Seminar privind „Tranziția la o viață independentă și la îngrijire bazată

pe comunitate - instrumente de finanțare UE pentru susținerea

dezvoltării serviciilor bazate pe comunitate pentru adulții și copiii cu
dizabilități intelectuale”
București, România, 11 aprilie 2019
Sumar executiv
Seminarul a asigurat oportunitatea de a schimba informații privind exemplele practice de
implementare a Orientărilor europene comune privind tranziția de la îngrijire instituțională
la îngrijire bazată pe comunitate relevantă pentru susținerea adulților și a copiilor cu
dizabilități intelectuale1. Discuția s-a axat în principal pe pașii care urmează să fie parcurși
pentru a trece de la îngrijirea instituțională la îngrijirea bazată pe comunitate
(descentralizare) pentru adulții și copiii cu dizabilități intelectuale. S-a acordat o atenție
specială și instrumentelor de finanțare disponibile pentru dezvoltarea măsurilor
suplimentare de susținere a tranziției de la îngrijirea instituțională la îngrijirea bazată pe
comunitate.
Evenimentul a fost găzduit de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități
(ANPD) și Ministerul Muncii și Justiției Sociale din România, în cadrul Președinției române
a Consiliului Uniunii Europene. Seminarul a reunit reprezentanți ai autorităților locale și
naționale din România, experți independenți și organizații ale societății civile. Alți
participanți au fost reprezentanți ai Comisiei Europene și ai echipei Programului de învățare
reciprocă.
Principalele învățăminte desprinse din seminar pot fi rezumate după cum
urmează:

Înțelegerea tranziției de la îngrijirea instituțională la îngrijirea bazată pe

comunitate
• Dezinstituționalizarea constă în susținerea persoanelor, inclusiv a adulților și copiilor
cu dizabilități intelectuale, pentru a prelua controlul asupra propriilor vieți și decizii.
La nivel de egalitate cu ceilalți, aceștia trebuie să se bucure de drepturile umane și
sociale, trăind, de asemenea, în comunitate împreună cu familiile și prietenii lor.
• Dezinstituționalizarea nu înseamnă închiderea instituțiilor mari și transferarea
persoanelor în altele mai mici. Mai degrabă trebuie luate măsuri pentru a susține
persoanele să trăiască independent în comunitățile lor și să se bucure de acces
complet la drepturile lor.
• Trebuie să se acorde atenție și eforturi egale prevenirii instituționalizării. Aceasta
înseamnă susținerea persoanelor care trăiesc deja în comunitate și ajutarea lor și a
familiilor lor prin încurajarea accesului la servicii generale și de asistență.

1
Grupul de experți europeni pentru tranziția de la îngrijirea instituțională la îngrijirea bazată pe
comunitate, 2012: Orientări europene comune privind tranziția de la îngrijirea instituțională la
îngrijirea bazată pe comunitate. Accesat la:
https://deinstitutionalisationdotcom.files.wordpress.com/2017/07/guidelines-final-english.pdf
[17.12.2018]
 • Pentru a face din tranziția de la instituții la îngrijire bazată pe comunitate un succes,
trebuie să se acorde sprijin deplin persoanelor în dezvoltarea propriilor abilități și
relații sociale în cadrul noului lor mediu, pentru a putea să preia controlul deplin
asupra propriilor vieți.

Situația persoanelor cu dizabilități intelectuale din România

• Procesul de dezinstituționalizare din România este gestionat de două instituții:
Autoritatea Națională pentru Drepturile Copilului și Adopție (ANPDCA) și
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD).
• Cele două organizații au aceleași obiective, dar se confruntă cu provocări diferite,
deoarece copiii și adulții au nevoi diferite. Dezinstituționalizarea copiilor a fost
prioritizată de către guvern și sunt necesare mai multe eforturi pentru a susține
dezinstituționalizarea adulților.
• Printre principalele provocări ale procesului de dezinstituționalizare atât pentru
copii, cât și pentru adulți, se numără: resursele umane și financiare limitate,
dezechilibrul dintre serviciile furnizate în zonele urbane și cele rurale, lipsa de
conștientizare și percepția publică negativă a dizabilității.
• Guvernul român face în prezent eforturi semnificative pentru a îmbunătăți
condițiile de viață din instituțiile rezidențiale și a reduce numărul de persoane care
intră în instituții. Mai mult, guvernul intenționează să închidă instituțiile mari (cu
mai mult de 50 de rezidenți) până în 2023.
Elementele unei tranziții eficiente de la îngrijirea instituțională la îngrijirea
bazată pe comunitate
Crearea parteneriatelor și întărirea cooperării
• Procesele de dezinstituționalizare trebuie să implice toți factorii de decizie relevanți,
atât la nivel național, cât și la nivel local. Cu toate acestea, crearea și dezvoltarea
parteneriatelor existente cu organizațiile societății civile și comunitatea în sens mai
larg sunt esențiale pentru consolidarea cooperării și a competenței în acest
domeniu.
• Tranziția de la instituționalizare la viață independentă trebuie să reunească factori
de decizie din diverse domenii (de ex. servicii sociale, instituții de îngrijire medicală
și educație, de pe piața muncii, din domeniul locuințelor etc.) și persoanele cu
dizabilități trebuie să abordeze cauzele complexe și efectele care au dus la
instituționalizare în primul rând și să treacă la crearea de oportunități pentru viață
bazată pe comunitate. Acest lucru s-ar putea face prin crearea parteneriatelor
public-privat, crearea echipelor multidisciplinare și cu mai mulți factori implicați și
a unei rețele de specialiști din diferite domenii la nivel local.
Dezvoltarea capacităților tuturor factorilor și beneficiarilor implicați în
dezinstituționalizare
• Prevederea construirii capacității pentru toți factorii implicați în susținerea
persoanelor cu dizabilități (factorii instituționali de la toate nivelurile, prestatorii
de servicii, familiile de asistenți maternali/biologice și utilizatorii finali) joacă un rol
central în asigurarea unui proces de dezinstituționalizare reușit.
• Construirea capacităților trebuie să susțină și să instruiască în continuare experții
și personalul din teren, să mărească nivelul de cunoștințe și abilități în legătură cu
procesul de dezinstituționalizare, dar și serviciile bazate pe comunitate. Astfel,
specialiștii și experții ar putea susține mai bine instituțiile în tranziția de la
îngrijirea instituțională la cea bazată pe comunitate. În plus, întărirea capacităților
asistenților personali profesioniști și creșterea numărului lor sunt esențiale.
• Construirea capacității încurajează, de asemenea, crearea proceselor inovatoare
orientate spre conceperea, coordonarea, monitorizarea și evaluarea unui sistem
 integrat de îngrijire bazată pe comunitate. O atenție deosebită trebuie acordată
consolidării capacității județelor și municipalităților de a dezvolta servicii sociale
inovatoare.
• Construirea capacității este, de asemenea, crucială pentru beneficiari (utilizatori
finali și familiile lor și rețeaua socială) pentru a le permite să trăiască o viață
independentă și să fie pe deplin incluși în comunitate. Prin întreprinderile sociale și
grupurile de sprijin (prin intermediul prestatorilor de servicii sau al experților
calificați), (re)instituționalizarea poate fi prevenită prin îmbunătățirea
cunoștințelor și abilităților, ceea ce va încuraja incluziunea persoanelor cu
dizabilități intelectuale în comunitățile lor. Prin urmare, construirea capacității de
autoreprezentare a persoanelor cu dizabilități intelectuale trebuie să fie susținută.
Creșterea conștientizării factorilor de decizie instituționali și comunitari privind
dezinstituționalizarea
• Tranziția de la îngrijirea în instituții la cea bazată pe comunitate necesită o
schimbare de gândire nu numai a prestatorilor de servicii, instituțiilor publice și
utilizatorilor finali și a familiilor lor, dar și a publicului general. Astfel, creșterea
conștientizării privind beneficiile îngrijirii și asistenței bazate pe comunitate este
esențială pentru o tranziție sustenabilă și adecvată.
• Printr-o campanie de comunicare puternică pe mai multe canale, reprezentarea
persoanelor cu dizabilități în media poate produce în timp o schimbare de
paradigmă. De exemplu, prin îmbunătățirea perspectivelor privind persoanele cu
dizabilități prezentate de media și prin generalizarea practicii de prezentare a
poveștilor pozitive. Avantajele dezinstituționalizării pot provoca noi discuții și prin
urmare duce la acceptarea vieții independente.
• Creșterea conștientizării poate fi legată și de crearea grupurilor de sprijin pentru
familiile utilizatorilor finali și comunitățile lor la nivel local și național. Prin urmare,
încurajarea discuțiilor despre dezinstituționalizare și dizabilități intelectuale ar
putea îmbunătăți schimbul de bune practici și acceptarea în rândul membrilor
comunității.
Crearea abordărilor și serviciile axate pe persoană pentru persoanele cu dizabilități
• Furnizarea serviciilor trebuie să fie adaptată pentru a satisface nevoile persoanelor
cu dizabilități printr-o abordare axată pe persoană. Prin adoptarea unui plan de
asistență individual (conceput cu participarea utilizatorilor finali, a familiilor lor,
dar și a rețelelor și cu sprijinul consultanților, a specialiștilor din domeniul îngrijirii
medicale și a altor experți din domeniu) și a unui buget individual, persoanele cu
dizabilități trebuie să fie implicate în procesul de luare a deciziilor și, prin urmare,
trebuie să aibă capacitatea de a prelua controlul asupra vieții lor.
• Trebuie să fie înființate și menținute servicii de prevenire la nivel comunitar pentru
a reduce riscul de (re)instituționalizare. Acestea trebuie să includă dezvoltarea:
serviciilor la domiciliu, pentru a susține persoanele cu dizabilități și familiile lor;
echipe mobile pentru a asigura asistența comunitară în zonele îndepărtare/zonele
în care serviciile comunitare sunt subdezvoltate; serviciile de îngrijire de zi, dar și
asigurarea transportului gratuit la aceste servicii pentru a asigura accesibilitatea
pentru toate persoanele.
• În plus, implementarea planului axat pe persoană trebuie să includă monitorizarea
continuă a calității și evaluarea serviciilor prestate.
• Prestarea serviciilor care are loc în vechile instituții trebuie să se facă în mod
pragmatic pentru a evita reacția negativă a utilizatorilor.
Permiterea accesului la serviciile generale pentru persoanele cu dizabilități
• Serviciile generale trebuie să fie accesibile și persoanelor cu dizabilități
intelectuale. Pentru a asigura acest lucru, trebuie să fie introduse mecanisme noi
 și un cadru legal solid pentru a asigura nu numai accesibilitatea fizică a clădirilor,
dar și accesul rezonabil la serviciile generale, pentru a permite persoanelor cu
dizabilități să beneficieze de acces complet la serviciile de care au nevoie.
• O atenție specială trebuie acordată pieței muncii, educației, locuințelor și
serviciilor de îngrijire de zi, în special în zonele cu dezvoltare redusă (de ex. orașe
mici, zone rurale etc.). De asemenea, accesul la servicii financiare a fost
menționat ca o condiție prealabilă pentru o viață independentă. Pentru aceasta,
persoanele cu dizabilități trebuie să se bucure de capacitatea lor legală deplină,
pentru a-și gestiona problemele financiare și a încheia acorduri contractuale, de
ex. pentru cumpărarea proprietăților.
• Prin stabilirea dispozițiilor legale care să asigure accesul la servicii al persoanelor
cu dizabilități, accesibilitatea va fi întărită. Ca urmare, utilizarea noilor tehnologii
și mecanisme și disponibilitatea personalului instruit va garanta utilizarea
serviciilor generale de către persoanele cu dizabilități.
Concentrarea pe serviciile de prevenire la nivel comunitar pentru a reduce riscul de
(re)instituționalizare
• Pentru a reduce riscul de (re)instituționalizare, trebuie dezvoltate următoarele
elemente:
o Serviciile la domiciliu pentru a susține persoanele cu dizabilități și familiile
lor;
o Echipe mobile pentru a asigura sprijinul comunității în zonele
îndepărtate/zonele în care serviciile comunitare sunt subdezvoltate;
o Serviciile de îngrijire de zi, inclusiv transportul gratuit la aceste servicii
pentru a fi accesibile tuturor persoanelor.
Instrumente de finanțare UE pentru tranziția la îngrijirea și asistența pe baza
comunității

• Fondurile UE, respectiv Fondul social european (FSE), Fondul european de

dezvoltare regională (FEDR), dar și fondurile naționale pot fi utilizate pentru a
concepe soluții bazate pe comunitate pentru copiii și adulții cu dizabilități
intelectuale.
• Finanțarea UE este asigurată în cadrul PO Regional 2014-2020 (FEDR - investiții în
infrastructură socială) și PO Capital uman 2014-2020 (FSE - abilități și servicii).
• În următoarea perioadă de programare, finanțarea UE va fi asigurată în cadrul
obiectivului tematic „O Europă mai socială” și pus în aplicare, în special, prin FES+
și FEDR, dar și alte programe, cum ar fi EUInvest și Orizont Europa.
• Împrumuturile Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) sau „Invest EU”
pot fi utilizate pentru finanțarea de locuințe pentru persoanele cu dizabilități
intelectuale.