate, ca şi de
ritidomul mai subţire şi mai fin decât la stejar sau cer.
6!
Universitatea "gtefan eel Mare" Lucrare de diploma Facultatea de Silviculture
Gorunul are numeroşi dăunători biotici. Larvele de carabuşi (Melolontha
melolontha) atacă rădăcinile puieţilor iar insectele adulte defoliază arborii.
Defolieri grave produc uneori insectele Porthetria dispar şi Tortrix viridana,
Balaninus gladium atacă ghindele, viespile din genul Cynips produc gale pe
frunze si fructe. Ciuperca, Microsphera abbreviata cauzează făinarea frunzelor
la exemplarele tinere. Cu coroana sa largă, destul de luminoasă gorunul
modifică destul de puţin fitoclimatul intern, aşa încât sub arbori se instalează
numeroase specii lemnoase şi erbacee. Datorită înrădăcinarii sale puternice,
care afânează şi „prelucreză" solul pe mari adâncimi, gorunul îndeplineşte în
condiţii dinte cele mai bune funcţia de regularizare a infiltraţiilor şi scurgerilor
de suprafaţă a apei din precipitaţii chiar şi în staţiuni de versanţi repezi,
scheletici pe care realizeaza creşteri şi dimensiuni reduse.
Stejarul (Ouercus robur) prezintă diverse adaptări pentru climatul
continental, manifestând cerinţe ridicate faţă căldură din sezonul estival,
situându-se mai jos altitudinal faţă de gorun. Este foarte rezistent la gerurile de
iarna, fapt ce ii permite să avanseze mai mult spre nord-est spre deosebire de
gorun.
Gerurile puternice pot să producă gelivuri în cazul altitudinilor mai mari
sau în lunci. De asemenea, înglieturile târzii cauzează vătămari lujerilor
terminali şi florilor. Manifestă exigenţe ridicate faţă de sol, crescând bine pe
solurile bogate în substanţe nutritive, profunde, aluvionare din lunci şi suportă
greu inundaţiile de lungă durată.
De-a lungul râurilor avansează chiar şi în zonele uscate, fie în ţinuturile
deluroase. Datorită rădăcinilor sale profunde, avizate la orizonturi inferioare,
mai umede stejarul poate totuşi să reziste, mai ales în tinereţe, şi pe soluri care
se usucă puternic vara. Suportă bine solurile compacte, argiloase, cu
pseudogleizare accentuată de hidrogeneza aşa cum este cazul teraselor şi
platformelor. Pe soluri sarace, acide, pe cele nisipoase, supuse uscaciunii
stejarul creşte greoi. Suportă şi o oarecare concentrate în saruri solubile în sol.
62
Universitatea "Stefan eel Mare: Lucrare de diploma Facultatea de Silvicultura
de substanţe nutritive şi apă. Din acest motiv, stejarul reprezintă soluţia optimă
pentru punerea în valoare a potenţialului mineral şi hidric a solului, pentru
optimizarea regimului hidrologic, ca şi pentru asigurarea unui drenaj biologic
de mare eficienţă.
Stejarul este foarte rezistent la doborâturile produse de vânt, din acest
punct de vedere depăsşnd toţi arborii indigeni, numai pe lacovişti rădăcinile lui
rămân superficiale.
Prin rezistenţa sa faţă de secetă se impune ca una dintre speciile de bază
pentru culturile forestiere şi regiunile calde şi uscate.
Carpenul (Carpinns betulus): Carpenul este o specie vestică, care trebuie
remarcata datorita rezistentei deosebite la gerari si in special la îngheţurile
târzii, ceea ce-i permite să se instaleze în staţiuni la poalele versanţilor sau în
depresiuni închise, bântuite de îngheţuri, pe care fagul sau bradul le evită. Deşi
pretenţios faţa de căldură din timpul sezonului de vegetaţie, nu suportă seceta şi
uscăciunea. Are temperament de semiumbră. Puieţii cresc bine la umbra
masivului fiind feriţi de pericolul uscării. Se dezvoltă bine pe solurile fertile,
suficient de umede, aşa cum sunt staţiunile plane şi depresionare din zona
colinară. Pe solurile compacte, argiloase pseudogleizate, cu variaţii mari de
umiditate, aşa cum este cazul în staţiunile de terasă sau interfluvii, carpenul
rămâne scund sau lipseşte.
Carpenul este o specie care participă frecvent la constituirea şleaurilor de
deal, alături de stejar, ulmi de câmp, frasin, tei. Se remarcă prin capacitatea sa
mediogenă, modificând sensibil climatul intern, care sub carpen, în masiv
devine umbros, răcoros, moderat precum şi solul pe care-1 structurează, îl
afînează şi îl îmbogaţeşte cu frunzişul sau fertil uşor alterabil.
Carpenul are puţini vătămători biotici şi este relativ rezistent la doborâturi
şi rupturi de vânt şi zăpadă.
Frasinul {Fraxinus excelsior) este o specie indigenă care dispune de o
plasticitate ecologică remarcabilă, adâptandu-se la climate diferite. Cerinţele
64
Universitatea "§tefan eel Lucrare de diploma Facultatea de Silvicultura
Mare
sale faţă de sol sunt mai severe. În staţiunile de luncă, în solurile fertile,
eubazice, reavăn-jilave până la umede, profunde realizează cele mai frumoase
creşteri şi formează pâlcuri pure.
Stare activă de ereştere înregistrează şi pe solurile cu umiditate mai
redusă, aşa cum este cazul în şleaurile de câmpie. În condiţiile de luncă, suportă
bine inundaţiile de durată, fie apa stagnantă la suprafaţă sau în profunzime, deci
pe soluri gleizate, pseudogleizate, cambice, semigleice, gleice.
Faţă de lumină, frasinul, manifestă o anumită plasticitate. În tinereţe pe
soluri fertile, se poate comportă ca specie de umbră, pentru ca la maturitate să
devină foarte sensibil la umbrire, situându-se în categoria speciilor cu
temperament de lumină.
Gerurile de iarna îi produc gelivuri iar îngheţurile târzii bifurcarea tulpinei.
Defolierile sunt produse de atacul insectei Lyttia vesicatoria. Lujerii şi tulpinele
tinere sunt atacate de Zeuzera pyrina. Galerii între scoarţa şi lemn produce
Hylesinus fraxini, determinând în final uscarea arborilor.
Totuşi frasinul se înscrie în rândul speciilor rezistente, importanţa pentru
staţiunile de câmpie şi deal, iar cultura lui dă rezultate bune.
Teiul (Tilia cordata) cu frunza mica este o specie mezofilă, rezistentă la
geruri şi mai sensibilă la secetă decât ceilalţi tei. Se dezvoltă bine pe soluri
fertile, profunde, bogate în substante nutritive, slab acide-neutre, cu regim
constant de umiditate. Evită solurile sărace, compacte sau cu umiditate în exces.
Are temperament de semiumbră acoperind bine solul.
Prezentă teiului cu frunza mică în făgete şi gorunete indică soluri fertile.
Teiul participă în mod curent la constituirea şleaurilor de deal.
Jugastrul (Acer campestre) este o specie mai termofilă şi are exigenţe
ridicate faţă de caldură, dar mai puţin exigente faţă de fertilitatea solului.
Cele mai propice sunt solurile aluvionale, dar nu lipseste nici de pe
solurile compacte, mai uscate, carbonate. Suportă şi o oarecare salinizare şi
rezistă la umbrire.
c-
Universitatea "$tefan eel Mare" Lucrare de diploma Facultatea de Silviculture
Jugastrul este un valoros însotitor al stejarilor în sjleauri, apreciat pentru
însuşirile sale silviculturale al solului. Jugastrul este o specie des întalnită în
şleaurile de deal.
Plopul alb {Populus alba) este mai exigent faţă de căldură estivală fiind
un arbore mai sudic de câmpie. Stă, de asemenea, în fruntea plopilor indigeni în
ceea ce priveşte exigenţele faţă de sol.
Necesită pentru o bună dezvoltare soluri profunde, afânate, cu textura
uşoara, umede-ude, cu troficitate ridicată, neutre-alcaline, cum sunt cele
aluvionare de lunci. Se dovedeşte rezistent la inundaţii, dar nu suportă apa
stagnantă. Se poate dezvolta satisfacator pe soluri alcaline salinizate, în condiţii
improprii pentru ceilalţi plopi.
Plopul alb are putin dăunători biotici şi rezistă bine la poluanţi.
Aninul negru {Alnns glutinosd) este rezistent la geruri, îngheţuri târzii şi
timpurii, dar se dovedeşte pretenţios faţă de caldură estivală. Raspandirea sa
este condiţionată de factorii edafici. Manifestă exigenţe ridicate faţă de
umiditatea din sol, vegetând activ pe soluri umede, mai mult sau mai puţin
argiloase, pseudogleizate la mică adâncime, sau cu nivel freatic ridicat din
lunci, depresiuni fiind o specie higrofita. Avansează în terenurile mlaştinoase,
cu ape greu mobile, neaerisite fiind singura specie indigenă adaptată la ape
stagnante sau slab mobile. Nu suportă însa variaţiile accentuate cauzate de
inundaţiile mari. Create normal pe solurile mezobazice-eumozobazice, bogate
în humus, slab acide pană la neutre, sarace în calciu. Are temperament de
lumină şi este rezistent la acţiunile dăunătorilor biotici şi a factorilor abiotici.
Aninul negru se impune pe primplan în valorificarea staţiunilor cu apă în
exces, improprii altor culturi. Este de asemenea, una din cele mai preţioase
specii bioacumulative, îmbogăţind solul în azot, datorită nodozităţilor de pe
rădăcini.
fte
■'". » :■ . I i
- ;;•: j oy-st
-OCJIS;U i
■•.'.•!':
i
/
SiDSdUÔ^ . ;
:;-jS€ÔUi
' :•:.:."■: "
T
. p£~-^^P^.^J. ■-
., >;.
iiisjidoaji -sp spe
d
H §cfe no
BJBUOIZMDjdS
sip esi'SitamdeQ
C'?t -
■'■" .'* j
">v; ':< ,' :,'
:..-. v f-jOJÛJ;
u
O'i'O fii't : ;)■::;'!?■ ,;-T:0 it''
i~i
••- , . . c;U VI, o« •' fj a-. , - . . .. .. ,:u
• "Cj^piii I i j .... > ■ -.
FIAjJ
■■■■-, :
t. nu.-, i Sis
H30OI'*-J nnw
—J5"-»
TT]
*.V
Li' it. £•■ i=

B s s s i T ------T^TTt
T "I—T i r~i—r.~F~T ... !■:"':.
oi ' t - • .& <~: IJ>* st oi

r
0
■s!" ■; :.'■
-' ap
J r; isiij
-Was -iiuas
■1^7 _-'
f s r •_ - _ ; «j s s s e 1
1 1 i 1 1 1 1 1 i I l 111 l § i Ml ■ ■ i
5. s .j... . j
. __(
r 1 j ! _ ,
T . rT ., ^^ j ^-^ ^_1 J—J
i.. - 1
,. ...■ , Jl %: :
„™.. ....^ „.-..-....
I
T'~ ^ .... ^^„
3C I 0OU
■>viu--: -•■*.!,£
i I III
9* B* >* |J*
:..'" 51, * B+ is'
►a unit-. <1 «'4Si a; ft
^^4 p^^^î;.Ui3^. :|
'-'J
(nKWVfc~/\?faFJ
faioc 3 -/ S:.
.■
'
(r.
'"■''"" ° ' ':;i '' p ;
5 C Q S S :P ?! ) i
| _ . ..-,.,- ._-,; " " ''

FI$A ECOLOGICA
Specia: Quercus robur L.
(dtp*. \l.
5fe
Nr. crt. Valor i sau stsri ale factorilor ecologies
Factori ecologici
Variatia potentialului biologic at ipeciei In tuncf)* be
taetorii ecolooici
Temperatura +9 -11
medie anualS -1
(°C) +2
os
Precipitatii medii I
anuale (mm) -10
+3 +4 + 5 + 6 + 7 + 8
_J______I______I_____I_____I_____L_
400 500 600 700 800 900 1000 1100 1200 1300 1400 1500
/s
___I____I_____I_____I_____1_____I I I I I I I
o___o.
Lungimea perioadei
bioactive (luni)
Lumina (% din 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
lumina directs) J_J______I____L_J_____l____I____I I I I I I I I I I I I I
Altitudinea (m) o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o
o o o o o o o o o o o o o o o o o o o o
»— C S C O ^ L O t D f ^ C O O i O * - C N C 0 * * t f ) C D f ^ - C O a > O
/so o o s II
Expozitia-clima de semi- semi- depre- gauri de
versanti: insoriti Insoriti umbriti umbriti
siuni ger
/
Gradul de
saturatie in 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
baze ale soiului ! I I I I ! I I I I I I I I I I I I I I
(V%)_____________ / / /
Aciditatea 7,2 7,0 6,8 6,6 6,4 6,2 6,0 5,8 5,6 5,4 5,2 5,0 4,8 4,6 4,4 4,2 4,0 3,8 3,6
soiului (DH in I I_____I____I____I____I____I I I I I I I I I I I I I
ap§)
TURBA
s I I I I I I
MULL MODER HUMUS BRUT
Tipul de humus eutro-fic oligo- oligo- hidro hi
calcic activ activ xenc
trofic trofic rnorf dr
o-
m
or
f
10 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150
Profunzimea soiului
I I I I I I I I I I I I I I I
(cm)
I____/
11 Volumul edafic 0,15 >0
(mVm2) /
0,15-0,30 0,30-0,45 0,45-0,60 0,60-0,90 ,90
/
12 Troficitatea
potentials globala
:10 10-30 30-50 50-90 90-140 >
(indici) 14
0
13 Capacitatea de HE
H. H(E)
aprovizionare cu
apa
14 de precipitatii si de aport freatic predominant
de
freatic d
Regimul precipitatii PS S PPsp PFs As
pedohidrologic PFm Fs As Fm
/ / /
1£- Compactitatea D moderat foarte
foarte afanate afanate compacte
soiului compacte compacte
/
16 nisipo- luto- Iuto- argilo-
nisipos lutos argil
Textura soiului lutos nisipos argilos lutos
o
/
'
FI$A ECOLOGICA
Specia: Carpinus betulus L. i Apg V. S-fgêsCU
Nr. ert. Valori sau stari ale factoritor ecotogici
Factori ecolooici
Variatia potenjislului biotooic at speciei in tunc)ie be
tactorii ecotootci
Temperatura -1 +3 +4 + 5 + 6 + 7 + 8 +9 +10 +11
medie anualS J_____J_____I____I____I_____I_____I_____I_____I___
(°C)
Precipitatii 400 500 600 700 800 900 1000 1100 1200 1300 1400 1500
medii anuale _J_____I____I____I____I_____I_____I______I I I I I
(mm)
Lungimea
perioadei _L
bioactive (luni)
/
Lumina (% din 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80
lumina directs)
85 90 95 100
_L_J___I / ___I___I___I___1___L_J____I___I___I___1___I___I___I___1__I___I___1_
o
o
o o
o o
o o
o o
o o
o o
o oo oo oo oo oo oo oo oo oo oo oo oo oo
Artitudinea (m) •— C N O " ) " « r i r > c G r ^ c o c n o » — C N C O M - t n t o r ^ c o e n o
I 1 0 O O O O S S I I
Expozitia-clima' semi- semi- depre- gauri de
de versanti: insonti tnsoriti umbriti umbriti
siuni ger
Gradul de
saturatie In 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
bazeaie solului
&Z1________ /
! I I I I___J____I___I___' I I ' I i I I I I I I
Aciditatea / / /
soiului (pH
In ap3) 7,2 7,0 6,8 6,6 6,4 6,2 6,0 5,8 5,6 5,4 5,2 5,0 4,8 4,6 4,4 4,2 4,0 3,8 3,6
ss
o___o
oo
I I____L_J_____1___1___!____I____I____' I I I I I I I I I
MULL MODER TURBA

III
HUMUS BRUT
10 oiigo-
calcic trofic
Tipui de humus hidrc-
morf
11 hidro-
Profunzimea morf
solului (cm) eutro- oligo-fic activ activ xenc
>0,
Volumul edafic /
i trofic 90
(m3/m2)
/ /
10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150
I I I I I I I 1 I I I I I I I
/____/
0,15 0,15-0,30 0,30-0,45 0,45-0,60 0,60-0,90
12 Troficitatea <10 10-30 30-50 50-90 90-140 140
potential^
global^ (indici)
H. H(E)
aprovizionare cu
apS /
14 de precipitatii si de aport predominant
de d
freatic freatic
Regimul precipitat
pedohidrologic PS S PFsp PFs As PFm Fs As Fm
/ / /
15 moderat foar
Compactitatea foarte afanate afanate compacte te
compacte
solului comp
/
acte
16 nisipo- luto- luto- argilo-
nisipos lutos argi
Textura solului lutos nisipos argiios lutos
los
'
Nr.
crt FI$A ECOLOGICA
Specia: Fraxinus excelsior L
(flkipa-V. ST( "ane
Faclori ecologici Valori sau stari ale factorilor ecologic
- ^tu
Variafta polentiatului biologic al speciei in tunctie de factorii
ecologies
Temperatura 0 +1 -11
medie anuala +3 +4 + 5 + 6 + 7 + 8 +9 -10
(°C)
Precipitatii medii /
anuale (mm) 400 500 600 700 800 900 1000 1100 1200 1300 1400 1500
/ s o o___s
L'jngimea perioadei
bioactive (luni
Lumina (% din
5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
lumina directs)
JLJ______I____I____I____I____I____I____I____I____I____I____I I I l I I I 1
; ; /
Attitudinea (m)
I 1 I
o o o o o s I
semi-
Expozitia-climS de msonti insoriti
versanti: dep re-si
uni
Gradul de gauri
saturatie In deger
baze ale soluiui semi- umbriti
(V%) umbriti
_________________ /
Aciditatea 7,2 7,0 6,8 6,6 6,4 6,2 6,0 5,8 5,6 5,4 5,2 5,0 4,8 4,6 4,4 4,2 4,0 3,8 3,6
soluiui (pH In i i i ; i i i i i i i i i i i i i i i
apS) o
MULL MODER HUMUS BRUT TURBA
Tipul de humus eutro- oligo-fic o iqo-activ . hidro- hidro-
calcic
a
, trofic activ xenc
I trofic morf morf
/
10 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150
Profunzimea
soluiui (cm)
/ /
11 Volumul edafic 0,15 0,15-0,30 0,30-0,45 0,45-0,60 0,60-0,90 0,90
m /m )
3 2
12 Troficitatea <10 10-30 30-50 50-90 90-140 140
potential! globaia
(indici)
H(E)
aprovizionare cu
apa
de precipitatii
Regimul freatic
PFsp PFs As
pedohidrologic PS PFm
/ Fs Fm As
/
15 moderat foarte
Compact! tatea afanate compacte
compacte compacte
soluiui foarte afanate
/
luto- argilo-
16 lutos argil
Textura soluiui nisipos nisipos lutos
nisipo- luto-argilos
os
lutos
I
'
FI$A ECOLOGICA
Specia: Tilia cordata Moench )
.; ;>. \l. S-fd J/^SCK
Nr. Valori sau stari ale tactorilor ecolooici
crt Factori ecologies'
Variaîa poterrtislului biologic al speciei in tuncjie de
__________________faclorii ecologiei ________________
Temperatura +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8 +9 +10 +11
medie anuala
CO_______ OS
_J_____I____I___I____I___I___I____I____I I I
/ s o
Precipitatii medii 400 500 600 700 800 SOO 1000 1100 1200 1300 1400 1500
anuale (mm) I I I I I I I I I I I I
Lungimea / SQ
perioadei bioactive
(luni)
Lumina (% din 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 85 90 95 100
lumina directs) I I I_____I____I____L_J_____I____I____I____L_J_____I____L_J_
Attitudinea (m)
I I I
S O s I
insonti umbriti
versanti: insoriti umbriti siuni ger
/
Gradul de
saturatie tn 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
baze ale soiului I I I I I l I l I I I I I I I I I II I
(V%)_____________ /
Aciditatea 7,2 7,0 6,8 6,6 6,4 6,2 6,0 5,8 5,6 5,4 5.2 5,0 4,8 4,6 4,4 4,2 4,0 3,8 3,6
soiului (pH In I I I I I I I I I I I 1 1 I I I I I 1
apa) /
Tipul de humus eutro-fic oligo oligo- hidro- hid
calcic activ activ xeric
trofic trofic I morf ro-
mo
rf
/
10 10 20 30 40 '.50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150
Profunzimea
soiului (cm)
11 Volumul edafic 0,15 0,15-0,30 0,30-0,45 0,45-0,60 0,60-0,90 >0,9
(m3/m2) 0
/
12 Troficrtatea
potentials globala
<10 10-30 30-50 50-90 90-140 >14
0
(indici)
13 Capacitatea de
H(E) HE
aprovizionare cu
apa
de d
freatic
Regimul precipitatii S I PFsp PFs As
pedohidrologic PS Pfm Fs Fm As
/
15 moderat foar
Compactitatea foarte afanate afanate compacte
compacte te
soiului compa
/ /
cte
16
nisipos
nisipo- luto-
lutos luto- argilo-
argil
Textura soiului lutos nisipos argiios lutos
os
'
FI§A ECOLOGICA
Specia: Acer campestre L.
d^paV7 S-fetn^scu)
Nr. Valori sau stari ale fadOfik>r ecoiogici
en. Factori ecologies'
Variajia potenpalului biologic al speciei in tunctie be
factorii ecoioQid
Temperatura + 1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8 +9 +10 +11
medie anualS _J_____I____I___1 I 1 1 I I I I
CO_______
Precipitatii 400 500 600 700 800 900 1000 1100 1200 1300 1400 1500
medii anuale I I I 1_______I_____I_____II III!
(mm) / /
Lungimea perioadei
bioactive (luni)
Lumina (% din 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
lumina directs)
/ /
Attitudinea (m)
I i ! 1
s s 1 I
Expozitia-clima' de
insonti
semi- semi-
umDnti
depre- gauri de
versanti: insoriti umbnti siuni aer
Gradul de saturate in
baze ale soiului 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
I I I I I______1___I___I___I I I I I I I I I I I I
zm_____ /
Aciditatea 7,2 7,0 6,8 6.6 6,4 6,2 6,0 5,8 5,6 5,4 5,2 5,0 4,8 4,6 4,4 4,2 4,0 3,8 3,6
soiului (pH in I I I I I l I i 1 I I I I I I I I I I
apfi)
/ /
MODER
Tipul de humus calcic
MULL HUMUS BRUT
o
oligo
TURBA
eutro-fic oligo hidro-
activ activ
trofic trofic morf morf
10 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150
Profunzimea
I I I I______l_____I____I____I____I I I I I I
soiului (cm)
I
11 Volumul edafic 0,15 0,15-0,30 0,30-0,45 0,45-0,60 0,60- >0
(m3/m2)
0,90 ,90
12 Troficitatea
potentials globalS
<10 10-30 30-50 50-90 90-140 >
140
(indici)
13 Capacitates de
aprovizionare cu H. H(E) HE
apa
/
de precipitatii
Regimul freatic
As PFsp
pedohidrologic PS / PFm Fs As Fm
PFs
/
tie
15 moderat foar
compacte te
soiului compa
cte
16 nisipo- luto- lutc- argilo-
Textura soiului
nisipos
lutos nisipos lutos argilos lutos
argil
os
'
Nr.
CTL FI§A ECOLOGICA
Specia: Populus alba L.
A(pal/ S-fe/oeSca)
Valon sau stari ale faworitor ecotogici
Factori ecologies Variatia potentialului biokogtc al specie! In tunctie de
tadorn ecotoQid
Temperatura -2 -1 0 +1 +2 -10 +11
medie anual§ J_______l_
(°C) +3 +4 +5+6+7+8 +9 I
Precipitatii medii I I I I I I
anuale (mm)
Lungimea 3 400 500 600 700 800 900 1000 1100 1200 1300 1400 1500
perioadei Ibioactive
(luni) _o__g.
8
Lumina (% din
lumina directs)
5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100 I I 1 I I
O O O O O O O O O O O O O O O Q O O O O
Attitudinea (m)
i I I I
ooo o o o s si
Expccitia-clima semi- semi- depre- gauri de
de versanti: insonti umbriti siuni
Insoriti umbriti ger
Gradul de
saturate In 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
baze aie solului I I i I I_____I____I____I I I I I I I I I I I I I
(V%)___________
Aci ditatea 7,2 7,0 6,8 6,6 6,4 6,2 6,0 5,8 5,6 5,4 5,2 5,0 4,8 4,6 4,4 4,2 4,0 3,8
solului (pH
in apa) 3,6
I____/
Tipul de humus calcic
I I I l I I I I I I I I I I I l I 'I I
TURBA
MULL
MODER
o___o
HUMUS BRUT
eutrc-fic oligo- activ oligo- hidro- acDv hidro-
trofic xenc
trofic morf
morf
10 Profunzimea 10 20 30 40 50 60.70 80 90 100 110 120 130 140 150
solului (cm) I 1 I I I ■I I I I I I I 1 I
I
11 Volumul edafic 0,15 0,15-0,30 0,30-0,45 0,45-0,60 0,60-0,90 >0
(m/Vm2) / ,90
12 Troficitatea
potentials
<10 10-30 30-50 50-90 90-140 >14
0
globala (indici) /
13 Capacitatea de H(E) HE
aprovizionare H.
cu apS
14 de precipitatii si de aport predominant
de d
freatic freatic
Regimul precipitat e
pedohidrologic PFm As inun
PS S PFsp PFs As Fm datie
/ /
15 moderat foar
Compact! tatea foarte afanate afanate compacte
compacte te
solului comp
acte
16 nisipo- luto- luto- argilc-
nisipos lutos argi
Textura solului lutos nisipos argilos lutos
l
1
FI$A ECOLOGICA Specia:
Alnus glutinosa (L.) Gaertn
(dupa 1/ Sfonestv)
Nr. Valori sau stari sie factofilor ecologici
en. Factori ecologici
Variatia poientialului biologic al speciei In tunctie 6e
taciorii ecoiooici
Temperatura -1 0 +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8 +9 -10 -11
medie anuala
(°C) / /
Precipitatii 400 500 600 700 800 900 1000 1100 1200 1300 1400 1500
medii anuale _J______I_____I_____I_____I______I______........................................................l
(mm)
Lungimea
perioadei bioactive
(luni) /
Lumina (% din 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
umina directa)
Attitudinea (m)
I I I I
o o s si I I
versanti:
insonti insoriti umbriti umbriti siuni ger
Gradul de saturatie
in baze ale solului 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 100
_L_!______I____!____I____1____I____I____I____I____L____I____1___I____1___L_J_____I ..1 ,1
/
Aciditatea 7,2 7,0 6,8 6,6 6,4 6,2 6,0 5,8 5,6 5,4 5,2 5,0 4,8 4,6 4,4 4,2 4,0 3,8 3,6
solului (pH in I____I
ap§) 0 0 0 I I I__________/
Tipul de humus oligo- hidro- hidr
calcic fic activ activ xeric
trcrfic I morf o-
eutro- ohgo mor
trofic f
10 Profunzimea 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150
solului (cm)
o
11 Volumul edafic 0,15 0,15-0,30 0,30-0,45 0,45-0,60 0,60-0,90 >0,
<m3/m2) / 90
12 Troficitatea <10 10-30 30-50 50-90 >14
90-140
potentials alobaia 0
(indici)
H(E)
aprovizionare cu
ap§
de precipitatii d
Regimul freatic
P TS S PFsp PFs As PFm Fs Fm As
pedohidrologic
/ / /
15 moderat foar
compacte te
solului compa
cte
16
Textura solului
nisipos
nisipo-lutos
Tabel 20
Date fenologice ale speciilor principale din Rezervaţia Zamostea
Specia Inmugurire Inflorire Coacerea Perioada de Varsta
infrunzire semintelor fructificatie inceperii
fructificatiei
Gorun 4.04-05.05 05-20.05 20.09-05.10 4 ani 60
Stejar 25.04-05.05 01-10.05 15.09-10.10 4 ani 60
Fag 25.04-01.05 05-10.05 20.09 5 ani 70
Datele din tabelul 25 nu prezintă termene fixe pentru că în unitatea de

productie exista decalaj la aceeasi fază şi la aceeasi specie în funcţie de
microclimatul locului.
4.5. Zonalitate bioclimatică
Teritoriul studiat, respectiv U.P. VIII Zamostea este împărţit în doua tipuri
de pădure:
- Zamostea Deal cu o suprafaţă de 1400 ha şi situat la o altitudine medie
de 380 m, deci se afla la interferenţa dintre etajele bioclimatice FD2 şi
FD3, respectiv etajul deluros al cvercetelor şi şleaurilor de deal şi
etajul deluros al complexelor de gorunete şi fagete.
Relieful este specific dealurilor şi podişurilor intens fragmentate în care
predomină solurile argiloiluviale pe versanţii cu înclinare mai mare şi solurile
brun luvice pe platouri şi culmi late. Distribuţia vegetaţiei forestiere este
influenţată de relief gorunetele fiind răspandite, de regulă pe versanţii însoriţi
iar făgetele pe versanţii umbriti.
- Zamostea Luncă cu o suprafaţă de 700 ha şi situată la o altitudine
medie de 185 m, deci etajul FD, - staţiuni deluroase din etajul cvercete
cu stejar.
76
Universitatea "gtefan eel Mare" Lucrare de diploma Facultatea de Silvicultura.
Acest trup este situat în partea dreapta a râului Siret, în lunca mare a
acestuia, deci se încadrează în regiunea de lunci în dealuri joase. Solurile
predominante sunt specifice de luncă (aluviale §i bran eumezobazice) iar
vegetaţia este reprezentată de amestecuri de stejar cu frasin, tei, paltin, ulm,
plop, s.a.
4.6 Formaţii forestiere şi tipuri naturale de păduri
În cuprinsul terenului studiat (U.P. VIII Zamostea) s-au identificat

urmatoarele formaţii forestiere:
- făgete pure de deal;
- sjeauri de deal cu gorun;
- sleauri de deal cu gorun şi stejar;
- stejărete pure
- sleauri de luncă
- plopişuri pure de plop alb.
În raport cu caracteral natural şi actual al tipului de pădure, repartiţia este
urmatoarea:
- natural fundamental (58%);
- parţial derivat (3%);
- total derivat (3%);
- artificial (33%);
- terenuri goale (3%);
- total:(100%).
După cum se observă, 58% din pădure şi-au păstrat caracterul natural
fundamental, iar 42% din suprafaţă păduroasă au suferit unele modificări fata
de tipul natural fundamental, ca urmare a intervenţiei omului.
77
Universitatea "gtefan eel Mare" | Lucrare de diploma Facultatea de Silvicultura
Modificările efectuate în compoziţia arboretelor (artificiale şi total
derivate), au provocat schimbări în viaţa arboretelor dar, care nu întotdeauna au
fost în concordanţă cu condiţiile staţionale.
S 5 5
În funcţie de condiţiile actuale ale arboretelor şi ale staţiunilor din

cuprinsul U.P. VIII Zamostea s-au identificat următoarele tipuri naturale
fundamentale de pădure:
- făget de deal cu floră de mull de productivitate superioară (T.P. 4211)
- §leau de deal cu gorun şi fag de productivitate mijlocie (T.P. 5314)
- stejarete-gorunete-şleau de productivitate mijlocie (T.P. 5513)
- şleau normal de luncă din regiunea deluroasă (T.P. 6311)
- stejaret de terase joase şi lunci vechi din regiunea de dealuri (T.P.
6142)
- stejarete-şleau de luncă de productivitate mijlocie, facies cu frasin şi
ulm (T.P. 6342)
- stejăret de dealuri pe lacovişte de productivitate inferioară (T.P. 6152)
- şleao-frasinet din regiunea de dealuri (T.P. 6322)
- şleao-plopiş de lunca din regiunea de dealuri (T.P. 6323)
- zăvoi de plop alb de productivitate mijlocie (T.P. 9312)
4.6.1. Caracterizarea tipului natural fundamental de pădure din
Rezervaţia Zamostea-luncă
Stejăret de terase joase şi lunci vechi din regiunea de dealuri (T.P.

6142)
Aceste arborete naturale fundamentale au fost identificate în parcelele53,

56, 59, - in trupul de padure Zamostea-Luncă.
Arboretele din tipul de fata se gasesc pe locuri a§ezate: platouri, terase,
versanti cu panta lina. Solurile sunt brun eumezobazice profunde cu textura
lutoasa, uneori cu continut moderat de schelet. Substratul este reprezentat prin
argile şi marne. Arboretele sunt compuse din stejar la care se amesteca foarte
inulte alte specii: goranul, fag, carpenul, teiul cu frunza mica, paltinul, ulmul,
sorbul, cire§ul etc. Faciesul normal este eel cu gorun, carpen, tei, stejar
pedunculat, deci constituit din mai multe specii de amestec diferite fara ca
vreuna sa fie predominanta. Consistenta naturala a arboretelor este de 0,8-0,9.
'73
.■
Universitatea "gtefan eel Mare" Lucrare de diploma Facultatea de Sii
Productivitatea este superioara, arborii sunt bine conformafi, eu
trancliiurile drepte, cilindrice si bine legate. Lemnul este de buna calitate, poate
furniza si material de lucru destul de mult.
Regenerarea naturala se produce, de obicei, cu u§urinta. Semintisurile de
fag se instaleaza dupa fiecare francificatie; se dezvolta incet datorita umbrei
arboretului batran, dar se mentin viabile destul de indelungat. Destul de
abundenti sunt si puietii speciilor de amestec ca: carpenul, teiul, paltinul etc.
Stejăretele de acest tip reprezinta in foarte multe cazuri rezultatul unei
suscesiuni relativ recente, provenit din introducerea fagului in gorunetele cu
flora de mull sau in sleaurile de deal cu goran si fag si care a dus treptat la
formarea fagetelor actuale.
Caracteristice dendrometrice ale speciilor masurate in parcela 15 sunt:
- stejar - diametral mediu este 36 cm;
- inaltimea medie este de 27 m;
- varsta este de 75 ani.
Subarboretul este rar, reprezentat prin exemple izolate de: alun, păducel,
maceă, cron, sânger etc.
Patura vie este puternic dezvoltată, dar fără să producă inţelinirea solului.
Ea este constituită din plante tipice de mull şi foarte bogată în specii: Carex
sihatica, Asarum europaeum, Allium ursinum, Anemone hepatica, Lathyrus
vernus, Euphorbia amygdaloides, Mercurialis perennis, Salvia glutinosa,
Asperula odorata etc.
79
Universitatea "gtefan eel Mare" Lucrare de diploma I Facultatea de Silviculture
Capitolul V TIPURI DE STATIUNI FORESTIERE
5.1 Consideraţii teoretice
În concepţia pădurii ca ecosistem terestru, staţiunea forestieră sau biotipul

reprezintă componenta sau subsistemul de natură anorganică, locul de viaţă al
biocenezei sau mediul fizic al ecosistemului. Staţiunea forestieră sau biotipul
este alcaiuită din elemente ale reliefului, rocii sau materialului parental, solului
şi climei şi reprezintă fondul climatic şi edafic de substanţă şi energiei al
biocenezei. Staţiunea este condiţia şi izvorul productivitafii vegetale (Chirita
1977).
Aşadar ca unitate fizico-geografică (geotip) staţiunea forestieră este un
teritoriu limitat natural, practic omogen sau cu aceeaşi microvariabilitate în
cuprinsul lui caracterizat printr-o anumită situaţie geografică (aşezare în
zonalitatea bioclimatică şi în spaţiul geografic local), anumite condiţii de relief,
substrat litologic, sol, apă stagnate (din precipitatii) şi apa subterană (freatică).
Ca unitate ecologică(ecotip) staţiunea forestieră reprezintă un complex
unitar de factori ecologici de natură climatică sau edafică, având regiuni
caracteristice.
În consecinţă, staţiunea forestieră face posibilă viaţa biocenozelor,
existenţa şi productivitatea pădurii.
Pentru gospodarirea pădurilor ,aceste unităţi sunt mult prea detaliate, aşa
încât, în acest scop se constituie o imitate de rang superior tipul de statiune, care
reprezintă ansamblul unităţilor staţionale elementare identice sau ecologice şi
forestier echivalente (cu aceeaşi amplitudine de variaţie sub raportul
y.y
Universitatea "gtefan eel Mare" Lucrare de diploma Facultatea de Silvicultura
specificului ecologic, al amplitudinii fitocenotice şi al potenţialului productiv)
şi care în consecinţă ridică aceleasi probleme de folosinţă, lucrare, fertilitate şi
ameliorare.
5.2. Tipuri de staţiuni forestiere reprezentative
În urma lucrărilor de cartare staţionala, în cuprinsul U.P.-ului studiat au

fost identificate urmatoarele tipuri de staţiuni:
- Deluros de făgete, Pm brun argiloiluvial edafic mijlociu cu Asperula-
Asarum (T.S. 5242)
- Deluros de gorunete Pm, brun luvic mediu podzolit, edafic mijlociu
(T.S. 5152)
- Deluros de cvercete (lunca) cu stejar Ps, bran eumezobazic freatic
umed, gleizat şi humifer, edafic mare, în lunca înaltă (T.S. 7540)
- Deluros de cvercete (lunca) cu aniniş. - frăsinet Ps, aluvial semigleic,
edafic mare (T.S.-N)
- Deluros de cvercete(lunca) cu stejar Prn - s aluvial moderat humifer
(T.S. 7530)
- Deluros de cvercete (lunca) cu zăvoi cu plop alb Pi aluvial profund
umezit freatic în substrat rar scurt inundabil. (T.S.-N)
.- 90
Universitatea "Stefan eel Mare Lucrare de diploma Facultatea de Silviculture
Tabel 21
Tabel de corespondenţa între tipul de staţiune şi tipul de pădure
Etajul bioclimatic Tipul de statiune (cod) Tipul de padure (cod)
FD2-FD3 Deluros de fagete, brun Faget de deal cu flora de
argiloiluvial edafic mijlociu mull (T.P 4211)
cu Asperula-Asarum
(T.S. 5242)
Deluros de gorunete Pm, §leau de deal cu gorun si fag
brun luvic mediu podzolit, de productivitate mijlocie
edafic mijlociu (T.S. 5152) (T.P 5314) '
Stejaro-goruneto-sjeau de
productivitate mijlocie
(T.P 5513)
FD! Deluros de cvercete (lunca) §leau normal de lunca din
cu stejar Ps, brun regiunea deluroasa
eumezobazic freatic umed, (T.P 6311)
gleizat si humifer, edafic §leao-frasinet din regiunea
mare, in lunca inalta de dealuri (T.P 6322)
(T.S. 7540)
§ieao-plopi§ de lunca din
regiunea de dealuri
(T.P 6323)
Deluros de cvercete (lunca) Stejaret de dealuri pe
cu arinis - frasinet Ps, aluvial lacoviste cu productivitate
semigleic, edafic mare (T.S.- inferioara (T.P 6152)
N
Deluros de cvercete(lunca) Stejaret de terase joase si
cu stejar Pm - s aluvial lunci vechi din regiunea de
moderat humifer (T.S. 7530) dealuri (T.P 6142)
Stejareto-sjeau de lunca de
productivitate mijlocie,
fades cu ulm sj frasin
(T.P 6342)
Deluros de cvercete (lunca) Zavoi de plop alb de
cu zavoi cu plop alb Pi productivitate mijlocie
aluvial profund umezit (T.P 9312)
freatic in substrat rar scurt
inundabil. (T.S.-N)
91
Universitatea "gtefan eel Mare" Lucrare de diploma Facultatea de Silviculture
Universitatea "gtefan eel Mare" Lucrare de diploma Facultatea de Silvicultura
5.2.1.Descrierea tipului de staţiune caracteristic pentru REZERVAŢIA
ZAMOSTEA LUNCĂ
Deluros de cvercete (lunca) cu stejar Pm-s, brun eumezobazic freatic umed,

gleizat şi humifer, edafic mare, în lunca înalta (T.S. 7530) - eutrofic,
euhidric, estival jilav-umed-reavan-jilav -
Descriere diagnoza: Sectoare de lunca înalta, neinundabilă, pe sol brun

eumezobazic gleizat sau semigleic, moderat până la intens humifer, profund şi
foarte profund, luto-argilos cu umezire freatică înaltă.
Condiţiile climatice sunt cele ale etajului, cu plus însemnat de umiditate
atmosferică. Condiţiile edafice sunt foarte favorabile vegetaţiei forestiere
(troficitate potenţial ridicată, asigurare hrană şi permanentă cu apă accesibilă).
Regimui de umiditate variabil obişnuit intre U5.3 pe un mare volum edafic sş cu
rezerve de apă.
Aeraţia este bună pe o grosime destul de mare.
Aptitudini forestiere: Bonitate superioară pentru stejărete şi stejareto-
şleauri de luncă.
Recomandari: În staţiunile cu arborete de tip fundamental, în stare
normală şi în diferite stadii de dezvoltare, menţinerea sau îngrijirea
corespunzatoare a acestora până la varsta exploatabilităţii (toate speciile
componente având aici creşteri foarte active şi producând lemn de valoare).
Se pastrează în continuare arboretele de tipul stejăretelor şi şleaurilor de
luncă de productivitate superioară situate în staţiuni cu soluri cu textură luto-
argiloasă.

Proiect Diploma Amenajarea Padurilor

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Diploma Amenajarea Padurilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL I.

1.1. Elemente de identificare a fondului forestier

1.2. Vecinătăţi, limite, hotare ale U.P.VIII ZAMOSTEA

Fondul forestier ce corespunde U.P. VIII Zamostea este constituit din 10

Rezervaţia Zamostea este cuprinsă în cadrul trupului de pădure

1.4.1. Administrarea fondului forestier proprietate publică a

Fondul forestier proprietate publD,ică al U.P. VIII Zamostea este

1.4.2. Administrarea fondului forestier proprietate privată

În cadrul U.P. VIII Zamostea, în cursul deceniului trecut, s-a retrocedat

1.5. Utilizarea fondului forestier

Din totalul de 2126,7 ha ale U.P., pădurile şi terenurile destinate

1.6. Organizarea administrativă

Organizarea administrativă prezentată (situaţie valabilă la începutul anului

Teritoriul studiat se află în Podişul Sucevei ,subunitate geomorfologică a

2.3. Hidrografie – Hidrologie

Elementele climatice alături de cele edafice constituie principalele

2.4.1. Regimul termic

Temperatura medie lunară (in grade Celsius) este redată în tabelul

Au fost luaţi în calcul următorii indicatori:

n^ o00 o o o o ooo 3^.

UJ to UJ Ul JON JS> J> Ui lX> 1—t

-3,2 8,0 20,1 19,7 15,7 10,2 7,97

11,5 20,2 18,7 21,4 23,3 17,0 7,7 8,94

' 1991 -5,0 12,9 20,0 22,2 15,3 3,4 8,77

1992 -2,6 39 16,6 19,6 24,1 24,9 14,1 25 -3,2 9,66

-2,0 4,6 10,9 17,3 21,1 24,8 22,6 10,55

2.4.2 Regimul pluviometric

Suceava I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

2.4.3. Evapotranspiraţia potenţială.

[mm] 0 0 4 42 78 97 114 104 72 43 10 0 564

După cum se poate vedea din diagrama climatică de la staţia Suceava

....1. r...r h "f ' f.........f....I'-',;

-20 lar = 36,7 "

Fig. 1. Diagrama climatică pentru staţia meteo Suceava

Suceava I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Precipitaţiile au un rol decisiv în stabilirea umezelei aerului (precipitaţii

Statia Directia vantului Calm

Statia Directia vantului

Tabelele de mai sus, sugerează că direcţia dominantă a vânturilor este cea

2.4.5. Sinteza climatică

Teritoriul studiat se încadrează dupa Koppen în provincia D.f.b.x.

3.1.Evidenţa tipurilor de sol

După cum se observă din tabelul anterior, în cuprinsul U.P. se întâlnesc

3.2.Descrierea tipului de sol din Rezervaţia Zamostea-luncă

Sol brun eumezobazic (u.a. 56 A)

Fertilitate: Solurile brune eumezobazice sunt profunde bine structurate, pe

4.1. Gospodarirea din trecut a pădurii

4.1.1. Evoluţia proprietăţii şi a modului de gospodărire înainte de 1948

Pădurile din U.P VIII Zamostea au fost proprietatea domnitorilor

4.2. Starea fitosanitară

În arboretele de cvercinee sau cu participarea acestora se semnalează

4.3. Analiza structure fondului forestier pe specii

În cuprinsul teritoriului studiat (REZERVAŢIA ZAMOSTEA) suprafaţa

După cum se observă în tabelul 21 principalele specii din REZERVAŢIA

pilots %lfr %Z %l %Zl

UISBJ jn " : ......:

Diseminate sau în proporţii reduse se mai gasesc: paltinul de munte şi de

4.4. Analiza structurii fondului forestier pe clase de vârstă şi categorii

Structura pe clase de vârstă

Fagul (Fagus sylvetica): este adaptat la noi la un climat mai continental.

Li' it. £•■ i=

T "I—T i r~i—r.~F~T ... !■:"':.

oi ' t - • .& <~: IJ>* st oi

| _ . ..-,.,- ._-,; " " ''