Dați piatra la o parte. Ioan 11, 39.

Cu o dorință arzătoare, Domnul Hristos așteaptă să Se manifeste în biserica Sa. Când

caracterul lui Hristos va fi reprodus în poporul Său, în mod desăvârșit, atunci El va veni
să-i ia cu Sine pe ai Săi. EV 39

După cum rouă și ploaia sunt date, mai întâi pentru a ajuta sămânța să încolțească, iar apoi
pentru a o maturiza în vederea secerișului, tot așa Duhul Sfânt este dat pentru a dezvolta, de
la o etapă la alta, procesul creșterii spirituale. Coacerea grânelor reprezintă îndeplinirea
lucrării harului lui Dumnezeu în suflet. Prin puterea Duhului Sfânt, chipul moral al lui
Dumnezeu va fi reprodus în mod desăvârșit în caracter. Noi trebuie să fim transformați în
totalitate, devenind asemenea Domnului Hristos. Ev 83

Esența adevăratului creștinism este manifestarea lui Hristos în viața și slujirea

personală. Gal 2,20. Am fost răstignit,,,,și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu ci
Hristos trăiește în mine...
Oricare dintre noi are la dispoziție aceiași sursă de putere pentru ca în slujirea
creștină, să putem face aceleași lucruri ca și Isus.
Ioan 14,12
El a îndurat toate încercările la care noi suntem supuși. Și El n-a exercitat în folosul Său nici
o putere care să nu ne fie și nouă oferită în dar. Ca om, El a înfruntat ispita și a biruit cu
puterea pe care I-a dat-o Dumnezeu. HLL24
2 Petru 1,3-4.
Colos 1,27.
Planul mântuirii este în primul rând restaurarea chipului lui Hristos în om apoi
restaurarea finală prin integrarea planetei pământ în circuitul ei inițial al Universului.
Unicul răspuns la problema păcatului este Hristos. Fapte 4,12.
În procesul restaurării sunt trei factori de bază:
- Evanghelia
- Credința
- Pocăința.
Neputința umană . Eu nu pot, Dumnezeu poate. Dacă eu nu pot , am o natură
păcătoasă, am două alternative: mă resemnez, abandonez, renunț indiferent de
consecinte sau caut să unesc neputința umană cu puterea divină.
Secretul biruinței în viața de credință constă în unirea neputinței umane cu puterea
lui Dumnezeu.
Sprijinindu-ne sufletele neajutorate pe Hristos, noi trebuie să suplimentăm
nepriceperea noastră cu înțelepciunea Lui, slăbiciunea noastră cu tăria Lui, neputința
noastră cu puterea Lui trainică și, uniți cu Dumnezeu, vom putea fi într-adevăr lumini
în lume. 4 M 362

Din perspectiva Evangheliei, nu există lucruri imposibile în ce privește restaurarea

chipului lui Dumnezeu în om. Rom 1,16. Filip 4, 13
Evanghelia este puterea care transformă vieți, schimbă caractere, înnoiește inima, și
rodește ascultare care duce la mântuire.
 Factorul hotărâtor de care depinde puterea Evangheliei în viața personală este
credința. Evrei 4,2. Cuvântul Evangheliei nu le--a ajutat cu nimic pentru că n-a găsit
credință la cei care l-au auzit.
CREDINȚA
Marta și Maria erau foarte aproape de cea mai mare minune în familia lor, și dacă
Isus ar fi acționat fără ca mai întîi să întărească credința lor poate că , nu ar fi avut
loc minunea. El acționează nu doar pentru alinarea celor două surori ci și în baza
prieteniei care o avea cu Lazăr. Isus merge la mormântul datorită faptului că Lazăr
este prietenul lui. Iov..... împrietenește-te cu Dumnezeu și ...te vei bucura iarăși de
fericire.
Credința este încredere în puterea lui Dumnezeu. Numeri 14,9,10.
Iosua și Caleb erau și ei convinși ca și cei 10 că în puterea lor nu pot lua în
stăpânire Canaanul, dar ei se bizuiesc pe ajutorul lui Dumnezeu.( ei nu au nici un
sprijin. Dumnezeu este cu noi)
- Ghedeon vede foarte clar neputința lui de a fi un comandant militar, dar el are
o încredere totală în Dumnezeu. Experiența lui în luptă cu madianiții ne arată
cum el unește neputința lui cu puterea lui Dumnezeu.
Credința dacă nu este alimentată zilnic se pipernicește până moare.
Elementele de bază care dezvoltă credința sunt ;
- Cuvântul lui Dumnezeu,
- rugăciunea și
- lucrarea.
Evanghelia hrănește spiritual omul din lăuntru . Rugăciunea este oxigenul
spiritual care duce viață în toate compartimentele ființei umane. Activitatea ,
lucrarea tonifică mușchii credinței , descopere și sporește capacitățile și
talentele umane.
Al treilea factor în procesul restaurării este pocăința.
Pocăința este efectul , produsul Evangheliei și a credinței. O pocăință autentică
poate fi experimentată doar printr-o supunere totală Cuvântului Evangheliei și o
încredere deplină în Dumnezeu.
Mai este un lucru vital în procesul restaurării chipului lui Hristos în noi =
Duhul Sfânt. Lucrarea Duhului Sfânt este regenerarea ființei umane- agentul
creator.
Atunci când discutăm despre un creștinism veritabil înțelegem că Evanghelia,
credința și pocăința și-a făcut sau își fac pe deplin lucrarea în noi.
Revenind la tema principală – esența creștinismului – rezumăm într-o frază
biblica acest adevăr fundamental: ” Hristos în voi, nădejdea slavei.
Sunt multe lucruri frumoase în viața de credință , dar nici unul din ele nu poate
înlocui sau suplini ...Hristos în voi nădejdea slavei. Vorbim aici de o întrupare.
Primul și cel mai important act al întrupării este întruparea lui Dumnezeu. Ioan
1,14 Dumnezeu s-a făcut om
Al doilea act al întrupării este întruparea lui Hristos în Evanghelie. Toată Scriptura
este oglindirea lui Dumnezeu prin Hristos. Evanghelia este descoperirea lui
Dumnezeu. Începând de la Moise evanghelia ( vestea bună , eliberarea din robie)
este Cuvântul întrupat în scris prin care Dumnezeu lucrează restaurarea chipului
Său. În 1455 Cuvântul- Dumnezeu s-a întrupat în Evanghelie în EUROPA.
Al treilea act al întrupării este întruparea lui Hristos în noi prin Evanghelie,
credință și pocăință sub acțiunea Duhului Sfânt. Gal.2,20....am fost răstignit...
Problema crucială pentru noi este să dăm la o parte tot ce împiedică manifestarea lui
Hristos în viața noastră de creștini.
”Dați piatra la o parte” Ioan 11,39.
 Avem daruri și capacități ereditare și daruri latente ale Duhului Sfânt îngropate care
trebuie aduse la viață. Exercitarea lor în lucrarea lui Dumnezeu este un factor
decisiv pentru înviorarea bisericii.
Citește un text frumos din Scriptură unui prieten, vecin sau unui coleg de
serviciu. Cine nu poate citi?
Roagă-te , în telefon până la urmă pentru un suflet care trece printr-o situație mai
dificilă.
Trimite un mesaj de sperantă , o făgăduință celor pe care îi ai în agenda telefonului.
Oferă o porție de mâncare celui care nu o are sau nu poate să facă.
Îmbracă un copil sărac. ILUSTRAȚIE . Un fr de credință a luat un adolescent sărac
la magazin și i-a zis alege ce vrei tu de îmbrăcat că plătesc eu, ,, a luat un bărbat pe
are l-a izgonit soția de-casă și un an de zile i-a oferit adăpost mâncare ,
îmbrăcăminte, tratamente medicale și o sumă de două mii de lei pe lună. În
vecinătatea lui am văzut un tânăr de 24 de ani care si-a pierdut picioarele de la trei
ani.....se deplasa într-un cărucior,,,,,mi-a fost mmilă de el ( zice fr, și i-am cumpărat
cărucior)
Ajută un bolnav , bătrân fără sprijin. Cunosc un prezbiter care ani de zile îngrijește
câte o persoană care nu are nici un sprijin. A dus la spital o bătrânică din satul vecin
și duă operație , când a luat-o din spital a întrebat-o: mamaie unde te duc acuma
( bătrânica era singură, nu avea pe nimeni și avea nevoie de îmgrijii medicale,,,,,,ave
o sondă și datorită paraliziei stătea la pat) du-mă la dumneta acasă, a răspuns și fr
a luat-o acasă și a îngrijit-o vre-o 4 ani de zile pâna ea a închis ochii. Apoi o soră în
vârstă singură operată de cancer, a îngrijit-o luni de zile până putut să se descurce
singură.. la scurtă vreme , o altă bătrânică abandonată a lut-o și a îngrijit de ea.
Pune din banii tăi în visteria binefacerii.
Spune o experiență la biserică. Un motiv de lauda lui Dumnezeu.
Fă o grupă suport de părtășie studiu și rugăciune.
Cântă și pune bucuria și speranța adventă în cântecul tău.
Spune o poveste de credință din viața ta sau a altuia pentru încurajare .
Dumnezeu le-a dat oamenilor însușiri și capacități. El lucrează și cooperează cu aceste
daruri pe care i le-a dat omului, iar omul, ca părtaș al naturii divine și prin îndeplinirea
lucrării lui Hristos, poate să ajungă biruitor și să câștige viața veșnică. Domnul nu își
propune să facă lucrarea pentru care i-a dat omului putere să o facă. Omul trebuie să-și
îndeplinească partea lui. El trebuie să fie conlucrător cu Dumnezeu, purtând jugul
împreună cu Domnul Hristos și învățând blândețea și smerenia Sa. Dumnezeu este
puterea care conduce totul. El oferă darurile. Omul le primește și lucrează prin puterile
harului lui Hristos, participând în mod activ. CF 26

Dragii mei , Isus va aduce cu siguranță viață ,,,,bucurie, speranță , putere, credinței
noastre familiei creștine și bisericii numai atunci când fiecare dintre noi va da piatra
la o parte pentru manifestarea darurilor și capacităților noastre în slujba lui
Dumnezeu.

Hristos ar fi putut porunci pietrei să se dea la o parte și aceasta ar fi ascultat

de glasul Lui. El ar fi putut porunci îngerilor care erau în preajma Sa să facă
acest lucru. La porunca Sa, mâini nevăzute ar fi dat piatra la o parte. Însă
aceasta trebuia dată la o parte de mâini omenești. În acest fel, Domnul Hristos
a arătat că omul trebuie să coopereze cu divinitatea. Pentru ceea ce omul
poate face, puterea divină nu trebuie chemată în ajutor ca să facă. — The
Desire of Ages, 535. {AÎ 190.2}
Evrei 12,1.
Deseori suntem foarte curajoși în a identifica - pietrele din viața altora, și foarte
timizi în a depăși lucrurile , uneori nesemnificative , care ne împiedică să acționăm
potrivit capacităților și darurilor cu care ne-a înzestrat Dumnezeu.
- Trebuie să mergeți cu mine într-o vizită la o persoană din lume, îmi spune un
frate. Vreau să-i vorbiți dv din Evanghelie că eu nu am darul acesta. Am mers
și după ce am făcut cunoștință îl întreb pe fratele nostru: Fr Costele ia spune
cum ai venit la credință? Și fratele a povestit jumătate de oră experiența
convertirii , eu am făcut doar rugăciunea. Fiecare are în suflet experiența
personală,,,,,spune experiența ta altora și ai prezentat Evanghelia.
- Pun pe cineva să se roage la sfârșitul unui program evanghelistic. Fr. Dincă
îmi răspunde el, fratele Marin se roagă frumos, puneți-l pe el, eu ofer
participanților câte o carte. Fiecare are un dar , poate să facă ceva.
În timpul unei evanghelizări publice vorbitorul spune : în seara aceasta dăm ocazie
vizitatorilor noștri să se roage. Cineva îl atenționează ,,, cum să pui un om din lume
să facă o rugăciune publică. S-a rugat un om care era sub influența alcolului . ”Isuse
Hristoase sunt un mare păcătos , ai milă și de mine și iartă-mi păcatele. La
terminarea ciclului de prezentări a fost printre cei care s-a înscris la clasa de botez și
a fost botezat.
Dumnezeu spune și astăzi: ”Dați piatra la o parte ”.
- Ce îl împiedica pe Iacov să se roage la LUZ?
.... Întunericul disperării apăsa greu asupra sufletului său și aproape că nici nu
îndrăznea să se roage. Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite îninima mea, nu m-ar fi ascultat
Domnul.
- Ce la împiedicat pe Iona să meargă în evanghelizare? Comoditatea.
- De ce n-au putut cei 9 ucenici să vindece copilul bolnav când ceilalți trei erau cu Isus
pe munte? Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar....
- De ce au trudit toată noaptea ucenicii să treacă de partea cealaltă a lacului?
- Doi ucenici în drum spre Emaus nu-l recunosc pe Isus, de ce? Da-ți piatra la o
parte...
Rahav o canaanită imorală își salvează toată familia și ea însăși trăiește experiența
izbăvirii chiar când porunca divină era, ca toată cetatea să fie nimicită. credința
Samariteanca aduce toți locuitorii Samariei la Isus. Descoperirea lui Mesia
Fricosul Petru, devine un mare evanghelist. Cum ? camera de sus,,, locul unde 120
de oamei dau piatra la o parte.

Timpul în care trăim astăzi cere o implicare și o lucrare a tuturor pe măsura

darurilor și capacităților personale.

Când Domnul e gata să facă un lucru, Satana ridică pe cineva care să se opună.
„Dați piatra la o parte”, a spus Hristos. Pe cât e cu putință, pregătiți calea pentru
lucrarea Mea.

Fiecăruia dintre noi îi este asigurată asistența divină pentru transformarea

caracterului și mărturia creștină.
Isus ne-a înzestrat pe fiecare dintre noi cu daruri și capacități care puse în slujba lui
devin o mare binecuvântare pentru cei din jurul nostru.
Dați piatra la o parte. 1 Sam 7 , 2-4.
Hristos ar fi putut porunci pietrei să se dea la o parte și aceasta ar fi ascultat de
glasul Lui. El ar fi putut porunci îngerilor care erau în preajma Sa să facă acest lucru.
La porunca Sa, mâini nevăzute ar fi dat piatra la o parte. Însă aceasta trebuia dată la
o parte de mâini omenești. În acest fel, Domnul Hristos a arătat că omul trebuie să
coopereze cu divinitatea. Pentru ceea ce omul poate face, puterea divină nu trebuie
chemată în ajutor ca să facă. — The Desire of Ages, 535. {AÎ 190.2}

Între timp, un nor întunecos se lăsă asupra locuinței pașnice, unde Se odihnise
Hristos. Lazăr a fost lovit pe neașteptate de o boală mortală. Surorile întristate
trimiseră la Isus solia: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești, este bolnav.” Ele nu
insistară, ca Isus să vină numaidecât, căci se gândeau că El Își va da bine seama de
starea fratelui lor și-l va vindeca. Lazăr credea cu tărie în trimiterea dumnezeiască a
lui Isus; el îi era devotat din iubire, și el însuși era iubit de Învățătorul său
dumnezeiesc, a cărui pace se coborâse peste casa lui. Credința și iubirea pe care
surorile o simțeau față de Isus le îmbărbătau la convingerea, că Isus nu le va părăsi
în nevoia lor. De aceea Îi trimiseră știrea simplă și plină de încredere: „Acela pe
care-l iubești este bolnav”. {VI 284.2}
Auzind această știre, Isus zise: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava
lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” Atunci El mai
rămase încă două zile, unde Se afla. După ce plecă cel care era rânduit să ducă lui
Isus știrea, starea lui Lazăr se înrăutăți în mod vădit, și își poate cineva închipui cum
cele două surori numărau zilele și ceasurile, care se aflau între trimiterea acelei știri
și între clipa când Isus avea să le sosească în ajutor. Când timpul se apropie, când
ele puteau să se aștepte la sosirea Sa, ele pândeau cu îngrijire la orice călător, pe
care îl zăreau din depărtare, în speranța, de a vedea pe Isus. Toate sforțările și
străduințele făcute pentru restabilirea fratelui lor fură zadarnice; ele vedeau bine, că
el va muri dacă nu li se va trimite ajutor dumnezeiesc, pentru a-l scăpa. De aceea,
ele exclamau neîncetat: „O, de ar veni Isus, care ar putea într-adevăr să scape pe
scumpul nostru frate!” {VI 284.3}
În cele din urmă trimisul veni înapoi, dar Isus nu era cu el. Aduse surorilor
întristate vestea despre cuvintele Mântuitorului: „Boala lui nu este spre moarte”, dar
ele pierdură curajul, căci fratele lor se afla deja în agonie și în curând închise și ochii
în moarte. {VI 285.1}