Răspunderea penală a persoanei juridice

Odată cu adoptarea noului Cod penal al Republicii Moldova la 18 aprilie

2002, în vigoare din 12 iunie 2003, legiuitorul a introdus persoana juridică în
calitate de subiect al infracțiunii. Pentru legislația Republicii Moldova, dar și
pentru persoanele abilitate cu aplicarea legii penale, respectiva completare a
cadrului legal a constituit, cu adevărat, o novelă legislativă. Până la acel moment,
persoana juridică era recunoscută drept entitate – participant la raporturi juridice,
dar, nicidecum, subiect al infracțiunii. De fapt, persoana juridică reprezintă o
ficțiune juridică, instituită, cu succes, de legiuitor. În cadrul raporturilor civile, și
nu doar, aceasta apare în postura de subiect distinct. Este o ficțiune, ca o entitate
abstractă, să fie parte la un raport juridic. Deoarece o atare entitate poate apărea în
ipostaza de subiect al relațiilor sociale, e și firesc, ca aceasta să fie responsabilă de
„propriul comportament”, în unele cazuri chiar fiind necesară angajarea unei
răspunderi. Tocmai de aceea, legiuitorul a decis introducerea în Codul penal al
Republicii Moldova a persoanei juridice în calitate de subiect pasibil de a fi supus
unei răspunderi penale și, implicit, unei pedepse penale. Răspunderea penală a
persoanei juridice a dobândit în Europa o nouă dimensiune mai ales după
Congresul internațional de drept penal comparat care s-a desfășurat la Budapesta în
anul 1978, precum și ca urmare a dezbaterilor consacrate în special criminalității
economico-financiare sau concurențiale. Plecând de la Recomandarea R(88) din 20
octombrie 1988 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei prin care statele
au fost invitate să admită răspunderea penală a persoanelor juridice, mai multe
state, printre care și Republica Moldova, au decis reglementarea acestei instituții.
Persoana juridică poate fi subiect al infracțiunii de la data înregistrării ei de către
stat, până la radierea acesteia din Registrul de stat al persoanelor
juridice. Coraportul dintre răspunderea penală a persoanei juridice și răspunderea
penală a persoanei fizice pentru săvârșirea aceleiași fapte se explică prin aceea
că, răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice
pentru infracțiunea săvârșită. Aceasta înseamnă că pentru săvârșirea uneia și
aceleiași infracțiuni, la răspundere penală poate fi trasă atât persoana juridică, cât și
persoana fizică care activează în cadrul persoanei juridice. Acesta poate fi
directorul întreprinderii, contabilul-șef, dar și oricare alt salariat. Sunt suficiente
exemple din practica judiciară a Republicii Moldova, unde pentru comiterea
aceleiași fapte a fost antrenată răspunderea penală atât a persoanei fizice, cât și a
celei juridice. 
Astfel cercul persoanelor juridice pasibile de răspundere și pedeapsă
penală a fost lărgit odată cu adoptarea noului Cod penal, întrucât anterior în
 legislația penală (Codul penal) era stipulat că doar persoana juridică care desfășura
activitate de întreprinzător putea fi pasibilă de răspundere penală pentru comiterea
unei infracțiuni (spre exemplu, societățile cu răspundere limitată, societățile pe
acțiuni). Respectiv, persoanele juridice care nu desfășurau activitate de
întreprinzător (de exemplu, fundațiile, asociațiile obștești) nu puteau figura în
calitate de subiect al infracțiunii. Acest lucru nu excludea, însă, posibilitatea
antrenării răspunderii penale a persoanei fizice pentru comiterea infracțiunii. De
exemplu, pentru săvârșirea faptei de spălare a banilor, de către o asociație
obștească, responsabil se făcea doar persoana fizică care a comis nemijlocit fapta
de spălare a banilor, prin intermediul asociației, nu și asociația. Deseori, se
întâmpla ca o persoană juridică necomercială să comită o infracțiune și trasă la
răspundere penală să fie doar persoana fizică, ca în cele din urmă, persoana juridică
necomercială, prin intermediul căreia a fost comisă infracțiunea, să rămână intactă.
Nefiind supusă vreunei pedepse penale, aceasta activa în continuare, fără
probleme. Ulterior, prin Legea Republicii Moldova nr.136 din 19.06.2008,
legiuitorul și-a revăzut poziția față de cercul persoanelor juridice pasibile de a fi
supuse răspunderii și pedepsei penale. Astfel, a fost instituită regula precum că
toate persoanele juridice (inclusiv și cele care nu desfășoară activitate de
întreprinzător), cu excepția autorităților publice, sunt pasibile de răspundere
penală. Deci, a fost lărgit cercul persoanelor juridice care pot fi trase la răspundere
penală pentru comiterea unei infracțiuni. Astăzi, spre exemplu, unei fundații i se
poate aplica o pedeapsă penală pentru săvârșirea unei infracțiuni. O problemă
apare în cazul săvârșirii infracțiunii de către o întreprindere individuală sau de
către o gospodărie țărănească. Or, ambele entități nu sunt persoane juridice și se
prezintă în cadrul raporturilor de drept ca persoane fizice. Cu alte cuvinte,
întreprinderea individuală și gospodăria țărănească au statut de persoană fizică.
Totuși, nu este exclus ca acestea să comită infracțiuni. În astfel de cazuri, numitele
entități, sunt absolvite de la răspunderea penală, având în vedere faptul că pentru
săvârșirea infracțiunii vor fi trase la răspundere penală persoanele fizice ce
formează entitățile date. Mai jos urmează a fi expuse condițiile pentru angajarea
răspunderii penale a persoanei juridice.
 Potrivit legislației în vigoare, persoana juridică, cu excepția autorităților
publice, este pasibilă de răspundere penală pentru săvârșirea unei infracțiuni dacă
este prezentă cel puțin una din următoarele condiții:
 persoana juridică este vinovată de neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare a dispozițiilor directe ale legii, ce stabilesc îndatoriri sau
interdicții pentru efectuarea unei anumite activități;
 persoana juridică este vinovată de efectuarea unei activități ce nu corespunde
actelor de constituire sau scopurilor declarate;
 fapta care cauzează sau creează pericolul cauzării de daune în proporții
considerabile persoanei, societății sau statului a fost săvârșită în interesul acestei
persoane juridice sau a fost admisă, sancționată aprobată, utilizată de organul sau
persoana împuternicită cu funcții de conducere a persoanei juridice respective.
Infracțiunile pentru săvârșirea cărora persoana juridică poate fi trasă la
răspundere penală.
 Persoanele juridice, cu excepția autorităților publice, răspund penal pentru
infracțiunile pentru săvârșirea cărora este prevăzută sancțiune pentru persoanele
juridice prevăzută în Partea Specială a Codului penal. Deci, pentru a afla tipul
infracțiunii pentru care persoana juridică este pasibilă de răspundere și pedeapsă
penală, este necesar de identificat dacă în sancțiunea normei din Partea Specială a
Codului penal (segment din Codul penal care conține totalitatea infracțiunilor și
pedepselor aplicabile), legiuitorul a prevăzut o anumită pedeapsă pentru persoana
juridică. Dacă aceasta lipsește, atunci se consideră că pentru infracțiunea dată
persoana juridică nu poate fi trasă la răspundere penală. În calitate de exemple de
infracțiuni pentru care persoana juridică se poate face responsabilă și, implicit,
poate fi supusă unei pedepse penale, evidențiem: traficul de ființe umane,
coruperea alegătorilor, încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe,
dobândirea creditului, împrumutului sau despăgubirii/indemnizației de asigurare
prin înșelăciune, evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituțiilor și
organizațiilor, concurența neloială, contrabanda, executarea necalitativă a
construcțiilor, traficul de influență, darea de mită etc. Pedepsele penale pasibile se
aplică persoanelor juridice, conform legislației penale a Republicii Moldova.
 Or, pentru săvârșirea infracțiunilor, persoanelor juridice li se pot aplica
următoarele pedepse penale:
 amenda;
 privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate;
 lichidarea.
În continuare vom încerca să deslușim fiecare tip de pedeapsă aplică
persoanelor juridice, potrivit prevederilor Codului penal al Republicii Moldova.
Amenda se aplică în calitate de pedeapsă principală, în timp ce privarea de
dreptul de a exercita o anumită activitate și lichidarea se aplică atât ca pedepse
principale, cât și ca pedepse complementare. Mărimea amenzii pentru persoanele
juridice se stabilește de la 500 la 20 000 unități convenționale (potrivit legislației o
unitate convențională se egalează cu 50 MDL), în funcție de caracterul și gravitatea
infracțiunii săvârșite, de mărimea daunei cauzate, luându-se în considerare situația
economico-financiară a persoanei juridice. În caz de eschivare cu rea-voință a
persoanei juridice de la achitarea amenzii fixate, instanța de judecată poate să
înlocuiască suma neachitată a amenzii cu urmărirea patrimoniului adică (aplicarea
sechestrului asupra bunurilor mobile sau immobile, înghețarea conturilor, etc).
Privarea unei persoane juridice de dreptul de a exercita o anumită activitate
constă în stabilirea interdicției de a încheia anumite tranzacții, de a emite acțiuni
sau alte titluri de valoare, de a primi subvenții, înlesniri și alte avantaje de la stat
sau de a exercita alte activități. Privarea de dreptul de a exercita o anumită
activitate poate fi limitată la un anumit teritoriu sau la o anumită perioadă a anului
și se stabilește pe un termen de până la 5 ani sau pe un termen nelimitat.
Lichidarea persoanei juridice constă în dizolvarea acesteia, cu survenirea
consecințelor prevăzute de legislația civilă. Lichidarea persoanei juridice se
stabilește în cazul în care instanța de judecată constată că gravitatea infracțiunii
săvârșite face imposibilă păstrarea unei atare persoane juridice și prelungirea
activității ei. Deși lichidarea este cea mai aspră pedeapsă aplicabilă persoanelor
juridice, totuși practica judiciară demonstrează aplicabilitatea acesteia.  
 Odată cu adoptarea noului Cod penal al Republicii Moldova la 18
aprilie 2002, în vigoare din 12 iunie 2003, legiuitorul a introdus persoana
juridică în calitate de subiect al infracțiunii. Pentru legislația Republicii
Moldova, dar și pentru persoanele abilitate cu aplicarea legii penale,
respectiva completare a cadrului legal a constituit, cu adevărat, o novelă
legislativă. Până la acel moment, persoana juridică era recunoscută drept
entitate – participant la raporturi juridice, dar, nicidecum, subiect al
infracțiunii. De fapt, persoana juridică reprezintă o ficțiune juridică,
instituită, cu succes, de legiuitor. În cadrul raporturilor civile, și nu doar,
aceasta apare în postura de subiect distinct. Este o ficțiune, ca o entitate
abstractă, să fie parte la un raport juridic. Deoarece o atare entitate poate
apărea în ipostaza de subiect al relațiilor sociale, e și firesc, ca aceasta să fie
responsabilă de „propriul comportament”, în unele cazuri chiar fiind
necesară angajarea unei răspunderi. Tocmai de aceea, legiuitorul a decis
introducerea în Codul penal al Republicii Moldova a persoanei juridice în
calitate de subiect pasibil de a fi supus unei răspunderi penale și, implicit, unei
pedepse penale. Răspunderea penală a persoanei juridice a dobândit în
Europa o nouă dimensiune mai ales după Congresul internațional de drept
penal comparat care s-a desfășurat la Budapesta în anul 1978, precum și ca
urmare a dezbaterilor consacrate în special criminalității economico-
financiare sau concurențiale. Plecând de la Recomandarea R(88) din 20
octombrie 1988 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei prin care
statele au fost invitate să admită răspunderea penală a persoanelor juridice,
mai multe state, printre care și Republica Moldova, au decis reglementarea
acestei instituții. Persoana juridică poate fi subiect al infracțiunii de la data
înregistrării ei de către stat, până la radierea acesteia din Registrul de stat al
persoanelor juridice. Coraportul dintre răspunderea penală a persoanei
juridice și răspunderea penală a persoanei fizice pentru săvârșirea aceleiași
fapte se explică prin aceea că, răspunderea penală a persoanei juridice nu
exclude răspunderea persoanei fizice pentru infracțiunea săvârșită. Aceasta
înseamnă că pentru săvârșirea uneia și aceleiași infracțiuni, la răspundere
penală poate fi trasă atât persoana juridică, cât și persoana fizică care
activează în cadrul persoanei juridice. Acesta poate fi directorul
întreprinderii, contabilul-șef, dar și oricare alt salariat. Sunt suficiente
exemple din practica judiciară a Republicii Moldova, unde pentru comiterea
aceleiași fapte a fost antrenată răspunderea penală atât a persoanei fizice, cât
și a celei juridice. 
 Astfel cercul persoanelor juridice pasibile de răspundere și pedeapsă
penală a fost lărgit odată cu adoptarea noului Cod penal, întrucât anterior în
legislația penală (Codul penal) era stipulat că doar persoana juridică care
desfășura activitate de întreprinzător putea fi pasibilă de răspundere penală
pentru comiterea unei infracțiuni (spre exemplu, societățile cu răspundere
limitată, societățile pe acțiuni). Respectiv, persoanele juridice care nu
desfășurau activitate de întreprinzător (de exemplu, fundațiile, asociațiile
obștești) nu puteau figura în calitate de subiect al infracțiunii. Acest lucru nu
excludea, însă, posibilitatea antrenării răspunderii penale a persoanei fizice
pentru comiterea infracțiunii. De exemplu, pentru săvârșirea faptei de spălare
a banilor, de către o asociație obștească, responsabil se făcea doar persoana
fizică care a comis nemijlocit fapta de spălare a banilor, prin intermediul
asociației, nu și asociația. Deseori, se întâmpla ca o persoană juridică
necomercială să comită o infracțiune și trasă la răspundere penală să fie doar
persoana fizică, ca în cele din urmă, persoana juridică necomercială, prin
intermediul căreia a fost comisă infracțiunea, să rămână intactă. Nefiind
supusă vreunei pedepse penale, aceasta activa în continuare, fără probleme.
Ulterior, prin Legea Republicii Moldova nr.136 din 19.06.2008, legiuitorul și-a
revăzut poziția față de cercul persoanelor juridice pasibile de a fi supuse
răspunderii și pedepsei penale. Astfel, a fost instituită regula precum că toate
persoanele juridice (inclusiv și cele care nu desfășoară activitate de
întreprinzător), cu excepția autorităților publice, sunt pasibile de răspundere
penală. Deci, a fost lărgit cercul persoanelor juridice care pot fi trase la
răspundere penală pentru comiterea unei infracțiuni. Astăzi, spre exemplu,
unei fundații i se poate aplica o pedeapsă penală pentru săvârșirea unei
infracțiuni. O problemă apare în cazul săvârșirii infracțiunii de către o
întreprindere individuală sau de către o gospodărie țărănească. Or, ambele
entități nu sunt persoane juridice și se prezintă în cadrul raporturilor de
drept ca persoane fizice. Cu alte cuvinte, întreprinderea individuală și
gospodăria țărănească au statut de persoană fizică. Totuși, nu este exclus ca
acestea să comită infracțiuni. În astfel de cazuri, numitele entități, sunt
absolvite de la răspunderea penală, având în vedere faptul că pentru
săvârșirea infracțiunii vor fi trase la răspundere penală persoanele fizice ce
formează entitățile date. Mai jos urmează a fi expuse condițiile pentru
angajarea răspunderii penale a persoanei juridice.
În conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Codul penal al Republicii
Moldova. “Persoana juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de
răspundere penală pentru săvârșirea unei infracțiuni dacă este prezentă cel puțin
una din următoarele condiții:
 O persoană juridică, cu excepţia autorităţilor publice, este pasibilă de
răspundere penală pentru o faptă prevăzută de legea penală dacă aceasta nu a
îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispoziţiile directe ale legii ce stabilesc
îndatoriri sau interdicţii privind efectuarea unei anumite activităţi şi se constată cel
puţin una din următoarele circumstanţe:
a) fapta a fost săvîrşită în interesul persoanei juridice respective de către o
persoană fizică împuternicită cu funcţii de conducere, care a acţionat independent
sau ca parte a unui organ al persoanei juridice;
b) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către
persoana împuternicită cu funcţii de conducere;
c) fapta a fost săvîrşită datorită lipsei de supraveghere şi control din partea
persoanei împuternicite cu funcţii de conducere. Astfel, norma legală citată pune în
evidenţă semnele acestui subiect al infracţiunii – (1) calitatea de persoană juridică
și (2) desfășurarea activităţii de întreprinzător. Lipsa unuia dintre aceste două
semne semnifică, la rândul său, și absenţa subiectului infracţiunii. Deci, pentru ca
un subiect colectiv de drept, o entitate colectivă să poată fi privită ca un subiect al
infracţiunii, aceasta trebuie să posede calitatea de persoană juridică, noţiunea și
atributele căreia sunt definite în Codul civil. Calitatea de personalitate juridică se
atribuie din momentul înregistrării de stat și dispare odată cu radierea organizaţiei
din registrul respectiv de către organul competent. Conform legislaţiei civile în
vigoare, acestea sunt societăţile pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată,
societăţile în nume colectiv etc. Nici în trecut, și nici conform legislaţiei în vigoare
nu toate întreprinderile au dispus sau dispun de personalitate juridică.
Întreprinderea individuală poate fi invocată drept exemplu în acest sens, care în caz
de comitere a unei infracţiuni nu va fi trasă la răspundere penală graţie voinţei
legiuitorului care nu a învestit-o cu personalitate juridică. Considerăm aceasta
drept o lacună, deoarece subiectele care nu posedă personalitate juridică, dar care
participă la relaţiile sociale, sunt totuși capabile de a întreprinde anumite acte și,
respectiv, de a comite infracţiuni, în aceeași măsură ca și persoanele juridice; unica
diferenţă este că prin voinţa sa legiuitorul leagă această calitate de forma
organizatorico-juridică a grupului aleasă de fondatori, în ciuda faptului că entităţile
juridice în cauză au de asemenea organe capabile a exprima voinţa criminală și a o
reproduce în realitate. Motivul privind extinderea răspunderii penale asupra
entităţilor nedotate cu personalitate juridică este, în această ordine de idei, de a
evita o discriminare.
Astfel, nu ar fi “acceptabil ca infracţiunile să aibă urmări diferite când ele sunt
comise de aceeași entitate economică, numai pentru motivul că formal această
entitate a adoptat sau nu forma persoanei juridică.
Faptul reținerii doar a persoanelor juridice în sens strict în calitate de subiect
al infracţiunii poate determina aceste persoane juridice criminale să folosească,
după comiterea infracţiunii, căile legale de reorganizare într-o societate fără
personalitate juridică, urmărind un efect dublu – evitarea răspunderii penale și
practicarea în continuare a activităţii și practicilor ilegale. Din aceste considerente,
aderăm la ideea exprimată de savanta franceză M. Delmas-Marty, care susţine:
“Limitarea răspunderii penale la persoanele juridice propriu-zise este istoric
depășită în unele ţări și nu corespunde cu realitatea vieţii de afaceri, la fel și cu
soluţiile moderne adoptate de diferite ordini de drept pe scară naţională și
comunitară”. Un alt semn al subiectului infracţiunii – persoana juridică – este
desfășurarea de către aceasta a activităţii de întreprinzător. Nici Codul penal și nici
cel civil nu definesc conţinutul acestei activităţi de întreprinzător. O definiţie a ei o
putem găsi în Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi din 3.01.1992,
unde, în art. 1, e fixat: “antreprenoriatul este activitatea de fabricare a producţiei,
executare a lucrărilor și prestare a serviciilor, desfășurat de cetăţeni și asociaţiile
acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu
și sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-și asigura o sursă permanentă de
venituri”. Codul civil adoptă o altă terminologie, clasificând persoanele juridice de
drept privat în comerciale și necomerciale. Conform art.180 al aceluiași cod,
“organizaţie necomercială este persoana juridică al cărei scop este altul decât
obţinerea de venit”, pe când e unanim acceptat că scopul principal al societăţilor
comerciale este anume obţinerea venitului. Deci, deosebirea principală constă în
faptul că persoana juridică ce desfășoară activitate de întreprinzător, care,
exprimându-ne în termenii Codului civil, este o organizaţie comercială, adică
subiectul infracţiunii, urmărește obţinerea de venit, ceea ce se exclude în cazul
organizaţiilor necomerciale, cu toate că desfășoară activitate economică, care nu
este altceva decât o activitate efectivă de întreprinzător. Însă cele menţionate
instituie un regim discriminatoriu: legea penală creează iarăși avantaje și imunităţi
unor subiecte de drept, scutindu-le de o eventuală tragere la răspundere penală,
ceea contravine principiului egalităţii în faţa legii, potrivit căruia persoanele care
au săvârșit infracţiuni sunt egale în faţa legii fără deosebire de sex, rasă sau orice
altă situaţie. Pornind de la cele expuse, considerăm că la aprecierea calităţii date a
subiectului infracţiunii trebuie să se ţină cont de activitatea de întreprinzător
desfășurată efectiv de către persoana juridică, iar în perspectiva unei eventuale
modificări a legii penale această trăsătură ar trebui să fie exclusă din cadrul
semnelor acestui subiect al infracţiunii. Pe lângă semnele persoanei juridice în
calitatea sa de subiect al infracţiunii, o eventuală angajare a răspunderii sale penale
necesită constatarea uneia dintre cele trei condiţii, stipulate la art. 21 din CP al
RM, care se referă în principal la latura obiectivă și cea subiectivă ale infracţiunii
imputate, precum și la persoana fizică ce realizează nemijlocit fapta. Prima
condiţie impusă în vederea angajării persoanelor juridice la răspundere penală este
“neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a dispoziţiilor directe ale legii
ce stabilesc îndatoriri sau interdicţii pentru efectuarea unei anumite activităţi”.
Respectiv, în cazul dat, răspunderea persoanei juridice poate fi angajată prin
acţiunile sau omisiunile oricărui angajat sau organ din cadrul acesteia, responsabil
de executarea obligaţiei în cauză, dacă o asemenea persoană există, indiferent de
poziţia sa în ierarhia de grup, fie el de rang superior sau simplu salariat. Mai mult
ca atât, persoana juridică rămâne responsabilă și în cazul delegării obligaţiei date
pentru executare unei alte persoane fizice sau juridice. O altă condiţie alternativă
de angajare a răspunderii penale a persoanelor juridice vizează cazul desfășurării
unei activităţi ce nu corespunde actelor de constituire sau scopurilor declarate.
Denumirea și conţinutul actelor de constituire variază în funcție de forma de
organizare juridică a întreprinderii sau organizaţiei (statut, contract de constituire).
Această condiţie va fi evidentă dacă orice individ, oricare ar fi funcţia sa în cadrul
companiei, va comite o faptă care ar contraveni grav actelor de constituire sau
scopurilor declarate. Ultima, cea de a treia condiţie, a cărei constatare poate servi
drept temei în vederea angajării răspunderii penale a persoanei juridice, este ca
fapta să fie săvârșită în interesul persoane juridice sau să fie admisă, sancţionată,
aprobată, utilizată de către organul sau de persoana împuternicite cu funcţii de
conducere a persoanei juridice respective. În acest ultim caz, spre deosebire de
primele două condiţii, organul sau persoana împuternicite cu funcţii de conducere a
persoanei juridice sunt cei care pun în joc răspunderea penală a persoanei juridice
și realizează conexiunea dintre aceasta din urmă și infracţiune. Acest organ sau
această persoană pot fi administratorul, alt organ executiv, adunarea generală a
asociaţilor etc., C a p i t o l u l I X 193 care au astfel de împuterniciri de conducere
conform actelor de constituire ale întreprinderii. Or, persoana juridică poate fi
angajată într-o activitate și prin alte organe sau persoane decât cele de conducere.
În această perspectivă, prevederea Codului penal referitoare la organul sau la
persoana “cu funcţii de conducere” nu se prezintă ca având temei rezonabil. Fapta,
pentru a fi imputată persoanei juridice în baza acestei condiţii, trebuie să fie comisă
în interesele acestei persoane juridice, ceea ce se poate exprima sub forma obţinerii
unui contract avantajos, a unui avantaj material, financiar sau de altă natură,
realizat de fapt sau care putea fi obţinut de către persoana juridică în urma
infracţiunii. În fine, fapta trebuie să fie admisă, sancţionată, aprobată, utilizată de
organul sau persoana împuternicite cu funcţii de conducere a persoanei juridice,
ceea ce poate avea loc prin darea unui ordin, a unei indicaţii, instrucţiuni, în formă
tacită, verbală sau scrisă, fie se poate manifesta prin promovarea angajatului după
săvârșirea infracţiunii. Alin. (4) al art. 21 din CP al RM consacră așa-numitul
principiu al specialităţii răspunderii penale a persoanelor juridice, conform căruia
acestea sunt pasibile de răspundere penală numai în cazurile strict prevăzute de
legea penală: acestea sunt infracţiunile prevăzute la articolele 215-218, 221, 223-
246, 248-251, 257, 259-261 din Partea Specială a CP. În viziunea eminentului
savant francez G. Levasseur19, oricât de numeroase ar fi ocaziile pentru o
persoană juridică de a-și vedea angajată răspunderea penală, ele pot fi grupate în
două mari categorii. Mai întâi, sunt cazuri când actele săvârșite sub acoperirea sau
prin intermediul unui grup antrenează aplicarea dispoziţiilor penale, al căror obiect
este de a proteja membrii acestui grup. Dar, pe lângă aceste situaţii, apar și altele –
când legea penală are obiectivul de a proteja persoanele terţe grupului sau chiar și
colectivitatea naţională în integritate. Când este vorba de prima categorie de
infracţiuni, cel mai des acestea sunt persoanele fizice cu funcţii de dirijare sau
administrare a grupului, care au abuzat de puterile sau funcţiile lor, pe când în a
doua ipoteză, chiar și persoana plasată în josul ierarhiei de grup poate realiza actul
imputabil întregului grup (ceea ce se întâmplă mai frecvent). Din experienţa altor
sisteme de drept putem observa că o persoană juridică poate fi implicată într-un
număr foarte mare de ipoteze, vizate de partea specială a Codului penal. Leziunile
corporale nu mai trezesc dubii privind oportunitatea de a fi imputate unei persoane
juridice, nici omorul din imprudenţă nu rămâne în afara acestei arii de acoperire.
 În Marea Britanie mai întâi erau intentate procese penale doar pentru această
din urmă infracţiune, fără de succes însăși abia în 1994 a fost condamnată pentru
ea prima persoană juridică. Considerăm că au fost excluse, fără temei, din acest
cerc infracţiunile contra păcii și securităţii omenirii, infracţiunile contra drepturilor
politice, de muncă și a altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor, un șir de
infracţiuni din domeniul transporturilor a căror comitere pur și simplu este greu de
conceput, cel puţin, fără participarea persoanelor juridice. În acest context, o
deficiență semnificativă a CP al Republicii Moldova este, după părerea noastră,
cercul prea îngust de infracţiuni pentru a căror comitere persoanele juridice pot fi
trase la răspundere penală. O asemenea restrângere a cercului de infracţiuni ar
putea “condamna la faliment” chiar de la început această nouă instituţie de drept
penal, în virtutea imposibilităţii de a se manifesta la justa sa valoare. §2.
Coraportul dintre răspunderea penală a persoanei fizice și cea a persoanei juridice
pentru aceeași faptă În continuarea comentariilor cu privire la diferitele texte ce
instituie și organizează răspunderea penală a persoanelor juridice, nu poate fi trecut
cu vederea alineatul (4) al art. 21 din noul Cod penal: “Răspunderea penală a
persoanei juridice care desfășoară activitate de întreprinzător nu exclude
răspunderea persoanei fizice pentru infracţiunea săvârșită”. Norma respectivă
practic citează alin. (3) din art. 121-2 al noului Cod penal al Franţei. Această
regulă, în viziunea noastră, nu consfinţește principiul cumulului de răspundere,
după cum o interpretează unii autori23, ci poate fi exprimată cu termenul de “ne-
excludere”: se impune că răspunderea penală a persoanei juridice și a unei sau a
mai multe persoane fizice pot să se cumuleze. Concomitent, se exclude ca noua
răspundere penală a persoanei juridice să exonereze de răspunderea lor proprie pe
autorii infracţiunii, care a fost comisă în contul 20 Articolul 222-21 al Codului
penal francez prevede răspunderea penală a persoanelor juridice pentru atentate
involuntare la integritatea persoanei. 21 G. Slapper, Crime without conviction //
New Law Journal, 1992, nr. 2, p. 192-193. 22 G. Slapper, A corporate killing //
New Law Journal, 1994, nr. 2, p. 1735. 23 F. Desportes, P. Le Gunehec, op. cit., p.
474-475. C a p i t o l u l I X 195 acesteia, mascând caracterul delictuos al actelor
lor personale24. Răspunderea persoanei fizice este posibilă și în lipsa răspunderii
persoanei juridice dacă actorul fizic poate fi considerat, în persoana sa proprie,
autor sau complice al infracţiunii imputate; independent de răspunderea persoanei
juridice, acest actor nu este responsabil dacă elementele constitutive ale infracţiunii
nu-i pot fi personal atribuite. În lipsa răspunderii penale a persoanei juridice,
persoana fizică rămâne responsabilă, deoarece nu există nici un motiv pentru ca să
nu poată fi reţinută răspunderea ei în baza dispoziţiei alin. (4) al art. 21 din noul
Cod penal. Răspunderea persoanei juridice nu o absoarbe pe cea a indivizilor.
Sensul dispoziţiei date este ca răspunderea penală a persoanelor juridice să nu o
ascundă pe cea a persoanelor fizice. Menţinerea răspunderii proprii a indivizilor
apare oportună în scopul evitării situaţiei care le-ar permite să rămână nepedepsiţi
în spatele unui paravan pe care l-ar constitui persoana juridică25. În schimb, deși
persoana juridică este penalmente responsabilă, persoana fizică poate fi pedepsită
numai dacă este identificată. Apreciem această reglementare exclusiv din punct de
vedere pozitiv, deoarece presupune efectuarea unei analize distincte asupra unei
eventuale răspunderi penale a persoanei fizice – pe de o parte, și a persoanei
juridice – pe de altă parte. Prin reglementarea dată se pune în evidenţă autonomia
răspunderii penale a persoanei juridice faţă de cea a organelor sale. Judecătorul
penal va trebui să caute în mod separat imputabilitatea faptelor penale persoanei
juridice, pe de o parte, și unei sau mai multor persoane fizice, pe de altă parte26. În
cele ce urmează, în cazul unei răspunderi paralele, persoana fizică ar trebui să fie
ţinută și ea responsabilă pentru actele ce au angajat persoana juridică, în
următoarele cazuri: – persoana fizică poate fi, de asemenea, coautor al infracţiunii,
pe lângă persoana juridică, dacă se va demonstra că ea a acţionat concomitent atât
în interesul sau în numele său, cât și al entităţii. În această ipoteză, 24 Raportul Ph.
Marchand, Discuţiile din Adunarea Naţională a Franţei, Documente Asambleea
Națională, prima sesiune 1989-1990, nr. 896, p. 123, citat după: Gerard Cuturier,
Repartition des responsabilités entre personnes morales et personnes phisiques //
Revue des Sociétés, 1993, nr. 2, p. 307. 25 J-F. Barbiéri, L’incidence de la réforme
du code pénal sur la géstion des personnes morales // Les PA, 1993, nr. 120, p. 19.
26 J-F. Barbieri, Responsabilité pénale des personnes morales. Cumul avec la
responsabilité pénale de leurs représentants. Président du Conseil d’administration.
Responsabilité du dirigeant // Bulletin Joly, 1997, nr. 6, p. 564. 196 D R E P T P E
N A L . PA R T E A G E N E R A L Ă apare necesitatea de a stabili coexistenţa a
două voinţe strâns legate și, totodată, distincte una de alta27; – persoana fizică
poate fi coparticipant (complice) al infracţiunii în cazul când actele comise în
interesul entităţii colective constituie acte de asistenţă, ajutor etc.; dar, ca și în
cazul precedent, trebuie demonstrat că persoana fizică conștientiza că oferă
asistenţă societăţii. În concluzie, putem spune că prezumţia răspunderii care apăsa
asupra persoanei fizice, în cazul când ea nu era decât un “actor”, este anihilată prin
oportunitatea angajării unei răspunderi paralele, a cărei negare ar însemna și
negarea principiului personalităţii pedepselor.