CO2 pentru plante - metoda DIY

Pentru a creste plantele noastre au nevoie de 3 lucruri : lumina , nutrienti si

CO2.Cum primele doua se rezolva destul de usor , o sa prezint modul cel mai simplu
si ieftin de a o rezolva si pe cea de-a treia, CO2-ul.CO2-ul este hrana principala a
plantelor fara de care nu se poate face fotosinteza.In natura acesta este produs de
organismele vii in cantitati indestulatoare ,dar intr-un acvariu povestea se
schimba.Daca nu avem acvariul suprapopulat ,CO2-ul produs de pesti nu este de
ajuns pentru a ajuta plantele sa creasca mari si frumoase cum ne dorim , asa ca
trebuie introdus pe cale artificiala.Exista doua metode pentru a face acest lucru cea
DIY(Do it yourself) sau cea profesionala cu butelie de CO2 care este mult mai
costisitoare. Din acest motiv o sa incerc s-o prezint pe prima.

Hardware necesar

- o sticla de 2 l de cola /fanta sau apa minerala , care sa reziste la presiune.Exclus

cele de apa plata.
- aproximativ 2 m de furtun subtire ca cel de la pompele de aer
-un robinet din plastic(se gasesc cam la orice pet-shop) cu care sa reglam debitul de
CO2 si de preferabil o valva antiretur care nu permite apei din acvariu sa ajunga in
sticla cu CO2.
Astea sunt lucrurile de baza cu care putem incepe constructia "utilajului":
Luam capacul sticlei dam o gaura in el , destul de mare pentru a putea intra un capat
al robinetul cat mai fix.Il lipim cu super-glue sau picatura pentru a ramane fix si a nu
permite aerului sa iasa.E bine sa-l izolam si cu silicon atat pe exteriorul cat si pe
interiorul capacului. Dupa ce am executat aceasta operatiune trebuie sa construim
numaratorul de bule. Numaratorul de bule este un recipient transparent , in care
punem apa ,apa prin care trece CO2-ul pentru a putea "masura" cantitatea pe care o
introducem in acvariu. Acesta poate fi facut din multe lucruri ,incepand de la sticle de
jumatate de litru pana la seringi.Al meu este facut dintr-o seringa, la gaura pe unde
iese lichidul am conectat furtunul care vine de la sticla de CO2 (taiem 1 m de
exemplu din furtunul de 2 m) si l-am izolat cu silicon.In partea de sus a seringii am
dat o gaura une am lipit tot cu silicon un alt furtun care trebuie sa mearga in
acvariu.Mai stiu o alta metoda tot cu seringa care poate asigura o etansesitate mai
buna.Scoatem partea mobila a seringii , bagam un dop de cauciuc cat mai fix posibil
in ea.In dopul de cauciuc dam o gaura si introducem o tzeava(de ex un betisor de
acadea) prin care sa treaca CO2-ul si pe care s-o putem introduce cat mai fix in
furtunul care duce spre acvariu.
Principiul de functionare e simplu. Umplem seringa/recipientul pana la
jumatate cu apa(apa sa nu ajunga si la gaura de sus) , iar gazul care vine din sticla
de CO2 sub forma de bule ,trece prin apa si poate fi numarat sub forma de
bule.Cantitatea de CO2 care se baga in acvariu este de 1-2 bule pe
secunda.Reglajul se face de la robinetul lipit de capac. Pentru a se dizolva in apa
CO2-ul are nevoie de un dispozitiv numit reactor. Exista multe tipuri de reactoare
atat de cumparat cat si DIY. Unul eficient DIY este un filtru intern umplut cu bureti cu
porii mici. In interiorul acestuia se introduce furtunul cu CO2 pentru a putea fi
amestecat cu apa si a avea contact cat mai mult timp cu aceasta. Daca nu vreti sa va
complicati puteti folosi o simpla piatra de aer dar rezultatele nu vor fi la fel de bune.
Dupa ce am construit tot ansamblul ,am pus furtunele ,le-am izolat cu silicon pe unde
e nevoie nu ramane decat sa preparam reteta.
Cea mai simpla este cea doar cu drojdie si zahar. Cumparam un plic de
drjodie uscata (merge si cea proaspata dar sa nu fie expirata), il amestecam intr-o
cana cu apa calduta si il punem in sticla de 2 l. Adaugam in sticla o cana de zahar si
apa pana cand aceasta ajunge la 3 sferturi din inaltimea sticlei. Punem capacul ,il
strangem bine si asteptam producerea CO2-ului .Reactia incepe cam la 2 ore dupa
adaugarea ingredientelor si dureaza aproximativ o saptamana.Putem sa punem
ingredientele seara iar dimineata gasim sticla tun , plina de CO2.Reglam numarul de
bule de la robinet. Atentie: introducerea CO2-ului in cantitati prea mari poate duce la
scaderea ph-ului si imbolnavirea pestilor.Ceea ce facem nu este o joaca asa cat
trebuie avut grija.

O reteta imbunatatita este cea cu gelatina

Pe langa zahar si drojdie in reteta noastra mai adugam gelatina. Spre

deosebire de reteta anterioara ,durata acesteia este de aproximativ 3 saptamani.
Zaharul de care drjodia are nevoie pentru a produce CO2 este incorporat in gelatina
si este consumat treptat.Asta inseamna ca sticla nu va mai fi la fel de "tun" ca in
cazul primei retete dar va fi mai usor de controlat dozarea CO2-ului din robinet. Un
pont pentru prelungirea duratei de producere a CO2-ului ar fi folosirea apei plate
cumparate care nu contine clor si alte substante nocive pt cultura de drojdie. Pentru
a prepara reteta avem nevoie in primul rand de 20 de grame de gelatina
alimentara(de ex 2 plicuri de gelatina Dr Oetker fiecare de 10 grame) Aceastea se
pun la hidratat intr-o cana cu 50% apa rece timp de 5 minute pentru a nu face
cocoloase. Intr-o oala se pun 2,5 cani de apa calda in care se dizolva 1,5 cani de
zahar.Se aduga gelatina ,se pune oala pe foc si se amesteca des pana cand apa
incepe sa clocoteasca.La primul clocot oala se ia de pe foc si se pune la racit pana
poate fi turnata in sticla.Dupa ce e destul de rece , o bagam in frigider pentru a se
intari. Cand s-a inchegat adaugam 2,5 cani de apa calduta si jumatate de lingurita de
drojdie. Reactia incepe mai incet ,decurge mai "pasnic" decat prima dar are o durata
de viata mai lunga.Sper ca v-a fost de folos, daca aveti nelamuriri sau alte ponturi
sunteti liberi sa le exprimati.