MANAGEMENTUL APROVIZION RIIăŞIăVÂNZ RILOR

CURS ANUL III – ID

CUPRINS
INTRODUCERE

Cap. 1. CONDUCEREAă ŞIă ORGANIZAREAă APROVIZION RIIă MATERIALE

ŞIăCUăECHIPAMENTăTEHNIC:
1.1. Managementul aprovizionării: concept, activită i componente;
1.2. Organizarea structurală a subsistemului aprovizionare:
1.β.1. Organizarea internă a compartimentului de aprovizionare;
1.β.β. Structura de personal specifică compartimentului de aprovizionare; activită i de
realizat pe func iile principale;
1.γ. Sistemul de rela ii specific unită ilor economice pentru aprovizionarea materială.

Cap. 2. GESTIUNEA STOCURILOR

β.1. Rolul, func iile şi natura economică a stocurilor de produc ie;
β.β. Tipologia stocurilor de materiale pentru produc ie;
β.γ. Modalită i de exprimare a stocurilor de produc ie;
2.4. Dimensionarea stocului de produc ie. Calculul stocului curent şi de siguran ă;
β.5. Metode de urmărire şi control al dinamicii stocurilor de produc ie efective;
2.6. Lipsa de stoc; suprastocarea, stocurile cu mişcare lentă şi fără mişcare – stocuri
neeconomice.

Cap. 3. NORMELEăDEăCONSUMăDEăRESURSEăMATERIALEăŞIă
ENERGETICE:
3.1. Norma de consum: definire, con inut, clasificare;
3.2. Metode de determinare a normelor de consum;
3.3. Modalită i concrete de calcul a influen ei reducerii normelor de consum;
3.4. Recuperarea şi reutilizarea materialelor refolosibile:
3.4.1.Importan a şi efectele economice ale recuperării şi valorificării materialelor
refolosibile; surse de furnizare;
3.4.2. Modalită i de organizare şi opera ii specifice procesului de recuperare şi
valorificare a materialelor refolosibile.

1
Cap 4. PLANULăŞIăPROGRAMELEăDEăAPROVIZIONAREăALE
UNIT ILORă ECONOMICE:
4.1. Nomenclatorul de materiale şi echipamente tehnice;
4.β. Structura materială a planului şi a programelor de aprovizionare ale unită ilor
economice;
4.γ. Con inutul planului şi al programelor de aprovizionare a unită ilor economice; calculul
indicatorilor specifici.

Cap. 5. CONDUCEREAă ŞIă ORGANIZAREAă ACTIVIT IIă DE VÂNZARE

(DESFACERE) A PRODUSELOR:
5.1. Managementul vânzărilor (desfacerii): concept, activită i componente;
5.β. Organizarea structurală a subsistemului de desfacere-vânzări a produselor;
5.γ. Sistemul de rela ii specific unită ilor de produc ie pentru activitatea de desfacere a
produselor.

Cap. 6. PLANULăŞIăPROGRAMELEăDEăDESFACEREă(VÂNZARE)ăAă
PRODUSELOR
6.1. Con inutul planului şi al programelor de desfacere a produselor;
6.β. Activitatea operativă de desfacere (vânzare) a produselor;
6.γ. Etape în organizarea şi concretizarea rela iilor comerciale de aprovizionare-desfacere;
6.4. Contractul comercial (de aprovizionare – desfacere):
6.4.1. Contractul comercial de vânzare – cumpărare: concept, trăsături, tipologie;
6.4.β. Con inutul contractului comercial; caracterizarea principalelor clauze;
6.4.γ. Modul de încheiere a contractelor de vânzare – cumpărare.

Cap. 7. ORGANIZAREAă ACTIVIT IIă DEPOZITELORă DEă MATERIALEă ŞIă

PRODUSE:
7.1. Depozitele de materiale şi produse finite: concept; activită ile specifice; clasificare;
7.2. Amplasarea depozitelor în cadrul întreprinderilor;
7.γ. Organizarea internă a depozitelor; amplasarea resurselor materiale şi produselor în
depozite
7.4. Primirea, recep ia şi expedi ia materialelor şi produselor: condi ii şi modalită i de
desfăşurare.

BIBLIOGRAFIE

2
 Introducere

Resursele materiale, energetice, de echipamente tehnice, financiare etc. se asigură din mediul
exterior întreprinderii, printr-o ac iune corelată şi adaptată caracteristicilor acestuia şi muta iilor pe care
le înregistrează de la o etapă la alta. Rezultatele activită ii unită ilor de produc ie se valorifică în cadrul
aceluiaşi mediu extern, în func ie de evolu iaăm rimiiăşiăstructurii cererilor de peăpia aăproduselor,
de elemente caracteristice sistemuluiăconcuren ial în care acestea ac ionează (care le pot avantaja sau
dezavantaja în anumite etape ale procesului de dezvoltare). De aici rezultă dependen a strictă a
destinului fiecărei întreprinderi de mediul economico-social intern şi interna ional - care este de mare
complexitate, ridicând probleme deosebite pentru desfăşurarea activită ilor de produc ie şi
comercializare, social-culturale etc. Natura acestui context îşi pune amprenta, într-o formă accentuată,
asupra asigurării bazei materiale şi tehnice care, prin nivel şi structură, să permită desfăşurarea cu
eficien ă a activită ilor men ionate în interesul societă ii, al unită ilor economice din cadrul acestuia.
Ca urmare, se pune tot mai mult accentul pe găsirea căilor şi metodelor, tehnicilor şi
instrumentelor care, prin aplicare, să contribuie la sus inerea unei dezvoltări durabile a societă ii, să
pună în valoare, în măsură mai mare, valorosul poten ial uman orientat spre ridicarea nivelului de
civiliza ie, de trai al omenirii în general. Preocupările în acest sens au căpătat forme noi de cooperare
mai accentuată între na iuni pe principii de egalitate, dar încadrabile în.contextul unor politici globale
care vizează interese generale sau zonale. Aceasta în condi iile protec iei intereselor fiecărei na iuni şi
sus inerii dezvoltării durabile proprii. Reducând dimensiunea abordării contextului economic intern şi
interna ional la problematica specifică aprovizion riiămaterialeăşiătehniceăaăîntreprinderilorăşiăvalo-
rific riiă rezultateloră activit iiă lor, considerăm că între principalele caracteristici ale acestuia care
influen ează interpretarea, nuan ează gradul de complexitate a asigurării bazei materiale şi tehnice - ca
suport determinant al dezvoltării eficiente şi durabile - sunt de re inut:
 Manifestareaă intens a fenomenului de globalizare, cuă impactă directă asupraă activit iloră
deăproduc ieăşiădeăcomercializare;
 manifestareaăpeăplanăinterna ional,ăînăanumiteăzoneăaleăglobului,ăaăunorăst ri tensionale,
deăinstabilitateăpolitic ăsauăeconomic ,ăcuărepercusiuniăasupraădesf şur riiă înăcondi iiădeă
siguran ăaărela iilorăcomercialeăînăgeneral;
 manifestareaă unoră politiciă protec ionisteă laă nivelulă anumitoră riă privindă exportulă sauă
importul unor produse;
 inconstan ăînăevolu iaăpre urilor,ăînăspecialăînăinteriorulăeconomieiă româneştiăînă care se

3
 manifest ăfrecventeăexploziiăînăsensulăcreşterii,ăînăgeneralănecontrolate,ăaălor,ăconcomitentă
cuăsc dereaăputeriiădeăreprezentareăpeăpia ăaămonedeiăna ionale, înăraportăcuăceleăfolositeă
înăcircula iaăinterna ional ădeăvalori;ă
 amplificarea costuriloră deă intrareă şiă men inereă peă uneleă pie e,ă înă specială occidentale,ă cuă
repercusiuniăasupraă rilorăcuăpoten ialăeconomicămaiăredus,ăcareătraverseaz ăoăperioad ă
maiădificil ăînădezvoltareaăloră(între acestea situându-se şi România);
 manifestarea, pe plan intern,ă aă penurieiă laă uneleă resurseă materialeă şiă energetice, care
condi ioneaz ă determinantă desf şurareaă normal ă aă activit iiă generaleă dină economiaă
na ional ;
 acordarea,ă înă aceast ă etap ,ă peă plană intern,ă aă unuiă interesă maiă sc zută activit iiă deă
cercetareă ştiin ific ,ă îndeosebiă cuă caracteră fundamental,ă cuă repercusiuniă negativeă asupraă
dezvolt riiăviitoareăaăeconomieiăromâneşti;
 apari iaăşiădispari iaăfrecvent ,ălaăintervaleăscurteădeătimp,ăaăunuiănum răfoarteămareădeă
agen iă economici,ă caă şiă trecereaă înă stareă deă insolvabilitateă aă unuiă num ră importantă deă
întreprinderi,ăcuătransmisieăînălan ă- situa iiăcareăconducălaăamplificareaăgraduluiădeăriscă
întreă parteneriiă deă afaceri,ă laă creştereaă graduluiă deă nesiguran ă înă func ionalitate,ă laă
extindereaăac iunilorăsocialeăetc;
 intensificareaă preocup riloră pentruă protec iaă şiă conservareaă mediuluiă - ac iuneă deă
importan ădeosebit ăpentruăoădezvoltareădurabil ă- careăimpuneăschimb riăsemnificativeă
înă dot rileă tehniceă şiă tehnologiileă folositeă înă industrieă şiă construc ii,ă înă alte sectoare de
activitate;ăaceastaăînseamn ăşiăreconsiderareaăpozi ieiăfa ădeăcercetareaăştiin ific ,ăc reiaă
trebuieăs ăiăseăasigureăunăsuportăfinanciarăputernicăpentruădesf şurareăşiăextindere.
Fiecare dintre aceste caracteristici, care definesc contextul economică internă şiă interna ională
actual, prezintă importan a specifică şi poate constitui subiect distinct de abordare extinsă.
Semnificativă este preocuparea continuă a factorilor interesa i, pentru asigurarea climatului favorabil,
care permite punerea în valoare a ceea ce este bun pentru societatea umană şi prevenirea stărilor
perturbatoare, dereglatoare, de tensiune, nestimulatoare pentru o dezvoltare durabilă.
Pe acest fond general se pune problema: ceă trebuieă avută înă vedereă pentruă aă seă desf şuraă oă
activitateă deă aprovizionareă eficient ă corelat ă cuă intereseleă consumatoriloră şiă mă consensă cuă
principiileă economieiă deă pia ? Opinia noastră este că, în primul rând, se impun elaborareaă şiă
fundamentarea,ălaănivelulăfiec reiăunit iăeconomice,ăaăuneiăstrategiiă eficienteăînăcump rareaădeă
resurseămaterialeăşiăechipamenteătehniceăînăraportăcuăpia aădoăfurnizare. La elaborarea acesteia se

4
vor avea în vedere factorii interni (proprii) ai unită ii economice şi situa iileădeăpeăpia (men ionate
mai sus), care pot influen a strategia în sens favorabil sau nu.
Referitor la factoriiă interniă specificiă unit iiă economice considerăm că, un rol important
revine ac iuniiă deă identificareă şiă evaluareă aă necesit iloră materialeă şiă deă echipamenteă tehniceă peă
structuraăfizic ăşiădimensiunea corelate strict cererilor pentru consum. Din acest punct de vedere,
este evidentă după 1990 o totală lipsă de responsabilitate care s-a cjnneralizat în unită ile economice.
Din această cauză seă cump r ă resurseă pesteă necesarulă ioni,ă surplusulă constituindu-seă înă
suprastoc ri,ă înă stocuriă cuă mişcareă lent ă sauă f r ă mişcare,ă imobilizându-se astfel importante
fonduri financiar-valutare. De asemenea, s-aădenaturatăsauăuneoriăeliminatăac iuneaădeăcontrolăală
utiliz riiăresurselorăînăîntreprindere,ăs-au diluatăordineaăşiădisciplinaătehnologic ,ăorganizatoric ă
cuăconsecin eăeconomiceănefavorabileădirecteăasupraărezultatelorăfinanciareăaleăacesteia. În acest
sens, se impune elaborareaă unoră programeă dinamiceă deă aprovizionareă material , prin care să se
asigure corelareaă ritmuriloră înă comandarea,ă aducereaă şiă stocareaă resurseloră cuă celeă laă careă seă
manifest ă cererileă pentruă consum. Astfel se previne stocarea peă perioadeă lungiă deă timpă şi,ă
implicit,ăimobilizareaădeăfonduriăfinanciareănejustificat ăeconomic.
Totodată, o aten ie specială trebuie acordată "gestiunii stocurilor", datorită semnifica iei
economice a acestora; în acest domeniu este necesară aplicarea unei politici axate preponderent pe
criterii economice. Aceasta va depinde de strategiaăspecific ăproceselor de stocare - component ădeă
baz ăaămanagementuluiăaprovizion rii - care poate avea în vedere:
 formareaă deă stocuriă care,ă prină dimensiuneă şiă structur ă fizic ,ă s ă acopereă cererileă pentruă
consumăînăoriceămomentădeămanifestare (inclusiv a celor întâmplătoare, neprogramate);
 acceptareaăînăanumiteăperioadeăaălipseiădeăstoc - dacă se justifică economic.
Alegerea variantei va fi în func ie de avantajeleăşiădezavantajele fiecărei eventuale op iuni, a
consecin elor economice pe care le generează aceasta în aval.
Pornind de la strategia folosită în domeniul cump r rii de resurse materiale, de la politica
adoptată în domeniul gestiunii stocurilor, de la programele de aprovizionare elaborate, o aten ie
specială trebuie acordată stabilirii momentelor de comand -aprovizionare, ordonarea finală a
acestora va fi şi în func ie de sursele de furnizare selectate. De altfel, considerăm că eşalonarea
realizării unei activită i sau alteia specifice managementului aprovizion rii nu presupune o delimitare
strictă, ci o rezolvare corelată, reiterată prin adaptările care se impun în func ie de noile elemente care
apar în planul intern al întreprinderii sau în mediul socio-economic în care func ionează. Aşadar,
eventualele determinări şi precizări anterioare trebuie reaşezate în etape ulterioare, pentru a se asigura

5
racordarea în aval şi în amonte şi a se ine seama de condi ionările şi intercondi ionările specifice
procesului de aprovizionare, în general.
În aceeaşi ordine de importan se încadrează ac iunea de concretizare a rela iilor
economiceăpeăliniaăasigur riiăbazeiămaterialeăşiăcuăechipamenteătehnice. în acest sens, este necesar
să se procedeze la: studierea,ăprospectarea,ăcercetareaăpie eiădeăfurnizareăinterneăşiăinterna ionale,
în scopul depistării surselor poten iale pe structura materială necesară; selectareaă şiă testareaă
credibilit iiă viitoriloră furnizori;ă preg tireaă minu ioas ă aă documenta iei care va servi ca bază în
sus inerea intereselor unită ii economice pe parcursul negocieriiă condi iiloră viitoareă deă furnizare;ă
desf şurareaăşiăfinalizareaăac iunilorădeănegocieri,ăcuăpreponderen ,ăpeăbaz ădeăcontracteăferme.
Asemenea ac iuni importante, în economia de pia ă, căpătă valen e noi şi dimensiuni
apreciabile, implică schimbarea mentalită ii în interpretarea rolului şi locului managementului
aprovizionării şi al desfacerii produselor în activitatea managerială generală a oricărei unită i
economice de produc ie industrială, de construc ii, transporturi, prestatoare de servicii sau de profil
comercial în general (intermediari comerciali etc).
În abordarea problematicii specifice aprovizionării întreprinderilor şi desfacerii produselor
finite ale acestora, autorii au avut în vedere caracteristicile economiei de pia ă, dezvoltându-se
elementele de esen ă. în acest context se prezintă instrumentarul economico-metodologic eficient şi de
utilitate practică, prin a cărei aplicare se ob in rezultate foarte bune în conducerea, organizarea şi
realizarea proceselor de aprovizionare şi de desfacere (vânzare) a rezultatelor produc iei.
Autorii s-au străduit să asigure lucrării un con inut accesibil de actualitate, fundamentat pe baza
unei bibliografii de specialitate extinse (care cuprinde multe publica ii recente - prezentate selectiv), ca
şi a experien ei acumulate de peste 38 ani de activitate profesională şl ştiin ifică în calitatea de cadre
didactice universitare.
Prin con inut, lucrarea se adresează în primul rând studen ilor economişti în general; prin
structurarea con inutului după anumite recomandări ARACIS, lucrarea reprezintă materialul de bază
pentru studiul problematicii specifice Managementului Aprovizionării şi Vânzărilor de către studen ii
anului III – învă ământ la distan ă din cadrul Academiei de Studii Economice – facultatea de
Management.
Autorii sunt conştien i că lucrarea este perfectibilă; ca urmare, orice opinie, sugestie, propunere,
observa ie este binevenită, contribuind la mai buna clarificare a problematicii vizate într-o edi ie
viitoare.
Autorii

6
 Capitolul 1

CONDUCEREAăŞIăORGANIZAREAăAPROVIZION RIIă MATERIALE

ŞIăCUăECHIPAMENT TEHNIC:

1.1. Managementulăaprovizion rii:ăconcept,ăactivit iăcomponente;

1.2.ăăăOrganizareaăstructural ăaăsubsistemuluiăaprovizionare;
1.2.1. Organizareaăintern ăaăcompartimentuluiădeăaprovizionare;
1.2.2. Structuraă deă personală specific ă compartimentului de aprovizionare;
activit iădeărealizatăpeăfunc iileăprincipale;ăă

1.3. Sistemulă deă rela iiă specifică unit iloră economiceă pentruă aprovizionareaă
material .
Întreb ri
Testeăgril
Bibliografie

OBIECTIVE:
Prin studiul acestui capitol se are în vedere îndeplinirea următoarelor obiective:
 însuşireaă con inutuluiă diferiteloră concepte,ă termeniă şiă no iuniă economiceă deă
specialitate specifice managementului aprovizion riiămaterialeăşiătehnice;
 cunoaştereaăactivit ilorăcomponenteăaleămanagementuluiăaprovizion rii;
 cunoaştereaă unor sisteme de organizare structural ă aă subsistemuluiă
(compartimentului) de specialitate;
 exemplificareaă unoră activit iă deă realizată laă nivelulă unoră grupeă profesionaleă
componenteă aleă compartimentuluiă deă specialitate,ă înă func ieă deă sistemul de
organizareăintern (din cele precizate în text);
 cunoaştereaăstructuriiăfunc iilorăspecificeăsubsistemuluiăaprovizionare,ăaăroluluiă
acestoraă înă cadrulă compartimentuluiă deă specialitate,ă caă şiă aă activit iloră de
îndeplinitălaănivelulăacestora;
 cunoaştereaă sistemuluiă deă rela iiă peă careă compartimentulă deă aprovizionareă
trebuieă s ă şi-l defineasc ă peă planulă internă şiă exterior unit iloră economice,
pentruăîndeplinireaăroluluiăcareăîiărevineăînăstructuraăorganizatoric ăaăacestora.

7
 Capitolul 1

CONDUCEREAăŞIăORGANIZAREAăAPROVIZION RIIăMATERIALEă
ŞIăCUăECHIPAMENTăTEHNIC

1.1. Managementulăaprovizion rii:ăconcept,ăcon inut,ătr s turiă

Managementulă ă ă aprovizion riiă ă ă reprezint ă ă ă activitateaă ă ă prină ă ă careă ă ă seă ă ă asigur ăă

elementeleă materialeă şiă tehniceă necesareă ă produc iei,ă înă volumulă şiă structuraă careă s ă ă permit ăă
realizareaăăobiectivelorăăgeneraleăăaleăăîntreprinderii,ăăînăăcondi iileăăunorăăcosturiăăminimeăşiăaleă
unuiăprofităcâtămaiămare.
În literatura de specialitate, ca şi în practica economică, sunt utiliza i frecvent termeni ca:
achizi ionare,ă ă asigurare,ă ă aprovizionare,ă ă cump rare,ă ă alimentare. Aceşti termeni au însă o
semnifica ie asemănătoare sau, după caz, diferită. Astfel, "achizi ionarea" reprezint ă oăac iuneăădeăă
angajament financiar "deă ă cump rare"ă ă aă ă unoră ă resurseă ă materialeă ă sauă ă produse,ă ă fiindă oă
tranzac ieăăefectiv între un vânzător şi un cumpărător (formele prin care se realizează, de către
unită ile economice, devenind relativ uniforme). În raport cu achizi ionarea, "aprovizionarea" are
un con inut mai larg; achizi ionareaă ă esteă ă doară ă ună ă momentă ă ală ă procesuluiă ă complexă ă deă
aprovizionareăcuămaterialeăşiăechipamenteătehnice.ăăAchizi ionarea, ca o componentă a activită ii
de aprovizionare, este precedată, de exemplu, de ac iunile de identificare a nevoilor, de
stabilire a dimensiunii acestora şi a momentelor de satisfacere (care declanşează emiterea
cererii sau a comenzii), fiind urmată apoi de negocierea condi iilor de furnizare, de aducere
efectivă a resurselor materiale etc.ăă"Asigurareaăămaterial ăăşiăăcuă echipamente tehnice" se
apreciaz ă ă ă înă ă ă generală ă ă caă ă ă termenă ă ă similară ă ă no iuniiă ă ă deă "aprovizionare"; în practica
economică de specialitate asigurarea are o sferă de cuprindere mai extinsă, aceasta incluzând atât
aprovizionarea, cât şi ac iuneaădeăcompletareăaăbazeiă materialeăăşiăătehniceăănecesare cu resurse
din surse proprii (interne) ale întreprinderii (ne referim la resursele care se consumă par ial
sau integral în aceeaşi întreprindere în care se şi produc: SDV, anumite forme de
energie, diferite piese, subansamble, materiale noi şi refolosibile). În sfârşit "alimentarea"
reprezint ă oă ac iuneă deă finalizare a procesului de aprovizionare (sau de asigurare) prin
trecereaă înă consumă aă ă resurseloră ă materialeă ă aduse - sosite de la furnizori sau fabricate
chiarăăînăăîntreprindereaă consumatoare. Alimentarea se desfăşoară, deci, în interiorul
unită ii economice prin trecerea materiilor prime din depozite la punctele de prelucrare - consum
în concordan ă cu programele elaborate în prealabil. Alimentarea se încadrează în sistemul logistic
intern al unită ii economice, care cuprinde fluxul de resurse, sistemul de transport intern şi cel
informa ional- decizional, ş.a.
În ceea ce priveşte "gestiunea fluxurilor materiale", aceastaă ă seă ă încadreaz ă înă
termenulă generală deă asigurareă material ă careă defineşteă ariaă complet ă deă cuprindereă aăă
întreguluiă procesă deă formareă şiă gestiuneă aă bazeiă materialeă şiă deă echipamenteă tehniceă alăă
întreprinderii.ă
Managementulă aprovizion rii reprezintă un concept unitar complex, căruia îi este
propriu o structură extinsă de activită i componente, care au în vedere, ca elemente de
ansamblu, problemele de conducere-coordonare, previziune-programare-contractare, de
organizare,ăantrenare,ăderulareăefectiv ,ădeăurm rire-control,ăanaliz ăşiăevaluare.ă
Managementulă aprovizion rii - componentă a func iunii comerciale a întreprinderii -
asigură echilibrul între necesită ile şi disponibilul de resurse materiale care poate fi asigurat de o
unitate economică. Principalul "obiectiv" ală ă ă activit iiă ă ă deă ă ă aprovizionareă se

8
concretizează înă ă „asigurareaă ă complet ă ă şiă ă complex ă ă aă ă unit iiă ă economiceă ă cuă ă resurseă
materialeăăşiăătehniceăăcorespunz toareăăcalitativ,ăălaăăloculăăşiăătermeneleăăsolicitate,ăăcuăăunăăcostăă
minim”. Pentru realizarea acestui obiectiv, se ini iază şi desfăşoară în principiu mai multe
activit i specifice cu gradădeăcomplexitateăşiădificultateădiferit. Între acestea amintim:
o Identificareaă şiă stabilireaă volumuluiă şiă structuriiă materialeă şiă energeticeă necesareă
desf şur riiăăactivit iiăădeăăansambluăăaăăunit iiăăeconomiceăăşiăăînăăprimulăărândăăaăă
celei productive;
o Fundamentarea tehnico-economic ă aă planuluiă şiă programeloră deă aprovizionare
(asigurare) material ăşiăenergetic ăaăunit ii;
o Dimensionareaă peă ă baz ă ă deă documenta ieă tehnico-economic ă aă consumuriloră
materialeăşiăenergetice;
o Elaborareaă deă bilan uriă materialeă şiă energeticeă careă contribuieă laă eviden iereaă
moduluiădeăfolosireăaă resurselor,ăcaăşiăaăformeiăconcreteădeăreg sireăaăacestoraăpeăă
parcursulă ă prelucr rii (materiale încorporate în produse, resturi, pierderi prin
ardere, evaporări etc.).
o Dimensionareaă peă criteriiă economiceă aă stocuriloră şiă aă loturilor (a cantită ilor de
comandat) deăresurseămaterialeăpentruăcomand ăşiăaprovizionare;
o Prospectareaăpie eiăinterneăşiăexterneădeăresurseămaterialeăşiăenergeticeăînăvedereaă
depist riiăşiălocaliz riiăsurselorărealeăşiăpoten ialeădeăfurnizare.
o Alegereaăresurselorămaterialeăşiăechipamentelorătehniceăcareăr spundăcelămaiăbineă
caracteristicilorăcererilorăpentruăconsum,ăprezint ăceleămaiăavantajoaseăcondi iiădeăă
livrare,ă reprezint ă substituen iă eficien iă pentruă materialeă deficitare,ă scumpe,ă careă
seăăasigur ăprinăimport etc.;
o Alegereaăă furnizoriloră ăaăă c roră ăofert ăăprezint ăăceleăă maiă ăavantajoaseăăcondi iiă
economiceăşiăasigur ăcertitudineăînălivr rileăviitoareăpeătermenăscurtăsauălung.
o Elaborareaă strategiiloră înă cump rareaă deă resurseă înă raportă cuă pia aă deă furnizareă
intern ăşiăextern .
o Testareaăcredibilit iiăfurnizorilorăselecta iăînăscopulăeviden ieriiăprobit iiămorale,ă
garan iilorădeăcareăseăbucur ,ăseriozit iiăînăafaceri,ăresponsabilit iiăînărespectareaăă
obliga iilorăasumateăşi,ănuăînăultimulărând,ăaăsolvabilit ii;ă
o Negociereaă şiă concretizareaă rela iiloră cuă furnizoriiă aleşi, ac iune care implică
stabilirea, prin acord de voin ă, a tuturor condi iilor de livrare între parteneri.
Finalizarea rela iilor de vânzare-cumpărare se realizează prin emiterea comenzilor
şi încheierea de contracte comerciale;
o Urm rireaă şiă controlulă derul riiă contracteloră deă asigurareă material ,ă întocmirea
fişelorădeăurm rireăoperativ ăaăaprovizion riiăpeăfurnizoriăşiăresurse. În acest cadru
se înscrie şi preocuparea pentru asigurareaăămijloacelorăădeăătransportăăeficienteăăînăă
baza contractelorăăîncheiateăăcuăăunit ileăădeăătransport. Ac iunea presupune şi o
legătură permanentă cu furnizorii prin agen ii de aprovizionare în vederea prevenirii
unor dereglări în livrări, verificării pe parcursul fabrica iei a stadiului execu iei şi
a calită ii resurselor materiale etc.;
o Analiza periodic ă aă stadiuluiă asigur riiă bazeiă materialeă şiă tehnice,ă aă realiz riiă
programeloră operativeă şiă aă planuriloră deă aprovizionare,ă aă contracteloră economiceă
peă ă totală şiă distinctă peă furnizoriiă principaliă laă resurseleă vitale,ă deă importan ă
strategic etc.;
o Asigurareaăcondi iilorănormaleădeăprimire-recep ieăaăpartizilorădeămaterialeăsositeă
de la furnizori; aceasta presupune: amenajareaă ă deă ă spa iiă ă specialeă ă deăă
desc rcare- recep ie,ădotateăcuămijloaceleătehniceăadecvate;ăconstituireaăcomisiiloră

9
 de primire- recep ieă şiă organizareaă activit iiă acestora,ă aă forma iiloră deă lucr toriă
specializa iăînăăefectuareaăopera iilorărespective ş.a.;
o Stabilireaă anticipat ă aă spa iiloră deă depozitare,ă dotareaă loră cuă mobilieră adecvat,ă
organizareaăăintern ăăaăăfluxurilor deăăcircula ie,ăăalegereaăăsistemelorăăeficienteăădeăă
depozitare,ăefectuareaăopera iilorădeădezambalare (dacă este cazul) şi de depozitare-
aranjareăăaăăresurselorăămaterialeăăînăămagaziiăăşiăădepozite.ăăÎnăăacelaşiăăsens,ăăse are
înă ă vedereă ă înscriereaă ă înă ă eviden ă ă aă ă intr riloră ă deă ă resurseă ă recep ionateă ă şiăă
acceptate,ă ă asigurareaă condi iiloră deă p strare-conservare cerute de natura
resurselorămaterialeăădepozitate,ăăăcaăăăşiăăăaăăăcelorăăădeăăăprevenireăăăaăăăsustragerilor,ăăă
de securitate contra incendiilor;
o Organizareaă ra ional ă aă sistemuluiă deă servireă (alimentare)ă ritmic ă cuă resurseă
materialeăăaăăsubunit ilorăădeăăconsumăăaleăăîntreprinderii,ăăînăăstrict ăăconcordan ăă
cuăăcerin eleăacestoraăşiăcuăprogrameleădeăfabrica ieăcareăauăstatălaăbazaăelabor riiă
celor de aprovizionare; în acest cadru se asigură : elaborarea unor programe
optime de circula ie consum, de corelare a momentelor de eliberare sau transmitere a
materialelor de la depozite la subunită ile de consum cu cele la care sunt efectiv
necesare, eşalonarea judicioasă în timp a servirilor (pentru satisfacerea cererilor de
materiale ale punctelor de consum, sau/şi a magaziilor intermediare) pentru
prevenirea aşteptărilor nejustificate la depozite, a supraaglomerării punctelor de
servire, a blocării mijloacelor de transport intern, a încărcării neuniforme a lucrătorilor
din depozite ş.a.;
o Controlulă sistematică ală evolu ieiă stocuriloră efectiveă înă raportă cuă limiteleă estimateă
pentruăăaăăseăăevitaăăconsecin eleă economice nefavorabile pe care le poate genera
suprastocareaăăăsauăăălipsaăăădeăăămaterialeăăăînăăăstocăăăasupraăăăactivit iiăăăeconomiceăăă
aăăîntreprinderii,ăaăsitua ieiăfinanciareăaăacesteia;
o Urm rireaă şiăcontrolulăutiliz riiă resurselorămaterialeăşiăenergeticeăpeădestina iiădeă
consum. Desfăşurarea acestei activită i are ca scop prevenirea consumurilor peste
limitele stabilite prin calcule, a risipei pe timpul transportului şi depozitării, a
nerespectării disciplinei tehnologice sau destina iei ini iale de folosire a resurselor
materiale etc.;
o Concepereaăşiăaplicareaăunuiăsistemăinforma ionalăcuprinz tor,ăsimpluăşiăoperativ,ă
aşezatăăpeăăbazeăăinformatice,ăăcareăăs ăăpermit :ăăvehiculareaăăvolumuluiăăimensăădeăă
informa iiăăîntr-un timpăăscurt;ăăeviden iereaăăclar ăăaăăst riiăărealeăăaăăprocesuluiăă
deăăasigurareămaterial ;ăeviden aăcorect ăaămaterialelor, în orice moment. În acelaşi
timp, acest sistem trebuie să dispună de o bază extinsă de date care să poată fi uşor
apelată în func ie de necesită ile de informare, prelucrare şi analiză;
o Selectareaăşiăangajareaădup ăprincipiulăcompeten eiăaăpersonaluluiădeăspecialitate
înăăstructuraăăprofesional ăăspecific ;ăăformareaăăşiăăperfec ionareaăălucr torilorăădinăă
sectorul de asigurare material ăprinădiferiteăformeădeăpreg tire ş.a.
Structura activită ilor componente eviden iază faptul că managementulă ă aprovizion riiăă
materialeăăintegreaz ăăîntr-unăătotăăunitarăăfluxulăăşiăăcontrolulăă resurselorăămaterialeăăădeăăă laăăă
momentulăăăini ieriiăă procesuluiăăădeăăăasigurareăăăaăăălorăăăşiăăăpân ăăălaăătransformareaăăăacestoraăăă
înăăăproduseăăăvandabile (adică de la identificare necesită i, selectare furnizori, cumpărare,
aducere, depozitare, şi până la trecerea în consum, controlul utilizării resurselor materiale în scopul
ob inerii unor efecte maxime din investi ia făcută).
În consecin ă, managementulă ă ă aprovizion riiă ă ă materiale poate fi privit ca o
modalitate de grupare a activită ilor specifice, interpretat printr-o abordare sistemică.
În general, toate activită ile componente ale managementuluiă ă aprovizion rii au

10
importan ă şi semnifica ie economică specifică pentru activitatea generală a întreprinderii,
pentru realizarea obiectivelor stabilite în cadrul strategiei de dezvoltare a acesteia. Însă, în economia
de pia ă unele activită i capătă valen e noi, importan a lor se accentuează şi ca urmare, acestea
trebuie abordate cu un interes sporit, într-o viziune racordată total la mediul economic în care
ac ionează întreprinderea. Interpretarea porneşte de la con inutul obiectivelor specifice
asigurării materiale care sunt subordonate realizării obiectivelor generale ale strategiei de
dezvoltare a întreprinderii.
În categoria activit ilor pentru a căror realizare, în economia de pia ă, se impune
oăaten ieăăăsporit se încadrează:
 studiereaăpie eiădeăfurnizare,ăaăfurnizorilorăpoten ialiăşiăreali;
 selectareaăşiătestareaăcredibilit iiăfurnizorilor;
 elaborareaă strategiiloră înă cump rareaă (achizi ionarea)ă deă resurseă materialeă şiă
echipamenteătehnice,ăcaăşiăînădomeniulăgestiuniiăstocurilor;ă
 negociereaă condi iiloră deă vânzare-cump rare,ă deă comercializareă înă generală şiă
finalizareaăac iunii,ăînăceaămaiămareăm sur ,ăpeăbaz ădeăcontracteăcomerciale;ă
 urm rireaă evolu ieiă pie eiă deă furnizare,ă aă structuriiă şiă poten ialuluiă deă resurse,ă aă
pre urilorăş.a.ă
Pe seama realizării eficiente a unor asemenea activită i, subsistemului aprovizionării i se
asigură rolul de "surs ă strategic ă deă informareă " şi "subsistemă cuă participareă activ ă laăă
elaborareaăăăstrategiilorăăădeăădezvoltareăăăaăăăîntreprinderilor”. Rolul de "surs ăstrategic ăădeăă
informare " decurge din raporturile subsistemului cu "pia a din amonte" (de furnizare internă şi
externă) în calitate de factorădeăcump rare. Această pozi ie îi permite culegerea de informa ii utile
atât pentru procesul de aprovizionare, cât şi pentru activitatea de ansamblu a întreprinderii.
Informa iile colectate de pe pia aă ă dină ă amonte se pot adresa sectorului de desfacere-
vânz ri dinăîntreprindere, celui tehnic şi de produc ie, conducerii întreprinderii şi se pot referi
la:
o evolu iaăcereriiăşiăaăoferteiădeăproduse;ă
o tendin eă înă evolu iaă viitoareă aă concuren eiă (determinateă deă manifestareaă unoră
rela iiă specialeă întreă anumi iă furnizori,ă ini iereaă unoră proiecteă comuneă deă
colaborareăş.a.);ă
o strategiaădesf şur riiănegocierilor;
o evolu iaăpre urilor;ă
o noiă condi iiă deă furnizareă oferiteă careă influen eaz ă cump rareaă sauă determin ă
atragereaăclien ilorăetc.ăă
Prin natura informa iilor, subsistemulăăaprovizionareăămaterial poate contribui şi la
îmbun t ireaă ă performan eloră ă tehniceă ă şiă ă deă ă calitateă ă aă ă produseloră ă fabricateă ă deăă
întreprindere;ăăaceastaăprinăidentificareaădeă standardeănoiădeăcalitateăcareăseăimpunăpeăpia ,ă
deămaterialeăşiăăechipamenteătehniceănoi,ăcuăcaracteristiciăsuperioare care pot fi achizi ionate ş.a.
Rolul de "subsistemăăăcuăăăparticipareăăăactiv la fundamentarea strategiilor de
dezvoltareăaăîntreprinderii” se manifestă prin:
o elaborareaă şiă fundamentareaă strategiiloră eficienteă înă cump rareaă deă resurseă
materialeăşiăechipamenteătehnice;
o elaborareaă deă strategiiă deă ac iune,ă înă raportă cuă furnizorii,ă careă s ă corespund ă
intereseloră întreprinderiiă (specificateă înă strategiaă general ă deă dezvoltareă aă
acesteia);
o elaborareaă ă uneiă ă strategiiă ă adecvateă ă înă ă domeniulă ă colect riiă ă şiă ă transmiteriiă
informa iilor;ăă
o adoptareaă uneiă strategiiă şiă aă uneiă politiciă eficienteă înă angajareaă şiă formareaă for eiă

11
 de munc ă ă dină ă domeniulă ă aprovizion riiă ă materiale,ă ă înă ă apreciereaă ă calit iiă ă şiăă
eficien eiăămuncii,ăstimulându-seăconcuren aăbazat ăpeăcompeten ăprofesional ăînă
condi iileăăasigur riiăelementelorămotiva ionaleăputerniceăetc.
Toate aceste categorii de strategii specifice subsistemului aprovizionare materială îşi
transmit efectul asupra obiectivelor formulate de întreprindere în cadrul strategiei generale de
dezvoltare a ei.
Importan a subsistemului aprovizionare material şi cu echipamente tehnice
pentru activitatea întreprinderii decurge şi din faptul că, prin acesta se asigură resursele
materiale a căror pondere în costul total al produc iei este semnificativă, respectiv de peste 50% (în
unele ramuri industriale depăşind 80%). Ca urmare, orice ac iune a subsistemului aprovizionare
care determină reducerea costurilor materiale (cumpărarea la pre uri mai mici, promovarea
substituen ilor economici etc.) este benefică. Din acest punct de vedere, în economia ărilor
dezvoltate se apreciază că, prin ac iuneaăăăsectoruluiăăăaprovizionareă material se pot
reduce costurile de produc ie cu circa 5-10%. Semnifica ia sensului de ac iune este relevantă
dacă avem în vedere că într-un orizont de timp definit (mediu sau lung) între sursele
poten iale de creştere a profitului reducerea costurilor va reprezenta o cale prioritară. Aceasta
datorită amplificării concuren ei care va determina trecerea la o nouă stare de spirit, la o nouă
interpretare a ac iunii în domeniul vânzărilor, şi anume "de a vinde pe măsura clientului". Această
nouă viziune, care a fost deja pusă în practică de "toyotism", propune ca pre ul să fie fixat pe pia ă şi
deci profitul nu poate fi decât rezultatul diferen ei dintre pre şi cost. Cum pre ul este impus de
pia ă, creşterea concuren ei la furnizarea pe pia ă va impune reducerea acestuia, pentru că
singura sursă de a fi competitiv va fi reducerea costului, deci implicit a elementelor care-l
compun, cu deosebire a celor cu ponderea hotărâtoare (care, aşa cum s-a arătat, sunt cele
antrenate de cumpărarea şi aducerea resurselor materiale necesare fabrica iei produselor).
Activit iiăădeăăaprovizionareăămaterial i s-a definit "rolul distinct" în "modelele de
reflexieă ă strategic " prin care se caracterizează mediulă ă concuren ială ă general în care îşi
desfăşoară activitatea o întreprindere. Amintim aici "modelul Porter" înă careă aprovizionareaăă
material , respectiv furnizorii de resurse materiale constituie unul din cei cinci factori
determinan i care caracterizează pozi iaă ă strategic ă ă aă ă întreprinderii. M.Porter arată că
dezvoltarea unei strategii depinde mai întâi de intensitatea şi caracterul concuren ei care se manifestă
întreă ă "furnizori,ă ă clien i,ă ă poten ialiă ă concuren i,ă ă produseleă ă deă ă substitu ieă ă şiă concuren aăă
intern " în raport cu activitatea întreprinderii. Analiza intensit iiăăconcuren eiă celor cinci
factori permite identificareaă ă oportunit ilor care pot fi valorificate, ca şi amenin rile,ă
dificult ile care trebuie anulate, evitate sau limitate. Se arată astfel că este oportun
desf şurareaă activit iiă deă aprovizionareă peă oă pia ă concuren ial , unde raportul de putere
este favorabil consumatorului. Elaborarea unei strategii care se bazează pe cumpărarea de
pe o pia ă a furnizorilor favorabilă acestora trebuie să se facă cu mare aten ie; în general, se au
în vedere rela iile de furnizare stabile pe lungă durată.
Pe baza elementelor prezentate, în literatura şi practica de specialitate se apreciază în tot
mai mare măsură că activitatea de aprovizionare materială reprezintă un "centru de profit" şi
nu un centru de cheltuieli. În general "centrul de profit" este reprezentat de acea verigă
organizatorică a întreprinderii care poate să-şi controleze atât intrările (costurile), cât şi ieşirile
(veniturile). Acest control trebuie în eles în anumite limite. Subsistemul aprovizionare
materială se manifestă ca "centru de profit" prin controlul pe care îl poate avea asupra costurilor
specifice, cum sunt: costurile de achizi ie, costurile de gestiune, costurile suplimentare de
prelucrare etc.
Revenind la rolul "subsistemuluiăăăaprovizionareăăămaterial ", remarcăm evolu ia
ac iunii acestuia pe următoarele "faze":

12
 a) faza de pasivitate în care activitatea de aprovizionare materială este apreciată ca fiind
subordonată subsistemului produc ie;
b) faza de autonomie în care aprovizionarea materială îşi elaborează strategii de optimizare
la nivelul subsistemului propriu;
c) faza de participare în care subsistemul aprovizionare materială participă, prin punere la
dispozi ie a informa iilor, datelor şi analizelor necesare, la elaborarea strategiilor generale
de dezvoltare a întreprinderii;
d) faza de integrare în care acest subsistem participă efectiv la fundamentarea strategiei de
dezvoltare a întreprinderii.
Dacă faza de autonomie se manifestă obişnuit, cea de integrare trebuie să constituie
obiectivul permanent al oricărei echipe manageriale din întreprinderi.

1.2.ăOrganizareaăstructural ăaăsubsistemului de aprovizionare

1.2.1. Organizarea intern ăaăcompartimentului de aprovizionare
Derularea normală a proceselor de aprovizionare necesită organizarea, în cadrul
structurii manageriale a unită ilor industriale, a unui compartiment de specialitate
constituit sub formă de divizie,ă ă direc ie,ă ă departament,ă ă serviciu,ă ă birou, în func ie de
volumulă ă şiă ă profilulă ă deă ă activitate, forma de organizare şi m rimeaă ă firmei (corpora ie,
concern, companie, trust, regie autonomă, societate comercială pe ac iuni sau cu
răspundere limitată ş.a.). Acestui compartiment, în func ie de natura activită ilor care îi sunt
specifice, trebuie să i se asigure o organizareăintern ăra ional . Organizareaăstructural ă proprie
influen ează direct func ionalitatea "subsistemuluiă ă aprovizionareă ă material "; o organizare
eficientă trebuie să aibă în vedere:
identificarea principalelorăfunc iiăaleăsubsistemului;
definirea criteriilor peăbazaăc roraăseăvaăcontura organizareaăstructural ;
precizarea rolului subsistemului înă cadrul organiz riiă structuraleă deă ansambluă aă
între- prinderii;
stabilirea gradului de centralizare-descentralizare (de delegare a autorită ii şi
responsa- bilită ilor pe niveluri ierarhice);
definireaă precis ă aă func iilor,ă caă elementă esen ială ală unei structuri organizatorice
eficiente ş.a.

Organizareaă ă structural trebuie să prezinte mare mobilitate pentru adaptarea din

mers la noile condi ii care apar atât în sistemul intern al întreprinderilor, cât şi în mediul
socio-economic în care aceasta ac ionează.
Sistemeleă ă concreteă ă deă ă organizareă ă structural ă ă aă ă compartimenteloră ă deă ă asigurareăă
material din întreprinderile de produc ie sunt variate. În acest sens, experien a practică,
generalizată la nivelul teoriei de specialitate, eviden iază următoarele modalită i: "sistemul pe
grupeăădeăăactivit iăădistincte"ăăşiăă"sistemulăăpeăăgrupeăădeăăaprovizionare-depozitare- control
utilizare resurse materiale".
Modalit ileă ă ă concrete de organizare a compartimentului de aprovizionare
material se diferen iază prin modul cum se repartizeaz şi se prevede realizarea
sarcinilor stabilite. În toate cazurile, compartimentul, în ansamblul său, răspunde de derularea
procesului în modul cel mai economic, echilibrând factorii contradictorii pentru a ob ine cel
mai bun rezultat final. Prin organizareaă intern se stabilesc, de fapt, domeniile deă ă ă ac iune,ăăă

13
atribu iile şi sarcinile compartimentului de aprovizionare, de la ini ierea activită ilor de
realizat şi până la finalizarea lor.
"Sistemulă ă peă ă grupeă ă deă ă activit iă ă distincte" constă în departajarea procesului de
aprovizionare pe principalele activită i componente în func ie de natura, gradul de
complexitate sau de omogenitate a acestora. Sistemul, cunoscut şi sub denumirea de
"func ional", asigură o delimitareă ă ă selectiv a activită ilor de prognozare-planificare-
programare a aprovizionării, de cele privind prospectarea, negocierea, contractarea,
realizarea aprovizionării, de urmărire, control, analiză şi evaluare a acestuia, de depozitare- păstrare
a resurselor materiale asigurate, de urmărire a modului de folosire a acestora pe destina ii de
consum. Aşadar, sistemul presupune identificarea, delimitarea şi gruparea activită ilor după
criteriile amintite şi constituirea de subcolective (grupe) distincte care să le realizeze calificat şi
operativ. (figura 1.2).

Figura 1.2

Organizareaă ă intern ă ă aă ă compartimentuluiă ă deă ă aprovizionare după acest sistem

presupune ca la nivelul "grupeiă deă plan,ă contractare,ă eviden " să se realizeze activită i ca:
prognozareaă ă ă necesit iloră ă ă materiale,ă ă ă fundamentareaă ă ă planuriloră ă ă şiă ă ă programeloră ă ă deăă
aprovizionare,ă ă ă elaborareaă ă ă bilan uriloră ă ă materialeă ă ă şiă ă ă aă ă ă cantit iloră ă ă economiceă ă ă deăă
comandat,ă ă selec iaă ă şiă ă testareaă ă credibilit iiă ă furnizorilor,ă ă participareaă ă laă ă negociereaăă
condi iiloră ă deă ă livrareă ă şiă ă încheiereaă ă contracteloră ă comerciale,ă ă determinareaă ă stocurilorăă
economice,ăaăcantit ilorăoptimeădeăcomandat,ăîntocmireaădeăsitua iiăprivindăstadiulăşiăăgradulăăăă
de acoperire cu materiale a necesarului, realizarea contractelor de aprovizionare,
încadrareaăăînăăconsumurileăăspecificeăădinăădocumenta ieăăşiăăînăănivelulăăprestabilităalăstocurilor.
"Grupele operative de aprovizionare" constituite, în principiu, după gradul de
omogenitate sau de asem nareă aă resurseloră materiale, sunt în număr mai mare (în func ie de
varietatea resurselor materiale necesare întreprinderii şi de sortimenta ia specifică acestora,
de sursa de provenien ă, de numărul şi dispersia teritorială a furnizorilor). Componen iiă
acestor grupe asigură realizarea, de regulă, a activit ilorăconcrete care au în vedere: contactarea
surseloră deă furnizare,ă urm rireaă derul riiă efectiveă aă procesuluiă de formare a loturilor de
livrareăălaăăfurnizori,ăăăăparticipareaăălaăărecep ie-expedi ieăăş.a.,ăăaducereaăăresurselorăămateriale,ăă
întocmireaă ă documenta ieiă ă deă ă atestareă ă aă ă ac iunii; altfel spus, complexul de activită i
specifice grupelor operative asigură derularea operativ ă ă aă aprovizion riiă ă materiale,ă ă aăă
contractelorăăeconomice,ăăefectuareaăăunorăăopera iuniăădeăăcump rareăăneprogramat ăăaăăunorăă

14
materialeăăşiăăproduse, de regulă, necesare în cantită i mici, urm rireaăprocesuluiădeăaducereăaă
resurselor la destinatarul pe care-l reprezintă etc. Urmarea legăturii directe permanente cu
furnizorii, lucr toriiădinăgrupeleăoperativeădeă aprovizionare au posibilitatea culegeriiădeădateăşiă
informa ii despre modul de conlucrare cu aceştia, comportamentul factorilor umani care îi
reprezintă, reac iaă ă laă ă cerin ele,ă sugestiile,ă ă reclama iile,ă refuzurileă clien ilor referitoare la
produsele livrate (şi care au în vedere: calitatea, cantitatea, condi iile de ambalare, de transport etc.).
Asemenea informa ii sunt puse la dispozi ia celor care au responsabilitateaă ă select riiă ă şiăă
test riiă ă credibilit iiă furnizorilor, negocieriiă ă condi iiloră ă deă ă livrare; uneori sunt solicita i
pentru participarea la desfăşurarea ac iunilor de acest gen.
"Grupa depozitelor" asigură primirea-recep iaăăpartizilorăădeăămateriale sosite de la
furnizor, depozitareaă şiă p strareaă integrit iiă propriet iloră fizico-chimice a resurselor, în
func ie de natura şi condi iile specifice de conservare, eviden aăăăşiăăăsecuritateaăăălor,ă
preg tireaăşiăeliberareaăînăconsum sau pe destina iile de utilizare-valorificare a acestora.
Grupele operative şi cele de depozite sunt aşezate pe acelaşi nivel ierarhic. Între
toate grupele compartimentului de aprovizionare se stabilesc rela iiă ă ă stricteă ă ă deă
colaborare. Conducerea, coordonarea, corelarea şi controlul pe ansamblul grupelor se asigură
la nivelul şefului de compartiment. Salaria ii din cadrul ultimelor două grupe, de regulă, au
pregătire medie, în mai mică măsură superioară, incluzând pentru depozite şi angaja i cu
pregătire primară (muncitori cu sau fără calificare).
Prin concep ia de constituire a grupelor şi a legăturilor care se stabilesc între acestea,
sistemulă ă func ional "nu" asigur ă ă abordarea unitar ă ă aă ă procesuluiă ă deă ă aprovizionareă ă înăă
întregulăă lui (respectiv, de la ini ierea ac iunii de aprovizionare, de contractare şi până la
primirea-depozitarea resurselor inclusiv controlul folosirii lor). Ca urmare, se creează condi ii pentru
delegareaă r spunderiiă întreă grupe pe parcursul derulării procesului de aprovizionare pe
subactivită i componente; totodată: nuă ă ă seă ă ă asigur ă ă ă controlulă ă ă eficientă ă ă ală ă ă utiliz riiă
resurselor în raport cu destina iile ini ial prevăzute şi consumurile specifice din
documenta iile tehnico-economice ale produselor, lucrărilor; nuă ă ă ofer ă ă ă posibilitateaă
promov riiă ă folosiriiă ă materialeloră ă noi,ă ă înlocuitoare a celor refolosibile sau prevenirii
consumurilorăira ionale.
Sistemul pe grupe de aprovizionare-depozitare-control, utilizare a resurselor
materialeă areă înă vedereă constituireaă deă grupeă deă materialeă înă cadrulă compartimentuluiă ă înă aă
c roră atribu ieă intr ă realizareaă procesuluiă deă aprovizionareă înă întregulă s uă dup ă oăă concep ieă
unitar . Ca urmare, fiecare grup răspunde de asigurarea structurii materiale pentru care se
formează de la fundamentareaăănecesit ilor,ăăcontractareaăă resurselor şi până la aducerea,
gestionareaăşiăcontrolulăutiliz rii acestora, inclusiv analiza-evaluarea procesului de asigurare
material în ansamblul său şi pe fazele componente. Pentru fiecare grup , astfel constituită,
structura de personal include angaja i cu studii superioare (care, de regulă, coordonează
activitatea grupei şi realizează activită ile complexe - fundamentarea necesită ilor,
prospectarea pie ei, alegerea furnizorilor, negocierea, contractarea, rezolvarea litigiilor,
îndrumarea, controlul, analiza, evaluarea procesului), medii (a căror pondere numerică este mai
mare) şi primare (incluzând şi muncitori cu sau fără calificare). O importan ă deosebită
revine criteriului de constituire a grupelor în cadrul acestui sistem care poate fi
omogenitateaăăăresurselor,ăăăînăăăfunc ieăăădeăăădestina iaăăădeă utilizare. În acest sens se pot folosi γ
variante: peă grupeă omogeneă deă materiale,ă peă sec iiă ă consumatoareă sauă ca sistem mixt (prin
combinarea primelor două variante).
a. Organizarea compartimentului pe grupe de aprovizionare-depozitare-
controlă ă utilizareă materialeă asem n toare (omogene) prezintă avantaje care sunt determinate de
simplificareaăăşiă specializareaăăactivit iiăălucr torilor (agen ilor de aprovizionare), ca urmare

15
a numărului redus de materiale şi implicit de furnizori pe o grupă; totodată, se asigur ăăă
condi iiăăăpentruăăăstabilireaăăăunorăăărela iiăăătradi ionale, deăăăcontinuitateăăăînăăaprovizionare.
Considerăm că acest sistem (figura 1.3) este cel mai indicat pentru organizarea internă a
compartimentului de aprovizionare, datorită eficacită ii superioare în conducerea asigurării materiale
a unită ilor industriale.

Figura 1.3

Sistemul prezintă ca dezavantaj faptul că, pe plan intern, în cazul existen ei unui număr
mai mare de puncte de consum (sec ii, ateliere, alte sectoare de activitate) şi a unei dispersii
pronun ate a acestora potăăap reaăăcondi iiăăcareăăs ăăconduc ăălaăănecorelareaă aprovizion riiăcuă
cererile pentru consum, cu produc ia, laăîngreunareaăprocesuluiădeăăurm rire-control a modului
de utilizare a resurselor materiale.
b. Organizarea pe grupeă ă deă ă aprovizionare,ă ă depozitare,ă ă controlă ă utilizareă ă înăă
func ieăădeăădestina iaăădeăăconsumăăaăă materialelorăă are în vedere unită ile în cadrul cărora
sec iile, atelierele şi alte sectoare de activitate, prin profilul lor, consumă materiale distincte
(o sec ie consumă numai materiale lemnoase, alta metalice etc.). În acest context, se constituie
grupe de aprovizionare în func ie de destinatarul materialelor, respectiv în func ie de sec ia
consumatoare. Un asemenea sistem prezintă avantajul că asigură cunoaştereaăînădetaliu, la
nivelul fiecărei grupe, aănecesit ilorădeăresurseămaterialeăăspecificeăsec iei pe care o alimentează,
creează condi iiăpentruăunăcontrolăpermanentăăşiăeficient al destina iei de consum a materialelor, a
consumului propriu-zis. De asemenea, ofer posibilitateaă ă ă exercit riiă ă ă unuiă ă ă controlăăă
sistematic a raportului aprovizionare-consum în direc ia depistării necorelărilor, a cauzelor
generatoare şi stabilirii măsurilor de regularizare; se realizează astfel oă maiă bun ă corelare între
factorul de aprovizionare şi cel deă produc ie privind asigurarea cu resurse materiale, utilizarea
economică şi valorificarea complexă, superioară a acestora, introducerea în circuitul economic
al unită ii a tuturor resurselor disponibile. Aplicabilitatea variantei este limitată însă de numărul
redus de unită i care îndeplinesc condi iile cerute pentru implementare; totodată, organizarea pe
grupe de aprovizionareăăprofilateăăpeăăsec iiăăconsumatoare prezintă neajunsul că, în frecvente
situa ii, nomenclatura materialelor pentru o sec ie este foarte largă şi implicit numărul de furnizori
foarte mare, din care cauză creşteă gradulă deă dificultateă ă ă înă ă ă coordonarea,ă ă ă desf şurareaăăă

16
operativ ă ă ă şiă ă ă urm rireaă ă ă eficient ă ă ă aă ă procesuluiă deă aprovizionareă laă nivelulă grupeiă
constituite. Organizarea în cazul acestei variante este prezentată în figura 1.4.

Figura 1.4

c. Organizarea pe grupe de aprovizionare,ă depozitare,ă controlă utilizareă înă sistemă

mixt presupune constituirea de grupe care se vor ocupa cu asigurarea materialelor care prin natura
lor formează obiectul consumului numai în cadrul unei anumite sec ii de produc ie (deci, organizare
după destinatarul materiei prime) şi de grupe de materiale asemănătoare, dar destinate
consumului mai multor sau tuturor sec iilor din unitatea economică (aici se încadrează în
special materialele auxiliare, piesele de schimb, combustibilii şi lubrifian ii). Această formă de
organizare este prezentată în figura 1.5.

Figura 1.5

17
 Sistemul asigură îmbinareaăăavantajelorăăprimelorăădou ăăvarianteăăşiăăeliminarea în
mare măsură a dezavantajelor care le sunt specifice.
În aplicarea variantelor respective este necesară o analiză detaliată a nomenclatorului de
materiale şi structurii consumului, a subunită ilor consumatoare din unitatea economică, a surselor
de furnizare şi căilor de distribu ie, a fluxurilor de transport intern şi de aprovizionare,
precum şi a condi iilor pe care procesul de produc ie le pune pentru aprovizionarea completă,
complexă şi ritmică a tuturor locurilor de muncă.
În literatura de specialitate se prezintă şi alte forme de organizare a compartimentului de
asigurare materială practicabile la nivelul marilor unită i (corpora ii, companii, trusturi etc.).
Un exemplu în acest sens se prezintă în figura 1.6, fiecare ramură reprezentând un departament.

Figura 1.6

În cadrul celor patru departamente, activită ile care compun procesul de aprovizionare se
realizează astfel:
o planificareă şiă control - elaborează previziuni privind necesită ile de materiale, asigură
dimensionarea stocurilor, stabileşte cantită ile economice de comandat, elaborează
programele de aprovizionare, participă la selec ia şi testarea credibilită ii furnizorilor,
la negocierea şi încheierea contractelor comerciale, întocmeşte situa ii statistice sau diferite
rapoarte referitoare la stadiul asigurării bazei materiale şi de echipamente tehnice
necesare, al realizării contractelor de aprovizionare pe total şi pe principalii furnizori,
evolu ia stocurilor în raport cu limitele estimate, tendin e şi muta ii în consumul de resurse
materiale, încadrarea în consumurile specifice din documenta ie ş.a.;
o procurare - asigură: depistarea surselor de furnizare şi alegerea celor mai economice,
participarea la negocieri, la încheierea contractelor şi conven iilor, achizi ionarea
materialelor neprogramate, impulsionarea şi urmărirea livrărilor de la furnizori, participarea
la recep ia-expedi ia resurselor materiale de la furnizori sau/şi la primirea-
recep ia acestora la sosire în întreprindere, informarea sistematică asupra muta iilor de pe
pia a de materiale şi produse ş.a.;
o recep ieă şiă depozitare - asigură primirea-recep ia partizilor de materiale sosite de la
furnizori, depozitarea şi păstrarea resurselor, eviden a şi securitatea acestora, pregătirea lor
pentru consum, eliberarea acestora pe destina ii de consum, urmărirea evolu iei

18
 stocurilor efective în raport cu limitele estimate, a nivelurilor de comandă-aprovizionare;
o transport - asigură echipamentul şi mijloacele de transport, elaborarea programelor optime
de transport al resurselor la subunită ile de consum ale întreprinderii, deplasarea
materialelor în interiorul şi exteriorul unită ilor economice, manipularea la descărcare-
încărcare, efectuarea de interven ii tehnice prin care se asigură func ionarea normală a
mijloacelor de transport proprii ş.a.
Între aceste departamente se stabilesc rela iiă ă reciproce. Prin aceste rela ii de
colaborare între departamente se are în vedere armonizarea desfăşurării activită ilor care le sunt
specifice în scopul evit riiăăperturba iilor,ăăderegl rilor,ăănecorel rilor care ar avea implica ii
directe asupra procesului de aprovizionare materială în ansamblul său. Totodată, se creează condi ii
pentru informarea reciprocă asupra stadiului realizării diferitelor activită i. Se furnizează date şi
informa ii care înlesnesc derularea acestora în concordan ă cu programele stabilite.
O asemenea structură de organizare suportă frecvente modificări în func ie de
condi iile noi care apar pe parcursul desfăşurării acestor activită i.
Tendin a spre gigantism în dezvoltarea unită ilor economice amplifică la dimensiuni
importante structura organizatorică a compartimentului de asigurare cu materiale, crescând riscul
unei coordonări neeficiente a procesului de aprovizionare în ansamblul său, dată fiind marea
varietate de activită i pe care le cuprinde, complexitatea acestora şi gradul de dificultate
sporit în realizarea lor (stăpânirea corectă a cunoştin elor necesare conducerii departamentelor
specifice fiind dificilă). Se creează, astfel, condi ii ca un angajat pregătit insuficient să poată
folosi func ia pe care o de ine pentru a lua decizii care pot genera consecin e nefavorabile
pentru activitatea unită ii în numele căreia ac ionează.
La nivelul unei corpora ii structura organizatorică a conducerii aprovizionării materiale
se prezintă în figura 1.7.

Figura 1.7

Structuraă organizatoric ă aă unuiă compartimentă deă aprovizionare poate cuprinde 3-4

niveluri. Indiferent de forma internă de organizare (departament, serviciu, birou), acest

19
compartiment este subordonat, prin şeful său, conducătorului firmei (director general,
preşedinte) sau vicepreşedintelui cu activitatea comercială.

1.2.2. Structuraă deă personală specific ă compartimentuluiă deă aprovizionare;ă

activit iădeărealizatăpeăfunc iileăprincipale
Oricare ar fi forma sau sistemul de organizare, este necesar ca, în final, să se asigure
derularea activită ilor de aprovizionare şi de desfacere în strictă concordan ă cu necesitatea realizării
"obiectivului deăăăbaz " al întreprinderii: "func ionalitateaăăăeiăăăînăăăcondi iiăăădeă eficien ,ăă
ob inereaăădeăăprofituriăăcâtăămaiăămariăădinăăinvesti iileăădeăăcapitalăăefectuate". În organizarea
conducerii aprovizionării şi desfacerii se impune orientarea spre sisteme deschise, uşor
adaptabile la noile condi ii care apar în rela iile de vânzare-cumpărare de pe pia a internă şi
interna ională, în organizarea şi mărimea unită ilor economice etc. După alegerea sistemului
de organizare se trece la repartizareaă ă ă peă ă ă posturiă ă ă şiă ă ă func iiă ă ă aă atribu iiloră ă şiăă
responsabilit iloră ă specifice,ă ă respectivă ă aă ă activit iloră ă peă ă careă ă leă ă auă ă deă ă realizată viitoriiă
angaja iă cuă precizareaă r spunderiloră ceă leă revin. În concretizarea ac iunii se are în vedere
încărcarea ra ională cu sarcini şi atribu ii a fiecărui post pe orice nivel ierarhic din structura
organizatorică a compartimentelor (şef serviciu, şef de birou, economist, agent de
aprovizionare, merceolog etc.). În repartizarea sarcinilor pe posturi se urmăreşte ca volumul de
muncă pentru îndeplinirea lor, corelat cu gradul de complexitate al acestora, să asigure, în
condi iile unei intensită i normale a muncii, folosirea integrală a timpului disponibil al fiecărui
lucrător.
Selec ia personalului trebuie să se facă pe baza examenului profesional şi psihologic al
candida ilor la diferitele posturi şi func ii, în raport cu natura acestora pentru a se respecta principiul
angajării pe bază de competen ă. Acest aspect impune, chiar în structurile de personal
existente, să se procedeze periodic la reexaminări privind nivelul de pregătire pe plan profesional al
angaja ilor fiecărui loc de muncă, la reaşezări pe posturi, la ac iuni de reciclare şi
perfec ionare (de împrospătare a cunoştin elor), la noi angajări etc.
O importan ă deosebită o prezintă num rulă şiă structuraă peă func iiă aă personaluluiă dină
cadrulăcompartimentelorădeămanagementăînăaprovizionareăşiădesfacere. Astfel, în cazul celui de
aprovizionare numărul este relativ mare dacă firma (unitatea economică) efectuează în principal
opera ii de asamblare (montaj) şi relativ mic dacă este integrată pe verticală. Structura de
personal include şefulă ă deă ă compartiment care poate purta denumirea de director cu
aprovizionarea,ă ă vicepreşedinteă ă responsabilă ă cuă ă aprovizionareaă ă sauă ă şefă ă deă ă serviciu,ă ă deăă
birou. În subordinea acestuia se află grupele de agen iă şi/sau achizitori. În cadrul
departamentelor mari, complexe, structura de personal cuprinde şi analiştiăădeă aprovizionare,
dispeceriăşiăexper iăînătransporturi. Semnificativ este faptul că achizitorulăăşiăprocuristul, într-un
cuvânt "agentul de aprovizionare" ac ionează într-un spirit specific profesiei, manifestând o
afinitate tot mai mare fa ă de activitatea financiară a unită ii economice. Aceasta pentru că
rolul agentului de aprovizionare este de a cumpăra şi a asigura transportul resurselor
materiale necesare firmei pe care o reprezintă şi în numele căreia ac ionează; el alimentează
astfel un complex de produc ie condi ionându-i func ionalitatea prin atribu iile şi
responsabilită ile care îi sunt stabilite.
Prin angajamentele financiare importante pe care le antrenează, la rândul lui,
procuristul îşi pune amprenta substan ial asupra situa iei economice a firmei sale. În viziunea
nouă a conducerii unită ilor economice, agentul de aprovizionare în general este considerat ca
"factoră aduc toră deă profit" la fel ca şi vânzătorul de produse; interpretarea este determinată de

20
faptul că, ori de câte ori agentul cumpără materiale la un pre mai mic, el va spori profitul firmei
cu diferen a respectivă. Se ştie că peste 50% din volumul profitului este realizat din ac iunea
de cumpărare a resurselor materiale.
Agen iiăădeăăaprovizionare se ocupă, în general, cu: studiereaăăpie elorăădeăămaterii
primeă ă ă şiă ă ă produse;ă ă ă depistareaă ă ă surseloră ă ă deă ă ă furnizare;ă ă ă negociereaă ă ă preliminar ă ă ă aăă
condi iiloră ă deă ă furnizare (inclusiv a pre urilor de vânzare, de acordare a rabaturilor, a
creditelor ş.a.); participareaă ă ă laă ă ă încheiereaă ă deă ă ă conven iiă ă ă speciale,ă ă ă deă ă ă contracteă
economiceă ă ă ă deă ă ă ă livrare;ă ă ă ă achizi ionarea-cump rareaă ă ă ă deă ă ă ă materiale,ă ă ă ă produseă ă ă ă sauăă
echipamenteăăăătehniceăăăăneprogramateăăăăanticipat;ăăăăurm rireaăăăăderul riiăăăăoperativeăăăăaăă
procesului de aprovizionareă ă ă înă ă ă raportă ă ă cuă ă ă prevederileă ă ă contractuale;ă ă ă contactareaăă
unit iloră ă deă ă transportă ă specializateă ă şiă ă stabilireaă ă condi iiloră ă deă ă deplasareă ă aă ă resurselorăă
materialeă deă laă surseleă deă furnizareă laă puncteleă deă destina ie (depozite centrale, depozite
teritoriale, depozite amenajate pe lângă punctele de consum etc.); participarea la bursele de
materiiă primeă şiă studiereaă evolu ieiă poten ialuluiă deă furnizare,ă aă tendin eloră deă pre ş.a.;
informareaă factoriloră deă conducereă aă asigur riiă materiale, a colaboratorilor din celelalte
compartimenteă ă asupraă ă diferiteloră ă situa iiă ă careă ă presupună ă analize,ă ă evalu ri,ă ă interpret ri,ăă
m suri,ăădeciziiăăş.a. Agen iiăădeăăaprovizionare pot fi repartiza i pe zone teritorial-geografice
de furnizare sau cu rază nelimitată de ac iune. Ei pot fi angaja i permanent sau temporar chiar
din zonele geografice respective, având reşedin a stabilă în aceste zone.
Agentul de aprovizionare ac ionează după un "cod profesional" care specifică
"normeleă ă eticeă ă şiă ă profesionale" după care se conduce. Agen iiă ă deă ă aprovizionare se
organizează, de regulă, într-o asocia ie proprie specifică (de exemplu, în SUA - Asocia ia
Na ională a Agen ilor Achizitori). Profesia de agent de aprovizionare prezintă stabilitate
relativă, durata medie de ocupare a unui asemenea post este de 1β la 15 ani - durată
considerată remarcabilă pentru lucrătorii din acest domeniu.
Analiştii în domeniul aprovizionării au atribu ii şi responsabilită i legate de elaborarea de
studiiă ă deă prognoz ă privindă evolu iaă ă consumurilor,ă fundamentareaă ă necesit iloră ă deă resurseăă
materiale,ăăînăăvolumăăşiăăstructur ;ăăelaborareaăăstrategieiăăşiăăaăăprogramelorăădeăăaprovizionareă
material ,ă deă echipamenteă şiă alteă elementeă tehnice,ă analizaă graduluiă deă ă fundamentareă aă
necesit iloră deă consum,ă aă cereriloră deă materialeă emiseă deă subunit ileă ă deă consum;ă
dimensionareaă peă criteriiă economiceă aă stocurilor,ă aă cantit iloră economiceă ă deă comandat;
participareaă laă selec iaă şiă testareaă credibilit iiă furnizorilor,ă laă negociereaă ă condi iiloră ă deăă
livrareăăşiăăîncheiereaăădeăăcontracteăăcomerciale,ăăîntocmireaăădeăăsitua iiăăşiăărapoarteăstatisticeăşiă
curenteă privindă acoperireaă cuă resurseă aă necesit iloră deă consum,ă ă stadiulă ă realiz riiăă
contractelorăăeconomice,ăăevolu iaăăstocurilorăăefectiveăăînăăraportăăcuăănivelurileăestimate,ăgradulă
deă încadrareă înă consumurileă specificeă şiă indiciiă deă consumă ă dină documenta iaă tehnic ,ă stadiulă
rezolv riiălitigiilorăcontractuale cu partenerii ş.a.
În sfârşit, exper iiă şiă dispeceriiă înă transporturi se ocupă cu: elaborarea programelor
optime de transport între punctele de consum ale întreprinderii, asigurarea traficului
privindă ă mişcareaă ă materialeloră ă înă ă interiorulă ă şiă ă înă ă afaraă ă unit iiă ă economice;ă ă asigurareaăă
necesaruluiăădeăămijloaceăădeăătransportăădinăăparculăăpropriuăăalăăfirmeiăăsauăăprinăăînchiriere
(colaborând, în aducerea materialelor de la sursele de furnizare, cu agen ii de
aprovizionare); asigurareaă ă condi iiloră ă pentruă ă realizarea,ă ă înă ă timpă ă utilă ă şiă ă cuă ă eficien ă ă aă
opera iiloră ă deă ă înc rcare,ă ă desc rcare,ă ă manipulareă ă aă ă resurseloră ă materiale;ă ă stabilireaăă
m suriloră pentruă folosireaă eficient ă aă mijloaceloră deă transportă propriiă sauă închiriateă şiăă
reducereaăastfelăaăcheltuielilorăcuămişcareaămaterialelor ş.a.

21
 1.3.ăSistemulădeărela iiăspecificăunit ilorăeconomiceăpentru aprovizionarea
material ăă

Desfăşurarea în bune condi ii a activit iiă ă deă ă aprovizionare în concordan ă cu

cerin ele de consum ale unită ii economice, cu necesitatea realizării contractelor încheiate cu clien ii,
cu furnizorii de materiale, impune organizarea unui sistemă complexă deă rela ii atât în interiorul
fiecărei întreprinderi, cât şi în afara acesteia. Pe plan intern, rela iile se organizează
între compartimentulădeăaprovizionareămaterial şi celelalte compartimente sau subunit i din
cadrul structuriiăorganizatoriceăaăunit ilorădeăproduc ie.
În acest context general, conducereaă ă aprovizion riiă ă materiale, de exemplu, are
misiunea importantă de a ine permanent active raporturile cu sectorul tehnic care emite
specifica iile materiale, cu sectorulă ă deă ă produc ie care transformă resursele materiale în
produse sau le încorporează în lucrări, cu compartimentul financiar care achită facturile
pentru materialele aprovizionate, cu compartimentul desfacere care vinde produsele
(figura 1.8)

Compartimentul tehnic Compartimentul

(întocmeşte specifica iile financiar
materiale) Compartimentul (achită facturile pentru
aprovizionare (planificã, cumpărarea materialelor)
programeazã, transportã,
depoziteazã, elibereazã pentru Sectorulăproduc ie
Compartimentul
consum resursele materiale) (transformă materialele în
desfacere
produse sau le încorporează
(vinde produsele)
în lucrări)

Figura 1.8

Principalele rela iiă ă interne ale compartimentului de aprovizionare materială se

stabilesc cu:
o compartimentele de planificare-dezvoltareă şiă deă conducereă (programare)ă operativ ă aă
fabrica iei, care furnizează date şi informa ii privind volumul şi structura produc iei
prevăzute pentru execu ie, eşalonarea fabrica iei acesteia - elemente care servesc la
elaborarea planuluiăăăşiăăăaăăăprogramelorăăădeăăăaprovizionareăăămaterial ăăăşiăăătehnic .
Conlucrarea dintre compartimentele amintite se desfăşoară continuu pentru a se asigura
corelarea permanentă a planului şi a programelor de aprovizionare cu cele de produc ie
(având în vedere că pe parcursul anului pot interveni schimbări cerute de
cumpărătorii produselor, de pia ă în general, pentru care trebuie asigurată adaptarea);
o compartimentulă deă desfacereă (vânzare)ă aă produselor, care pune la dispozi ie date şi
informa ii pentru fundamentarea necesarului de ambalaje şi materiale de ambalat;
o compartimenteleă ă financiară ă şiă ă deă ă contabilitate, pentru eviden ierea intrărilor de
materiale, acoperirea financiară a resurselor contractate sau achizi ionate (deci, achitarea
facturilor pentru resursele materiale primite şi acceptate), asigurarea controlului existen ei
şi mişcării stocurilor, stabilirea volumului de mijloace circulante aferent materiilor prime şi
materialelor, implicit a vitezei de rota ie, eviden ierea şi înregistrarea cheltuielilor de
transport-depozitare a materiilor prime, inventarierea resurselor fizice din depozite ş.a.;
o compartimentul de transport, pentru asigurarea şi men inerea în stare de func ionare

22
 normală a mijloacelor de transport proprii sau închiriate destinate aducerii materialelor de
la furnizori, a celor pentru transport intern, aprovizionarea cu combustibili şi
lubrifian i necesari func ionării acestora, a pieselor de schimb pentru între inere şi reparare;
o compartimentul tehnic care pune la dispozi ie listele cu normele de consum de resurse
materiale specifice produselor, lucrărilor, presta iilor prevăzute pentru
execu ie, specifica iile materiale;
o depozitele de materiale, pentru asigurarea primirii şi recep iei loturilor de materiale sosite
de la furnizori, depozitării şi păstrării ra ionale a acestora, eviden ei şi securită ii , urmăririi
dinamicii stocurilor efective, a nivelurilor de comandă, eliberării pentru consum
a materialelor ş.a.;
o cuă sec iileă şiă ateliereleă deă produc ie,ă cuă subunit ileă auxiliareă şiă deă servire, pentru
informarea directă asupra necesită ilor de materiale auxiliare, corelarea operativă a
programelor de aprovizionare cu cele de fabrica ie, controlul utilizării resurselor materiale,
promovarea folosirii de noi resurse ca substituen i eficien i etc.;
o compartimentulă (atelierul)ă deă concep ie-proiectareă sauă deă crea ie,ă deă cercetare-
dezvoltare căruia îi pune la dispozi ie informa ii privind materiale, componente,
echipamente tehnice noi, apărute pe pia a în amonte, care pot fi avute în vedere pentru
modernizarea produselor din fabrica ia curentă sau la cele noi prevăzute pentru asimilare;
o compartimentul de control tehnic de calitate pentru efectuarea recep iei calitative şi
atestarea acesteia la partizile de materiale sosite de la furnizori.
În afară, unitatea economică stabileşte rela ii, înă ă primulă ă rând,ă ă cuă ă furnizoriiă ă deă
materialeă deă peă pia aă intern ă şiă interna ional (unită i producătoare şi firme specializate în
cumpărarea-vânzarea de resurse materiale) pentru achizi ionareaă ă deă ă resurseă ă materiale,ă
stabilireaăcondi iilorădeăfurnizare (de pre , de ambalare etc.), încheiereaădeăconven iiăşiăăcontracteă
de livrare, derulareaă livr rilor,ă acoperireaă contravaloriiă resurseloră cump rate, reconcilierea
condi iilorădeăfurnizare ş.a. Alte rela ii se organizează cu:
o unit ileă deă transport pentru stabilirea condi iilor de aducere a resurselor de la furnizori
(dacă această ac iune intră, conform contractului, în atribu ia cumpărătorului), pentru
închirierea de mijloace de transport etc.;
o unit iăspecializateăînăimportulădeămateriale pentru achizi ionarea şi aducerea de resurse
de la furnizorii externi;
o unit iă şiă institu iiă deă cercetareă specializate pentru elaborarea de studii de prognoză
privind: conjunctura mondială a furnizărilor de resurse materiale; evolu ia pie ei de materii
prime, a pre urilor; scaden a poten ialului de resurse clasice; muta iile în structura
consumului, în structura ofertei de resurse materiale etc. Rela ii asemănătoare se
stabilesc cu unită i de cercetare specializate în elaborarea de studii de perfec ionare a
aprovizionării pe laturile specifice: elaborare strategii de cumpărare, dimensionare stocuri
pe criterii economice etc.;
o centre de calcul specializate (dacă nu au unită i proprii de acest gen) pentru prelucrarea
electronică a datelor de fundamentare a planurilor şi programelor de aprovizionare,
de calcul a stocurilor optime, de eviden ă a dinamicii stocurilor efective etc.;
o unit iă bancare pentru efectuarea opera iunilor de plată a cumpărărilor de resurse
materiale, acordarea de credite bancare în scopul achizi ionării şi stocării resurselor
materiale, reglementarea raporturilor financiare cu furnizorii ş.a.;
o agen iă ă deă ă aprovizionareă ă independen iă ă angaja iă ă temporar,ă ă reprezentan iă ă sauă
reprezentan eă comerciale, în scopul depistării şi informării asupra poten ialilor furnizori
care oferă condi ii avantajoase la livrare, înlesnirii încheierii de contracte comerciale
privind achizi ionarea de materiale şi produse de pe segmentele de pia ă din zona lor de

23
 ac iune sau/şi pentru urmărirea derulării livrărilor de la furnizorii din ară sau
externi; informării asupra tendin elor care se manifestă pe pia a de furnizare, muta iilor în
evolu ia pre urilor, în structura ofertei, în condi iile de livrare etc.
o burseădeă m rfuri pentru informare privind resursele materiale şi produsele oferite pentru
vânzare, tendin e în evolu ia poten ialului şi structurii acestora, a pre urilor, condi iilor de
livrare etc.;
o institu iiă deă conjunctur ă mondial pentru informare privind evolu ia pie ei de resurse
materiale şi produse, tendin e în evolu ia pre urilor, a politicilor în furnizare pe segmente
ale pie ei mondiale şi pe ansamblul ei;
o unit iă specializateă înă comercializareaă deă materialeă şiă produse (piese, componente
tehnice) reutilizabile în scopul achizi ionării unor resurse de acest gen care prezintă
interes pentru folosire ca atare sau prin recondi ionare, fiind mai economice decât cele noi
pentru anumite destina ii de consum.
Toate aceste rela ii (schema de principiu se prezintă în figura 1.9) sunt orientate în sensul:
asigur riiă integrale, la termenele,ă loculă şiă momentele prevăzute, cu cost minim, a bazei
materiale, în volumul şi structura strict corelate cu cea a consumului productiv şi neproductiv;
folosirii cu maximă eficien ă a resurselor aprovizionate; încadrării în consumurile specifice din
documenta iile tehnico-economice şi stocurile prestabilite; valorificării complete şi eficiente a
materiilor prime ş.a.

Figura 1.9

24
 Întreb ri

1. Defini i conceptul de „managementulăaprovizion rii”.

2. Care sunt termenii utiliza i obişnuit în teoria şi practica economică de specialitate pentru procesul
deăaprovizionareămaterial ?
3. Cum se interpretează conceptul (procesul) deămanagementăalăaprovizion rii?
4. Nominaliza i activit ile componente ale managementuluiăaprovizion rii.
5. Care sunt activit ile pentru care, în economia de pia ă, se acordă o aten ieăsporit ?
6. Ce rol îndeplineşte subsistemul aprovizionare în ac iunea de elaborare a strategiilor de
dezvoltare a unită ilor de produc ie?
7. De ce subsistemul aprovizionare se interpretează ca fiind centru de profit?
8. Care sunt fazele parcurse de subsistemul aprovizionare în ac iunile sale desfăşurate în timp?
9. Care sunt cerin ele a căror respectare asigură organizareaăintern ăeficient a subsistemului
(compartimentului) de aprovizionareămaterial ăşiăcuăechipamentătehnic?
10. Prin ce se caracterizează sistemul de organizare a compartimentului de aprovizionare pe
grupeădeăactivit iădistincte (func ional)?
11. Care sunt variantele sistemului de organizare a compartimentului de aprovizionare pe grupe
de aprovizionare, depozitare, control utilizare a resurselor materiale?
12. Ce activit iădesfăşoară grupa de plan contractare, în contextul organiz riiăfunc ionale a
compartimentului de aprovizionare?
13. Care sunt cele patru departamente care se pot organiza, de exemplu, în cazul sistemului cu
aceast ădenumire?
14. Ce activit i se realizează la nivelul departamentuluiă„procurare-achizi ionare”?
15. Preciza i sistemulărela iilor de pe planul intern (sau extern) al unită ii economice de produc ie
pentru aprovizionareaămaterial .
16. Ce activit iărealizează agentul de aprovizionare?
17. Ce activit iădesfăşoară analistulăînăaprovizionare?
18. Reprezenta i grafic fiecare sistem de organizare a compartimentului de aprovizionare.
19. Cum se prezintă grafic schema de principiu a sistemuluiădeărela iiăal unită ii de produc ie pentru
aprovizionareaămaterial ?
20. Ce eviden iază analiza structuriiă activit iloră componente ale managementului
aprovizion rii?

25
 Teste grilă
1. În structura activit ilor componente ale managementului aprovizion rii se încadrează:
a) identificarea structurii materiale necesare desfăşurării activită ii de ansamblu a unită ii
economice;
b) elaborarea de bilan uri materiale;
c) prospectarea pie ei de furnizare de resurse materiale şi echipament tehnic;
d) extinderea şi modernizarea re elei proprii de service;
e) stabilirea anticipată a spa iilor de depozitare a resurselor materiale şi dotarea lor cu mobilier
adecvat.
Preciza i activitatea neadev rat .

β. În structura activit ilorăcomponente ale managementuluiăaprovizion rii se încadrează:

a) stabilirea volumului şi structurii materiale necesare unită ii economice pentru realizarea
activită ii de ansamblu a acesteia;
b) alegerea furnizorilor care prezintă cele mai avantajoase condi ii de livrare;
c) extinderea rela iilor de vânzare pe bază de comenzii, conven ii şi contracte comerciale;
d) controlul sistematic al evolu iei stocurilor efective de materiale în raport cu limitele estimate;
e) selectarea şi angajarea, după principiul competen ei, a personalului de specialitate în
structura profesională specifică a subsistemului aprovizionare.
Preciza i activitatea neadev rat .

3. Negociereaăînăproceseleădeăaprovizionare este precedată de:

a) urmărirea şi controlul derulării contractelor de asigurare materială;
b) asigurarea condi iilor normale de primire-recep ie a loturilor de materiale sosite de la
furnizori;
c) elaborarea strategiilor în cumpărarea de resurse materiale;
d) alimentarea sec iilor de produc ie;
e) controlul evolu iei stocurilor efective.
Care este activitatea care se desfăşoară anticipat?

4. Decizia de alegere a furnizorilor de resurse materiale este precedată de:

a) testarea credibilită ii furnizorilor selecta i;
b) negocierea condi iilor de livrare;
c) analiza periodică a stadiului asigurării materiale;
d) fundamentarea programelor de aprovizionare;
e) urmărirea derulării contractelor de aprovizionare.
26
 Care este activitatea care se desfăşoară anticipat?

5. Managementulăaprovizion rii integrează într-un "tot unitar" fluxul şi controlul resurselor

materiale de la:
a) studiul pie ei de furnizare până la trecerea în consum a acestora;
b) fundamentarea programelor de aprovizionare până la controlul utilizării resurselor în
consum;
c) dimensionarea stocurilor până la alimentarea sec iilor de produc ie;
d) alegerea furnizorilor până la eliberarea pentru consum a resurselor materiale;
e) identificarea pe structură a resurselor materiale necesare întreprinderii şi până la controlul
utilizării acestora în consum.
Preciza i textul considerat adev rat.

6. În structura activit ilor de aprovizionare pentru a căror realizare se impune o aten ieăsporit ă
înăeconomiaădeăpia se încadrează:
a) urmărirea derulării contractelor de aprovizionare;
b) alimentarea ritmică a consumului;
c) organizarea ra ională a primirii-recep iei loturilor de materiale sosite de la furnizor;
d) selectarea şi testarea credibilită ii furnizorilor;
e) fundamentarea programelor de aprovizionare.
Preciza i activitatea care răspunde corect afirma iei.

7. În rolul de "surs ădeăinformareăstrategic ", subsistemul aprovizionare poate colecta

informa iiăutile conducerii întreprinderii referitoare la:
a) structura materială necesară întreprinderilor de consum;
b) evolu ia stocurilor efective din depozitul unită ii;
c) stadiul realizării contractelor cu furnizorii;
d) tendin e în evolu ia viitoare a concuren ei;
e) stadiul asigurării materiale şi tehnice necesare.
Preciza i activitatea considerată adev rat .

8. Rolul aprovizionării de "subsistemăcuăparticipareăactiv ălaăfundamentareaăstrategiilorădeă

dezvoltareăaăîntreprinderii" se manifestă prin:
a) elaborarea programelor de aprovizionare;
b) elaborarea şi fundamentarea strategiilor eficiente în cumpărarea de resurse materiale şi cu
echipamente tehnice;
c) încheierea de contracte de aprovizionare;
27
 d) urmărirea comportamentului furnizorilor pe parcursul derulării livrărilor de resurse materiale;
e) servirea ritmică a subunită ilor de consum ale întreprinderii.
Preciza i activitatea considerată adev rat .

9. În contextul organizării compartimentului de aprovizionare după sistemulă"func ional",

grupaădeăplan,ăcontractare,ăeviden , asigură:
a) prognozarea necesită ilor, fundamentarea planurilor de aprovizionare, participarea la recep ie-
expedi ie, întocmirea documenta iei de atestare a ac iunii, efectuarea de cumpărări neprogramate;
b) fundamentarea planurilor de aprovizionare, participarea la recep ie-expedi ie, urmărirea procesului
de aducere a resurselor la destinatar, efectuarea de cumpărări neprogramate, elaborarea
bilan urilor materiale;
c) prognozarea necesită ilor materiale, elaborarea bilan urilor materiale şi a cantită ilor economice de
comandat, aducerea resurselor materiale, încheierea de contracte comerciale, determinarea
stocurilor economice;
d) prognozarea necesită ilor materiale, fundamentarea planurilor de aprovizionare, elaborarea
bilan urilor materiale, încheierea contractelor comerciale, determinarea stocurilor economice şi a
cantită ilor de comandat;
e) prognozarea necesită ilor materiale, fundamentarea planurilor de aprovizionare, elaborarea
bilan urilor materiale, încheierea contractelor comerciale, derularea operativă a aprovizionării
materiale.
Preciza i combina ia integralăadev rat .

10. La organizareaăeficient ăaăsubsistemuluiăaprovizionareămaterial trebuie să se aibă în vedere:

a) identificarea principalelor func ii ale subsistemului;
b) definirea criteriilor pe baza cărora se va contura organizarea structurală;
c) organizarea pe grupe de activită i distincte a subsistemului;
d) stabilirea gradului de centralizare-descentralizare;
e) precizarea rolului subsistemului în cadrul organizării structurale de ansamblu a întreprinderii.
Preciza i textul considerat neadev rat.

11. În contextul organizării compartimentului de aprovizionare după sistemulăfunc ional, grupele

operative asigură:
a) contactarea surselor de furnizare;
b) participarea la primirea-recep ia resurselor materiale sosite de la furnizori;
c) efectuarea de cumpărări neprogramate;
d) elaborarea de bilan uri materiale;
e) urmărirea procesului de aducere a resurselor materiale la destinatarul lor.

28
 Preciza i activitatea considerată neadev rat .

12. În contextul organiz riiăcompartimentuluiădeăaprovizionareăpeădepartamente,ăgrupaă

procurare-achizi ionare asigură:
a) depistarea surselor de furnizare, participarea la negocieri, achizi ionarea materialelor
neprogramate, informarea sistematică asupra muta iilor de pe pia a de furnizare, dimensionarea
stocurilor;
b) depistarea surselor de furnizare, participarea la încheierea de contracte şi conven ii, participarea la
recep ia-expedi ia resurselor de la furnizori, elaborarea de situa ii referitoare la evolu ia stocurilor
efective în raport cu limitele estimate;
c) participarea la negocieri, participarea la încheierea de contracte şi conven ii, achizi ionarea
materialelor neprogramate, participarea la primirea-recep ia resurselor sosite de la furnizori,
informarea sistematică asupra muta iilor de pe pia a de furnizare;
d) depistarea surselor de furnizare, participarea la negocieri, elaborarea programelor de
aprovizionare, elaborarea de previziuni, efectuarea de cumpărări neprogramate;
e) participarea la primirea-recep ia resurselor materiale sosite de la furnizori, efectuarea de
cumpărări neprogramate, impulsionarea livrărilor de la furnizori, stabilirea cantită ilor de
comandă-aprovizionare.
Preciza i combina ia integralăadev rat .

13. Agentul de aprovizionare asigură:

a) studiul pie ei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, urmărirea derulării operative a
procesului de aprovizionare, elaborarea programelor de aprovizionare;
b) studiul pie ei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, negocierea preliminară a
condi iilor de furnizare, dimensionarea cantită ilor economice de comandat, participarea la bursele
de materii prime;
c) studiul pie ei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, negocierea preliminară a
condi iilor de furnizare, urmărirea derulării operative a procesului de aprovizionare, participarea la
bursele de materii prime;
d) studiul pie ei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, elaborarea de previziuni privind
consumurile materiale, participarea la bursele de materii prime, elaborarea programelor de
aprovizionare;
e) studiul pie ei de materii prime, depistarea surselor de furnizare, dimensionarea cantită ilor de
comandat, dimensionarea stocurilor, participarea la bursele de mărfuri.
Preciza i combina ia integralăadev rat .

14. Analistulăînăaprovizionare asigură:

a) elaborarea de studii de prognoză privind evolu ia consumului, fundamentarea necesită ilor de
resurse materiale, elaborarea strategiei în aprovizionare, dimensionarea stocurilor, participarea la
selec ia şi testarea credibilită ii furnizorilor, efectuarea de cumpărări neprogramate;

29
 b) fundamentarea necesită ilor de resurse materiale, elaborarea programelor de aprovizionare, analiza
gradului de fundamentare a cererilor de consum emise de subunită ile de consum, dimensionarea
cantită ilor de comandă-aprovizionare, participarea la negocieri;
c) întocmirea de situa ii şi rapoarte statistice privind acoperirea cu resurse a necesită ilor de consum,
elaborarea programelor de aprovizionare, participarea la selec ia furnizorilor, dimensionarea pe
criterii economice a stocurilor, contactarea unită ilor de transport specializate;
d) întocmirea de rapoarte curente privind stadiul realizării contractelor economice, participarea la
negocieri, dimensionarea cantită ilor de comandă-aprovizionare, efectuarea de cumpărări
neprogramate, participarea la bursele de mărfuri;
e) contactarea unită ilor de transport, participarea la bursele de mărfuri, efectuarea de cumpărări
neprogramate, participarea la selec ia furnizorilor, urmărirea derulării operative a aprovizionării.
Preciza i combina ia integralăadev rat .

15. Departamentul de planificare-control, din structura organizatorică a compartimentului de

aprovizionareămaterial ,ăasigură realizarea următoarelor activit i:
1. elaborarea de previziuni privind necesită ile de materiale;
2. dimensiunea stocurilor;
3. depistarea surselor de furnizare;
4. impulsionarea şi urmărirea livrărilor de la furnizori;
5. elaborarea programelor de aprovizionare;
6. informarea sistematică asupra muta iilor de pe pia a de materiale şi produse.
a – 1, 2, 4; c – 1, 3, 5; e – 2, 3, 5;
b – 1, 2, 6; d – 1, 2, 5.
Preciza i combina iaăintegralăadev rat .

16. Departamentulărecep ie-depozitare, din structura organizatorică internă a compartimentului de

aprovizionareămaterial , asigură realizarea următoarelor activit i:
1. primirea-recep ia partizilor de materiale sosite de la furnizori;
2. întocmirea de situa ii statistice privind evolu ia stocurilor efective în raport cu limitele estimate;
3. achizi ionarea materialelor neprogramate;
4. pregătirea resurselor materiale pentru consum;
5. urmărirea evolu iei stocurilor efective în raport cu limitele estimate;
6. deplasarea materialelor în interiorul întreprinderilor.
a – 1, 2, 5; c – 1, 3, 4; e – 3, 4, 5;
b – 1, 4, 5; d – 2, 3, 6; f – 2, 4, 6.
Preciza i combina iaăintegralăadev rat .

30
17. Analistulăînăaprovizionare asigură realizarea următoarelor activit i:
1. elaborarea de studii de prognoză privind evolu ia consumatorilor;
2. depistarea surselor de furnizare a materialelor;
3. analiza gradului de fundamentare a cererilor de materiale emise de subunită ile de consum;
4. contactarea unită ilor de transport specializate şi stabilirea condi iilor de deplasare a materialelor
de la furnizor la destinatarul lor;
5. dimensionarea cantită ilor economice de comandă-aprovizionare;
6. participarea la bursele de mărfuri şi studierea evolu iei poten ialului de furnizare.
a – 2, 4, 6; c – 2, 3, 6; e – 3, 5, 6;
b – 1, 2, 5; d – 1, 3, 5.
Preciza i combina iaăintegralăadev rat .

Rezultate grile
1 d 7 d 13 c
2 c 8 b 14 b
3 c 9 d 15 d
4 a 10 c 16 b
5 c 11 d 17 d
6 d 12 c

Bibliografie:

Gh Băşanu, Managementul Aprovizionării şi Desfacerii –

M. Pricop. edi ia a treia, Editura Economică, β004, pg:
15-124; 28-35; 38-44.

M.Pricop „Organizarea procesuală şi structurală a

Gh. Băşanu. func iunii comerciale” în „Sistemul
organizatoric al firmei”, Editura Economică,
2003, pg: 244-255.

Gh. Băşanu, Management - Marketing, Editura Diacon-

D. Fundătură. Coresi, Bucureşti, 199γ, pg: 9-12; 15-22; 24-
28.

Gh. Băşanu, „Managementul aprovizionării organiza iei”

M. Pricop. în „Abordări moderne în managementul şi
economia organiza iei” – vol.2, Editura
Economică, β00γ, pg: β8γ-289.

31
 Capitolul 2

GESTIUNEA STOCURILOR

2.1.ăRolul,ăfunc iileăşiănaturaăeconomic ăaăstocurilor deăproduc ie;

2.2.ăTipologiaăstocurilorădeămaterialeăpentruăproduc ie;
2.3.ăModalit iădeăexprimare a stocurilor deăproduc ie;
2.4.ăDimensionareaăstoculuiădeăproduc ie: calcululăstoculuiăcurentăşiădeăsiguran ;
2.5.ăMetodeădeăurm rireăşiăcontrolăalădinamiciiăstocurilor deăproduc ieăefective;
2.6. Lipsa de stoc; suprastocarea, stocurile cu mişcareălent ăşiăf r ămişcareă– stocuri
neeconomice.
Întreb ri
Testeăgril
Aplica iiăpractice:
- rezolvate.
- de rezolvat.
Bibliografie.

OBIECTIVE

Studierea acestui capitol, a cărui importan ă deosebită este determinată de ra iuni economice,
raspunde obiectivelor următoare:
 în elegerea rolului şi func iilor specifice stocurilor, în contextul abordării naturii economice a
existen ei acestora;
 cunoaşterea tipologiei stocurilor de resurse materiale pentru produc ie, care se formează în
cadrul unită ilor economice şi a modalită ilor de exprimare a acestora (cu precizarea scopului
pentru care acestea sunt necesare);
 însuşirea modalită ilor de calcul a stocurilor de produc ie pe variante de con inut şi modalită i
de exprimare;
 cunoaşterea fenomenelor negative care se pot înregistra în evolu ia stocurilor efective şi a
consecin elor economice nefavorabile care le sunt specifice.

32
 Capitolul 2

GESTIUNEAăECONOMIC ăAăSTOCURILOR

2.1.ăRolul,ăfunc iileăşiănaturaăeconomic ăaăstocuriloră

Conducerea şi controlul stocurilor de resurse materiale reprezintă, în economia de

pia ă, o activitate căreia i se acordă o aten ie deosebită datorită implica iilor economico-
financiare importante pe care le determină formarea şi de inerea lor. Stocurile sunt cantit iă de
resurseăăămaterialeăăăcareăăăseăăăacumuleaz ăăăînăăădepoziteleăăăşiăăămagaziileăăăunit ilorăăeconomice,ăă
într-unăăanumităăvolumăăşiăoăanumit ăăstructur ,ăăpeăoăperioad ăădeăătimpăădeterminat ,ăăăcuăăăunăăă
anumit scop. Stocurile sunt de fapt rezultatul activită ilor de aprovizionare şi de
desfacere, al activită ii comerciale, în general, care sunt dependente de natura şi caracteristicile
materialelor şi produselor, de condi iile şi modalită ile de furnizare şi asigurare-transport, de
strategiile care se elaborează pe această linie, în scopul îndeplinirii obiectivuluiă deă baz specific
agen ilor economici. În general, scopul formării stocurilor este diferit; la nivelul economiei,
guvernul constituie stocuri sub forma rezervei na ionale la resursele materiale strategice sau
deficitare pentru a pune la adăpost economia na ională de influen a unor factori de for ă majoră
(seisme, inunda ii, stare de necesitate, evitarea conjuncturilor economice nefavorabile sau a
penuriei). Agen ii economici îşi constituie stocuri de resurse materiale sau de produse pentru a
asigura alimentarea continuă a subunită ilor de consum sau servirea clien ilor în vederea
desfăşurării normale a activită ii şi realizării astfel a obiectivelor ce şi le-au propus.
În abordarea problematicii stocurilor se are în vedere răspunsul a mai multor
„întreb ri” de mare interes, şi anume:
 careăesteănivelulăcererilorăconstanteăşiăcelăalăcererilorăvariabile?
 ce influen ăăăprezint ăăăcerereaăăăasupraăăăniveluluiăăăstocurilorăăădeăăămateriale?
 ceă serviciiă trebuieă asigurateă pentruă cump rarea,ă aducereaă şiă stocareaă

 câtădeămariătrebuieăs ăfieăstocurile?ă
materialelor?

 se poate accepta fenomenul de epuizare a stocurilor înăanumiteăsecven eădeătimpăă

 careăesteănivelulăprotec ieiăpentruăaăseăpreveniăfenomenulădeălips ădeăstoc?ă

ale perioadei de gestiune?

 ce sistem de conducere - control al stocurilor trebuie adoptat?

 esteăăbineăăs ăăseăăaprovizionezeăămaterialeleăăînăăloturi mici sau mari?
 cumă ă trebuieă ă ajustateă stocurileă cândă cererileă de materiale se abat de la

 careăăsuntăăr spunsurileăălaăăacesteăăîntreb riăăînăăcazulăăproduc ieiăăcontinueăăsauăă

previziuni?

discontinue?
Formarea stocurilor de resurse materiale asigură condi ii optime pentru desfăşurarea, după
un sistem ra ional, a activită ii fiecărei unită i economice; fără stocuri nu se poate ob ine utilizarea
judicioasă a capacită ilor de produc ie, nu se pot satisface cererile clien ilor în strictă concordan ă cu
preten iile pe care le emit, nu se pot desfăşura o serie de opera ii din sistemele aprovizionare şi
desfacere cu cheltuieli rezonabile. Toate acestea pentru că "stocurile" îndeplinesc oă "func ieăăă

33
vital ", aceeaăăădeăăă"decuplare"ăăăşiăăăde "armonizare"ăăaăăfluxului:ăă"cump rarea,ăăaducereaăă
(transportul),ăărecep ia-depozitarea,ăăpreg tireaăăpentruăăconsumăă - utilizare a materialelor,
trecereaă ă acestoraă ă prină ă fazeleă ă deă ă prelucrareă ă pân ă ă laă ă magaziaă ă deă ă produseă ă finite,ăă
expedierea sauă ă livrareaă ă produseloră ă laă ă clien i,ă ă înă ă magazineleă ă propriiă ă sauă ă aleăă
distribuitorilorăăspecializa iăăpentruăădesfacere- vânzare".
"Func iaă vital "ă aă stocurilor nu justifică supradimensionarea lor pentru că stocurile
determină imobilizări de capital antrenat în cumpărarea de materiale sau în produsele finite stocate şi
încă nevândute. În mod obişnuit, un mare concern industrial dispune de stocuri a căror valoare
reprezintă circa β5% din capitalul investit. De inerea de stocuri necesită, în acelaşi timp,
spa ii special amenajate şi dotate, cheltuieli de depozitare-păstrare, taxe de asigurare, dobânzi
pentru credite ş.a., amplificând efortul investi ional aferent. La această situa ie se adaugă
efectele negative ale uzurii morale a resurselor materiale sau produselor stocate. Sub acest aspect
nu ar fi justificată formarea de stocuri; dar, în procesul de furnizare, aprovizionare şi utilizare
a resurselor materiale, intervine influen a multor situa iiă şiă factori cu ac iune permanentă sau
conjuncturală care condi ionează în mod "obiectiv" necesitatea formării de stocuri. Astfel,
situa iile de for ă majoră determină, aşa cum s-a arătat mai sus, formarea de stocuri sub forma
rezerveiă na ionale;ă periodicitateaă produc ieiă laă furnizori sau a transportului determină
formarea de stocuri curente la utilizatori; eventualaă ă apari ieă ă aă ă unoră ă deregl ri,ăă
perturba iiăăînăă livr rileăădeăă laă ă furnizoriăă sauăăînăătransport determină formarea de stocuri de
siguran la consumatori sau în magazinele de desfacere; întrerupereaă exploat rii sau a
transportuluiăcaăurmareăaăcondi iilorănaturaleă şiădeăclim ăsauăsezonalitateaăproduc iei anumitor
produse determină formarea stocurilor sezoniere (de iarnă); necesitateaăcondi ion riiămaterialelor
înaintea trecerii lor în consum implică constituirea stocurilorăăădeăăăpreg tire sau condi ionare
(la resursele la care proprietă ile fizice şi chimice impun ac iunea chiar dacă aceasta s-a realizat
la producător).
Sunt şi alte situa ii care generează necesitateaăăform riiăădeăăstocuri între care mai
amintim, şi nu în ultimul rând, pe cea care are în vedere minimizarea cheltuielilor de
cump rare,ă ă aducere,ă ă depozitareă ă şiă ă administrareă ă aă ă resurseloră ă materiale. Indiferent de
situa ie sau de factorulă ă deă ă influen , este necesară efectuarea de analize şi calcule
economice care să determine strategia şi politica în domeniul formării stocurilor de la o etapă la alta,
în func ie de noile condi ii care apar pe pia a internă şi interna ională de resurse materiale, de
muta iile în structura cererilor pentru consum sau în poten ialul de furnizare a lor.
Principalele "probleme" care se pun în fa a agen ilor economici se referă la: stabilirea
tipurilorăădeăăstocuriăăcareăătrebuieăăconstituiteăăşiăănivelulăăacestora. Op iunile pentru un tip sau
altul de "stoc", pentru o mărime sau alta sunt influen ate decisiv de răspunsul la întrebarea:
"ceăavantajeăşiăceăpierderiăseăînregistreaz ădac ăseăstocheaz ămaiămultăsauă maiăăpu in,ăăpentruăă
perioade mai lungi sau mai scurte de timp"? Răspunsul constă în stabilirea unui "prag
optim" care asigură un echilibru al efectelor negative şi pozitive specifice unei situa ii sau
alteia. Pentru aceasta este necesară, în primul rând, cuantificarea "efortului de stocare" (Es) pe care
îl face unitatea economică. Practic, acesta se compune din:
Efortul direct (Eds) care cuprinde cheltuielile pentru de inerea stocurilor de materiale;
Efortul indirect (Eids) determinat de mărimea investi iei financiare efectuate pentru
cumpărarea şi stocarea unor cantită i de materiale sau produse pe o anumită perioadă de timp.
Es  E ds  Eids

În cadrul efortului direct, principalele elemente care determină mărimea acestuia

34
 sunt:
cheltuielile cu salariile muncitorilor şi ale personalului administrativ din depozite, inclusiv
cotele pentru impozitul pe salarii şi asigurările sociale aferente (Cs);
cheltuielile pentru energie electrică, combustibili, lubrifian i, abur etc., destinate
desfăşurării proceselor de manipulare, depozitare-conservare (Ct);
cheltuielile cu amortismentele mijloacelor fixe ale depozitelor (construc ii, utilaje,
mecanisme şi alte mijloace de inventar) - Ca;
cheltuielile pentru între inerea şi repararea echipamentelor (C r);
cheltuielile pentru iluminat, încălzit şi pentru climatizarea unor spa ii de depozitare (C i);
cheltuielile pentru materialele auxiliare, de între inere necesare activită ii depozitului (C ma);
cheltuielile determinate de pierderile prin perisabilită ile sau scăzămintele admise (C p).
În concluzie, mărimea totală a efortului direct de stocare este dată de rela ia:
E ds  C s  C t  C a  C r  C i  C ma  C p
Rezultatul aplicării rela iei se exprimă în lei pentru o perioadă definită - an, trimestru, lună
etc.
Men ionăm că, în condi iile în care activitatea de men inere a stocurilor într-un depozit are
un caracter de continuitate, fără mari varia ii ale volumelor şi respectiv valorii materialelor
depozitate, se poate accepta ideea că efortul direct de stocare este aproximativ constant pe unitatea
de valoare stocată; în consecin ă, se poate determina un coeficient de calcul (a) care arată câtă
reprezint ăcheltuielileăaferenteăefortuluiădirectădeăstocareăînăraportăcuă valoareaăămedieăăanual ăă
a materialelor stocate ( Spv ). În acest context efortul direct de stocare (E ds) se calculează cu
ajutorul rela iei:

E ds = a  S pv

Efortul indirect de stocare este dat de efectele evitării finan ării pentru achizi ionarea şi
stocarea materialelor care se pot înregistra în ipoteza nestocării şi folosirii fondurilor financiar-
valutare, astfel disponibilizate, la dezvoltarea capacită ilor de produc ie, efectuarea unor noi
investi ii, crearea condi iilor pentru dezvoltarea produc iei şi pentru ob inerea unui spor de profit.
Efortul indirect de stocare, Eids, se poate calcula cu ajutorul rela iei:

Eids  (a x Spv + Spv) ei

în care "ei" reprezintă eficien a investi iei pentru dezvoltarea produc iei care se
calculează astfel: Pr
ei = ,
I
în care "Pr" reprezintă profitul suplimentar ob inut prin punerea în valoare a
rezultatelor investi iei "I" finan ată prin evitarea formării stocurilor ( a  S pv  S pv ).
a x S pv + S pv

Efortul total "Es" trebuie amortizat prin efectele favorabile determinate de constituirea
stocurilor. Importan a proceselor de stocare se exprimă prin rolul de "regulator" pe care îl joacă
acestea între ritmul aprovizionărilor şi cel al produc iei, stoculăăreprezentândă acel "tampon
inevitabil"ăcareăasigur ăsincronizareaăaprovizion riiăcuăritmulăconsumurilor. În consecin ă, o
politic ăeficient în acest domeniu esteăceaăcareăasigur ăformareaăunoră stocuri minim

35
necesare,ăăăcare,ăăăprinăăănivelăăăşiăăăstructur ,ăăăasigur ăăăcontinuitateăăăînăăalimentareaăconsumuluiă
(continuuăsauăvariabil)ăînăcondi iileăunuiăefortă(cost)ăminimădeăăstocare.ăStocurile,ădimensionateă
peăcriteriiăeconomice,ăreprezint ăcertitudine,ăgaran ieăăşiăsiguran ăînădesf şurareaănormal ăaă
activit iiăagen ilorăeconomici.ă

2.2.ăTipologiaăstocurilorădeămaterialeăpentruăproduc ieă
Pentru desfăşurarea normală a activită ii, unită ile economice din industrie, construc ii sau
transporturi îşi constituie stocuri în func ie de condi iile de aprovizionare interne şi externe,
de natura resurselor materiale, de caracteristicile proceselor tehnologice, de organizarea
subunită ilor de consum şi dispersia teritorială a acestora, de strategia şi politica adoptate în formarea
stocurilor. "Structuraămaterial ăaăstocurilorăpentruăproduc ie", din care urmează a fi
alimentate punctele de consum, cuprinde: materiiăăprimeăădeăăbaz sau auxiliare; p r iă
componente şi subansamble ale viitorului produs finit; materialeăşiăpieseă de schimb destinate
între inerii şi reparării utilajelor, clădirilor, instala ilor; combustibiliăăşiăălubrifian i,ăambalajeăşiă
materiale de ambalat, furnituri de birou.
În general, la nivelul unită ilor economice, se prevede constituirea obişnuită a stocului
curent, după caz, a celui înăăcursăădeăătransportăă şi, cu titlu de excep ie, stocurile de
siguran ,ădeăcondi ionare,ădeătransportăintern (sau de sec ie) şi deăiarn . Aceste tipuri de
stocuri îndeplinesc aceleaşi func ii, dar în condi ii diferite şi definesc con inutul stocului de
resurseăăămaterialeăăăpentruăăăproduc ie a cărei func ie generală are în vedere
"desf şurareaăăănormal ăăăaăăăactivit iiăăăunit iiăăăeconomiceăăăînăăăperioadaăăădeăăăgestiuneăă
estimat ".
"Stoculăăăcurent"ăăăreprezint ăăăcantitateaăăădeăăămateriiăăăprimeăăăşiăăămaterialeăăănoiăăăşiăă
refolosibile,ădeăcombustibiliăşiălubrifian i,ădeăpieseădeăschimb,ăsubansambleăetc.ăcareăăseă
acumuleaz ăînădepoziteleăşiămagaziileăuneiăunit iăeconomice înăscopulăacopeririiăăcererilorăă
pentruăăconsumăăînăăvolumul,ăăstructuraăăşiăăritmicitateaăăspecifice,ăăînăăintervalulăădintreăădou ăă
aprovizion riăăsuccesive. Este stocul care se formează în mod obişnuit în întreprinderi, pentru
alimentarea consumului. Evolu ia stocului curent se prezintă în figura 2.1 ; pe parcursul
formării şi utilizării, stocul curent înregistrează mai multe nivele între care semnificative
sunt "maxim", "mediu", "minim". Nivelul maxim se înregistrează în momentul intrării,
recep iei şi trecerii în gestiune a unui lot nou de materiale (produse, componente etc.) sosit de
la furnizori; nivelul mediu estimat va fi nivelul maxim împăr it la doi, iar nivelul minim estimat
este teoretic egal cu zero. Nivelele mediu şi minim efective pot fi diferite de cele estimate, caz în
care şi determinarea va îmbrăca forme specifice; astfel, nivelul mediu efectiv va fi rezultatul
împăr irii sumei nivelelor maxim şi minim efective la doi, iar nivelele maxim şi minim efective vor
fi cele înregistrate în fişele de magazie la începutul şi sfârşitul intervalului dintre două reîntregiri
(reaprovizionări) succesive. Aceste precizări sunt necesare pentru că evolu ia şi modul de
calcul pe nivele a stocului curent va condi iona dinamica şi mărimea stoculuiădeăproduc ie
(care-l cuprinde în mod obişnuit).

36
 (Scrmax)

Stoc curent minim (Scrmin)

I I

Figura 2.1

Consumul din stoc poate fi ritmic sau neritmic, continuu sau periodic, constant
uniformăînătimp sau variabil. Formarea lui se poate produce, de asemenea, periodic sau continuu,
în cantit iăfixe sau variabile. Semnificativ este momentul calendaristic la care urmează a se
declanşa ac iuneaădeăcomand -reaprovizionare; acesta poate fi prestabilit cu o anumită
aproxima ie, în func ie de elementele posibil de cunoscut: durata de aprovizionare,
distribu iaăstatistic ăaăcererii,ăcondi iileădeăfurnizare. În figuraă2.2.ă(aăşiăăb) se prezintă corela ia
dintre procesul de formare şi cel de utilizare I a stocului curent de cherestea cu programul de
fabrica ie al produsului "uşi finisate".

Figura 2.2 (a,b)

37
 "Stoculăînăcursădeătransport"ăreprezint ăcantitateaădeăresurseămaterialeăcareăseă afl înăă
mijloaceleă ă deă ă transportă ă peă ă timpulă ă deplas riiă ă acestoraă ă deă ă laă ă surseleă ă deă ă furnizareă laă
depozitele destinatarilor. Acest stoc, care se mai numeşte "de tranzit", poate fi mai mare sau mai
mic, înă func ie de distan aă deă transport şi de mijlocul de transport folosit în deplasarea
materialelor. Stoculăăînăăcursăădeăătransport este sursa materială de reîntregire a celui curent;
m rimeaăălui este, de regulă, laăănivelulăăcantit iiăădeăămaterialeă comandate (figurileă2.3ăşiă
2.4).

Figura 2.3

Includerea stoculuiă înă cursă deă transport în cel deă produc ie al consumatorului este
normală numai în cazul achitării anticipate de către cumpărător a contravalorii resurselor
materiale livrate de furnizor, situa ie în care angajamentul financiar (şi deci imobilizarea ca atare a
acestuia) este suportat de primul factor.

Figura 2.4

"Stoculă ă ă deă ă ă siguran "ă ă ă reprezint ă ă ă cantitateaă ă ă deă ă ă materialeă ă ă acumulat ă ă ă înăă
depozitul consumatorului, în scopul asigur riiă continuit iiă consumuluiă cândă ă stoculă curentă aă
fostă epuizată şiă întârzieă reîntregireaă lui,ă caă urmareă aă unoră deregl riă ă înă ă livr rileă ă deă ă laăă

38
furnizori,ă ă înă ă transportă ă sauă ă creşteriiă ă ritmuluiă ă consumuluiă ă peă ă parcursulă perioadeiă deă
gestiune peste limitele estimate.
Formarea stoculuiă deă siguran înseamnă o acumulare suplimentară de resurse materiale
în stoc şi implicit o imobilizare mai mare de fonduri financiare antrenate la cumpărarea
acestora - situa ie care amplifică fenomenul economic negativ specific stocării în general.
Ca urmare, un asemenea stoc se prevede la materiile prime de bază, a căror lipsă
probabilă condi ionează direct continuitatea activită ii productive a întreprinderii, iar furnizorul
se află la o distan ă relativ mare care nu permite rezolvarea unei probleme de aprovizionare în timp
scurt, operativ. De altfel, condi iile de formare a stocului de siguran sunt diferite de la o
întreprindere la alta şi de la un material la altul. Formarea acestuia depinde de nivelul şi
evolu ia cererilor pentru consum, de ritmul livrărilor de la furnizori, de timpul de transport şi de
cel de comandă care, în activitatea practică, nu sunt, întotdeauna, constan i. Formarea stocului de
siguran se practică şi în sistemul activită ii de desfacere-vânzare, pentru satisfacerea cererii
clien ilor, onorarea lor promptă. Consumul din stoculă ă ă deă ă ă siguran se face după
analize prealabile şi cu acordul conducerii asigurării materiale (care va stabili măsuri eficiente de
men inere a ritmului prestabilit al aprovizionărilor). Eviden a scriptică acestui tip de stoc se ine
distinct de celelalte categorii, în cadrul fişelor de magazie.
Dinamica stoculuiă deă siguran în raport cu cea a stocului curent, ca şi corela ia dintre
acestea se prezintă în figura 2.5. Este un stoc considerat intangibil, consumul din cadrul
acestuia presupune reîntregirea imediată, din loturile următoare primite de la furnizori, în scopul
reluării func iei specifice.

Figura 2.5

"Stoculăădeăăpreg tire"ăăsauăădeăă"condi ionare"ăăreprezint ăăcantitateaăădeăămaterialeă

careăseăacumuleaz ăşiăesteăsta ionat ăoăperioad ădeătimpăînăspa iiăspecialăamenajate,ăînăvedereaă
aduceriiă resurseloră respective,ă prină opera iiă deă condi ionare,ă laă parametriiă ă fizicoă ă - chimici
careăăs ăăpermit ăăprelucrareaăălorăăcorespunz torăăcondi iilorăăimpuseăădeăănormeleătehnologice.
În această situa ie se includ materiale ca: lemnulă pentruă mobil sau pentru alte prelucrări
industriale, pentru care sunt prevăzute condi ii anumite de umiditate maximă (deci, care trebuie
să stea la uscat), lânaă piept nat (pentru asigurarea condi iilor de umiditate şi descărcare

39
electrică), bumbacul balotat (pentru odihnă şi condi ionare), varul (pentru stins), caolinul
(pentru macerat) etc.
De regulă, opera iile de condi ionare se execută la producători-furnizori, aceştia fiind
obliga i să livreze marfa la parametrii calitativi prevăzu i în standarde, în normele stabilite în
contractele economice pentru a putea fi folosită de consumatori imediat după cumpărare, sau
la sosirea de la sursele de furnizare a partizilor contractate (deci cu procesul de condi ionare
efectuat). Există însă situa ii când condi ionarea trebuie făcută la utilizator; aceasta când
opera ia s-a prevăzut a se realiza, prin contract, la consumator sau când, deşi efectuată la furnizor, pe
parcursul transportului, parametrii fizico-chimici nu pot fi men inu i. După condi ionare,
materialele se trec în stoc curent pentru utilizare pe destina iile de consum prevăzute.
Semnificativ este faptul că, pentru cazurile în care condi ionarea se poate face pe parcursul
sta ionării materialelor în stoc curent şi, inclusiv, deă siguran , durata de stocare fiind suficientă
pentru această opera ie, constituirea stoculuiădeăpreg tire poate fi evitată sau cel pu in limitată -
aspect care contribuie la diminuarea efortului general de stocare. Dinamica stocului de
condi ionare se prezintă în figura 2.6.

Figura 2.6

"Stoculă pentruă transportă intern"ă reprezint ă cantitateaă deă resurseă materialeă careă seă
acumuleaz ăînădepoziteleăşiămagaziileăsubunit ilorădeăconsumă(sec iiăsauăateliereădeăăfabrica ie)ăă
înă ă scopulă ă acopeririiă ă cereriloră ă pentruă ă consumă ă peă ă durataă ă eliber riiă ă şiă ă transportuluiăă
materialeloră ă deă ă laă ă depozitulă ă centrală ă (comun)ă ă laă ă destina iileă ă deă ă folosire. Situa ia este
specifică unită ilor care au în structură mai multe subunită i care consumă aceleaşi resurse şi
sunt alimentate alternativ de la un depozit central (simultaneitatea servirii nu exclude formarea
unor stocuri chiar pentru câteva ore, pentru unul sau mai multe schimburi etc.) Aceeaşi situa ie
este specifică şi unită ilor economice care au subunită ile de consum amplasate dispersat în
teritoriu şi la distan e relativ mari fa ă de depozitul central care le alimentează cu materiale; în
acest caz, condi iile şi mijloacele de transport utilizabile pot influen a hotărâtor nivelul de
formare a stocurilor la punctele de consum. Dimensionarea la nivel "minim" a acestor
stocuri este posibilă prin aplicarea mai multor măsuri: servire simultană, accelerarea vitezei
de circula ie a mijloacelor de transport, mecanizarea complexă a opera ilor de primire-recep ie
a materialelor (care ies dintr-o gestiune şi intră în alta), de încărcare, descărcare,
manipulare, distribu ia loturilor programate pentru sosire de la furnizori direct pe destina iile
de consum, amplasarea ra ională în teritoriu a stocurilor comune mai multor subunită i de consum
ş.a.

40
 Semnificativ este faptul că asemenea "stocuri" pot sau nu pot fi constituite ca o
mărime distinctă fa ă de stocul curent ; formarea separată de acesta amplifică volumul
stocurilor, implicit capitalul circulant şi scade astfel eficien a în utilizarea fondurilor
întreprinderii. Prin eşalonarea ra ională, cantitativă şi în timp, a stocului curent pe punctele de
consum se poate preveni situa ia de mai sus. Acest aspect este posibil, după caz şi condi ii,
şi prin formarea stocurilor direct la depozitele subunită ilor dispersate teritorial (evitând
depozitul central sau folosindu-l numai pentru alimentarea punctelor de consum apropiate
unde nu este economică amenajarea unor magazii prea mari etc.). Dinamica formării şi
utilizării stocului pentru transport intern la trei subunită i de consum se prezintă în figura 2.7.

Figura 2.7

"Stoculă ă deă ă iarn "ă ă reprezint ă ă cantitateaă ă deă ă materialeă ă careă ă seă ă acumuleaz ă ă înă
depoziteleă ă unit iloră ă înă ă scopulă ă aliment riiă ă continueă ă aă ă consumuluiă ă peă ă perioadaă ă deăă
întrerupereă ă aă ă exploat riiă ă şi/sauă ă transportuluiă ă unoră ă resurse,ă ă caă ă urmareă ă aă ă condi iilorăă
naturaleă ă şiă ă deă ă clim . Aici se încadrează resursele materiale care, prin natura lor, sunt
afectate de asemenea condi ii sau produc ia, ori consumul lor, are caracter sezonier. Este cazul
minereurilor feroase, neferoase, nemetalifere, cocsului, cărbunilor, calcarului, balastului,
lemnului din exploatările forestiere ş.a., sau al celor din import pentru care transportul pe apă
se întrerupe în cursul iernii.
Formarea stocuriloră ădeă ăiarn , sau în general a celor sezoniere, se realizează în
perioadele de presezon prin acumulări eşalonate în limitele necesarului de aprovizionat
prestabilit pentru sezonul de iarnă (se poate avea în vedere constituirea şi a unui stoc de siguran
ca protec ie pentru eventuala prelungire a perioadei de întrerupere a furnizării sau transportului
resurselor materiale de genul amintit). Consumul din stoculăădeăăiarn se realizează în cadrul
perioadei de sezon luate în calcul, în concordan ă cu ritmul, volumul şi natura cererilor pentru
consum. Dinamica procesului de formare şi utilizare a stocului de iarnă se prezintă în figura
2.8.

41
 Figura 2.8

Alături de aceste "tipuri de stocuri" destinate asigurării continuită ii activită ii lor,

agen ii economici pot constitui şi alte categorii, ca de pildă, stocurile strategice, de
conjunctur (speculative) sau anticipate; primele stocuri sunt formate la resurse materiale
achizi ionate în volum mare în momentul în care se consideră că pre ul de achizi ie este cel mai
favorabil, iar în viitor acesta va avea o tendin ă de creştere. Eficien a acestor stocuri este dată de
diferen a (marja) dintre pre ul de achizi ie şi cel în vigoare în momentul consumului acestor resurse
materiale. Stocul anticipat este constituibil în scopul evitării penuriei de resurse la
consumatori pe perioada când este prevăzută încetarea livrării acestora de la furnizor, ca
urmare a intrării în modernizare, remont etc.
Unele stocuri sunt constituite şi pentru a avea o situa ie de monopol; dacă un agent
economic cumpără toate cantită ile dintr-o anumită resursă de la to i furnizorii el se situează pe
pozi ia de monopol, după caz de monopson, determinând pe ceilal i agen i economici să- şi adapteze
structura produc iei la consumul altor resurse materiale. Se conturează în această situa ie şi
perspectiva de dumping pe care agentul economic respectiv inten ionează să o folosească pe pia ă.

2.3.ăModalit iădeăexprimareăaăstocuriloră

Stocurile de produc ie se exprimă în diferite mărimi şi unită i de evaluare fizică şi

valorică, în func ie de necesitatea corelării lor cu al i indicatori; oăprim ăform ădeăexprimareă este
în "unit iănaturale" (tone, kg, buc., m.p., m.c. etc.) şi serveşte la estimarea fizică a poten ialului de
produc ie, de lucrări sau servicii, care se poate realiza din cantitatea stocată la o resursă definită. Pe
aceeaşi bază, se asigură determinarea necesarului de spa ii pentru depozitare, a necesarului de
mobilier sau de alte utilaje, dispozitive, instala ii pentru dotare, a necesarului de for ă de muncă
din depozite. Stocurile fizice stau la baza comensurării valorice a resurselor materiale stocate şi
eviden ierii astfel a fondurilor financiare şi valutare care au servit la cumpărarea lor.
Aă douaă form ă deă exprimare este cea "valoric " (în lei, mii lei, mil.lei) prin care se
asigură evaluarea resurselor financiare şi valutare antrenate de formarea stocurilor de
produc ie şi, prin aceasta, stabilirea impozitelor, taxelor de asigurare, ca şi a dobânzilor care

42
trebuie plătite. Exprimarea valorică permite, totodată, stabilirea, prin însumare, a "stocurilor
totale", indiferent de tipul resursei materiale, determinarea capitalului circulant aferent
materiilor prime şi materialelor, a vitezei de rota ie, a volumului de credite necesar, a cheltuielilor de
stocare al căror nivel se calculează în raport cu valoarea medie a stoculuiădeăproduc ie. Expresia
valorică este rezultatul produsului dintre stocul de produc ie fizic, pentru fiecare tip de resursă
materială, şi pre ul de aprovizionare aferent (calculat prin însumarea pre ului de cumpărare cu
cheltuielile necesare aducerii materialelor în unitatea economică şi pe care aceasta le suportă
direct).
Aătreiaăform ădeăexprimare este cea "înăzile" prin care se eviden iază perioada de timp
pentru care stocul fizic constituit acoperă cererea pentru consum. În func ie de exprimarea în
zile se stabilesc momentele calendaristice de declanşare a ac iunilor de reaprovizionare pe
parcursul anului de plan.

2.4. Dimensionareaăstoculuiădeăproduc ie.ăCalcululăstoculuiăcurentăşiădeă

siguran .

Dimensionarea economică a stocurilor reprezintă o ac iune de mare importan ă pentru

îmbunătă irea situa iei financiare a unită ilor din diferite sectoare de activitate; de această
ac iune depinde nemijlocit gradul de activizare care se asigură fondurilor materiale şi financiar-
valutare de care se dispune sau care pot fi asigurate, eficien a în de inerea stocurilor ş.a. Din aceste
motive, pe plan general, se manifestă o permanentă preocupare, concepându-se noi sisteme şi
modele mai eficiente şi de utilitate practică în gestiunea stocurilor.
Determinările se fac pentru fiecare tip de stoc: curent, de siguran , pentru transport
intern, de condi ionare.
Stoculă ă deă ă produc ie (Sp) se stabileşte pe fiecare tip de resursă prin însumarea
elementelor care îl compun, respectiv, a stocului curent (Scr), înă curs de transport (Str), de
siguran (Ss), deăcondi ionare (Scd), de transport intern (Stri):

Sp  Scr  Str  Ss  Scd  Stri

Având în vedere "nivelele" semnificative (de maxim, mediu, minim) pe care le
înregistrează stocul curent, în procesul consumului din cadrul acestuia, pe parcursul
intervalului dintre două reîntregiri succesive ale lui, acest tip de stoc va determina o evolu ie
similară şi a celui de produc ie care va căpăta prin mişcare aceleaşi nivele.

De exemplu, în cazul în care stoculăădeăăproduc ie la o resursă materială "i" are în

componen ă numai stocul curent şi deăsiguran , atunci acesta va fi definit pe nivele astfel:

Sp max  Scr max  Ss

nivelul maxim (Spmax) :

nivelul mediu ( S p ):
Sp = Scr + Ss

Sp min  Scr min  Ss

nivelul minim (S pmin):

Semnificativ de re inut este faptul că determinarea stoculuiădeăproduc ie se face:

înăexpresieăfizic , prin însumarea elementelor care-l compun, calculate în unită i naturale

43
(kg, tone, m3 etc.);
înăzile, caz în care, pentru componenta exemplificată simplificat, aceasta se determină cu
ajutorul rela iei:
Spz max = Scrz max + Ssz
şi
Spz min = Ssz
În fiecare caz, stoculăăcurentăăînăăzile Scrz fiind definit de intervalulăăîntreăălivr rileă
succesive (calculat ca medie, pe criterii economice - ca interval optim - sau altă
modalitate), iar stoculăădeăăsiguran ăăînăăzile (Sz) prin rezultatul raportului dintre expresia
fizic a lui şi consumul mediu zilnic sau stabilit cu ajutorul altei metode (aspect care se eviden iază
ulterior).
Expresia în zile a celorlalte tipuri de stocuri va fi dependentă nemijlocit de: durata de
condi ionare (pentru stocul cu această denumire), timpul de transport intern (pentru stocul
aferent), timpul de iarnă (pentru stocul de iarnă) ş.a.m.d.
Deci, nivelele stocului deăproduc ie sunt condi ionate numai de cele ale stocului curent;
într-un mod asemănător se va interpreta evolu ia pe nivele a stoculuiădeăproduc ie şi în cazul unei
componen e extinse (cu excep ia constituirii distincte a stocului pentru transport intern sau a
celui deăăiarn - cazuri în care mişcarea acestora pe intervalul de consum va condi iona şi
evolu ia stoculuiăădeăăproduc ie care le cuprinde). Constan a nivelului de formare va fi specifică
numai stoculuiădeăsiguran şi deăcondi ionare).
Însumarea se face după analize prealabile ale necesită ii constituirii distincte a
stocurilorădeăsiguran ,ădeăcondi ionareăşiăpentruătransportăintern.
Pentru anumite perioade de sezon, de exemplu de iarnă, stoculădeăproduc ie se formează la
nivelul stoculuiădeăiarn (Si), după caz, analizându-se şi necesitatea constituirii stocului de
siguran (Ssi) destinat acoperirii cererilor în eventualitatea prelungirii neprevăzute a
perioadei de sezon; deci:

sau
Sp  Si

Sp  Si  Ssi

În general, baza de calcul a stocului curent este asigurată de consumul mediu zilnic (cmz)
şi intervalulădintreădou ăaprovizion riăsuccesive (I); formarea acestuia este determinată de func ia
care îi este specifică - aceea de acoperire a cererilor pentru consum eviden iate prin necesarul de
consum (Npl) care asigură realizarea programelor de produc ie elaborate pentru perioada de gestiune
(Ө).
Rela ia generală de calcul a stocului curent este următoarea:

S c  cmz x I
Fiecare element de calcul necesită interpretare în func ie de mai multe situa ii şi
condi ii. Astfel, consumul mediu zilnic se fundamentează pe seama necesarului pentru
consum (Npl) pe perioada de gestiune luată în calcul (Ө):

N pl

cmz =
44
 Când necesarul pentru consum nu se poate estima pe seama elementelor de calcul
şi fundamentare obişnuite (volumulăăpeăăstructur ăăalăăproduc ieiăădeăăexecutatăăşiănormeleădeă

 cz efi
consumuri specifice), atunci consumul mediu zilnic se poate stabili statistic:

cmz =
în care: nz i
czefi ţ consumurile zilnice efective înregistrate în perioada de gestiune anterioară; nz i =
numărul de zile pentru care consumurile efective au fost luate în calcul, ca fiind considerate relativ
normale.
Intervalulăîntreăaprovizion rileăsuccesive (I) poate fi determinat după mai multe metode
(în func ie de baza de calcul), natura acestora fiind transmisă şi asupra elementului respectiv şi prin
acesta asupra stocului curent - aspect care se desprinde din cele ce urmează.
Aşadar, intervalulă ă întreă ă aprovizion rileă ă succesive poate fi rezultatul unei baze
statistice de calcul, care vizează perioade trecute, al unei baze asigurate de factori concre i de
influen ă a dimensiunii acestuia sau stabilit pe criterii economice (folosind modele ale
cercetării opera ionale).
În determinarea stocurilor curente (Scr) se pot folosi metode şi modele diferite în func ie
de scopul urmărit şi de elementele care se iau în calcul. Între acestea amintim: metoda
statistic ,ăămetodeăădeăăcalculăăpeăăbazaăăfactorilorăăconcre iăădeăăinfluen (deci, metode directe),
metodeăăcareăăiauăăînăăcalculăăcheltuielileăăantrenateăădeăăproceseleăădeăaprovizionare-stocare (nu
constituie obiectul tratării în cursul de fa ă).

Metodaă statistic presupune luarea în considerare a intervalelor efective la care s-au

realizat aprovizionările de la furnizori în perioada anterioară (I efi) şi a cantit iloră ă deă
materiale efectiv intrate în depozitele unită ii economice consumatoare - qefi. Rela ia de
calcul care se foloseşte pentru stabilirea stocului curent în expresieă fizic , după această metodă,
este:

Scrf = cmz  I
în care:
cmz ţ reprezintă consumul mediu zilnic estimat;
I ţ intervalul mediu între două livrări (aprovizionări) succesive;
Consumul mediu zilnic estimat se calculează, aşa cum s-a arătat mai sus, prin raportarea
necesarului de materiale pentru îndeplinirea programului de produc ie, N pl, la perioada de
gestiune pentru care acesta se ia în calcul (de regulă, anul, semestrul, trimestrul):
N pl N pl

cmz = (în general) sau (la nivelul unui an)
360
Intervalulămediuăîntreădou ălivr riăsuccesiveă( I )ăseăstabileşteăfolosind:

mediaăaritmetic ăsimpl :
 I efi
I=
n i (când partizile de materiale intrate qefi au fost egale)

45
 în care ni reprezintă num rulădeăintervaleăefectiveăcareăseăiauăînăcalcul;

mediaăaritmetic ăponderat :
 q efi x I efi
 q efi
I=
(când partizile qefi au fost diferite ca mărime)

Este bine ca din calcule să se excludă intervalele efective nesemnificative,

nereprezentative (cele exagerat de mari sau de mici).
Intervalulămediuăîntreădou ălivr riăsuccesiveăd ăexpresiaăînăzileăaăstoculuiăcurent
( Scrz = I ).
Metode de calcul direct. Acestea îmbracă forme diferite în func ie de factorul care
condi ionează nivelul fizic al stocului curent, astfel:
 metoda de calcul pe baza "capacit iiădeătransport" (Ctr), caz în care stocul curent se
stabileşte la nivelul acesteia:
Scrf = C tr
Intervalul mediu între livrări, care determină expresia în zile a stocului curent, se
calculează cu ajutorul rela iei:
I = Scrf
cmz

 metoda de calcul pe baza "cantit iiăminimeădeălivrareăînăcondi iiăeconomiceă

avantajoase" (qml) a cărei mărime defineşte nivelul fizic de formare a stocului curent:

Scrf = q ml
În acest caz, intervalul mediu între livrări se calculează cu ajutorul rela iei:

q
I = Scrf sau ml
cmz cmz

 metoda de calcul pe baza "intervaluluiădeăreluareăaăproduc ieiălaăproduc tori-

furnizori", ip, caz în care stocul curent fizic se determină cu ajutorul rela iei:
Scrf = cmz  I
în care:
I= i p sau I = k  i p
în care k reprezintă un coeficient de multiplicare a intervalului de reluare a produc iei i p. A
doua situa ie () este specifică utilizatorilor de cantită i mici pentru care aprovizionarea la intervale
egale cu cele de reluare a produc iei la furnizori () nu se justifică economic.
 metodaăbazat ăpe "capacitatea depozitului" (D) a cărei dimensiune va condi iona nivelul
maxim de formare a stocului curent astfel:
S crf = D

Intervalul mediu se va calcula cu ajutorul rela iei:

46
 I = Scrf
cmz
Stoculă ă deă ă siguran ă ă (deă ă securitateă ă sauă ă deă ă rezerv ) joacă un rol important în
asigurarea continuită ii proceselor productive, a activită ii generale a întreprinderii, dar el
constituie în acelaşi timp şi o imobilizare anuală suplimentară a unor resurse materiale şi
financiare. Datorită acestui fapt, este necesar să se acorde o aten ie deosebită la adoptarea deciziei
de constituire şi de determinare a nivelului acestui stoc.
O metod care poate fi folosită în determinarea stoculuiădeăsiguran este cea a „devierii
(abaterii) medii” în contextul căreia datele de calcul se preiau din perioade anterioare celei
de plan (definindu-i astfel caracterul statistic). Determinarea stoculuiăădeăăsiguran , după
această metodă. se realizează cu ajutorul rela iei:

în care D reprezintă "abaterea" sau "devierea medie" care se calculează folosind media
aritmetic ăăsimpl sau ponderat , după caz. Se iau în calcul devierile (abaterile) "pozitive" -
ale intervalelorăefectiveăîntreăaprovizion rile înregistrate în perioada de bază (anterioară celei de
plan) - Iefi, fa ă de intervalul mediu I , care se stabilesc cu ajutorul rela iei:

Devierile pozitive, Defi semnifică întârzieri în sosirea loturilor de materiale de la

furnizor, situa ie fa ă de care se asigură protec ie pe seama stoculuiăădeăăsiguran ; abaterile
cu minus înseamnă sosirea cu anticipa ie a loturilor programate, situa ie care favorizează
suprastocarea.
Folosind mediaăaritmetic ăsimpl ,ădeviereaămedie D se determină cu rela ia:

 D*efi
D=
n

înăcareăn reprezint ănumărul de devieri luate în calcul.

Când partizile de materiale intrate în depozitele unită ii economice Q efi au fost diferite, se
foloseşte mediaăaritmetic ăponderat , astfel:

Alături de abaterile (devierile) pozitive se iau în calcul numai cantit ile

corespondente. Limitele metodei constau în faptul că extrapolează pentru perioade viitoare abateri
în livrările efective înregistrate în perioade anterioare - abateri care pot fi de natur ăsubiectiv . Ori
se ştie că preocupările factorilor de conducere ale unită ilor economice pentru activită ile de
aprovizionare-desfacere au în vedere respectarea ritmurilor programate, evitarea întârzierilor care

47
pot conduce la penalizări etc.

2.5.ăMetodeădeăurm rireăşiăcontrolăalădinamiciiăstocuriloră
Gestiuneaă economic ă a stocurilor nu se limitează numai la dimensionarea acestora, la
determinarea mărimii şi structurii lor; aceasta cuprinde şi tehnicileăşiăinstrumenteleădeăconducere a
proceselor de stocare, de urmărire a dinamicii stocurilor efective, în raport cu limitele estimate,
astfel încât să se cunoască permanent situa ia reală şi să se intervină preventiv şi operativ
pentru men inerea lor la nivelul stabilit. De aceea, o dată stabilite tipurile şi limitele de
constituire a stocurilor de produc ie, se impune în continuare cunoaşterea existen ei şi
mişcării lor în depozitele întreprinderilor de inătoare. În acest scop, se pot folosi mai multe metode,
care au rolul de a preveni fie epuizarea stocurilor, fenomen care conduce la întreruperea
alimentării consumului, fie suprastocarea sau formarea stocuriloră cuă mişcareă lent sau f r ă
mişcare (şi deci imobilizarea ira ională pe perioade lungi a unor resurse materiale şi financiare). Între
acestea amintim:
1.Metoda minim-maxim care prevede ca urmărirea existen ei şi mişcării stocurilor
efective în depozitele întreprinderilor să se realizeze cu aceeaşi exigen ă pentru toate
materialele, indiferent de importan a acestora în procesul de produc ie. Metoda constă în
desfăşurarea ac iunii de urmărire a evolu iei stocurilor efective pe parcursul a trei etape,
respectiv:
a. Stabilireaă ă ă limiteloră ă ă economiceă ă ă maximeă ă ă şiă ă ă minimeă ă ă aleă ă ă stocuriloră ă ă deă
produc ieăpeăelementeăcomponenteă(curent,ădeăsiguran ),ăînscriereaăînăăfişeleăădeăămagazieăăşiăă
urm rireaăădeăăc treăăgestionarăăaăăevolu ieiăălorăăpeăăparcursăăăăastfelăăăăîncât,ăăăălaăăăăatingereaăăăă
nivelelorăăăădeăăăăalarm ăăăăsauăăăădeăăaprovizionare,ăăs ăăseăădeclanşezeăăac iuniăăoperativeăăpentruăă
men inereaă ă acestoraă ă întreă ă niveleleă ă estimate. Apare, deci, necesară introducerea în cadrul
limiteloră maxim şi minim ă aleă ă stocului estimat, a unor "niveleă deă alarm ,ă ă deăă
aprovizionare" declanşatoare pentru ac iuni care se impun, în func ie de caz. Urmărirea
stocurilor în raport cu limitele stabilite anticipat se poate face prin controlul sistematic direct al
fişelor de magazie sau prin elaborarea de grafice comune în care se fac înregistrări permanente.
În figura 2.9 se arată evolu ia mişcării stocului efectiv fa ă de limitele minime şi
maxime estimate pe criterii economice sau nu (dar considerate normale).

48
 Figura 2.9

b. Semnalizareaăădeăăc treăăgestionarăăaăăcompartimentului de aprovizionare asupra

situa ieiăăstocurilorăălaăăunăămomentăădatăă(înăăcazulăăcândăălimiteleăădeăăalarm ăsauădeă
aprovizionareăsuntăatinseăsauădep şite);
c. Stabilireaăădeăăc treăăcompartimentulădeăaprovizionareăaăăm surilorăămeniteăs ă
asigure prevenireaăsitua iilorănefavorabileăcareăseăîntrev d.
Metoda este utilă însă greu de aplicat la unită ile economice cu o nomenclatură largă de
materiale, în special datorită volumului mare de muncă şi implicit al operativită ii relativ reduse în
activitatea de urmărire a stocurilor; ea poate fi folosită însă prin introducerea şi aplicarea
sistemelor informatice, care utilizează mijloace moderne de calcul electronic cu ajutorul cărora
se poate cunoaşte operativ evolu iaăăstocurilor pe tot parcursul perioadei (oricât de largă este
nomenclatura materială care trebuie aprovizionată-depozitată).
2. Sistemul ABC, potrivit căruia, pentru activitatea de urmărire şi control se aplică
acelaşi principiu al "trat riiă diferen iate" care stă şi la baza dimensionării stocurilor; astfel,
stocurile din zona de importan ă A vor fi urmărite zilnic, la câteva zile (de exemplu,
săptămânal sau de mai multe ori pe săptămână, lună) manifestându-se maximă exigen ă în aprecierea
stadiului în care se află procesul de stocare, nivelul stocului, tendin ele care se întrevăd pentru
consum în raport cu ritmul şi volumul intrărilor de materiale. Pentru stocurile de materiale care
sunt cuprinse înăaăădouaăgrup ădeăimportan , procesul de urmărire şi control urmează a se
desfăşura la intervale mai mari de timp (de două-trei ori pe lună sau o dată pe lună); se are în vedere
faptul că o parte din materialele care sunt repartizate în zona B prezintă caracteristici apropiate de
cele din prima grupă de importan ă (A), fapt pentru care urmărirea şi controlul dinamicii stocurilor
se pot realiza după o politică relativ asemănătoare.
Stocurile materiale repartizate înăăgrupaăăaăătreiaăădeăăimportan pot fi controlate la
intervale mai mari de timp, respectiv trimestrial sau cu prilejul efectuării opera iilor de intrare sau
ieşire (eliberare a unor cantită i de materiale pentru consum). Această tehnică de urmărire şi
control este în concordan ă cu natura, rolul şi importan a materialelor în desfăşurarea
activită ii de produc ie, cu dimensiunea influen ei stocurilor specifice asupra volumului
capitalului circulant al unită ii economice. ai acest sistemădeăurm rireăşiăcontrol presupune să fie

49
cunoscută baza de raportare (de compara ie), a stadiului şi tendin elor proceselor efective de
stocare şi care trebuie să se asigure în aceeaşi concep ie prezentată la metoda minim-maxim etapa a.

2.6. Lipsa de stoc; suprastocarea,ă stocurileă cuă mişcareă ă lent ă şiă f r ă

mişcareă- stocuri neeconomice
Pe parcursul derulării aprovizionării, fie în contextul contractelor economice anterior
încheiate, fie în raport cu alte condi ii şi modalită i de desfăşurare prestabilite, evolu ia
stocurilor înregistrează varia ii diferite ca mărime; oscila iile sunt determinate de ritmul
intrărilor şi ieşirilor de materiale în şi din stoc, de mărimea şi structura în care ac iunile
respective se realizează. Aceasta face ca, în unele momente sau perioade de timp, mai scurte
sau mai lungi, stocurileăăefectiveăăs ăăseăăsituezeăălaăăniveleăămaiăămariăădecâtăăceleăeconomiceă
predeterminate,ă s ă seă epuizezeă sauă s ă seă men in ă laă aceeaşiă dimensiuneă înă ă modă nejustificat.
Toate aceste "stări de fapt" seăăapreciaz , în general, ca negative, d un toare pentru situa ia
financiară a unită ii sau pentru desfăşurarea normală a activită ii specifice. Fiecare situa ie de acest
fel necesită analize concrete care să ateste natura fenomenului, cauza care-l determină,
implica iile economice pe care le generează ( şi care nu întotdeauna sunt negative).
Un prim "fenomen negativ" care se poate înregistra se referă la lipsa de stoc în
cazul anumitor resurse materiale şi întârzierea reîntregirii acestuia. Situa ia implică, după caz,

 impulsionarea furnizorilor, parteneri ini iali de rela ii de vânzare-cumpărare, pentru

stabilirea unor decizii de genul:

livrarea la termenul prestabilit sau cu anticipa ie a loturilor de resurse materiale

 reconstituirea urgentă a stocului, indiferent de efortul necesar şi sursa de provenien ă;

comandate, contractate sau solicitate;

 aprobarea consumului din stocul de siguran ă, dacă este format; apelarea unor resurse
substituente (înlocuitoare);
 acceptarea lipsei de stoc prin renun area sau reprogramarea fabrica iei produselor
aflate sub inciden a ac iunii ş.a.;
În general, "lipsa de resurse" în stoc determină efecte economice negative
importante, uneori greu de suportat şi, ca urmare, de regulă, se evită.
Un al doilea fenomen constă în suprastocare, adică în formarea de stocuri mai
mariăădecâtăănivelulăăprestabilit. Nivelul estimat anticipat poate sau nu să fie precizat pe
criterii economice; situa ia este în func ie de exigen a impusă dimensionării stocurilor, de
strategia adoptată în formarea stocurilor, aflată în strictă corela ie cu natura şi caracterul
resursei materiale, cu sursa de provenien ă a acesteia. De exemplu, la unele resurse limitate,
cu caracter deficitar, care se asigură prin import şi se află sub inciden a frecventelor fluctua ii ale
pre urilor de vânzare-cumpărare (cu tendin e de creştere), provin din zone în care se
manifestă instabilitate politico-economică, se poate opta pentru strategia formării unor stocuri
mai mari (decât cele care ar rezulta pe baza criteriilor economice de la momentul
determinărilor) şi care sunt consumabile într-o perioadă chiar mai lungă de un an; asemenea stocuri
apar ca justificabile. La resursele care nu intră într-o asemenea situa ie, pot fi asigurate ritmic, în
cantită ile dorite, stocurile se vor forma la nivelul limitelor economice predeterminate.
Aşadar, pentru ultimul caz, cantită ile de resurse materiale acumulate peste limita
admis ăăsuntăăneeconomice,ăăreprezentândăăimobiliz riăăsuplimentareăădeăămaterialeăăşiăăimplicităă
deă ă fonduriă ă financiareă ă şiă ă valutareă ă antrenateă ă laă ă cump rareă ă şiă ă pentruă ă stocare; aceste
imobilizări se pot înregistra pe o perioadă de timp scurtă sau mai lungă în func ie de volumul şi

50
ritmul eliberărilor de resurse din stoc pentru consumul propriu al unită ii sau prin vânzare-
valorificare la ter i cumpărători-utilizatori. Pe parcursul perioadei de gestiune, în depozitele
unită ii economice se pot identifica stocuri la unele resurse materiale care nu mai sunt necesare
consumului propriu; aceste stocuri se definesc obişnuit stocuriăă f r ăă mişcare. Asemenea
stocuri reprezintă, ca şi suprastoc rileăăpesteăălimiteleăăadmise,ă imobiliz riăsuplimentareădeă
resurse materiale şi financiar-valutareă totală f r ă justificareă ă economic , reprezentând un
adevărat balast pentru situa ia financiară a unită ii. De asemenea, sunt şi stocuri care,
deşi sunt formate şi se men in la nivelele estimate, consumul din cadrul acestora se
înregistrează în cadrul perioadei de gestiune prevăzute, sau peste, dar într-un "ritm lent", în
cantit iămici la intervale relativ mari; asemenea stocuri se interpretează ca fiind cu mişcareăă
lent . Pentru acest din urmă caz trebuie delimitată situa ia resurselor materiale destinate
efectuării interven iilor tehnice accidentale asupra maşinilor, utilajelor şi instala iilor în general,
pentru care formareaă şiă de inereaă stocuriloră peă întreagaă perioad ă deă gestiune luată în calcul se
justifică economic. Mai sus ne referim numai la resursele care sunt necesare înă ă anumiteăă
momente, în anumite cantită i, dar se aduc în depozitele unită ii mult mai devreme
(neasigurându-se corela ia dintre ritmul, termenele şi momentele de aprovizionare-stocare cu cele
de consum).
Toate "cele trei categorii de stocuri" - pesteălimitaăstabilit , cuămişcareălent sau f r ăă
mişcare - se apreciază ca fiind nera ionale, neeconomice pentru că antrenează nejustificat un
efort material şi financiar-valutar suplimentar, diminuând astfel posibilită ile unită ii de inătoare
de a folosi cu eficien ă economică sporită resursele băneşti şi de alt ordin de care dispune. Efectul
negativ al formării unor asemenea stocuri se amplifică dacă avem în vedere că de inerea lor necesită
spa ii şi dotări suplimentare pentru depozitare-păstrare, plata de dobânzi pentru credite folosite la
cumpărarea resurselor imobilizate astfel, taxe de asigurare sporite, uzură morală accentuată ş.a.
La acestea se adaugă firesc "efectulăimobiliz rii" ca atare a resurselor care, disponibilizate
fiind, ar contribui la: extindereaă ă şiă ă modernizareaă capacit iloră deă produc ieă existente,ă
realizarea unor obiective productive noi, disponibilizarea unorăspa iiădeădepozitareăşiăfolosireaă
lorăînăscopuriăproductive ş.a.
Cauzele care determină formarea unor asemenea stocuri, ca şi lipsa de stoc uneori, sunt în
cea mai mare parte de ordin subiectiv, dependente sau nu de unitatea la care se constituie. Între
acestea amintim pe cele cu frecven ă mai mare de apari ie, respectiv:
 supradimensionarea necesarului de resurse materiale ca urmare a folosirii în calculele de
fundamentare a unor norme de consum specific şi indici de consum mai mari, care au
fost stabili i pe baze statistice sau în neconcordan ă cu factorii şi condi iile concrete care
influen ează consumul de materiale;
 specificareaă ă şiă ă comandareaă ă materialeloră ă înă ă formate,ă ă dimensiuni,ă compozi ii,ăă
calit iăădiferiteăădeăăceleăănecesare în mod real în procesul de produc ie;
 livrareaă deă c treă furnizoriă aă unoră materiale în sortimente, dimensiuni, formate, calită i
diferite de cele prevăzute în comenzile clien ilor, în contractele încheiate cu aceştia;
 cump rarea (achizi ionarea) de către agentul de aprovizionare a unor materiale care nu
concord ăcantitativăşiăstructuralăcuăcerin eleădeăconsum ale unită ii pe care o reprezintă;
 modificareaă peă parcursulă perioadeiă deă gestiuneă aă planuluiă şiă programeloră de
produc ie din punct de vedere cantitativ, structural şi ca termene calendaristice
de execu ie f r ă ă adaptarea corespunzătoare, înă ă timpă ă util, aă documenta ieiă deă

 livrareaă deă c treă furnizoră aă materialeloră comandate, contractate la alte termene decât
aprovizionare;

51
 cele ini ial stabilite cu partenerii săi;
 depozitareaăşiăconservareaăînăcondi iiănecorespunz toare a resurselor materiale, situa ie
care determină degradarea, pierderea unor proprietă i fizico- chimice indispensabile
pentru fabricarea calitativă a produselor pentru care au fost aprovizionate. Situa ia va
conduce la blocarea unor asemenea resurse în stocuriă f r ă mişcare sau cu mişcareă
lent (consumul fiind în continuare posibil, dar pe alte destina ii şi în cantită i mici);
 încetareaă fabrica ieiă unoră produseă comandate sau contractate pentru care s-au făcut
renun ări sau rezilieri de contracte din partea anumitor clien i, sau ignorarea unor
comenzi ini ial luate în calcul, de către producător;
 necorelarea ritmuriloră şiă momenteloră deă aducere a resurselor materiale în depozitele
unită ii economice cuăceleălaăcareăacesteaăsuntăprogramateăpentruătrecereăînăconsum;
 schimbarea profilului de activitate, restrângereaă structuriiă deă fabrica ie pe parcursul
anului f r ăăcorelareaăăac iunii, înăătimpăăutil, cu sectorul de aprovizionare ş.a.
Pentru perioada în care s-au format şi sunt de inute, stocurile peste limitele stabilite, cele
cuămişcareălent sau f r ămişcare se consideră nejustificate economic şi ca urmare acestea trebuie
valorificate operativ, pe mai multe c i, şi anume:
 folosirea resurselor materiale devenite disponibile chiar în cadrul unită ii de inătoare, dar pe
alte destina ii de consum decât cele ini iale şi dacă se justifică economic în raport cu alte
posibilită i de valorificare;
 desfăşurarea unei ample ac iuni de informare a poten ialilor clien i de pe pia a internă şi
interna ională asupra resurselor materiale şi produselor disponibile pentru vânzare,
folosind în acest sens toate mijloacele posibile care se justifică economic;
 apelarea unor unită i specializate în comercializarea de produse, din ară sau de pe plan
interna ional;
 apelarea unor institu ii specializate în studiul pie ei interne şi interna ionale, a unor agen i
comerciali cu experien ă şi sferă de ac iune mare;
 participarea la "bursele de resurse materiale şi produse", la târguri şi expozi ii interne şi
interna ionale ş.a.
Când resursa materială sau produsul, prin natura lor, nu-şi mai găsesc utilizare în
forma în care se prezintă, atunci se apelează la valorificareaăprinărecuperareaăsubstan eiămaterialeă
înă sineă şiă recirculareaă acesteia, sens în care vor fi apelate şi eventuale unit iă specializateă înă
comercializareaădeămaterialeăşiăproduseărefolosibile.
În concluzie, orice ac iuneăcare se ini iază în legătură cu stocurile disponibile (cele peste
limita admisă, cu mişcare lentă sau fără mişcare) trebuie să fie precedat de analizeă careă ă s -i
fundamenteze scopul economic; pe această bază se va alege variantaăădeăăac iune cea mai
eficient .

52
Întrebări

1. Defini i no iuneaădeăstoc.
2. Care sunt întreb rile de mare interes al căror r spuns este strict necesar abord riiă
problematicii specifice stocurilor?
3. Care este func iaăvital a stocurilor?
4. Nominaliza i situa iile şi factorii care condi ionează obiectiv formarea de stocuri.
5. Preciza i structura, con inutulăşiămodul de calcul al efortului total de stocare.
6. Care sunt elementele componente (tipurile de stoc) ale stocului de resurse materiale pentru
produc ie?
7. Cum se definesc şi prin ce tr s turi se caracterizează fiecare tip de stoc component al celui de
produc ie?
8. Reprezenta i grafic dinamica fiecărui tip de stoc.
9. În ce fel de unit iăse exprimă stoculădeăproduc ie?
10. La ce serveşte exprimarea în unit iăfiziceăsau valoriceăaăstoculuiădeăproduc ie?
11. Cum se calculează stoculădeăproduc ieăfizicăşi înăzile,ăpeănivelurileăspecificeădeăformare?
12. De cine este dat stoculăcurentăînăzile?
13. Cum se determină stocul curent (fizic şi în zile) şi elementele care constituie baz ă deă calculă
după metodaăstatistic ?
14. Cum se calculează stoculădeăsiguran folosind metoda devierii (abaterii) medii?
15. Caracteriza i metodeleă deă urm rire-control al dinamicii stocurilor efective în raport cu
limitele estimate (considerate normale sau economice)?
16. Defini i suprastocarea, stocurile cuămişcareălent ăşiăf r ămişcare.
17. Ce decizii trebuie luate în cazul manifestării fenomenuluiădeălips ădeăresurseăînăstoc?
18. Care pot fi cauzele înregistrării lipseiă deă stoc,ă suprastoc rii, formării stocuriloră cuă mişcareă
lent ăsauăf r ămişcare?
19. Care sunt c ileădeăvalorificareăaăstocurilorăconsiderate neeconomice?

53
Teste-grilă

1. Stoculădeăproduc ie cuprinde:
a) stocul curent, de siguran ă, de condi ionare, în curs de fabrica ie, de iarnă;
b) stocul curent, în curs de transport, speculativ, de condi ionare, pentru transport intern, de
iarnă;
c) stocul curent, în curs de transport, de siguran ă, de desfacere, pentru transport intern, de
iarnă;
d) stocul curent, în curs de transport, de siguran ă, de condi ionare, de livrare, pentru transport
intern;
e) stocul curent, în curs de transport, de siguran ă, de condi ionare, de iarnă, pentru transport
intern.
Preciza i combina ia integralăadev rat .

2. Stocul curent asigură;

a) alimentarea cererilor de consum pe timpul condi ionării materialelor;
b) alimentarea cererilor de consum pe timpul deplasării materialelor de la furnizor la
consumator;
c) alimentarea cererilor de consum pe timpul deplasării resurselor de la depozitul central la
subunită ile de consum ale întreprinderii;
d) alimentarea cererilor pentru consum pe intervalul dintre două aprovizionări succesive;
e) alimentarea cererilor de consum pe perioada de întrerupere a livrărilor de la furnizor.
Preciza i textul considerat integralăadev rat.

3. Capacitatea de transport a mijloacelor folosite în deplasarea fizică a resurselor materiale de la

sursa de furnizare la destinatar poate condi iona nivelul:
a) stocului de siguran ă;
b) stocului de iarnă;
c) stocului de condi ionare;
d) stocului curent;
e) stocului de conjunctură.
Preciza i tipul de stoc care răspunde corect întrebării.

4. Înregistrarea fenomenului de lips ădeăresurs ămaterial ăînăstoc implică stabilirea unor decizii
de genul:

54
 a) impulsionarea furnizorilor pentru respectarea termenelor de livrare prestabilite, sau livrarea
cu anticipa ie a resurselor;
b) reconstituirea urgentă a stocului indiferent de efortul necesar şi sursa de provenien ă a
materialelor;
c) aprobarea consumului din stocul de siguran ă;
d) formarea de stocuri anticipate;
e) acceptarea lipsei de stoc.
Preciza i textul considerat neadev rat.

5. Cauzele care conduc la formarea de stocuri neeconomice de resurse materiale:

a) supradimensionarea necesarului;
b) livrarea cu întârzierea materialelor de către furnizor;
c) depozitarea şi conservarea în condi ii necorespunzătoare a resurselor materiale;
d) necorelarea ritmurilor şi momentelor de aducere a materialelor cu cele de consum a acestora;
e) schimbarea profilului de activitate.
Preciza i textul considerat neadev rat.

6. C ileădeăvalorificareăaăstocurilor devenite disponibile sunt:

a) folosirea materialelor din asemenea stocuri chiar în unitatea de inătoare pe alte destina ii de
consum, dacă se justifică economic;
b) apelarea, pentru valorificare, la unită i specializate în comercializarea de materiale şi
produse;
c) comercializarea prin burse de mărfuri;
d) men inerea în stoc pentru folosirea probabilă în perioade următoare;
e) valorificarea prin recuperarea cel pu in a substan ei utile din resurse materiale care nu-şi
găsesc întrebuin are în forma ini ială.
Preciza i textul considerat neadev rat.
7. Datele privind intrările efective de materiale înregistrate în anul de bază sunt precizate în tabelul
următor:

Materia primă Data intrării în depozit Cantitatea efectiv intrată (tone)

15.02 300
21.03 400
05.05 500
20.06 200
31.07 500

55
 15.09 400

Intervalul efectiv înregistrat până la 15.01 a fost de γ0 de zile;

Necesarul pentru consum este de 3.600 tone.
În aceste condi ii:

Stocul de producţie maxim fizic Stoculădeăproduc ieăminimăînăzile

este de: este de:
a) 452 to 40
b) 552 to 20
c) 652 to 30
d) 452 to 20
e) 452 to 45,2

R spunsuriăcorecte

1 2 3 4 5 6 7
e d d d b d e

56
 Aplica iiăpracticeărezolvate

1. O firmă specializată în fabrica ia de dulciuri şi produse de cofetărie-patiserie şi-a planificat

un necesar anual de consum de 14.400 Kg cacao. Analiza datelor privind intr rileăcalendaristice şi
cantitative de produs (cacao) în depozitul unită ii se prezintă în tabelul 5.

Tabelul 5
Momentul calendaristic al
intr rilorădeăresurs ăînă 25.01 03.03 15.04 04.07 31.08 10.10 24.11
depozitulăunit ii
Cantitateaăefectivăintrat ă-
1.500 2.000 500 3.000 1.000 2.500 1.500
Qefi (kg)

Intervalul de până la β5.01 a fost de β7 zile.

În baza datelor din tabelul 5, se cere să se calculeze stocul curent şi stoculă deă siguran
pentru următorul an de activitate. Totodată, se va preciza şi stoculă deă produc ieă peă niveleă
semnificativeădeăformareăşiămodalit iădeăexprimare,ăinclusiv reprezentareaăgrafic ădeădinamic ă
specific .

Rezolvare:
a) Rela ia generală de calcul a stocului curent (Scr) este următoarea:
Scr  I  cmz

în care i reprezintă intervalul mediu între două intrări succesive, normale de resursă materială în
depozitul unită ii, care se determină cu ajutorul rela iei:

 Q efi Iefi
n

I i 1

 Q efi
n

i 1

în care:
Qefi= cantită ile efectiv intrate în depozitul unită ii în anul de bază (kg);
Iefi= intervalele efective dintre două aprovizionări succesive, normale înregistrate în
anul de bază;
cmz = consumul mediu zilnic, care se calculează cu ajutorul rela iei:

cmz 
Npl
360
în care Npl reprezintă necesarulăpentruăconsum,ăînăcazulădeăfa ă14400ăkgăpeăan.
Stocul curent fizic şi înăzile s-a calculat în cadrul tabelului 6.

57
 Tabelul 6
Dataăintr riiăînă Qefi Iefi I cmz
Qefi x Iefi Scr
depozit a resursei - kg - - zile - - zile - - kg/zi -
Fizic Zile
(kg) (Scrz)
25.01 1.500 27 40.500
03.03 2.000 37 74.000
15.04 500 43 21.500
601 .500 14.400
04.07 3.000 80 240.000 50x40
12.000 360
31.08 1.000 58 58.000
10.10 2.500 40 100.000
24.11 1.500 45 67.500
TOTAL 12.000 X 601.500 50 40 2.000 50

1.500  27  2.000  37  500  43  3.000  80  1.000  58  2.500  40  1.500  45

I  50 zile
1.500  2.000  500  3.000  1.000  2.500  1.500

cmz   40 kg / zi
14.400
360
Scr = 50 zile x 40 kg/zi = 2.000 kg
Scrz = i = 50 zile

b) Pentru determinarea stoculuiădeăsiguran ă(Ss) se utilizează metoda abaterii medii, rela ia

specifică de calcul fiind următoarea:
Ss  Δ  cmz
în care Δ reprezintă abatereaă medieă aă intervaleloră efectiveă întreă intr rileă calendaristiceă
înregistrateăînăanulădeăbaz ă(Iefi) fa ă de intervalul mediu (i) al acestora, se calculează cu ajutorul
rela iei:

 Δ efi  Qefi
n

Δ i 1

 Qefi
n

i 1

în care Δ efi reprezintă abaterile efective ale intervalelor efective Iefi de la intervalul mediu (i), care
se stabilesc cu ajutorul rela iei:

Δ efi  I ef  I
Asteriscul (*) semnifică faptul că în calcul se iau numai abaterile pozitive ale intervalelor

efective Iefi de la intervalul mediu ( I ) şi cantit ileăefectiveă(Qefi) corespunzătoare lor.

Stoculădeăsiguran ăfizic şi înăzileăs-a calculat în tabelul 7.

58
 Tabelul 7
Data Ss

 efi efi x

intr riiă

înă Qefi Iefi I cmz
Qefi x Iefi
depozit (kg) (zile) (zile) (zile) Q *
(zile) kg/zi fizic zile
efi
a
resursei
25.011.500 27 40.500 50 - -
03.032.000 37 74.000 50 - -
15.04 500 43 21.500 50 - -
98.000
04.073.000* 80 240.000 50 30 90.000
4.000
31.081.000* 58 58.000 50 8 8.000
10.102.500 40 100.000 50 - -
24.111.500 45 67.500 50 - -
12.00
TOTAL X 601.500 50 - 98.000 40 980 24,5
0

30  3.000  8  1.000
Δ  24,5 zile
3.000  1.000
Ss  24,5  40  980 kg

S sz  Δ  24,5 zile

Cunoscând, astfel, stocurile curent şi deăsiguran ăînăexpresieăfizic ăşiăînăzile, în continuare

se poate preciza stoculă deă produc ie (vezi tabelul 8) pe niveluri de formare şi modalit iă deă
exprimare în func ie de natura şi dinamica specifică celor două componente. În acest sens, se
folosesc următoarele rela ii:
 pentru exprimarea înăunit iăfiziceăaăstoculuiădeăproduc ie (Sp) pe nivelurile maxim,
mediuăşiăminim:
Sp max  Scr max  S s

Sp  Scr  S s
S p min  S s
 pentru exprimarea înăzileăaăstoculuiădeăproduc ie (Spz) pe nivelurile maximăşiăminim:
Spz max  Scrz  Ssz

S pz min  S sz
Tabelul 8
Tip stoc Stocul curent Stocul de siguranţă Stocul de produc ie
Nivele fizic în zile fizic în zile fizic în zile
Maxim 2.000 50 980 4,5 2.980 54,5

59
 Mediu 1.000 - 980 4,5 1.980 -
Minim 0 0 980 4,5 980 4,5

Reprezentarea grafică de dinamică a stoculuiă deă produc ieă estimată peă totală şiă
componente, în func ie de evolu ia specifică a acestora în perioada de gestiune, se prezintă în figura 1.
Cantitate Nivel maxim –

Stoc curent Nivel

Spmax

S cr Sp
Scrmin
Nivel minim -
S
Ss Stoc de siguranţă Spmin

I I zile

I = intervalul mediu între două livrări succesive de la furnizor (între două reaprovizionări
succesive de la furnizor sau între două reîntregiri ale stocului curent);

Figura 1

60
Aplica iiăpracticeădeărezolvat

1. Necesarul pentru consum este de 1.400 tone;

 Datele privind intrările de resurse în depozitul întreprinderii şi cantit ileăefectiv intrate se
prezintă în tabelul 1:
Tabelul 1
Resursa Data intrării în depozit Cantitatea efectiv intrată
(tone)
20.01 40
10.03 15
05.05 25
m1
15.07 30
20.09 10
10.11 20

 Intervalul efectiv între ultima intrare de până la β0.01 a fost de 45 de zile;

 Durataădeăcomand ăaprovizionare este de 20 de zile.

Se cere:
a) stocul de produc ie fizic şi în zile, maxim, mediu, minim;
b) nivelul de comandă aprovizionare;
c) reprezentări grafice de dinamică.

Bibliografie
Gh Băşanu, Managementul Aprovizionării şi Desfacerii – edi ia a
M. Pricop. treia, Editura Economică, β004, pg 89-101; 115-120;
148-149; 161-167.

Gh Băşanu, „Managementul aprovizionării organiza iei” în

M. Pricop. Abordări moderne în managementul şi economia
organiza iei – vol.β; Editura Economică, β00γ, pg:
289-290; 307-308.

Gh. Băşanu, „Decizii de gestiune economică a stocurilor” în

M. Pricop. Sistemul decizional al organiza iei”, Editura
Economică, 1998, pg 5β4-532; 539-544; 549-555.

Gh. Băşanu, Management –Marketing, Editura Diacon Coresi,

D. Fundătură. Bucureşti, 199γ, pg: 88-98; 109-112; 135; 146-150.

61
 Capitolul 3

NORMELEăDEăCONSUMăDEăRESURSEăMATERIALEăŞIăENERGETICE:

3.1. Normaădeăconsum:ădefinire,ăcon inut,ăclasificare;

3.2. Metode de determinare a normelor de consum;
3.3. Modalit iăconcreteădeăcalculăaăinfluen eiăreduceriiănormelorădeăconsum;
3.4. Recuperareaăşiăreutilizareaămaterialelor refolosibile:
3.4.1. Importan aăşiăefecteleăeconomiceăaleărecuper riiăşiăvalorific riiă
materialelor refolosibile; surse de furnizare;
3.4.2. Modalit iădeăorganizareăşiăopera iiăspecificeăprocesuluiădeă
recuperareăşiăvalorificareăaămaterialelorărefolosibile.

Întreb ri
Testeăgril
Aplica iiăpractice:
- rezolvate;
- de rezolvat.
Bibliografie.

OBIECTIVE


Obiectivele specifice acestui capitol sunt:
cunoaşterea aspectelor caracteristice normelor de consum-elemente esen iale de
calcul şi fundamentare a necesită ilor de consum de resurse materiale la nivelul
unită ilor economice de produc ie;
 asigurarea unor informa ii succinte privind metodele care se pot folosi pentru


determinarea normelor de consum;
eviden ierea rolului normelor de consum în folosirea economică a resurselor
materiale în cadrul unită ilor economice de produc ie;
 conştientizarea necesită ii actualizării sistematice a normelor de consum, ac iune
determinată de muta iile frecvente care se înregistrează în condi iile tehnice,
tehnologice şi organizatorice de realizare a activită ii unită ilor de produc ie;
 eviden ierea importan ei economico- ecologice a colectării şi valorificării (ca atare
sau prin recondi ionare) a resurselor materiale reutilizabile, cu precizarea efectelor
economice semnificative pe care le generează, a surselor de provenien ă, a
modilită ilor de ac iune pentru punerea în valoare a acestora.

62
 Capitolul 3

NORMELEăDEăCONSUMăDEăRESURSEăMATERIALEăŞIăENERGETICE

3.1.ăNormaădeăconsum:ădefinire,ăcon inut,ăclasificare

Norma de consum de resurseă materialeă (consumulă specifică dină documenta iileă tehnicoă -
economice) reprezint ăcantitateaămaxim ădeămateriiăprimeănoiăşiărefolosibile,ăcombustibili,ăenergieă
electric ,ă energieă termic ă şiă carburan i,ă pieseă deă schimbă etc.,ă admis ă aă fiă consumat ă pentru
fabrica iaă uneiă unit iă deă produs,ă executareaă uneiă unit iă deă lucrareă sauă presta ieă deă serviciu în
condi ii tehnice, tehnologice şi organizatorice definite. Nivelul normei de consum se stabileşte în
condi iile organizării optime a proceselor de produc ie, încărcării la parametrii proiecta i de func ionare a
maşinilor, utilajelor şi instala iilor, respectării stricte a prescrip iilor tehnologice de lucru, aplicării
solu iilor care conduc la folosirea ra ională a materiilor prime, materialelor, combustibililor, energiei
etc., şi implicit la resturi şi pierderi minime de material.
Este util ca, de la început, să fie precizată "diferen a" dintre no iunile de "norm ătehnic ădeă
consum" şi "consum specific efectiv" (definit simplu "consum specific"), întrucât în vorbirea uzuală
se fac adeseori confuzii în interpretarea şi utilizarea lor. Norma de consum este elaborată înaintea
perioadei de timp la care se referă, şi are caracter obligatoriu pentru executan ii cărora le-a fost stabilită
(fiind fundamentată tehnico-economic şi precizată anterior execu iei): consumul specific reprezint ă
cantitateaămedieădeăresurs ămaterial ăşiăenergetic ăefectivăfolosit ăînăproceseleădeăfabrica ieăpentruă
ob inereaăunit iiădeăprodusăfinităsauăpentruăexecutareaăunit iiădeălucrareăsauăpresta ie. Aşadar,
normaătehnic ădeăconsum cuprinde cantitateaămaxim ădeămaterialăstabilit ăpeăbazaădocumenta ieiă
tehnico-economiceăpentruăaăfiăconsumat ăînăvedereaărealiz riiăuneiăunit iădeăprodus,ădeălucrareă
sauă presta ieă înă procesulă tehnologică prev zută pentruă aplicareă şiă fazeleă anterioareă aleă acestuia
(respectiv, procesul de aprovizionare-depozitare a resursei materiale supuse ac iunii de normare din
momentul în care aceasta a devenit proprietatea unită ii economice care o utilizează sau din momentul
fabricării acesteia, dacă aceeaşi unitate o şi produce).
Pentru a se aprecia ca "economică" folosirea resurselor materiale, consumul specific trebuie să
fie mai mic sau cel mult egal cu normaă tehnic ă deă consum. Orice depăşire eviden iază, la prima
interpretare, un consum ira ional, situa ia impunând analize concrete ale stărilor de fapt, pentru a se
stabili cauzele (subiective sau, după caz, obiective) care au condus la un asemenea fenomen, implicit a
măsurilor care se impun.
În ceea ce priveşte "structuraă material " a normei de consum, specificăm că aceasta poate
include :
a. materiiăprime,ămateriale,ăcombustibili,ăenergieătermic ,ăpieseădeăschimbă"noi"ăaprovizionateă
dinăafaraăunit iiăeconomiceăconsumatoare;
b. materii prime, materiale, combustibili, energieă termic ,ă pieseă deă schimbă "noi"ă produseă deă
unitateaăcareăleăşiăconsum ;
c. materiiă prime,ă materiale,ă combustibili,ă energieă termic ,ă pieseă deă schimbă "refolosibile"ă
aprovizionateădinăafaraăunit iiăeconomiceăcareăleăconsum ;
d. materii prime, materiale,ă combustibili,ă energieă termic ,ă pieseă deă schimbă "refolosibile"ă
rezultateăînăcadrulăunit iiăeconomiceăconsumatoare.
Trebuie men ionat că există, prin excep ie, unele cantită i de materiale care nu se iau în calculul
normei de consum sau al consumurilor specifice. Ne referim la materialele refolosite în aceleaşi sec ii
şi acelaşi proces tehnologic din care acestea rezultă; cel mai frecvent, această situa ie apare în o elării şi

63
în procesele de turnare a fontei sau a metalelor neferoase, caz în care maselotele, culeele, zgurile,
resturile, rebuturile se recirculă în cadrul procesului tehnologic respectiv. Ra iunea acestui mod de
interpretare stă în aceea că resursele materiale care se recirculă în cadrul aceluiaşi proces de produc ie au
fost odată aprovizionate şi nu mai este necesară cuprinderea lor în normele de consum, acestea
neinfluen ând mărimea necesarului pentru un volum de produc ie dat. Este însă de re inut că volumul de
recirculări influen ează direct asupra mărimii consumurilor de combustibil şi energie electrică, precum şi
de materiale auxiliare, aspect care trebuie luat în considera ie. Pe măsură ce recirculările se fac în
cantită i mai mari, coeficientul de utilizare a materialului topit este mai mic, deci, pe unitatea de produs
finit, consumul de combustibil şi de energie creşte. În consecin ă, la anumite perioade, se impune
corectarea calculelor ini iale.
Unitateaădeăm sur ăaănormeiădeăconsumăseăprezint ăsubăformaăunuiăraportăîntreăunitateaă
deăm sur ăspecific ăfiec reiăresurseămaterialeăşiăceaăaăprodusului,ălucr riiăsauăpresta iei la care se
prevede folosirea acesteia.
În ceea ce priveşte normaă tehnic ă deă consumă deă energieă ar t mă c ă aceastaă reprezint ă
cantitateaămaxim ăadmis ăaăfiăconsumat ăpeăbaz ădeădocumenta ieătehnico-economic ăelaborat ă
înă condi iileă înc rc riiă laă parametriiă prev zu iă aă agregateloră şiă instala iilor,ă respect riiă stricteă aă
prescrip iiloră tehniceă şiă tehnologiceă deă lucru,ă aplic riiă m suriloră careă conducă laă creştereaă
randamentuluiă energetic,ă organiz riiă optimeă aă proceseloră deă produc ie,ă recuper riiă resurseloră
energetice refolosibile de la utilajul sau procesul tehnologic care le-a generat. Normele tehnice de
consum energetic constituie "elemente de calcul" pentru elaborarea şi fundamentarea planuluiă şiă
programelor de aprovizionareăcuăcarburan i,ăcombustibili,ăenergieăelectric ăşiăenergieătermic , ca
şi a planuluiăcosturilorădeăproduc ie. Ele se determină pe baza bilan urilorăenergeticeădeăproiect,ăaă
documenta iiloră deă investi iiă aprobate,ă aă bilan uriloră energeticeă reale elaborate de unitatea
economică, a programeloră deă m suriă deă economisireă aă energiei sub toate formele, a celor de
introducere a progresului tehnic. În normele de consum energetic nu se includ cantită ile
suplimentare de energie care se consumă datorită func ionării defectuoase a agregatelor şi instala iilor,
realizării de rebuturi peste limita normală admisă prin documenta iile şi prescrip iile tehnice specifice
utilajelor şi instala iilor din dotare.
Normele tehnice de consum de energie se pot elabora la nivelul fiecărui punct de consum din
unitatea economică. În cazurile în care condi iile particulare ale proceselor consumatoare de energie
conduc la consumuri variabile pe parcursul anului, atunci se stabilesc norme trimestriale şi chiar
lunare. Normele tehnice de consum de energie se pot exprima în unit iăfizice (tone, kWh, Gcal) sau
conven ionale (tone combustibil conven ional) raportate la unitatea de măsură a produsului, lucrării sau
presta iei (kWh/t).
Elementele componente ale normei tehnice de consum sunt cele precizate în figura 3.1.

64
 Figura 3.1
Rela iile folosibile în calculul normei de consum sunt, după gradul analitic de calcul,
următoarele (semnifica ia simbolurilor este precizată în figura 3.1):
Nc = Nct + Mrpnt
Nc = Cn + Mrpt + Mrpnt
Nc = Cn + Mrt + Pt + Mrnt + Pnt
Normele tehnice de consum, în componen a prezentată mai sus, servesc la elaborarea planului
şiă programeloră deă aprovizionare (reprezentând elementul principal de fundamentare a necesarului
propriu-zis de materiale pentru îndeplinirea planului şi programelor de produc ie), la elaborarea planului
costurilorădeăproduc ie,ăaăcosturilorădeădeviz. Normaătehnic ădeăconsum, în întreaga sa structură de
elemente, îmbracă obişnuit denumirea de "norm ădeăconsumădeăaprovizionare" şi se referă la fiecare
sortiment, tip sau variantă constructivă de produs, lucrare sau presta ie.
Precizăm că nu trebuie incluse în normele de consum cantită ile de materiale folosite ira ional
datorită func ionării defectuoase a utilajelor, instala iilor, pregătirii necorespunzătoare a lucrătorilor,
calită ii sau dimensiunii materialelor aprovizionate neconcordante cu cele prevăzute la calculul
indicatorului respectiv. Acestea se vor regăsi în consumurile specifice calculate după desfăşurarea
activită ii concrete (care vor reprezenta elemente de analiză comparativă a rezultatelor ob inute efectiv
pe linia folosirii resurselor materiale şi energetice în raport cu nivelurile prestabilite).
Norma de consum tehnologic exprim ăconsumulămaximăadmisădeămaterii prime, materiale,
combustibiliă şiă energieă electric ă etc.ă pentruă executareaă uneiă unit iă deă produs,ă deă lucrareă sauă
presta ieă deă serviciu,ă înă cadrulă proceseloră tehnologiceă deă prelucrareă şiă transformareă folositeă înă
unitateaă economic ă luat ă înă calcul. Având în vedere nota iile din figura 4.1, norma de consum
tehnologic se exprimă prin rela iile:
Nct = Cn + Mrpt
sau
Nct = Cn + Mrt + Pt
Aşa cum rezultă din cele prezentate, între normaă tehnic ă deă consumă deă aprovizionare şi
norma de consum tehnologic există diferen ă de con inut, prima incluzând-o pe cea de a doua.
Definirea de norm ă tehnic ă deă consum este determinată de naturaă fundament riiă acesteia,ă deă
metodologiaă ceă seă foloseşteă laă elaborareaă ei,ă careă iaă înă calculă factoriiă tehniciă şiă tehnologiciă ceă
influen eaz ăconsumulădeămaterialeăşiăenergie. Norma de consum tehnologic (respectiv, consumul

65
specific tehnologic stabilit pe bază de documenta ie tehnico-economică) reprezintă unul din indicatorii
deăcomparare,ăverificareăşiăapreciere a nivelului solu iilor şi procedeelor tehnologice adoptate pentru
executarea produselor, lucrărilor sau presta iilor de servicii - obiect al fiecărei unită i economice; aceasta
se foloseşte la calcululă cantit iiă deă materieă prim ă careă urmeaz ă aă fiă eliberat ă dină depoziteleă
unit iiă economiceă pentruă sec iileă deă produc ieă sauă puncteloră deă lucruă înă vedereaă realiz riiă
programuluiălorădeăfabrica ie,ădeălucr riăsauăpresta ii.
Consumulă netă (util)ă reprezint ă cantitateaă deă materieă prim ă sauă materială prev zut ă aă fiă
încorporat ăînăunitateaădeăprodus,ălucrareăsauăpresta ie, fiind precizat în documenta ia de execu ie a
acestora. La materialele care se folosesc în procese bazate pe reac iiăchimice şi care nu se mai regăsesc
în forma lor ini ială în produsul finit, se utilizează no iunea de consum stoichiometric, care echivalează
cu consumul net şi reprezintă cantitateaă deă material,ă teoretică necesar , conform rela iei de
transformare chimică, pentruă aă ob ineă unitateaă deă produsă finit. Folosirea economică a materialelor
necesită analize asupra consumului net, în sensul depistării c ilorădeăreducere a acestuia; ac iunea este
posibilă prin ra ionalizarea formelor şi dimensiunilor pieselor, produselor, lucrărilor etc., corelată cu
func iile utile ale acestora, cu solicitările la care sunt supuse sau la care trebuie să răspundă. Se ia în
calcul şi posibilitatea folosirii de materiale de calitate superioară sau de evitare a coeficien ilor de
siguran ă exagera i ş.a.
Materialeă recuperabileă şiă pierderiă înă fazeleă tehnologice exprimă cantitatea maxim ă deă
resturi materialeă şiă deă pierderiă admis ă aă seă înregistraă înă proceseleă deă prelucrare-consum a
resurselor materiale. Aceasta rezultă din documenta ia de execu ie şi procesul tehnologic de fabrica ie
a produselor pe diferitele faze de prelucrare. Materialele refolosibile pot fi recuperate în vederea
reutilizării ca atare sau ca materii prime în procesele de prelucrare primară, ca şi pentru valorificarea prin
vânzare la ter i. Cantitatea de materiale refolosibile este, de fapt, în func ie directă de tehnologia de
fabrica ie aplicată, de utilajele, dispozitivele, uneltele folosite la prelucrare, de natura resurselor
materiale trecute în prelucrare, de al i factori de produc ie. Ca materiale refolosibile tehnologice, între
altele, precizăm următoarele exemple:
la prelucrarea mecanică a pieselor : resturile sub formă de şpan care rezultă la prelucrarea prin
aşchiere a metalului sau talaşul în cazul rindeluirii materialului lemnos;
la executarea pieselor prin forjare: bavurile,ăşutajele,ăadaosurileăpentruăcleşte;
la elaborarea şi topirea fontei, o elului şi a metalelor neferoase, precum şi la turnarea pieselor:
zgura,ăstropii,ăculeele,ămaselotele,ăscurgerile,ăre eleădeăturnare etc.;
la fabricarea sticlei: sp rturileăşiăcioburileădinăsticl ;
în industria hârtiei: bracul tehnologic.
În norma de recuperare se includ şi cantită ile de materiale rezultate din produsele rebutate în
limita maximă stabilită în raport cu tehnologia de fabrica ie folosită. De asemenea, norma de
recuperare cuprinde şi cantitatea recuperabilă din epruvetele de control şi cea consumată pentru
efectuarea probelor şi reglajului instala iilor şi utilajelor şi care nu se încorporează în produsele finite.
Materialele care rezultă din procesul de produc ie sunt refolosibile ca atare pentru alte produse şi se
returnează la magazia de materiale, se consideră materiale noi şi nu trebuie incluse în norma de
consum, respectiv în norma de recuperare.
Pierderile tehnologice exprimă cantitateaămaxim ăadmis ădeămaterialeăcareănuăseăreg seşteă
înă produsulă finit,ă lucrareaă sauă presta iaă luat ă înă calculă şiă nuă poateă fiă recuperat ă înă vedereaă
refolosirii. În această categorie intră, de exemplu: pierderileă prină ardere,ă stropi,ă evapor ri,ă
volatiliz ri,ă pulveriz ri ş.a. Pierderile tehnologice se stabilesc inând cont de natura materialelor
utilizate în produc ie.
Normaădeărecuperareăşiădeăpierderiăînăfazeleănetehnologice exprim ăcantit ileădeămaterialeă
refolosibileă şiăpierderileă careă rezult ăînăăproceseleă anterioareăceloră tehnologiceădeăprelucrare, de

66
regulă, în aprovizionare, transport, manipulare, depozitare-conservare, pregătire-condi ionare, debitare-
croire. Normaădeărecuperareăînăfazeleănetehnologice cuprinde, în principal: cantit ileădeămaterialeă
careă rezult ă caă urmareă aă comand riiă şiă aprovizion riiă deă materaleă laă alteă dimensiuniă decâtă celeă
fixe sau multiple (capete, fâşii şi cupoane nemultiple), debitarea şi croirea sau predebitarea realizându-
se în cadrul depozitelor; materialeleă recuperabileă rezultateă dină f râmi are,ă înă limiteă admise,ă înă
procesul de aprovizionare-depozitare, deci până la eliberarea în sec iile de produc ie; materialeleă şiă
semifabricateleădinăafaraăunit iiăeconomiceăcuădefecteăascunse care au apărut în cursul proceselor de
prelucrare; alte materiale care în afara procesului tehnologic îşi pierd, într-un procent admis, din
caracteristicile fizico-mecanice sau chimice impuse de normele de utilizare specifice destina iilor de
consum ini iale, şi care pot fi recuperate spre a fi reutilizate. Situa ia este specifică cu deosebire
achizi ionării de resurse la dimensiuni de fabrica ie curentă sau în dimensiuni fixe la care sunt specifice
căderile sub formă de capete, materialelor care îşi micşorează dimensiunile prin uscare etc.
Pierderile netehnologice exprim ă cantit ileă maximeă deă materialeă careă potă disp reaă înă
afaraă proceseloră tehnologice,ă înă limiteleă normaleă stabilite (cum sunt cele de natura evapor rilor,ă
spargerilor,ăf râmi rilor,ăpulveriz rii,ăscurgerii,ăader riiălaăpere iiăvaselor etc., care, în condi iile
de transport, manipulare şi depozitare existente, nu pot fi evitate sau recuperate). În cadrul normelor
respective nu se includ pierderile produse din neglijen ă, gospodărire necorespunzătoare (care conduc la
degradări sau alterări) şi alte asemenea cauze care pot fi evitate. Acestea se stabilesc în func ie de natura
resurselor materiale prevăzute pentru aprovizionare.
Colectareaă şiă valorificareaă materialeloră şiă energieiă recuperabileă şiă refolosibile prezintă
interes economic deosebit, printr-o asemenea ac iune asigurându-se punerea în valoare a unei "c i"
importante de ob inere a unor venituri suplimentare sau de reducere a cheltuielilor materiale, a costurilor
de produc ie (aspect care va permite şi reducerea pre urilor de vânzare a rezultatelor produc iei în
condi iile men inerii aceleiaşi marje de profit, asigurându-se astfel sporirea competitivită ii produselor pe
pia a internă şi externă în raport cu factorii concuren iali).
Diversitatea nomenclatorului de materii prime şi materiale, a celui de produse, necesită o
anumită clasificare a normelor de consum, folosind, în acest sens, mai multe "criterii", astfel:
a. Dup ăelementeleăcomponente:
norm ă deă consumă tehnologic - se foloseşte la calculul cantită ilor de materiale ce
urmează a fi eliberate din depozit pentru trecere în consum în cadrul sec iilor de produc ie în
scopul realizării programelor de fabrica ie specifice;
norm ă deă consumă deă aprovizionare - se foloseşte la fundamentarea necesarului de
resurse materiale pentru îndeplinirea planului şi programelor de produc ie indicator
component al planului de aprovizionare al întreprinderii.
b. Dup ădestina iaădeăconsum a resurselor materiale şi energetice:
normeădeăconsumăpentruămateriiăprimeădeăbaz destinate fabrica iei produselor finite,
executării de lucrări sau presta ii (ca obiect al activită ii de bază specifică unită ii
economice);
norme de consum pentru materiale auxiliare destinate fabrica iei produc iei finite sau
confec iei de ambalaje, executării de lucrări de repara ii, asigurării func ionării normale a
utilajelor, creării condi iilor normale de muncă ş.a.
În cazul resurselor energetice, după acelaşi criteriu se desprind:
norme de consum de combustibil, diferen iate pentru scopuri tehnologice, transport,
înc lzităşiăaltele;
normeă deă consumă deă energieă electric folosită în scopuriă tehnologice,ă caă for ă
motrice, pentru iluminat etc.
c. Dup ănaturaăresurselorămateriale:

67
 normeădeăconsumăpentruămateriiăprimeăsiderurgiceăşiămaterialeămetalurgice;
normeădeăconsumăpentruălemnăşiăproduseăplateădinălemn;
norme de consum pentruămaterialeăşiăproduseăchimice;
normeădeăconsumăpentruăcarburan i;
norme de consum pentru piese de schimb ş.a.
d. Dup ăorizontulădeătimpădeăaplicareăsauăperioadaădeăvalabilitate:
norme de consum pe termen scurt (cu orizont de valabilitate, după caz, de până la un
an); se folosesc la fundamentarea planului anual şi programelor de aprovizionare materială;
normeădeăconsumădeăperspectiv (cu durată de timp de valabilitate medie sau lungă),
folosibile în previziuni privind evolu ia consumului de resurse materiale.
e. Dup ămodulădeăgrupareăşiănivelulădeăagregare:
norme de consum individuale - sunt cele care se elaborează distinct pe tip, variantă
constructivă de produs realizabil în condi ii tehnice şi tehnologice concrete bine delimitate;
norme de consum grupate pe material sau familia de materiale, pe produs sau
grup ădeăproduse,ăpeămaiămulteătipuriădeăutilajeăşiăinstala ii,ăpeăverig ăorganizatoric ăă
aăîntreprinderiiăsauăpeăîntreprindere.
Normele de consum individuale se precizează în documenta iile de execu ie a produsului sau în
documenta ia tehnologică în care se indică consumul din fiecare sortiment, tip şi/sau, după caz,
dimensiune de material pe fiecare din reperele componente ale unui produs. Prin însumarea pe produs a
tuturor normelor de consum individuale referitoare la o sortotipodimensiune de material se ob ine
norma de consum care se utilizează la calculul necesarului pentru acel sortiment de material pe produs
şi apoi pe unitatea economică; cantitatea rezultată (după ce, în prealabil, a fost diminuată cu cea pe care
se contează că va există în unitate la începutul anului în cadrul indicatorului specific "stoc preliminat la
începutul anului de plan") se înscrie, ca necesar de aprovizionat, în specifica iile de materiale şi
comenzile de aprovizionare care stau la baza încheierii contractelor economice.
Normele de consum grupate se folosesc în calcule pentru estimarea evolu iei consumului de
resurse materiale în raport cu dinamica prevăzută pentru activitatea de produc ie sau în analize
comparative ale modului de folosire a lor.
Aşadar, normele de consum au un "rolăesen ial"ăînăelaborareaăşiăfundamentareaăplanuluiăşiă
programeloră deă aprovizionare,ă înă previziuneaă consumurilor,ă caă şiă înă folosireaă economic ă aă
resurselor materiale - care reprezintă una din "c ileă principale" pentru protec ia bugetului de
aprovizionare şi ob inerea rezultatelor produc iei la costuri (şi implicit pre uri de vânzare) competitive.
În general, activitatea de determinare a necesarului de materiale pe sortotipodimensiuni se realizează de
către compartimentul de aprovizionare al unită ii economice, care trebuie să de ină, în acest scop, atât
fişele cu normele de consum extrase din documenta ia tehnico-economică a produselor sau lucrărilor, cât
şi informa iile referitoare la volumul produc iei fizice cu defalcarea acesteia pe secven e de timp ale
perioadei de gestiune (an, semestru, trimestru, lună). Normele de consum se elaborează de către
compartimentul tehnic din întreprindere. Această activitate impune la nivelul unită ii economice o
strânsă colaborare între compartimentul de aprovizionare cu cele tehnic şi de planificare a produc iei.

3.2. Metode de determinare a normelor de consum

Pentru ca indicatorilor de consum să li se asigure o bună fundamentareătehnic şiăeconomic ,

la elaborarea lor este necesară utilizarea unor metodeă ştiin ifice, folosirea aplica iilor economico-
matematice care să cuprindă în calcul to i factoriiă concre iă deă influen ă aiă consumuluiă deă resurseă
materialeă şiă energetice. Fiecare element component al normei de consum trebuie să facă obiectul
analizei pentru ilustrarea posibilită ilor de limitare la maximum necesar a consumului. Condi iileă

68
concreteădeăproduc ie unde va avea loc consumul, nivelulătehnicăalămijloacelorădeămunc ,ăprocedeulă
tehnologic utilizat sunt factori care condi ionează folosirea economică a resurselor materiale.
"Calitatea normelor de consum" de materiale este determinată de gradul de fundamentareătehnic ăaă
acestora, care depinde în mare măsură de metoda folosită în acest caz.
Principalele "metode de determinare a normelor de consum de materiale" sunt: metodele
bazate pe calculul tehnico-analitic;ămetodeleăexperimentaleăşiămetodeleăstatistice.
a. Metodele bazate pe calculul tehnico-analitic sunt folosite cu prioritate în elaborarea normelor
tehnice de consum de materiale. Ele pornesc de la documenta iaă tehnic (proiectul
produsului,ădesenulăpiesei,ăre etaădeăfabrica ie,ăfişaătehnologic ădeăprelucrare a piesei etc.), de
la cunoaştereaăconfigura ieiăprodusului,ăaăcaracteristicilor procesului tehnologic ce urmează a
fi folosit, ale utilajului tehnologic de prelucrare, ale tuturor factorilor care pot influen a
dimensiunea consumului (eliminându-se din calcul eventualele consumuri suplimentare
determinate de cauze subiective -unele neajunsuri ale procesului tehnologic, ale organizării
produc iei, func ionarea defectuoasă a utilajelor, slaba calificare a muncitorilor, calitatea
necorespunzătoare a materiei prime etc.- care ar conduce la o supradimensionare a normei de
consum nejustificată economic).
O metod ă tehnico-analitic cu largă sferă de aplicabilitate este cea a croirii, pentru care s-a creat o
gamă largă de modele matematice de optimizare a folosirii resurselor materiale, aplicabile pe scară
largă cu ajutorul mijloacelor electronice de prelucrare a datelor.

Elementele principale ale problemelor de croire sunt, în general, următoarele:

1. materiile prime care urmează a fi supuse procesului de croire, privite din punct de vedere
dimensional şi al configura iei;
2. reperele, piesele care urmează a se ob ine din materiile prime supuse croirii, privite, de asemenea,
ca formă, dimensiune şi cantitate;
3. condi iileătehniceăşiătehnologice în care se va realiza debitarea.
În rezolvarea problemelor de croire se folosesc frecvent mai multe "no iuniă specifice", între care
amintim:
suportul pentru croire reprezentat de materialeleăsupuseăopera iei, definite prin dimensiunile şi
formele specifice;
planul de croire (re etaă deă croire) care indică o aşezare posibilă a reperelor pe suprafa a,
lungimea materialului (suport pentru croire); pe baza acestuia se stabileşte partea din suprafa a,
lungimea, volumul materialului care este efectiv folosită la ob inerea reperelor croite şi se
calculează coeficientulădeăutilizareăproductiv a materiei prime pentru etapa primară (se are în
vedere folosirea în continuare a păr ilor din material neacoperite cu reperele ini ial luate în calcul);
restul de la croire, care exprimă partea din materialul croit care nu a putut fi acoperită cu reperele
luate în calcul; în frecvente cazuri, mărimea acestui rest se exprimă sub formă procentuală fa ă de
suprafa a, lungimea integrală a suportului. Restul de la croire poate fi folosit în continuare la
ob inerea altor repere, în general de dimensiuni mai mici, fie în cadrul întreprinderii care a efectuat
prima croire, fie la alte unită i; când o asemenea utilizare nu mai este posibilă, atunci restul de la
croire (care va include şi ceea ce rezultă ca resturi netehnologice determinate de opera ia de
debitare - dimensionate în func ie de lă imea dispozitivului de tăiere) este destinat pentru reciclare
prin retopire, destrămare, mărun ire sau alte procese specifice - îmbrăcând astfel denumirea de
material refolosibil.
Rezolvarea problemelor de croire înseamnă, deci, optimizareaă amplas riiă repereloră peă
suprafa a sau lungimea materialului, astfel încât să se ob ină acoperirea maximă a acestora şi

69
reducerea la minimum, prin tehnologia de debitare folosită, a resturilor destinate recirculării sau
pierderilor.
Problemele de croire sunt foarte variate, fiind posibilă diferen ierea şi gruparea lor în func ie
de gradulădeăcomplexitate,ădeăformaăşiădimensiunileămateriilorăprimeăşiăaleăreperelor,ădeănum rulă
func iilor-scopăceăseăurm rescăpentruărezolvare,ădeătipulăproduc ieiă(serie mare,ămic ăsauăunicat),ă
deă tehnologiaă deă t iere-debitare ş.a. În procesul de croire un rol semnificativ îl joacă dimensiunile
materialelor şi reperelor, în func ie de care această opera ie poate fi: unidimensional ,ă
bidimensional ăşiătridimensional .
Croireaăunidimensional presupune ca planul de croire (re eta) să se stabilească în func ie de o
singură dimensiune - aceasta fiind de regulă lungimea materialului şi respectiv a reperului şi este
specifică barelor, evilor, platbandelor, riglelor, grinzilor, tuburilor etc.
Croireaă bidimensional necesită luarea în calcul, la stabilirea re etelor, a lungimii şi lă imii
materialelor şi reperelor; în această situa ie se încadrează croirea tablelor feroase şi neferoase, a
produselor plate din lemn, a plăcilor din PAL, PFL şi placajelor, a esăturilor, pieilor ş.a.
Croireaă tridimensional , în cazul căreia se au în vedere toate cele trei dimensiuni ale
materialelor şi reperelor; de exemplu, croirea buştenilor din lemn pentru ob inerea unor produse cum
sunt cheresteaua, reperele sub formă paralelipipedică, cubică, conică etc.
În legătură cu caracteristicile dimensionale apar mai multe aspecte, care ridică probleme
deosebite în stabilirea planurilor de croire. De exemplu, dimensiunile materialelor pot fi fixe,
variabile sau cu toleran e (pozitive sau negative), situa ie ce poate fi specifică şi reperelor care trebuie
croite; în acest caz, pentru materialele de croit cu dimensiuni variabile, este necesară gruparea pe
dimensiuni apropiate, considerându-se ca fiind cu toleran e, pentru a le trata unitar la stabilirea
planurilor de croire.
Un element caracteristic cu influen ă directă în stabilirea gradului de dificultate pentru elaborarea
planurilor de croire (şi care va necesita folosirea de metode şi modele de croire complexe) îl reprezintă
"configura ia" materialului şi reperului supus opera iei. Dacă la croirea unidimensională forma
materialului şi reperului nu este semnificativă, la cea bidimensională şi tridimensională aceasta este
esen ială pentru definirea, modelarea şi elaborarea solu iei de croire. Gradul de complexitate creşte în
raport cu configura ia, care poate fi (atât pentru material cât şi pentru reper) definit sau nedefinit .
Forma nedefinit a materialului sau a reperului prezintă cel mai mare grad de dificultate în elaborarea
planurilor de croire -se întâlneşte, de exemplu, la croirea pieilor naturale, datorită defectelor
caracteristice acestui material de croit; pentru o asemenea situa ie posibilită ile de optimizare prin calcul
şi de automatizare a croirii sunt mult limitate şi ca urmare, capacitatea umană de selec ie, combinare,
intui ie şi inventivitate va reprezenta modalitatea esen ială în găsirea celor mai eficiente solu ii de croire
pentru materialele cu forme nedefinite.
Caracteristici specifice prezintă, de asemenea, croirea materialelor în func ie de tipulăproduc iei
(de serie mare, pe loturi de fabrica ie, de serie mică sau unicat), precum şi de tehnicaă şiă tehnologiaă
folositeă înă debitarea-decuparea reperelor. De exemplu, la debitarea metalelor se poate utiliza, în
func ie de specificul materialelor şi de seria de croire, tăierea cu foarfecă rotativă comandată în sistem
on-line cu ghilotină, cu arcul electric, cu cu ite de tip deget ş.a.
Dacă se are în vedere varietatea dimensional-configurativ ă aă reperelor ob inute dintr-un
suport definit, croirea poate fi diferen iată în: simpl şi complex . Croireaăsimpl presupune ob inerea
din acelaşi suport (material) a unui singur tip de reper (ca format şi dimensiune); croireaăcomplex are
în vedere ca planul pentru un suport să prevadă ob inerea mai multor repere de forme şi dimensiuni
diferite (aceasta este varianta care asigură folosirea mai economică a resurselor materiale).
Formaăşiăstructuraăintern ăaămaterialelorădeăcroit impun restric ii cu privire la modalitatea de
efectuare a opera iei de tăiere, ca şi la aranjarea reperelor pe suportul de croit. Pentru ca opera ia de

70
croire-debitare să se realizeze în condi iile aplicării de metode, tehnici şi tehnologii moderne, dintre cele
mai eficiente, organizarea realizării acesteia se face cu preponderen ă, în ateliere şi sec ii special dotate
cu instala ii semiautomate şi automate, cu comandă numerică sau analogică, cu calculatoare de proces.
Se creează astfel cadrul adecvat pentru corelarea problemelor de croire cu cerin ele stricte ale procesului
de produc ie.
O problemă de importan ă deosebită constă în precizarea func iei-scop sau func iilor-scop la
care trebuie să răspundă solu iaădeăcroire aleasă. Cele mai semnificative func ii-scop sunt considerate
următoarele:
minimizarea restului total, care cade de la croire;
minimizareaă num ruluiă deă planuriă distincteă deă croireă pentruă fiecareă partid (lot) de
materiale croită;
maximizareaănum ruluiădeărepereădistincteăceăseăcroiescădintr-un suport;
minimizareaănum ruluiădeăopera iiădeădebitare (tăiere);
maximizareaăproductivit iiămunciiălucr torilorăantrena iălaăopera iaădeăcroire ş.a.
Rezolvarea problemelor de croire, indiferent de gradul de complexitate, se asigură prin
aplicarea de metode şi modele matematice, ale cercetării opera ionale special concepute în acest sens; în
literatura de specialitate este prezentată o gamă largă de modele şi metode care în func ie de natura lor se
împart în: metode algoritmice, euristice şi combinate (algoritmic-euristic).
O altă metod ă tehnico-analitic de determinare a normelor de consum este cea bazată pe
"calculul stoichiometric". Prin această metodă, într-o primă etapă, se stabileşte consumul teoretic
(stoichiometric) aplicând rela iile chimice care permit ob inerea produsului dorit; în etapa următoare se
definitivează norma de consum avându-se în vedere randamentul instala iilor în care se realizează
produsul respectiv, în condi ii de func ionare normală, corespunzător parametrilor tehnico-constructivi
specifici acestora.
Metoda m sur toriloră directe (cântărire, numărare) se utilizează în acele cazuri în care
determinarea consumului nu se poate face prin calcul analitic, cum este, de exemplu, cazul pieselor
turnate de configura ie complexă, la care reperul omologat se cântăreşte.
b. Metodaăexperimental se prezintă în două variante: de laborator şi deăproduc ie.
Metodaăexperimental ădeălaborator porneşte în determinarea normelor de consum de materii
prime, materiale, combustibili, energie de la încercări, probe, experien e, cântărire efectuate asupra
materialelor în sistemul de simulare în laborator a condi iilor de produc ie obişnuite. Normele de
consum stabilite în condi ii de laborator trebuie definitivate în procesul de produc ie, la scară industrială,
a produsului. Prin această metodă se determină, în general, norma de consum tehnologic pentru
materialele care se depun pe produs prin pulverizare (consumul de vopsea pe unitatea de suprafa ă;
consumul de combustibil pe unitate de timp şi pe unitate de putere etc.). Deoarece în laborator se iau
toate măsurile necesare pentru a se crea condi ii cât mai bune, în scopul folosirii cu maximă
economicitate a materialelor, norma astfel stabilită este considerată optimă impunând o severă
mobilizare în produc ie pentru încadrarea în limitele specifice.
Metodaă experimental ă deă produc ie constă în elaborarea normelor de consum de materii
prime, materiale, combustibil şi energie prin încercări şi experien e ce se fac direct în produc ie, în
condi ii normale de fabrica ie, de tehnologie şi de organizare. Într-o primă etapă, se stabileşte partida sau
lotul de materiale supus experimentului şi se iau toate datele cu privire la cantitatea, calitatea, starea
materialelor şi celelalte elemente care pot influen a gradul de economicitate în consum. În etapa a doua,
se notează datele fiecărei faze de produc ie (consumul net şi materialele recuperabile rezultate, pierderile
totale) şi se fac observa ii asupra condi iilor de lucru, randamentul utilajelor etc.; prelucrarea şi analiza
datelor înregistrate permit elaborarea unor norme de consum fundamentate tehnic, eliminând factorii
întâmplători sau subiectivi care influen ează negativ nivelul consumului.

71
 Asemenea determinări se fac, de regulă, pentru verificarea şi actualizarea normelor de consum
stabilite prin metode tehnico-analitice sau experimentale de laborator, inând seama de perfec ionările şi
modificările tehnologice ce se aduc în perioada de după precizarea normei de consum prin
documenta ia de execu ie a produsului;
c. Prin metodaă statistic normele de consum se elaborează pe baza datelor privind consumurile
specifice realizate anterior şi rezultate din eviden a statistică. Normele de consum astfel stabilite
au deficien ă de fond pentru că prin ele se extrapolează neajunsurile din perioada anterioară,
ne inându-se seama de condi iile noi intervenite, de perfec ionările aduse tehnologiilor de
fabrica ie, organizării produc iei şi a muncii etc.
Sunt situa ii în care, pentru anumite materiale auxiliare, care nu se încorporează în produsul finit,
sau care se folosesc în comun pentru mai multe produse, normele de consum se stabilesc pe bază de
date statistice. Aici se încadrează şi materialele consumabile pentru executarea unor lucrări de repara ii
sau a unor servicii. În asemenea cazuri excep ionale este necesar ca normele de consum să fie corectate
anual, în func ie de noile condi ii de produc ie, de măsurile tehnico-organizatorice prevăzute pentru
aplicare în etapa următoare şi care conduc la folosirea mai economică a resurselor materiale şi
energetice.
Modalit ileăconcreteădeăfundamentareăaănormelorădeăconsum sunt specifice fiecărei ramuri
şi subramuri, sector de activitate din economia na ională, în func ie de natura produselor care se prevăd
pentru fabrica ie, a lucrărilor sau presta iilor de executat, de condi iile tehnice şi tehnologice în care se
desfăşoară activitatea, de natura şi caracteristicile resurselor materiale, de profilul unită ii economice.
Elementele de calcul utilizate la determinarea normelor de consum oferă informa iile necesare
pentru elaborarea specifica iiloră deă materiale ce urmează a fi aprovizionate, precum şi pentru
încheierea contractelor economice cu furnizorii. Compartimentul de aprovizionare are astfel toate
elementele (lungimile, formatele şi dimensiunile) materialelor care trebuie procurate de la furnizori,
precum şi ale celor care se eliberează din depozite pentru sec iile sau atelierele de fabrica ie ale
întreprinderii. În acelaşi timp, fundamentarea tehnico-economică a normelor de consum oferă
posibilitatea stabilirii volumului materialelor recuperabile rezultate din procesul de fabrica ie, fapt ce
permite elaborarea unor bilan uri reale privind modul şi gradul de utilizare a materialelor aprovizionate
de întreprindere, volumul resurselor refolosibile rezultate din procesele tehnologice.

3.3.ăModalit iăconcreteădeăcalculăaăinfluen eiăreduceriiănormelorădeăconsum

Folosireaă ra ional ,ă economic ,ă aă resurseloră materialeă şiă energeticeă determin ă consecin eă

economice favorabile semnificative asupra indicatorilorăprincipaliăfolosi iăînăapreciereaăactivit iiă
economico-productiveă şiă financiareă aă întreprinderii. Ac iunea reprezintă un proces dinamic cu
implica ii multiple, de amploare, cu efecte notabile care se transmit direct în rezultatele financiare ale
fiecărei unită i economice. Posibilitatea, în acest sens, este determinată de muta iile frecvente în
modernizarea tehnicii şi tehnologiilor de prelucrare, a condi iilor de produc ie în general, în structura şi
poten ialul resurselor materiale şi energetice (muta ii determinate de progresul ştiin ei şi tehnicii care se
manifestă cu continuitate pe plan mondial).
Principaliiă indicatoriădeăapreciereăaăactivit iiăeconomiceăaăîntreprinderii asupra cărora se
transmit consecin ele economice favorabile ale diminuării consumurilor materiale şi energetice sunt
(exemplificare selectivă): volumulăproduc ieiăfizice,ăproductivitateaămuncii,ăcosturileădeăproduc ie,ă
vitezaădeărota ieăaăcapitaluluiăcirculant în corela ie cu stocurile de resurse materiale pentru produc ie
(element de calcul al vitezei de rota ie).
Influen aăasupraăvolumuluiădeăproduc ie se prezintă sub două aspecte:

72
 a. Pentruăunăvolumădeăproduc ieădefinit (care nu poate fi depăşit), necesarul de resurse materiale
şiăenergeticeăseăreduceăînăm rimeăabsolut ăînăpropor ieădirect ăcuădiminuareaăconsumuriloră
specifice pe produs. Acest aspect este eviden iat de rela iile:
Npl = Q x Nc
şi
Q  Δ Nc Δ Nc
=
N pl Nc
în care:
Npl = necesarulădeămaterialeăpentruăîndeplinireaăvolumuluiădeăproduc ie estimat Q (buc.);
Nc = norma de consum pe unitate de produs (kg/buc.);
ΔNc = nivelul fizic de reducere a normei de consum (kg/buc.);
Q x ΔNc = economiaăfizic ăabsolut ob inută pe seama diminuării normei de consum.
Sensul de influen ă eviden iază faptul că astfel se asigură realizarea aceluiaşi volum de produse,
lucrări sau presta ii cu un efort financiar-valutar (buget de aprovizionare) mai mic, antrenat la
cumpărarea-asigurarea de resurse materiale şi energetice; ac iunea se transmite şi asupra cheltuielilor
materiale pentru realizarea volumului de produc ie estimat, în sensul diminuării (implicit asupra costului
aferent produc iei respective). Ultimul sens de influen ă va determina sporirea sau men inerea aceleiaşi
marje de profit, după caz.
b. Plecândădeălaăunăvolumădefinitădeăresurs ămaterial ăaprovizionat , prin reducerea normei de
consum se creează condi ii pentru ob inerea unui volum suplimentar de produc ie, aşa cum
rezultă din sistemul de rela ii următor:
M
Q=
Nc
M
= Q + ΔQ
Nc - Δ Nc

Q  Δ Nc
sau
= ΔQ
Nc - Δ Nc
în care:
Q = volumulă fizică deă produc ie care se poate ob ine din materiaă prim ă asigurat (M) în
condi iile normei de consum Nc;
ΔQ = sporulăfizicădeăproduc ie care se poate ob ine pe seama economiei fizice de material (Q
x ΔNc) posibilă de realizat prin reducerea normei de consum Nc cu ΔNc.
În final: Q  Nc
>
Q Nc
În acest caz, influen a creează condi ii reale pentru a ob ine un volum mai mare de produse,
lucr ri, presta ii cu acelaşi efort financiar-valutar (buget de aprovizionare) antrenat la aprovizionarea
cu resurse materiale şi energetice. Consecin a se transmite mai departe în acelaşi sens specificat la pct.a.
Semnificativ este faptul că procentulădeă creştereă aăproduc iei care se ob ine din economia fizică de
material este mai mare decât cel de reducere a normei de consum (deci efectul este mai mare decât
efortul).

73
 Ambele căi de determinare a influen ei reducerii normelor de consum asupra volumului de
produc ie conduc la concluzia că, prin aceasta, întreprinderea ob ine resurse suplimentare - fie în materii
prime, fie în produse prelucrate, ceea ce înseamnă reducerea eforturilor financiare pe care aceasta ar
trebui să le depună pentru ob inerea unor asemenea rezultate pe altă cale. Pentru a stabili concret
influen a reducerii normelor de consum asupra volumuluiăproduc iei se poate lua următorul exemplu:
să presupunem că o întreprindere estimează prin planul propriu anual realizarea unui volum de produc ie
de 5000 de bucă i, în condi iile unei norme de consum de 10,5 kg/buc.. Prin măsuri tehnico-
organizatorice, perfec ionări tehnologice, îmbunătă irea randamentelor, aplicarea unor metode noi de
debitare şi croire, selectarea resurselor materiale de aprovizionat se creează condi ii pentru reducerea
normei de consum cu 1,5 kg/buc.. Sporul procentual de produc ie ce se poate realiza pe seama
economiilor care rezultă din reducerea normei de consum se determină prin parcurgerea mai multor
etape, astfel:
determinarea necesarului propriu-zis de materiale pe baza datelor de plan prestabilite:
Npl = Q x Nc = 5000 x 10,5 = 52500 kg
calculul noii norme de consum - Nc1 ( inând seama de reducerea propusă):
Nc1 = Nc - ΔNc = 10,5 - 1,5 = 9 kg/buc.;
determinarea reducerii procentuale a normei de consum:

 Nc
 100 =  100 = 14,29%
1,5
Nc 10,5

recalcularea volumuluiădeăproduc ie care poate fi ob inut în condi iile noii norme de consum:
N pl
52500
Ql = = = 5833 buc
Ncl 9
determinarea procentuluiădeăcreştereăaăproduc iei (Prq) ob inută pe seama economiilor rezultate
din reducerea normei de consum cu 1,5 kg/buc. (respectiv cu 14,29%) :

 100 - 100 =  100 - 100 =  100 - 100 = 16,66%

Ql Q+Δ 5833
P rq =
Q0 Q 5000
Rezultatul ob inut confirmă rela ia care există între reducerea normei de consum şi creşterea
volumuluiă deă produc ie, în sensul că procentulă deă creştereă aă produc ieiă ob inuteă peă seamaă
economiilor este mai mare (16,66%) decâtăcelădeăreducereăaănormelorădeăconsum (14,19%).
Dacă ob inerea de produc ie fizică suplimentară nu se justifică economic pentru că nu este
posibilă vânzarea acesteia (cazul produc iei pe comenzi), atunci economia fizică de material şi deci
reducerea necesarului pentru fabrica ia produselor va fi de 14,β9% (adică în aceeaşi propor ie de

Q   Nc
reprezentare cu cea de reducere a normei de consum):
5000  1,5
 100 =  100 = 14,29%
N pl 52500
normelor de consum de materii prime, materiale, combustibil şi energie exercită
influen ă directă şi asupra productivit iiă muncii, care, la nivelul unită ii economice, se determină cu
ajutorul următoarelor rela ii:

; W = sau ; T = Q  t u
N pl Q T
Q=
în care: Nc T Q
Npl = cantitateaădeămaterieăprim ăprev zut ăpentruăprelucrare;

74
 T = timpulătotalădeăob inereăaăvolumuluiăestimatăalăproduc iei - Q;
tu = timpul unitar de prelucrare a unui produs;
W = productivitatea muncii (exprimată în produse pe unitate de timp sau timp pe unitate de
produs).
Influen a se manifestă "numai dacă" reducerea normei de consum atrage după sine diminuarea
timpului unitar de prelucrare cu (Δtu); rezultatul final se concretizează în creşterea productivit iiă
muncii individuale cu Δw, aspect ce rezultă din rela iile:

Q + q =
N pl
Nc -  Nc
iar

T' = (Q + Δq)x(tu - Δtu)

T
deci
W + W =
Q + q

Q + q
sau
W + W =
T
în care:
T' - reprezintă timpul necesar realizării volumuluiă deă produc ie (Q + Δq) în condi iile
timpului unitar de prelucrare, redus cu Δtu.
Situa ia orientează atât factorul tehnic, cât şi pe cel de aprovizionare, să prevadă şi să asigure
întreprinderea cu materiale ale căror dimensiuni, configura ie şi calitate să fie strict corelate cu cele ale
produselor la care vor fi folosite resursele respective.
Vitezaă deă rota ie a capitalului circulant, indicator utilizat frecvent în analiza şi aprecierea
activită ii economico-productive a întreprinderilor, este de asemenea influen at ă deă reducereaă
normelor de consum; influen a este determinată de corela ia indirectă care există între cei doi
indicatori şi care se poate exprima pornind de la rela ia de calcul a vitezeiădeărota ie - în zile:
Spv  360
**

V rz =
în care: N plv
Spv = stoculămediuădeăproduc ie în expresie valorică;
Nplv = necesarul valoric planificat de materiale, care se consideră a fi folosit integral în
perioada de gestiune la care se referă.
La baza determinării stoculuiămediuădeăproduc ie stă consumul mediu zilnic de materiale, care
se fundamentează pe seama volumuluiă deă produc ie şi a normelor de consum prin necesarul
planificat de materiale considerat a fi trecut integral în consum.
În aceste condi ii, reducerea normei de consum va determina diminuarea necesarului pentru
îndeplinireaăprogramuluiădeăproduc ie, implicit a consumului mediu zilnic; pe baza acestui indicator se
redimensionează stoculădeăproduc ieăfizic, pe elemente componente şi total, la nivel mai mic, reducându-
se firesc şi valoarea acestui indicator (considerând pre ul folosit în calcul constant). Ca urmare, se
diminuează numărătorul rela iei de calcul a vitezeiă deă rota ieă înă zile (care exprimă durata unei rota ii)
sporind astfel num rulădeărota ii în perioada de gestiune definită; aceasta înseamnă accelerarea vitezei de
rota ieăaăcapitaluluiăcirculantăaferentămateriilorăprimeăşiămaterialelor.

Relaţia este localizată numai la nivelul capitalului circulant aferent materiilor prime şi materialelor;
**

75
 Aşadar, reducerea normelor de consum produce efecte economice deosebit de favorabile
asupra celor mai diferite laturi ale activită ii întreprinderii, într-o strânsă corela ie cu to i factorii care
participă la desfăşurarea procesului de produc ie.
În conexiune directă cu cele prezentate trebuie subliniată şi influen a directă pe care o exercită
reducerea normeloră deă consumă asupraă costuriloră deă produc ie. Procentul cu care pot fi diminuate
costurileă deă produc ie prin reducerea cheltuielilor materiale pe seama diminu riiă normeloră deă
consum se poate determina cu ajutorul rela iei:

K=
100
în care:
K = procentulădeăreducereăaăcosturilorădeăproduc ie;
α = pondereaăcheltuielilorămaterialeăînăcostulădeăproduc ie;
= procentul de reducere a cheltuielilor materiale.
Considerând ponderea cheltuielilor materiale în costulădeăproduc ie de circa 70%, reducerea
acestora cu 5% prin diminuarea normelor de consum va determina şi scăderea costului cu 3,5%:
70  5
K= = 3,5%
100
Abordarea influen ei asupra costuriloră deă produc ie are în vedere că reducerea cheltuielilor
materiale se poate asigura fie prin cumpărarea resurselor la pre uri mai mici, din surse mai apropiate, fie
prin reducerea normelor de consum de materiale care determină sensul ac iunii de fa ă.
Eviden ierea efortului ce trebuie depus pentru men inerea unui anumit procent de reducere a
costuluiădeăproduc ie pe seama celorlalte cheltuieli se determină cu ajutorul rela iei:

=  100
K

în care:

= ponderea celorlalte categorii de cheltuieli (salarii, alte cheltuieli cu munca vie care în cazul
de fa ă sunt de γ0%) - componente ale costului de produc ie;
σ = procentul cu care trebuie reduse aceste cheltuieli.
Efortul necesar pentru reducerea acestei categorii de cheltuieli este mult mai mare (circa 11%)
şi în acelaşi timp mai greu de realizat pentru a men ine reducerea costurilor de produc ie cu γ,5%, ca
rezultat prin compara ie a diminuării cheltuielilor materiale. De altfel, ac iunea nu este uşor realizabilă
dacă avem în vedere consecin ele ei pe plan social (ac iuni sindicale: revendicări salariale, proteste,
greve etc.).
De aici rezultă că eforturile unită ilor economice în diminuarea costurilorădeăproduc ie trebuie
îndreptate în primul rând către reducerea cheltuielilor materiale a căror pondere este în general mult
mai mare; astfel se asigură sporirea competitivită ii pe pia ă a produselor prin pre uri mai mici, şi în
acelaşi timp rentabile.

3.4.ăRecuperareaăşiăreutilizareaămaterialelorărefolosibile

3.4.1.ăImportan aăşiăefecteleăeconomiceăaleărecuper riiăşiăvalorific riiă

materialelor refolosibile; surse de furnizare
Desfăşurarea continuă a activită ii generale a întreprinderii, realizarea planului şi programelor
proprii de produc ie impun asigurareaăpermanent ăaăresurselorămaterialeăşiăenergetice, în volumul şi
structura corespunzătoare necesită ilor reale ale acesteia. Procesul de formare a bazeiă materialeă şiă cuă

76
echipamenteătehniceăaăunit ilorăeconomice devine din ce în ce mai complex, mai dificil; aceasta pentru
că poten ialulădeăresurseămaterialeănaturaleăclasiceăprimare se îngustează, în condi iile în care volumul
şi structura necesită ilor de asemenea resurse este în continuă creştere pe plan mondial.
Fără îndoială că cercetările ample ce se desfăşoară, chiar şi în locuri greu accesibile ale globului, vor
duce la descoperirea unor noi rezerve, iar perfec ionarea tehnologiilor de fabrica ie va permite ridicarea
nivelului de exploatare a zăcămintelor cunoscute, ceea ce va prelungi într-o anumită măsură scaden a de
epuizare a acestor rezerve. În acelaşi timp, noi solu ii tehnice mult evoluate fa ă de cele actuale, vor asigura
utilizarea minereurilor cu con inuturi mai sărace în substan e utile, ca şi a celor aflate la mare adâncime,
situa ie care va solicita însă şi eforturi investi ionale mai mari. De exemplu, investi ia specifică pentru
extrac ia unei tone de cupru a crescut de la 1γ00-1500 de dolari în 1955, la peste 6γ00 dolari în 1980.
Sesizarea din vreme a evolu iei şi perspectivelor resurselor de materii prime şi energetice, a
problemelor ce le va ridica restrângerea treptată şi constantă a poten ialului de asemenea resurse, inclusiv de
ordin ecologic, a determinat mai multe ări să-şi reorienteze structura industriei, accentuând dezvoltarea
acelor ramuri care asigură un grad ridicat de prelucrare a materiilor prime (electronică, electrotehnică,
mecanică fină etc.) sau a celor care pot folosi în cea mai mare măsură resurse substituente. În cazul
ramurilor care folosesc preponderent resurse clasice, orientarea are în vedere folosirea economică a acestora
prin creşterea graduluiădeăutilizareăproductiv a materiilor prime noi, ca şi prin recuperarea resturilor
reutilizabile, recondi ionarea acestora şi reintroducerea lor în circuitul economic în forme variate.
Concomitent, a luat amploare cercetarea ştiin ifică orientată spre crearea de noi sortimente de
materii prime cu caracteristici tehnice şi de calitate superioare celor cunoscute, sortimente care asigură un
grad superior de prelucrare a resurselor materiale de bază, implicit o valorificare mai complexă.
Aşadar, înainte de declanşarea pe plan mondial a crizeiă economiceă şiă financiare, a penuriei de
materiiă primeă şiă energetice, în diverse ări, în primul rând în cele dezvoltate economic, se manifestă
preocuparea intensă în sensul valorificării maxime, eficiente a resurselor materiale şi energetice proprii.
Asemenea orientare se înscrie într-o concep ie de lungă durată cu implica ii favorabile în rezolvarea
problemelor care au în vedere asigurarea bazei materiale şi energetice necesare dezvoltării economice
proprii.
O cale deăac iune de "maxim ăimportan ", care este în tot mai mare măsură pusă în valoare, se
referă la "recuperareaăşiăreciclareaămaterialelorărefolosibile"; colectareaăşiăvalorificareaămaterialelor,ă
pieseloră şiă subansambleloră reutilizabile,ă într-oă form ă sauă alta,ă reprezint ă oă problem ă deă mareă
actualitate, căpătând astăzi dimensiuni impresionante în toate ările lumii. S-a creat o adevărată industrie a
recicl rii care este aşezată în rândul celor mai prospereăsectoareădeăactivitateăaleăproduc ieiămateriale.
Industria recuperării şi valorificării materialelor refolosibile îşi face tot mai sim ită prezen a în lumea
contemporană, care este în continuu preocupată de dezvoltarea economico-socială, de lupta împotriva
poluării atmosferice şi infestării mediilor naturale, de penuria de resurse materiale naturale clasice. În aceste
condi ii, recircularea resurselor materiale refolosibile se detaşează ca oădirec ieădeămareăeficacitateăşiă
utilitate pentru rezolvarea dezideratelor precizate mai sus, această ac iune reprezentând oăcaleăprincipal
de refacere a bazei de materii prime şi, totodată, o surs ă inepuizabil ă deă furnizareă aă materialelor
necesare fiecărei economii na ionale.
Această caracteristică este determinată de faptul că materiaă înă sineă nuă seă pierde,ă ciă doară seă
transform ă şiă c ă aceasta,ă subă oă form ă sauă alta,ă devineă util . Aşadar, marea majoritate a bunurilor
materiale, după ciclul lor de via ă, mai mare sau mai mic, servesc sub formă de fier vechi, maculatură,
cioburi, textile uzate etc., ca materii prime. În acelaşi context se încadrează şi diferite resturi care se ob in
din procesele de prelucrare şi care se folosesc în continuare prin recirculare. Schematic, ciclul materialelor
desprinse din natură se prezintă în figura 3.2.

77
 Figura 3.2

Orientarea spre recuperareaăşiărefolosireaăresurselorămaterialeăreutilizabile este sus inută de

aportul important al acestora în formarea bazei de materii prime. Astfel, oăton ădeăfierăvechi înlocuieşte
circa o tonă de fontă, care se ob ine din circa două tone de minereu şi o tonă de cărbune cocsificabil.
Iată, deci, că fierul vechi, resturile, capetele, ştraifurile, şpanul etc., rezultate în procesul tehnologic de
prelucrare a metalului, se pot folosi, cu cheltuieli mai mici, pentru înlocuirea materiilor prime clasice. De
asemenea, oăton ădeădeşeuriădeăcupru echivalează cu 500 tone minereuri tip Poiana Roşie.
Din deşeurileă deă cupru se pot ob ine, pe lângă materia primă nouă, şi sulfat de cupru (fără
con inut de plumb) folosibil pe scară largă la între inerea vi ei de vie cu eficacitate mare pentru
prevenirea îmbolnăvirii acestei culturi de extensie deosebită în România.
Efecteă economiceă şiă socialeă importante se înregistrează şi în domeniul maculaturii, care se
găseşte din belşug, practic în toate locurile, sub formă de căr i, ziare şi reviste vechi, hârtie de ambalaj,
caiete, dosare şi registre uzate etc. Astfel, oăton ădeămaculatur înlocuieşte o tonă de celuloză, din care
se poate fabrica hârtie pentru 1β.000 de ziare sau β.500 de caiete sau 400 cutii de ambalaj. Pentru a
fabrica oăton ădeăhârtie se taie 8 arbori maturi, care produc oxigen pentru 320 de oameni şi purific ă
24.000 mc. de aer. Anual se aruncă la coşul de hârtii peste 1.000 hectare de pădure şi aceasta când pe
pia a mondială această resursă este foarte scumpă. Din leşiile reziduale de la fabricile de hârtie - care

78
sunt de altfel şi substan e chimice poluante - se pot ob ine, prin neutralizare, mari cantită i de drojdie
furajeră, cu o concentra ie de 44% proteine.
Semnificativ este aportul resurselor materiale refolosibile la formarea bazei de materii prime
şi în cadrul altor ramuri industriale, sectoare de activitate. De exemplu, în industria sticlei, prin folosirea
unei tone de cioburi se renun ă la aprovizionarea şi prelucrarea a 650 kg nisip cuar os, 180 kg sodă
calcinată, 40 kg feldspat, 1β0 kg calcar, materiale pentru care se consumă energie în industria extractivă
şi în procesele electrolitice ale industriei chimice. În industria lemnului, materialele refolosibile care
pot fi reciclate asigură o "economie" de milioaneă metriă cubiădeă mas ă lemnoas ăpeăan. În industria
chimic , dintr-o tonă de resturi din polietilenă recuperată se pot fabrica 6000 mp folie netransparentă
sau γ000 de saci groşi pentru ambalaj; totodată, se renun ă la 950 kg produse injectate sau sintetizate
care necesitau prelucrarea a 7 tone de i ei. În industriaă uşoar , 5 tone de resturi textile recuperate
înlocuiesc 4 tone de fibre amestec tip bumbac pentru care ar fi necesare β tone bumbac, 1,γ tone
celofibră şi 0,7 tone fibre poliesterice.
Un aport important se ob ine prin recuperarea,ă recondi ionareaă şiă refolosireaă pieselor,ă
subansambleloră şiăaă reperelor ce rezultă la repararea sau la dezmembrarea utilajelor, maşinilor şi
instala iilor scoase sau propuse pentru scoatere din func iune. În acelaşi context se înscriu şi
recuper rileădeăanvelope pentru autovehicule, care, prin reşapare, îşi prelungesc durata de utilizare.
Prin reşaparea anvelopelor se reduce consumul de petrol de circa 5 ori comparativ cu o anvelopă
nouă, acestui efect asociindu-i-se şi altele la fel de importante. Sigur, forma de refolosire poate diferi
de la o ramură la alta, dacă avem în vedere că, în cazul unora, psihologia şi comportamentul
consumatorilor nu stimulează ideea (cum este cazul anvelopelor reşapate la care interesul pentru
folosire este diminuat; în această situa ie se alege varianta cea mai bună de reutilizare care poate fi,
de exemplu, de ob inere a unor substan e utile prin eventuale procese chimice etc.). În acelaşi timp,
se impune asigurarea unei calită i cel pu in asemănătoare produselor şi materialelor noi, realizarea
recondi ionării cu ajutorul unor tehnologii specifice de mare eficacitate şi utilitate practică.
Colectarea,ăprelucrareaă şiă valorificareaă materialeloră refolosibileă aduc însemnate economii de
resurse energetice, care se consumă în fazele necesare de ob inere şi prelucrare a materiei prime noi. De
exemplu, aşa cum rezultă şi din tabelul 3.2, la aluminiu, consumul energetic se reduce de β6 ori, dacă se
foloseşte aluminiul recuperat, fa ă de producerea aluminiului primar; în cazul cuprului, consumul scade de
peste 7 ori, al fierului vechi de aproape 3 ori, al magneziului de peste 4,8 ori, al titanului de 2,4 ori.
Economia de energie realizabilă în cazul folosirii materialelor refolosibile la ob inerea unor metale de bază,
fa ă de producerea lor din minereu, se prezintă în tabelul 3.2.

Tabelul 3.2
Necesar de energie pentru produc ie (kcal/kg) Economia de
când se utilizează: energie
(kcal/Kg)
materie primă nouă Materiale reciclate
Aluminiu 44,2 1,7 42,5
Cupru 11,6 1,5 10,1
Fier 3,7 1,4 2,3
Magneziu 7,8 1,6 7,2
Titan 108,5 45,1 63,4

79
 În momentul de fa ă, volumul resurselor materiale refolosibile, cu con inut bogat în substan e
utile, existent în economia noastră, nu este pus integral în valoare. inând seama de importan a acestor
resurse materiale reutilizabile pentru asigurarea bazei de materii prime, de situa iile conjuncturale
deosebite ale pie ei mondiale de materii prime noi, se impune reaşezarea concep iei privind utilizarea
lor.
Ponderea principală în totalul resurselor materiale recuperate astăzi în România o de in cele ce
provin din procesele de debitare, de prelucrare industrială şi piesele, subansamblele, reperele care rezultă
din repara ii, dezmembrări de maşini, utilaje şi instala ii scoase din func iune. Economia na ională
dispune de un poten ial mult mai mare de asemenea resurse metalice feroase şi neferoase, produse
chimice, materiale lemnoase, textile şi din piele, substan e reziduale agroalimentare, halde, iazuri de
decantare, nămoluri, pulberi, zguri şi alte reziduuri cu con inut de substan e utile, care în prezent sunt
par ial valorificate, resurse materiale aflate în resturile menajere din gospodăriile popula iei, în
reziduurile stradale, bunurile de consum casnic sau personale uzate, piese recuperabile de la maşini
scoase din uz, materiale rezultate din demolări etc. În cazul acestora o pondere importantă o de in
reziduurile menajere şi stradale. S-a apreciat că un metru cub de gunoi menajer, care cântăreşte în medie
340-γ60 kg, con ine între β5 - 65 kg de hârtie, 4-8 kg mase plastice, peste 5 kg metal, 17 kg textile,
aproximativ β40 kg resturi alimentare, cioburi de sticlă sau ceramică ş.a. La nivelul oraşelor ării se
acumulează milioane de tone pe an de deşeuri menajere şi stradale. Valorificarea acestora ar putea
asigura anual recuperarea a însemnate cantită i de hârtie şi combustibil conven ional care echivalează cu
economisirea a importante cantită i de lignit.
Oă surs ă important de resurse materiale refolosibile o constituie piesele de schimb,
subansamblele reutilizabile rezultate din dezmembrarea maşinilor, utilajelor, instala iilor, altor fonduri
fixe care se scot din func iune după expirarea duratei de serviciu normate, precum şi din efectuarea
lucrărilor de repara ii. În aceeaşi categorie se includ şi obiectele casnice electrice, mecanice etc. -
aparate de radio, televizoare, maşini de spălat, aparate electrice de bucătărie, maşini de călcat,
magnetofoane etc. Practic, aceasta înseamnă că fiecare maşină, instala ie, utilaj care urmează a fi casată
trebuie să parcurgă o serie de opera ii de dezmembrare, de descompunere selectivă, de triere şi analiză în
detaliu a stării de uzură a fiecărei componente, pentru a se determina, pe această cale, piesele şi
subansamblele care pot fi folosite direct sau prin recondi ionare, precum şi pe cele ce trebuie retopite. În
exploatare, piesele unui utilaj au un grad diferit de solicitare şi de uzură; în aceste condi ii, refolosirea
unor piese neuzate sau par ial afectate de uzură este nu numai posibilă, dar şi mai ieftină decât
confec ionarea altora noi. Această refolosire poate avea o influen ă pozitivă asupra reducerii cheltuielilor
materiale, pentru că aceste piese înglobează foarte pu ine materiale noi (la eventuala recondi ionare),
necesitând în măsură mai mare numai muncă vie pentru aducerea, prin prelucrări suplimentare, la
caracteristicile tehnice ini iale.
Posibilită ile de refolosire a pieselor de schimb rezultate din dezmembrări, dezafectări de
maşini, utilaje, instala ii uzate sunt multiple; de exemplu: dintr-un tractor U-650 folosit în agricultură,
se pot ob ine 1ββ de piese în greutate de 615 kg care pot fi refolosite direct sau după recondi ionare,
139 kg piese care pot fi utilizate pentru prelucrarea altor piese metalice, 2,6 tone diferite metale care
se trimit la retopit; prin materializarea ac iunii s-ar putea recupera astfel 42% din valoarea tractorului
nou. La alte utilaje propor ia de recuperare ar putea fi şi mai mare: de exemplu, la grape cu disc până
la 87%, la autocamioane circa 80%. Rezerve importante se manifestă şi în cazul pieselor complexe
care sunt fabricate din o eluri speciale, înalt aliate, pentru a căror ob inere sunt necesare unele
elemente de aliere din import (cum sunt, de pildă, pistoanele pentru motoare, cuzine ii, ro ile din ate
pentru cutiile de viteze ş.a.)
Semnifica ia economică a activit iiă deă colectare,ă recuperareă şiă reciclareă aă resurseloră
materiale refolosibile trebuie să stimuleze unită ile economice, ca şi pe oricare de inător, prin

80
schimbarea completă a mentalită ii asupra lucrurilor utile sau inutile, asupra a ceea ce trebuie păstrat sau
aruncat, asupra modului în care se conservă, transformă sau se valorifică bunurile materiale uzate fizic
sau moral.

3.4.2.ăModalit iădeăorganizareăşiăopera iiăspecificeăprocesuluiădeă

recuperareăşiăvalorificareăaă materialelor refolosibile

Activitateaădeărecuperareăşiăvalorificare nu este o simplă ac iune de colectare şi comercializare

a materialelor refolosibile la utilizatori; natura ei este foarte complex , incluzând probleme de
conducere, de coordonare, de organizare, de previziune-planificare-programare, de antrenare, de
contractare,ădeărealizare,ădeăurm rireăşiăcontrol al derulării unei asemenea ac iuni.
Activitatea concretă de recuperare şiăvalorificareăaăresurselorămaterialeăreutilizabile implică
un "proces tehnologic specific" care, în esen ă, cuprinde:

a. Identificarea,ă strângereaă (colectarea)ă şiă depozitarea tuturor cantită ilor de materiale

refolosibile, piese, organe de maşini, subansamble şi semifabricate ce rezultă din consum, din
procesele de produc ie industrială, de construc ii-montaj, de la lucrările de repara ii şi între inere,
din dezmembrări de maşini, utilaje şi instala ii, din activitatea agricolă şi silvică, din transporturi,
din activitatea de manipulare-depozitare, din comer , precum şi din gospodăria comunală, din
activitatea social-culturală, turism, sanitară, din gospodăriile popula iei, ca şi resursele materiale ce
se găsesc în depozite "uitate", părăsite, în exploatări abandonate, pe terenurile virane etc. Scopul
economic al acestor ac iuni se îmbină cu "obiectivul social", deăsalubrizareăgeneral ,ădeăigien ă
aăsolului,ăsubsoluluiăşiăatmosferei,ădeăîmpiedicareăşiădiminuareăaăac iuniiăunorăfactoriănociviă
înămediulăambiant;

b. Selectareaăşiăsortarea pieselor, organelor de maşini, semifabricatelor şi materialelor refolosibile

pe feluri, tipuri, forme şi dimensiuni, compozi ie, caracteristici fizico-chimice în vederea orientării
acestora pentru:
utilizarea ca atare, în forma ini ială, sau prină recondi ionare,ă reşapare,ă regenerare,ă
retopire etc., în unitatea economică în cadrul căreia se ob in;
vânzareaă caă atare,ă sauă prină prelucrare,ă recondi ionare,ă reşapare,ă regenerare,ă
retopire etc., altor unită i economice interesate;
vânzareaălaăîntreprinderileădeăcolectareăşiăvalorificareăaămaterialelorărefolosibile;

c. Preg tireaăprinăbalotare,ăbrichetare,ăm run ire,ăm cinare etc. a materialelor refolosibile care

nu pot fi utilizate ca atare sau prin recondi ionare de către întreprinderea la care s-au ob inut şi
livrareaă c treă ter iă utilizatori care le asigură o nouă prelucrare fie pentru a le aduce în starea
ini ială a materiei prime din care au rezultat (ca, de exemplu, fierul vechi pentru producerea
o elului), fie pentru realizarea altor produse (oasele şi furdalele de piele pentru clei, cojile de
semin e de floarea-soarelui şi ciocalăii de porumb pentru produc ia de furfurol).
În ceea ce priveşte forma de utilizare, precizăm faptul că folosireaăcaăatare,ăînăform ăini ial
(dacă este posibilă) prezintă o eficien ă economică de 6-7 ori mai mare fa ă de cea care implică, de
exemplu, opera ia de retopire. Ca urmare, alegerea formei de utilizare sau valorificare trebuie să fie
precedată de o analiză fundamentată a fiecărei categorii de material refolosibil, piesă, subansamblu,
reper recuperat; pe această bază, se vor stabili condi iileăreale în care poate fi folosită resursa recuperată,
opera iileă deă condi ionare pe care trebuie să le suporte, cheltuielile necesare pentru efectuare şi

81
eficien a economică care se ob ine. Un asemenea aspect se ridică cu deosebire pentru piesele şi organele
de maşini care în cea mai mare parte a lor pot fi folosite fără prelucrări sau cu mici recondi ionări.
Toate aceste opera ii necesită un volum de muncă important; de aceea, preocuparea unită ilor de
specialitate are în vedere să asigure desfăşurarea lor în condi ii de eficien ă economică sporită prin
aplicarea de măsuri tehnico-organizatorice care să înlesnească: realizarea unui nivel ridicat al
productivit iiă munciiă lucr toriloră dină acestă domeniu;ă mecanizareaă complex ă aă opera iiloră
amintite;ă dinamizareaă desf şur riiă opera iiloră deă colectareă şiă valorificareă aă materialeloră
refolosibile; reducerea cheltuielilor atrase de acest proces; conceperea de tehnologii noi, eficiente,
deă recuperareă şiă prelucrareă aă materialeloră reutilizabile,ă deă noiă utilaje,ă instala iiă cuă randamenteă
sporiteă înă desf şurareaă opera iiloră specifice;ă aplicareaă unuiă sistemă eficientă deă stimulareă aă
participan ilorălaăprocesăpeărela iaăsurs ădeăfurnizare-utilizator.
În România, o dată cu tranzi ia spre economia de pia ă, problemele legate de recuperareaă şiă
recircularea materialelor refolosibile au fost trecute pe un plan secundar, în bună măsură chiar
neglijate. Aceasta în condi iile în care s-a conturat, la un moment dat, o anumită concep ie de organizare
a desfăşurării activită ii de colectare şi reintroducere în circuitul economic a resurselor reutilizabile. În
acest sens, a fost înfiin ată o re ea de unită i specializate cărora li s-a asigurat şi o anumită dotare tehnică
specifică. Actualmente, asemenea unită i s-au reorganizat şi func ionează ca societă i comerciale cu un
asemenea obiect de activitate de bază, fiind denumite REMAT. Ele au un statut propriu de func ionare,
asigurându-li-se largă autonomie în contextul legilor 15 şi γ1 din 1990. Ca orice agent economic legal,
sunt persoane juridice, au cont în unită i bancare, ac ionează pentru dezvoltarea proprie, fiindu-le
permisă înfiin area sau desfiin area de filiale, centre de colectare- valorificare atât pe teritoriul ării, cât şi
în afara acesteia. Fiecare unitate de acest gen dispune de subunită i proprii de colectare, de pregătirea
materialelor refolosibile pentru comercializare. În frecvente situa ii, acestea colaborează cu eventuale
centre private pentru colectarea unor asemenea resurse, uneori chiar şi pentru prelucrarea-pregătirea
acestora în vederea distribu iei la unită i interesate în formarea bazei lor materiale şi pe seama
materialelor refolosibile.
În cadrul structurii organizatorice a Ministerului Industriilor s-a constituit “Comisia
Na ional ă deă reciclare” care are atribu ii în domeniul activit iiă deă recuperareă şiă reintroducereă înă
circuitul economic a materialelor refolosibile, acest organism asigură, în anumite limite, o coordonare
de specialitate, elaborarea de previziuni în acest domeniu, baza informativă privind surse de furnizare şi
posibilită ile de valorificare.
Pe linia organiz riiăşiădesf şur riiăactivit iiădeăacestăgen, semnificative sunt preocupările din
alte ări pentru găsirea celor mai potrivite sisteme organizatorice pentru industriaărecicl rii, creându-
se astfel organismeă şiă re eleă specificeă deă colectareă şiă valorificareă aă materialeloră refolosibile.
Ac iuneaă deă colectareă şiă valorificare a căpătat dimensiuni importante în ările industrializate, statul
intervenind direct pentru sprijinirea şi înlesnirea înfiin ării de "burseăaleădeşeurilorăindustriale", care
publică cantită ile şi structura ofertelor şi cererilor de deşeuri rezultate de la prelucrările industriale şi
stimulează procesul de consum şi de recuperare a unor asemenea resurse. În diferite ări sunt organizate
ateliereăsauăsec iiăsatelit pe lângă marile combinate şi întreprinderi, în profilul cărora intră prelucrarea
complexă a resurselor secundare rezultate din procesul de produc ie al combinatului respectiv, în
vederea realizării unei game variate de produse, pentru cei mai diferi i consumatori, cu o eficien ă
ridicată. În acest fel, s-a creat o adevărată "pia ăaădeşeurilor", care concurează, din punct de vedere al
pre urilor şi al cantită ilor oferite, societă ile importatoare de materii prime noi. Fiecare ară şi-a
organizat pe plan intern re eleă deă colectareă şiă repunereă înă circuitulă economică aă materialeloră şiă
produselor refolosibile. Astfel, în S.U.A., mai multe companii şi-au organizat re ele proprii de colectare
a produselor din profil, între care amintim pe "Aluminium Company of America (ALCOA)" cu câteva
mii de centre prin care se asigură recircularea anuală a peste β,5 miliarde cutii goale de aluminiu. În

82
Germania, func ionează o re ea de întreprinderi comerciale specializate care cumpără sau adună gratuit
de la întreprinderi, unită i de comer şi gospodării individuale materialele refolosibile ş.a.m.d.
Însemnătatea ce se acordă reciclării materialelor este ilustrată şi de faptul că, pe plan
interna ional, s-au organizat şi func ionează o serie de organisme, între care amintim:
Biroulăinterna ionalăpentruărecuperare, organism la care au aderat până în prezent β5 de ări ca
membre permanente şi 10 ări ca membre corespondente;
Comitetulă deă administrareă aă deşeurilor, organism creat în cadrul Comunită ii Economice
Europene cu scopul organizării activită ii de recuperare şi valorificare a deşeurilor pe ansamblul
Pie ei Comune.
Prin crearea unor asemenea organisme s-au asigurat condi ii pentru facilitarea schimbului de
informa ii, de documenta ii tehnice şi tehnologice de prelucrare şi valorificare a materialelor refolosibile.
Din cele prezentate se poate desprinde importan a care a căpătat-o azi activitatea de recuperare
şiăvalorificareăaămaterialelorăşiăpieselorărefolosibile, faptul că prin aceasta se asigură reintroducerea în
circuitul economic a importante resurse materiale reutilizabile, provenite din produc ie şi consum.
Func ionarea unit ilorăspecializateăînăcolectareaăşiăcomercializareaămaterialelorăşiăpieseloră
refolosibile necesită oă structur ă organizatoric specifică care cuprinde atât compartimente
func ionale, cât şi subunit iăproprii. Orientativ, structuraăorganizatoric se prezintă în figura 3.3.

Figura 3.3

Desfăşurarea normală a activit iiă deă colectareă şiă comercializareă aă resurseloră reutilizabile
presupune ca la nivelul unit iiăspecializate în acest sens să se contureze un sistemăcomplexădeărela ii
atât pe planul intern al acesteia, cât şi înăafaraăei. Schema de principiu a unui asemenea sistem de
rela ii se prezintă în figura 3.4.

83
 Figura 3.4
Rela iile pe planul intern al societă ii comerciale de tip REMAT se stabilesc între
compartimenteleă func ionale sau/şi între acestea şi subunit ileă deă colectare, sortare,ă preg tire
pentru comercializare. Asemenea rela ii sunt de colaborare sau, după caz, de decizie-subordonare.
Cele de colaborare ac ionează pe orizontală, iar cele de decizie-subordonare, pe verticală. În afara
întreprinderii, rela iile se stabilesc, în principal cu:
de in toriiă deă resurseă refolosibile (persoane juridice şi fizice) care au ca scop colectarea, prin
cumpărare sau preluare gratuită a acestora, stabilirea condi iilor de preluare, transport şi de plată;
firmeleăinteresateăînăcump rareaădeăresurseămaterialeărefolosibile pentru stabilirea condi iilor
de furnizare, de pre , de transport, de achitare a contravalorii celor livrate, de comercializare în
general pe pia a internă sau externă;
unit iă bancareă şiă subunit iă aleă acestora pentru înlesnirea decontărilor financiare privind
vânzarea-cumpărarea de materiale refolosibile, acordarea de credite pentru cumpărarea de
asemenea resurse sau efectuarea unor investi ii ş.a.;
unit iă deă transport pentru închirierea de mijloace de transport sau presta ia unor servicii de
transport;
burseleă deă m rfuri pentru informare privind evolu ia pie ei resurselor materiale, în general, a
celor reutilizabile, în special, evolu ia pre urilor la asemenea resurse, situa ia ofertelor de vânzare,
respectiv de cumpărare, înlesnirea comercializării lor;
reprezentan e (sau reprezentan i) comerciale,ă agen i,ă achizitoriă independen i, în scopul
depistării de poten iali cumpărători, după caz, vânzători de resurse refolosibile pe pia a internă şi
interna ională, informării generale asupra segmentelor de pia ă pe care ac ionează ş.a.;
unit iă similare în scopul colaborării pentru comercializarea de resurse reutilizabile pe pie ele
penetrate;
instituteă sauă unit iă deă cercetareă ştiin ific pentru elaborarea de studii care au în vedere
îmbunătă irea activită ii de colectare, de transport, depozitare şi pregătire a resurselor reutilizabile
în vederea comercializării în condi ii eficiente de distribu ie ş.a.
Datorită importan ei resurselor reutilizabile în refacerea bazei materiale şi cu echipamente
tehnice, a efectelor economice favorabile care le sunt specifice, a volumului foarte mare şi structurii
extinse de asemenea resurse, a greută ii în asigurarea la pre uri accesibile a materialelor şi pieselor de

84
schimb noi, în etapa actuală a crescut interesul diferi ilor întreprinzători pentru înfiin area de firme
particulare cu profilul de activitate orientat preponderent pe comercializarea de asemenea resurse.

Întrebări

1. Defini i norma de consum şi prin compara ie consumul specific efectiv.

2. Care sunt elementele componente ale normei de consum şi cum se definesc acestea?
3. Care sunt criteriile de clasificare a normelor de consum?
4. Caracteriza i metodele de determinare a normelor de consum.
5. Care sunt func iile-obiectiv în cazul problemelor de croire?
6. Prezenta i modalitateaă concret ă deă calculă ală influen eiă reduceriiă normeloră deă consumă
asupraă volumuluiă deă produc ie,ă vitezeiă deă rota ieă aă activeloră circulante (aferente
materialelor), productivit iiămuncii şi costuluiădeăproduc ie.
7. Exemplifica i efectele economice concrete ale recuper riiă şiă refolosiriiă materialeloră
reutilizabile care justifică punereaăînăvaloare a unor asemenea resurse.
8. Care sunt opera iile componente ale procesului tehnologic specfic colectării şi valorificării
resurselor materiale refolosibile?
9. Care sunt, în general, componentele structurii organizatorice specifice unit iloră deă
recuperare-colectareăşiăvalorificare a resurselor materiale refolosibile?
10. Prefigura i schema de principiuă aă sistemuluiă deă rela ii specific unită ilor de recuperare şi
valorificare a resurselor materiale reutilizabile (pe plan intern şi în afara lor).

Teste-grilă

1. La optimizarea problemelor de croire se au în vedere următoarele „func ii-scop” (obiectiv):

a) maximizarea numărului de repere distincte care se croiesc dintr-un suport;
b) minimizarea numărului de opera ii de debitare;
c) minimizarea restului total, care rezultă de la croire-debitare;
d) ob inerea mai multor tipuri de repere din acelaşi suport pentru croire;
e) maximizarea productivită ii muncii lucrătorilor antrena i la opera ia de croire.
Preciza i textul considerat neadev rat.

2. La optimizarea problemelor de croire se au în vedere următoarele „func ii-scop” (obiectiv):

a) minimizarea restului total care cade de la croire;
b) minimizarea numărului de opera ii de debitare;
c) maximizarea productivită ii muncii lucrătorilor antrena i la opera ia de croire;

85
 d) maximizarea numărului de planuri distincte de croire pentru fiecare lot de materiale;
e) maximizarea numărului de repere distincte care se croiesc dintr-un suport.
Preciza i textul considerat neadev rat.

3. Desfăşurarea înă condi iiă deă eficien ă economic ă sporit a activit iiă deă recuperareă şiă
recirculare a resurselor reutilizabile, se asigură prin aplicarea de m suriă tehnico-
organizatorice care să înlesnească:
a) realizarea unui nivel ridicat al productivită ii muncii lucrătorilor din acest domeniu;
b) mecanizarea complexă a opera iilor respective;
c) reducerea cheltuielilor atrase de procesul de recuperare şi recirculare a resurselor
reutilizabile;
d) acordarea unei aten ii sporite tehnologiilor, utilajelor şi dispozitivelor clasice utilizate în
realizarea unui asemenea proces;
e) aplicarea unui sistem eficient de stimulare a participan ilor la acest proces pe rela ia sursă de
furnizare-utilizator.
Preciza i textul considerat neadev rat.

4. Se cunosc următoarele date:

 pondereaăcheltuielilorămaterialeăînăcostulădeăproduc ie este de 60%;
 procentul de reducere estimat pentru perioada următoare este de 6% (ca rezultat al unor
măsuri tehnico-organizatorice prevăzute pentru aplicare).
Pe această bază:
Procentul de Procentul de reducere a celorlalte cheltuieli (cu ponderea de
reducere a costului 40%) care ar permite ob inerea aceluiaşi efect asupra costului
deăproduc ie este deăproduc ie (generat de reducerea cheltuielilor materiale) este
de: de:
a) 4,4% 9%
b) 3,6% 9%
c) 6,3% 15,75%
d) 7,4% 9%
e) 3,6% 11,11%

R spunsuriăcorecte

1 2 3 4
d d d b

86
Aplicaţii practice rezolvate

1. Pentru a calcula consecin eleăeconomiceăfavorabile, determinate de aplicareaăunorăm suriă

tehnico-organizatorice, care au în vedere folosireaă maiă economic a resurselor materiale, o
întreprindere de produc ie industrială dispune de următoarele date:
a) Volumulădeăproduc ie prevăzut pentru fabrica ie la produsul A este stabilit la 15.000 buc.
(nivel maxim care nu poate fi dep şit - vânzarea produsului în cantitate mai mare nu este
previzibilă, deci reprezintă un risc foarte mare).
Norma de consum de resursă materială m1 este stabilită, prin documenta ia tehnico-economică
de execu ie a produsului A, la 15 kg/buc.
Pe baza unor m suriă tehnico-organizatorice prevăzute pentru aplicare se estimează
reducerea normei de consum cu 10%.
b) Cantitateaă maxim ă de materie primă m2 care poate fi asigurată cu bugetul de
aprovizionare aprobat este de 1000 tone, resursă prevăzută pentru fabrica ia produsului P; norma
de consum precizată în documenta ia tehnico-economică de execu ie a acestui produs este de 215
kg/buc. Prin măsuri tehnico-organizatorice se estimează reducerea normei de consum cu 17%.
c) Alături de elementele precizate la punctul b, se mai are în vedere şi faptul că reducerea
normei de consum determină în acelaşi timp şi micşorareaă timpuluiă unitară deă prelucrareă aă
produsului de 15 ore/buc, cu un procent de 10% (ca un efect suplimentar al măsurilor prevăzute
pentru aplicare).
Pe baza elementelor de mai sus se cere:
a) economiaăfizic de materie primă realizabilă;
 procentul de reprezentare al acesteia fa ă de necesarul pentru consum ini ial;
b) procentulă deă creştereă ală produc iei ce poate fi ob inută suplimentar prin reducerea
normei de consum;
 raportul în care se află procentul deă creştere ală produc iei cu cel de reducere al
normei de consum;
c) creştereaăabsolut şi procentual a productivit iiămuncii (pe baza combina iei datelor
de la punctele b şi c – aşa cum s-a specificat mai sus).
Rezolvare
a) Economiaăfizic de materie primă (ΔN) este de 22.500 kg şi se stabileşte cu ajutorul rela iei:
ΔN ţ Q x ΔNc = Q x (Nc x 10%) = 15.000 x (15 x 10%) = 22.500 kg
în care:
Q = volumul produc iei de fabricat;
Nc = norma de consum pe unitate de produs finit (kg/buc);

87
 ΔNc = reducerea absolută a normei de consum calculată în func ie de procentul de
reducere (de 10%) aplicat la nivelul ini ial al normei de consum (N c)

Procentul de reprezentare a economiei fizice de materie primă fa ă de necesarul pentru

consum (Npl) este de 10%:

Q  ΔNc
 100   100  10%
22.500
Npl 225.000

Concluzia este că efortul pentru acest sensă deă ac iune (specific punctului a) este direct
propor ional cu efectul depus pentru reducerea normei de consum. Deci ac iunea este
stimulatoare pentru factorii de conducere ai întreprinderilor, pentru cei tehnici implica i în
activitatea productivă în a ac iona prin măsuri tehnico-organizatorice care să conducă la folosirea
maiăeconomic a resurselor materiale şi a folosi astfel cu eficien ăsporit bugetele de aprovizionare
pentru fiecare perioadă de gestiune definită.
b) Produc iaă (QP0) care se poate ob ine din cantitatea de resursă materială (Mpl) ce poate fi
asigurată cu bugetul de aprovizionare aprobat în condi iile tehnice ini iale este de 4.651 buc. produs
P, calculată cu ajutorul rela iei:

Q P0    4.651 buc.
Mpl 1.000.000
Nc 215

Produc iaă (QP1) care se poate ob ine, după reducerea normei de consum cu 17%, este de
5.604 buc. produs P, calculată cu ajutorul rela iei:

QP1     5.604 buc. produs P

Mpl 1.000.000 1.000.000
Nc  Nc 215  (215  17%) 178,45

Procentulă deă creştereă ală produc ieiă (PriQ) care se poate ob ine suplimentar, ca urmare a
reducerii normei de consum, este de 20,49%, astfel:

Pr iQ   100  100   100  100  20,49%

QP1 5.604
QP0 4.651

Concluzia arată că efectul care se ob ine pentru sensulăbădeăac iune este mai mare (creşterea
produc iei fiind de β0,49%), fa ă de efortul depus pentru reducerea normei de consum, cu doar
17%. Deci ac iunea, în acest caz, este mai stimulatoare pentru aplicarea de m suri care să conducă
la folosireaămaiăeconomic a resurselor materiale în general, în activitatea de produc ie în special.

c) Timpul de prelucrare total (T0) necesar a fi depus pentru ob inerea produc ieiă QP0
specifică situa ieiăanterioare reducerii timpului unitar de prelucrare tuP0 (considerat ini ial) este
de 69765 ore.

T0  QP0  tuP0  4.651buc  15 h / buc  69.765 ore

88
 Timpul de prelucrare total (T1) necesar pentru ob inerea produc iei QP1 după reducerea
timpului unitar de prelucrare cu 10% este de 75654 ore:

 
T1  QP1  tuP1  QP1  tuP0  1  K   5.604  15  1  0,1  75.654 ore

în care K reprezintă procentul de reducere a timpuluiăunitarădeăprelucrareăini ial (tuP0), care în

rela ia de mai sus a fost transformat în coeficient.
În aceste condi ii:
Productivitatea muncii, înainte de reducerea timpului unitar de prelucrare, este de 0,067
produse/or :

Wq / h   0,067 produse / oră

4.651 buc.
69.765 ore

sau de 15 ore/produs:

Wh / q   15 ore / produs
69.765
4.651 buc.

iar, după reducerea timpului unitar de prelucrare, de:

 0,074ăproduse/or :

Wq / h   0,074 produse / oră

5.604 buc.
75.654 ore
sau, de 13,5 ore/produs:

Wh / q   13,5 ore / produs

75.654 ore
5.604 buc.

În context, creştereaăabsolut ăaăproductivit iiămuncii este de:

 0,007ăproduse/or :

ΔWq / h  Wq / h0  0,074  0,067  0,007 produse / oră

iar, creştereaăprocentual de 10,48%:

Wq / h
%Wq / h   100   100  10,48%
0,007
Wq / h0 0,067

În concluzie, şi această influen reprezintă, alături de cele prezentate mai sus, baz ă
justificativ pentru impulsionarea factoruluiă tehnică deă concep ie-proiectareă şiă deă produc ie în
folosirea cu maxim ăeconomicitate a resurselor materiale şi energetice în general.

89
 Semnificativ de arătat este faptul că influen aă asupraă productivit iiă muncii are loc numai
când reducerea normelor de consum de resurse materiale conduce şi la diminuarea timpului
unitar de prelucrare a produselor.

β. În acelaşi scop, de stabilire a consecin elorăeconomiceăfavorabile determinate de reducerea

normelor de consum de resurse materiale, ca şi a influen eiă ac iunii asupra indicatorilor care
exprimă necesit ileădeăconsumăaleăîntreprinderii de produc ie, presupunem următoarele date:
 ponderea cheltuielilor materiale în costulăproduc iei unei întreprinderi este de 70%; prin
aplicarea de măsuri tehnice se estimează reducerea normelor de consum şi prin aceasta
diminuarea cheltuielilor materiale cu 8%;
 structura produc iei cuprinde fabrica ia produselor A, B şi C în cantit ileă şi condi iileă
tehnice precizate în tabelul 1:

Tabelul 1

PRODUSUL NORMA DE CONSUM

CANTITATEA (buc.)
(kg/buc.)
A 7.000 17
B 10.000 15
C 15.000 12

Procentele de reducere a normelor de consum, în ordinea produselor, sunt de: 8%,ă 7%ă şiă
5%.
Materia primă se asigură lunar. Devierea medie a intervalelor efective între aprovizionările
succesive a fost de 15 zile.
Pe baza acestor elemente se cere:
a) influen a reducerii cheltuielilor materiale asupra costului de produc ie;
b) procentul de reducere necesar pentru ob inerea aceluiaşi efect de la punctul 1 dar pe seama
celorlalte cheltuieli (a căror pondere este de γ0% în costul de produc ie);
c) influen a reducerii normelor de consum asupra vitezei de rota ie a activelor circulante
aferente materiilor prime şi materialelor.

Rezolvare:
a) Costulă deă produc ie se reduce, ca urmare a diminuării cheltuielilor materiale, cu 5,6%,
procent calculat cu ajutorul rela iei:

   70  8
K   5,6%
100 100
în care:
K = procentul de reducere a costului de produc ie (5,6%);
α = procentul de reprezentare a cheltuielilor materiale în costul de produc ie (70%);
= procentul de reducere a cheltuielilor materiale (8%).

90
 b) Ob inerea procentului de reducereă aă costuluiă deă produc ie de 5,6% pe seama celorlalte
cheltuieli cu ponderea de γ0% în costul de produc ie, presupune diminuarea acestora cu 18,66% -
procent calculat cu ajutorul rela iei:

  100   100  18,66%

K 5,6
 30

în care σ reprezintă procentul de reducere a cheltuielilor cu ponderea de γ0% în costul de produc ie

(simbolizate cu ).
Concluzia este că, pentru a ob ine acelaşi efect de reducere a costului de produc ie cu 5,6%
(realizat prin diminuarea cheltuielilor materiale cu 8%), dar pe seama celorlalte cheltuieli, a căror
pondere este de 30%, este necesar un efort mult mai mare concretizat într-un procent de 18,66%.
Dacă avem în vedere că în structura acestor cheltuieli un loc important revin celor cu salariile, o
asemenea reducere este greu de realizat pentru că ar putea fi afectat elementul motiva ional al muncii.
Mai mult, situa ia ar putea determina ac iuni sindicale, conflicte sociale etc.
c) Pentru exprimarea influen ei reducerii normelor de consum asupra vitezei de rota ie sunt

necesare următoarele etape de ac iune:

c.1.) calculul necesarului pentru consum (Npl) înainte de reducerea normelor de consum, care
în acest exemplu este de 449000 kg:

Npl   Qi  Nci  (7.000  17)  (10.000  15)  (15.000  12)  449.000 kg

c.2.) calculul consumului mediu zilnic (cmz) care este de 1.247 kg/zi:

cmz    1.247 kg / zi
Npl 449.000
360 360

c.3.) calculul stocului curent (Scr), acesta fiind de 37.410 kg:

Scr  I  cmz  30  1.247  37.410 kg

în care I reprezintă intervalulămediuăîntreăaprovizion rile succesive.

c.4.) calculul stoculuiădeăsiguran (Ss), acesta fiind de 18.705 kg:

S s  D  cmz  1.247  15  18.705 kg

în care D reprezintă devierea medie a intervalelor efective între aprovizionările succesive şi

media lor.

c.5.) calculul stoculuiădeăproduc ieămediu ( S p ), acesta fiind de 37.410 kg:

91
 Sp  Scr  Ss  37.410  18.705  37.410 kg

c.6.) calculul vitezeiădeărota ie:

 în zile vrz este de 30:

Sp  360 37.410  360

v rz    29,99 zile  30 zile
Npl 449.000

 în număr de rota ii NR este de 12:

NR    12 rotaţii
360 360
v rz 30

În continuare, se succed aceleaşi etape de lucru, folosind însă normele de consum reduse cu
procentele specificate în datele ini iale de calcul.
Noile norme de consum sunt de: 15,64 kg/buc.; 13,95 kg/buc. şi 11,4 kg/buc., calculate
astfel:

Nc1 / A  Nc / A  Nc / A  8%  15,64 kg / buc.

Nc1 / B  Nc / B  Nc / B  7%  13,95 kg / buc.

Nc1 / C  Nc / C  Nc / C  5%  11,4 kg / buc.

Aşadar,
c'.1.) Necesarul de consum (Npl1) este de 419.980 kg:

Npl1  (7.000  15,64)  (10.000  13,95)  (15.000  11,4)  419.980 kg

c'.2.) Consumul mediu zilnic (cmz1) este de 1.167 kg/zi:

cmz 1    1.167 kg / zi
Npl1 419.980
360 360

c'.3.) Stocul curent (Scr1) este de 35.010 kg:

Scr1  I  cmz 1  30  1.167  35.010 kg

c'.4.) Stoculădeăsiguran (Ss1) este de 17.505 kg:

Ss1    cmz 1  15  1.167  17.505 kg

c'.5.) Stoculădeăproduc ieămediu ( S p1 ) este de 35.010 kg:

92
 Sp1  Scr1  Ss1  17.505  17.505  35.010 kg

c'.6.) Vitezaădeărota ie:

 în zile (vrz1) este de 28,07 zile:

Sp1  360 35.010  360

v rz1    28,07 zile
449.000 * 449.000 *

 în număr de rota ii (NR1) este de 1β,8γ rota ii:

NR1    12,83 rotaţii

360 360
v rz1 28,07

*) Pentru a exprima influen aăreduceriiănormelorădeăconsum asupra vitezeiădeărota ieăaăactiveloră

circulante aferente materiilor prime şi materialelor, seă men ine ca baz ă deă calcul (numitor)
necesarul pentru consum calculat înainte de reducere (în cazul de fa ă, de 449.000 kg).
În concluzie, vitezaădeă rota ie s-a accelerat, durataăuneiă rota ii (vrz) scăzând de la 30
la 38,07 zile, deci cu 1,93 zile, iar num rulădeărota ii (NR) a crescut de la 12 la 12,83ărota ii,
deci cu 0,83ărota ii.

Aplicaţii practice de rezolvat

1.
a) volumulădeăproduc ie prevăzut pentru fabrica ie ţ γ0.000 buc. (nivel maxim care deci nu
poate fi depăşit, vânzarea produsului nefiind previzibilă);
 norma de consum = 10 kg/buc.;

 procentăreducereănorm ădeăconsum = 8%;

b) cantitatea* de materie primă ce poate fi asigurată cu bugetul de aprovizionare aprobat este
de 2.000 tone, fiind prevăzută pentru ob inerea produsului A* în condi iile unei norme de
consum de 315 kg/buc.;
 procentul de reducere al normei de consum = 15%.
c) elementele de la punctul b, la care se mai au în vedere:
 timpul unitar de prelucrare = 15 ore/buc.;
 procentul de reducere a timpului unitar de prelucrare = 10%.
Se cere:
d) economia fizic de materie primă realizabilă;
 procentul de reprezentare al acesteia fa ă de necesarul pentru consum;
e) procentulă deă creştereă ală produc iei ce poate fi ob inută prin reducerea normei de
consum; raportul în care se află acesta cu cel de reducere al normei de consum;

Vânzarea produsului este previzibilă indiferent de cantitatea în care se fabrică.

*

93
 f) creştereaăabsolut şi procentual a productivit iiămuncii.
2.
a) ponderea cheltuielilor materiale în costul de produc ie este de 60%;
 procentul de reducere a cheltuielilor materiale este de 8%;
b) structura produc iei cuprinde fabrica ia produselor A, B şi C în condi iile:

PRODUSUL CANTITATEA NORMA DE CONSUM

A 7.000 buc. 20 kg/buc.
B 10.000 buc. 10 kg/buc.
C 15.000 buc. 15 kg/buc.
 materia primă se asigură lunar;
 devierea medie a intervalelor efective între aprovizionările succesive este de 20 zile;
 procente de reducere a normelor de consum: 8%, 7% şi 5% în ordinea produselor.

Se cere:
 influen a reducerii cheltuielilor materiale asupra costuluiădeăproduc ie;
 reducerea necesară pentru ob inerea aceluiaşiă efect de mai sus pe seama celorlalte
cheltuieli;
 influen a reducerii normelor de consum asupra vitezeiădeărota ie;
 necesarul total de consum;
 stocul de produc ie pe niveluri şi modalită i de exprimare;
 nivelul de comandă.
Reprezent riăgraficeădeădinamic .
Bibliografie:
1. Gh Băşanu, Managementul Aprovizionării şi Desfacerii – edi ia a
M. Pricop. treia, Editura Economică, β004, pg β10-217; 230-
234; 245-262.
β. Gh. Băşanu, Organizarea raţională a activităţilor de depozitare a
M. Pârjol. resurselor materiale şi de recuperare a celor
reutilizabile, Oficiul de Informare Documentară pentru
Aprovizionarea Tehnico-Materială, OID-MAGF,
Bucureşti, 1988.
γ. Gh. Băşanu, Normarea tehnică a consumurilor şi a stocurilor de
M. Pârjol. materiale, OID-MAGF, Bucureşti, 1985.

94
 Capitolul 4

PLANULăŞIăPROGRAMELEăDEăAPROVIZIONAREăALE UNIT ILORă

ECONOMICE:

4.1.ăNomenclatorulădeămaterialeăşiăechipamenteătehnice;
4.2.ăStructuraămaterial ăaăplanuluiăşiăaăprogramelorăde aprovizionare ale
unit ilorăeconomice;
4.3.ăCon inutulăplanuluiăşiăalăprogramelorădeăaprovizionareăaăunit iloră
economice; calculul indicatorilor specifici.

Întreb ri
Testeăgril
Aplica iiăpractice:
- rezolvate.
- de rezolvat.
Bibliografie.

OBIECTIVE

Prin acest capitol se urmăresc mai multe obiective:

- cunoaşterea rolului şi con inutului, ca şi a modului de elaborare a nomenclatorului
de materiale şi echipamente tehnice;
- înşusirea criteriilor e grupare a resurselor materiale necesare unită ilor economice
care formează structura materială a planurilor şi programelor de aprovizionare;
- cunoaşterea obiectivelor care se au în vedere la elaborarea planurilor şi
propunerilor de aprovizionare, ca şi a modalită ilor de îndeplinire a acestora;
- însuşirea metodologiei de elaborare şi fundamentare a planurilor şi programelor de
aprovizionare;
- cunoaşterea metodelor de calcul al necesită ilor de consum ale unită ilor
economice de produc ie, ca şi modalită ilor concrete de aplicare a lor.

95
 Capitolul 4

PLANULăŞIăPROGRAMELEăDEăAPROVIZIONAREăA
UNIT ILORăECONOMICE

4.1.ăNomenclatorulădeămaterialeăşiăechipamenteătehnice
În vederea realizării activită ii economice, a obiectivelor propuse, unită ile din industrie,
construc ii şi transporturi trebuie să îşi asigure, în fiecare perioadă de gestiune, baza materială şi de
echipamente tehnice a cărei structură este, de regulă, extrem de extinsă. Din această cauză,
prelucrarea manuală a datelor pentru elaborarea programelor de aprovizionare, eviden a exigentă a
mişcării materialelor, a stocurilor etc., este greoaie, necesită un volum de muncă mare şi nu asigură
operativitate la un grad de reac ie care să permită ac iune în "timp util" pentru luarea deciziilor şi
măsurilor care se impun, după caz.
În sistemele computerizate de planificare a cererilor de materiale, un rol important revine
"nomenclatoruluiă deă materialeă şiă echipamenteă tehnice". Acesta reprezintă o list ă (catalog)ă
centralizatoare a tuturor resurselor materiale, pieselor de schimb, subansamble, alte repere
necesareă unit iiă economice,ă ordonateă dup ă anumiteă criterii,ă definiteă prină toateă caracteristicileă
fizico-chimice, dimensional-configurativeă şiă deă calitate,ă prină careă seă asigur ă individualizareaă
distinct ă aă fiec ruiă articol. Totodată, în cadrul nomenclatorului se mai precizează, pentru fiecare
articol component, sursele de furnizare cunoscute, pre urileă deă ofert , după caz, şi condi iileă deă
livrare-furnizare care sunt specificate în oferte. Pe baza acestui nomenclator se elaborează "fişierulă
de materialeăşiădeăechipamenteătehnice" care va fi actualizat ori de câte ori este nevoie pentru lucrările
de prelucrare automată a datelor de genul: elaborareă deă planuriă strategiceă şiă programeă deă
aprovizionare,ă stabilireaă cantit iloră economiceă deă comandat,ă studiereaă şiă alegereaă furnizorilor,ă
alegereaăsubstituen ilor etc.
În elaborarea nomenclatoruluiă generală deă materiale,ă produseă şiă echipamenteă tehnice sunt
antrenate toate compartimentele şi subunită ile întreprinderii în scopul identificării reale a tuturor
resurselor necesare pentru fiecare perioadă de gestiune; totodată, se foloseşte o documenta ie largă de
informare care să eviden ieze elementele şi caracteristicile care prezintă interes pentru a fi precizate în
cadrul nomenclatorului: purt toriiă deă informa ii existen iă înă unitateaă economic care eviden iază
clar şi complet resursele folosite curent în cadrul acesteia (re ete de fabrica ie, listele cu cereri de
materiale emise de sec ii, ateliere etc., fişe de magazie ş.a.), cataloage de STAS-uri, cataloage
comerciale, oferte ale furnizorilor, prospecte, pliante etc. Pe această bază se defineşte în detaliu, până
la ultimul element de individualizare, fiecare "articol". De fapt, toate elementele de caracterizare permit
întocmirea unei "cartele informative" (un exemplu în tabelul 4.1.), sugestive pentru fiecare material,
care să asigure informarea factorului de decizie şi a celui de aprovizionare, în scopul identificării şi
formulării cererilor de resurse materiale, ca şi în asigurarea acestora. Datele din nomenclator asigură
vehicularea şi comunicarea informa iei tehnico-economice într-un "limbaj comun" între utilizatorii din
unitatea economică şi în rela iile cu furnizorii resurselor prevăzute pentru aprovizionare.

96
 Tabelul 4.1
Nr.......... Fişier M
CARTELA MATERIALULUI
____________________________
1. Denumire ___________________ u /m ______________ pre _________
2. Calitate, dimensiuni, format _______________________________________
3. Alte caracteristici _______________________________________________
4. STAS, norma internă, caiet de sarcini, proiect ________________________
5. ______________________________________________________________
Nr. crt. FURNIZORI ADRES FIŞIER F nr.
A

______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
6. Condi ii de livrare - ambalare ___________________
ce se solicită - transport __________________
- etichetare, marcare __________
- recep ie ___________________
- alte condi ii ________________

7. Lotul optim de livrare ____________________________________________

8. Consumul (zilnic, trimestrial, anual) ________________________________
9. Stocul curent (zile, cantită i) ___________
siguran ă (zile, cantită i) ________
1 Produsele la care se consumă _____________________________________
0.
Nr. Denumirea Fişier
crt. produselor P. nr.
_______________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
1 Materiale înlocuitoare
1.
Nr. crt. Denumirea materialelor Fişier M. nr. Fişier P. nr.

În elaborarea nomenclatorului se succed două etape. Primaăetap este cea de preg tireăaăac iunii
şi constă în strângerea purt torilorădeăinforma ii (cataloage comerciale, STAS-uri, liste cu norme de
consum,ă caieteă deă sarciniă ş.a.) din care se vor colecta datele necesare definirii con inutului viitorului
nomenclator, ca şi în stabilirea formei de prezentare a acestui instrument. Aădouaăetap are în vedere
elaborarea propriu-zis care presupune parcurgerea următoarelor momente de lucru:

97
 1. Întocmirea listei centralizatoare a tuturor resurselor materiale şi produselor poten ial necesare
întreprinderii, fiecărui articol precizându-i-se denumirea (tehnico-constructivă, dimensional-
configurativă şi de calitate) oficială, nominalizată în cadrul purtătorilor de informa ii
(documenta iei) recunoscu i atât pe planul intern al unită ii, cât şi în afara ei, după caz; denumirea
reală, generală sau detaliată, a fiecărui articol prezintă importan ă deosebită atât pentru clasificarea
şi codificarea ulterioară, cât şi pentru comunicarea în limbaj comun între utilizatorii interni şi
externi.
2. Restructurareaăşiărearanjareaăarticolelor (materii prime, materiale, piese de schimb etc.) pe
grupe, subgrupe, feluri, tipuri şi alte subdiviziuni şi stabilirea astfel a locului real pe care
trebuie să-l ocupe fiecare dintre ele în nomenclatorul de aprovizionat. Această ac iune este
deosebit de complexă, prezintă un apreciabil grad de tehnicitate şi de complexitate, necesită un
volum de muncă important; se realizează prin mai multe "itera iiă succesive" de grupare şi
regrupare. Opera ia prezintă mare importan ă întrucât ea intră într-un raport de condi ionare
reciprocă cu sistemul de codificare ales; pe baza acestei stricte corela ii se asigură premisele
necesare utilizării tehnicii electronice de calcul în activitatea de culegere, prelucrare, transmitere şi
înmagazinare-stocare a datelor şi informa iilor referitoare la resursele materiale şi echipamentele
tehnice aprovizionate de întreprindere şi care au format obiectul consumului.
Regulile şi criteriile folosite în clasificarea şi gruparea resurselor din nomenclator trebuie să
asigure eviden ierea apartenen ei fiecărui articol la grupa, subgrupa din care face parte, stabilirea
ierarhiei tehnologice în utilizare (arborele produsului) ş.a. De regulă, diferen ierea resurselor se
prezintă pe grade diferite de detaliere, în func ie de interesele utilizatorului, de nivelul ierarhic căruia i se
adresează informa ia, de scopul şi destina ia de utilizare a informa iei (calculul costului de produc ie,
stabilirea normelor de consumuri specifice, fundamentarea cererilor de materiale, raportări statistice
etc.). De exemplu, pentru elaborarea specifica iiloră deă materiale şi emiterea comenzilor de
aprovizionare se utilizează o clasificare cu grad maxim de detaliere; pentru raportări statistice, care
comportă un anumit grad de agregare, se foloseşte o clasificare mai general . Ca subdiviziuni de
clasificare a resurselor materiale se folosesc în general: grupa, subgrupa, familia, clasa, tipul,
sortimentul, dimensiunea, marca (calitatea).
Principalul "criteriu de clasificare" este cel al naturii resurselor materiale, produselor sau
echipamentelor tehnice; după acest criteriu se disting: grupa metalelor feroase, a celor neferoase, a
materialeloră şiă produseloră dină lemn,ă aă produselor petroliere, a componentelor electronice ş.a.
Fiecare grupă se subdivide pe subgrupe, familii, clase etc. după STAS-uri, norme tehnice, caiete de
sarcini, alte documenta ii.
3. Codificarea (indexarea) materialelor, pieselor de schimb, a altor repereăincluseăînăcadrulă
nomenclatorului;ă"codificarea"ăreprezint ăac iuneaăprinăcare,ăfolosindăunăanumităsistemădeă
indexare,ă seă atribuieă fiec ruiă articolă ună simbol,ă înă scopulă substituiriiă denumiriiă acestuia;
astfel se asigură fiecărei resurse o formă mai scurtă de prezentare, care permite identificarea
operativă a pozi iei ce o ocupă în nomenclator. "Codurile", împreună cu denumirile stabilite pe
fiecare articol, servescă laă înregistrarea,ă colectareaă şiă prelucrarea,ă prezentareaă şiă analizaă
informa ieiă economice; ele se înscriu pe documentele care circulă în cadrul rela iilor ce se
stabilesc între compartimentele şi subunită ile întreprinderii, sau cu furnizorii. Prin cod se asigură:
denumireaăîntr-oăform ăprescurtat ăaăarticolelorădinănomenclator;ăcreştereaăoperativit iiăînă
vehiculareaăinforma iei;ăsimplificareaăopera iilorădeăcompletareăaădocumenta ieiăeconomice;ă
prelucrareaăînăsistemăcomputerizatăaădatelor,ăaăinforma ieiăeconomiceăînăgeneral ş.a. Pentru a
permite ob inerea unor asemenea avantaje, codul trebuie să fie rezultatul unui "sistem de
indexare" eficient şi de utilitate practică; între sistemele utilizabile men ionăm: cel alfa-numeric
şiănumeric. "Sistemul numeric" se prezintă în mai multe variante: zecimal, centisimal, milenar,

98
 combinat. Din aceste variante cel mai utilizat este sistemul numeric combinat; un exemplu de cod
elaborat după această variantă se prezintă pe lungimea a cinci subdiviziuni, astfel:

0 - 1 - 00 - 03 - 001
grupa subgrupa felul tipul sortimentul

O aten ie deosebită trebuie acordată verificării înscrierii codurilor pe diverse documente, opera ie
care, în mod curent, se realizează cu ajutorul unei "cifre de control"; aceasta se poate stabili în mai
multe variante metodologice şi se ataşează codului pentru care se determină (înso indu-l întotdeauna). O
modalitate de determinare a cifrei de control "C" foloseşte rela ia:
C=r-R
în care:
C = cifra de control;
r = modulul;
R = restulăîmp r irii.
Restulăîmp r irii (R) se determină cu ajutorul rela iei:

 Q K W k
n

R = k =1
r
în care:
Qk = numerele codului;
Wk ţ ponderi acordate conven ional.
Ca modul, în cazul sistemului de codificare adoptat, se poate stabili cifra 9, iar ca ponderi
cifrele 8, 7, 5, 4, β, 1. În vederea desfăşurării calculului, ponderile se vor aranja fa ă de cod ca în tabelul
4.2.
Tabelul 4.2
Codul (Qk) 4 0 3 1 1 1 3 0 6 1 2 1

Qk x Wk
Ponderi (Wk) 8 7 5 4 2 1 8 7 5 4 2 1

 Q W
32 0 15 4 2 1 24 0 30 4 4 1= 117
n

k k
k=1
= 117 : 9 = 13 si rest 0 (R=0 )
r

C=r-R=9-0=9

La acelaşi rezultat se ajunge dacă seăadun cifrele componente ale produsului (Qk x Wk), şi apoi
suma se împarte la modul (r), iar restulăîmp r iriiăseăscade din modul. Suma cifrelor componente ale
produsului (Qk x Wk) este 36:

3+2+0+1+5+4+2+1+2+4+0+3+0+4+4+1 = 36
deci: 36
= 4 si rest 0 (R = 0)
9
C=r-R=9-0=9

99
 Pentru introducerea datelor în calculator se codifică asemănător şi "unit ileă deă m sur "
corespunzătoare fiecărui articol. O modalitate concretă de elaborare a codurilor se prezintă în tabelul
4.3. Men ionăm că se pot adopta şi alte "variante" de combina ie a sistemelor cifrice de codificare.
Indiferent de variantă însă, sistemulăutilizatătrebuieăs ăpermit ăob inereaăunorăcoduriăcuăunănum ră
de caractere relativ redus (pentru a nu încărca inutil capacitatea de înmagazinare a calculatorului), dar
prinăcareăseăidentific ,ăpân ălaăultimaăcaracteristic ,ăfiecareăarticolădinănomenclator (şi implicit din
fişierul de materiale - fişierănomenclator). De asemenea, sistemul ales trebuie să fie cuprinz tor,ăs ă
permit ăincludereaăulterioar ăaănoiăcoduriăaferenteăresurselorămaterialeăcareănuăauăfostăavuteăînă
vedereă înă fazaă ini ial ă deă elaborareă aă nomenclatorului. Asociat sistemului de coduri utilizat de
unitatea economică pentru nevoile interne, aceasta trebuie să elaboreze şi un "dic ionarădeătransla ie"
în diferite alte coduri folosite de factorii cu care ea are rela ii de comunicare a informa iei economice
(furnizori, sistemul statistic, financiar-bancar ş.a.). Pentru simplificarea ac iunii de codificare, s-au creat
sisteme informatice adecvate.

4. Nominalizarea,ăînădreptulăfiec ruiăarticolădinănomenclator,ăaătuturorăfurnizorilorăcunoscu iă
şiă aă pre uriloră deă ofert ă specificeă acestora. Aceasta permite ca, în orice moment, factorul
interesat să se poată informa şi să cunoască toate sursele de furnizare pentru un anumit tip de
resursă materială; în raport cu acestea şi condi iile specifice de furnizare se pot face op iuni pe
criterii economice pentru asigurarea materială. Pentru o cunoaştere mai extinsă a furnizorilor şi
condi iilor lor specifice de satisfacere a unor comenzi, alături de cele două informa ii (furnizor-
pre ), se pot include în nomenclator şi altele care sunt prezentate în purtătorii de informa ii
investiga i (proprii şi din afară) - de exemplu, condi iaă franco,ă modalitateaă deă plat ă curentă
utilizat (anticipat sau după livrare), adresa furnizorului etc. Pe această bază se elaborează
"fişierulă furnizorilor", care va cuprinde "cartelaă informativ " pentru fiecare (un exemplu în
tabelul 4.4.).

100
Tabelul 4.3

101
 Tabelul 4.4
Nr.......... Fişier F
CARTELA FURNIZORULUI

1. Denumirea furnizorului şi adresa ____________________________________

β. Număr cont, banca ______________________________________________
γ. Distan a de transport pe cale ferată, auto ____________________________
4. Cheltuieli de transport pe t/km în diferite condi ii de transport
_________________________________________________________________
5. Ce produse livrează furnizorul:
_________________________________________________________________

Nr. Denumirea Condi ii de livrare

u/m Fişier P nr. Pre unitar
crt. produsului oferite ritm mărimea
lotului
________________________________________________________________

6.Observa ii: - dacă respectă termenul de livrare__________________

- litigii avute în trecut ____________________________
- perspective de îmbunătă ire a rela iilor _____________
- perspective de îmbunătă ire a calită ii ______________
- produse noi avute în vedere _____________________
- probleme de negociere a pre ului _________________
- alte observa ii ________________________________
- furnizori poten iali în perspectiva _________________

Pentru ca "nomenclatorul"ă deă resurseă materialeă şiă echipamenteă tehnice să fie de utilitate
practică, să răspundă scopului esen ial pentru care se elaborează "informareaă complet ,ă laă zi,ă aă
factoriloră interesa iă asupraă elementeloră materialeă necesareă unit iiă economice,ă caă şiă aă surseloră
poten ialeădeăfurnizareăetc.", acesta trebuie să răspundă următoarelor cerin e: s ăfieăcomplet, adică să
cuprindă toate articolele de care are nevoie întreprinderea, pe toate subsistemele componente, pe întreaga
perioadă de gestiune; s ăprevad ăpozi iiădeărezerv pentru includerea ulterioară în cadrul acestuia a noi
articole neprevăzute sau neidentificate ini ial; s ăcuprind ăfiecareăarticolădistinctălaăoăsingur ăpozi ie
şi s ăîiăcorespund ăună singură cod;ă s ă fieă completată laă zi (actualizat) cu noile informa ii care impun
ac iunea. Numai astfel acest catalog de informare îşi justifică utilitatea şi efortul antrenat în elaborarea
şi adaptarea sistematică a lui. Un "model" privind con inutul nomenclatorului de resurse materiale se
prezintă în tabelul 4.5.

102
 Tabelul 4.5
Nr. Cod Denumirea Pre de Furnizor
materiilor Caracteristici tehnico-constructive vânzare
crt. prime Lei/t
U/M STAS Marca Dimensiune
1. 201018 o el slab to. 500-68 OL44K 549 Gala i
aliat 532 Faur Buc.
517 Hunedoara
2. 201019 o el slab to. 500-68 OL44K - 549 Gala i
aliat 517 Hunedoara
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
. . . . . . . . .
318 203110 o el aliat to. 323-64 MoM26 - 549 Gala i
532 Faur Buc.
517 Hunedoara

4.2.ăStructuraămaterial ăaăplanuluiăşiăprogramelorădeăaprovizionareăaăunit ilorăă

economice

Desfăşurarea, la parametrii proiecta i, a activită ii unită ilor economice presupune asigurareaăînă

condi iiăeconomice,ăînătimpăutil,ăritmic,ăînăcantit ile,ăcalitateaăşiăsortimenta iaăprev zute,ăaătuturoră
resurselorămaterialeăşiăenergeticeănecesareăpentru toateădestina iileădeăconsum,ăşiăînăprimulărândă
pentruăproduc iaădeăbaz . Aceasta se realizează prin elaborarea, încă înaintea perioadei de gestiune la
care se referă, a unei strategii, a unui plan şi a unor programe de aprovizionare judicioase. Prin
planulăşiăprogrameleădeăaprovizionare se nominalizeaz , de fapt, cererile de resurse materiale ale
întreprinderiiăpeăoăanumit ăperioad (de regulă, de până la un an), pe categorii de resurse (materii
prime şi materiale diverse, echipamente tehnice, piese de schimb, diferite repere etc.), nivelul acestora
şiăsurseleădeăacoperire. Datele şi informa iile respective sunt "estimate" fie în func ie de elementele
certe cunoscute, fie în func ie de previziunile referitoare la activitatea unită ii economice; datele certe
sunt evaluate pe baza comenzilor ferme de produc ie şi a contractelor economice încheiate şi prin care
se creează un anumit "grad de certitudine" în asigurarea bazei materiale necesare.
Prin con inut, planulăşiăprogrameleădeăaprovizionare răspund, într-o formă sintetică sau
analitică, la întreb rileăspecificeăsubsistemuluiădeăasigurareămaterial :
ceăanumeătrebuieăcomandatăşiăasiguratăpentruăperioadaădeăgestiune?
înăceăcantitateăurmeaz ăaăfiăaprovizionat ăresursaămaterial ăpentruăorizontulăădeătimpăavut
înăvedereă(an,ăsemestru,ătrimestru)?
din ce surse (interne-proprii sau de la ter i) şi în ce propor ie se prevede acoperirea necesită ilor?
Stabilirea structuriiă materialeă aă planuluiă şiă programeloră deă aprovizionare dă răspunsul la prima
întrebare formulată mai sus.
Resursele materiale necesare unei unită i economice seădiferen iaz după mai multe "criterii", astfel:
dup ăimportan aăpentruăactivitateaăeconomic a întreprinderii:ăvitale,ădeăimportan ămare,ă
medie,ămic ;

103
 dup ă ariaă (sfera)ă consumului: materialeă deă uză generală (utilizabileă peă oă palet ă extins ă deă
destina iiă şiă deă ună num ră mareă deă consumatori) şi materiale specifice (consumabile pe o
singură destina ie de unul sau un număr restrâns de utilizatori);
dup ă destina iaă deă folosire-consum: materiale destinate produc iei de bază, care defineşte
profilul unită ii economice, şi materiale pentru activitatea auxiliară sau de servire (respectiv
pentru: efectuarea de lucrări de revizii tehnice şi de repara ii; confec ionarea de ambalaje;
asigurarea condi iilor normale de muncă; asigurarea func ionalită ii normale a maşinilor, utilajelor
şi instala iilor; desfăşurarea produc iei de SDV-uri şi a activită ii de între inere şi recondi ionare a
acestora ş.a.). Din acelaşi punct de vedere, combustibilul şi energia electrică se individualizează
pe: consumă înă scopuriă tehnologice,ă caă for ă motrice,ă pentruă înc lzit,ă pentruă iluminat, după
caz şi tip de resursă;
dup ă naturaă resursei se desprind: materialeă metalurgiceă feroaseă şiă neferoase,ă materialeă şiă
produse plateă dină lemn,ă materialeă şiăproduseăchimice,ăcombustibiliă şiă lubrifian i,ă materialeă
textile ş.a.;
dup ăsursaădeăprovenien : resurse materiale dină ar (indigene) şi din import (pe rela ii: vest,
est ş.a.);
dup ăformaădeăaprovizionare: resurse materiale care se asigură directădeălaăproduc tori, şi
cele deălaăunit iăenăgros specializate în comercializarea de produse;
dup ă formaă şiă stadiulă tehnică deă prezentareă (prelucrare): resurse materiale aflate în fazele
primare de prelucrare şi respectiv cu un grad avansat sau definitiv de prelucrare (aşa cum
sunt piesele, reperele, subansamblele care se aprovizionează pentru a fi încorporate în produsul ce
se fabrică);
dup ăefortulăfinanciarăantrenatălaăcump rareăşiăstocare:ăfoarteămare,ămare,ămediu,ăredus;
dup ă gradulă deă certitudine (sau de risc) înă asigurareaă deă peă pia :ă mare,ă mediu,ă mic sau
necritice, critice;
dup ăposibilit ileădeăsubstituire: nesubstituibile,ăpar ial sau integral substituibile ş.a.
Cunoaşterea unor asemenea diferen ieri ale resurselor materiale este necesară pentru a se realiza
rolulăşiăimportan a diferită a lor pentru activitatea unită ii, aten iaăşiăgradulădeăexigen care trebuie
manifestate în procesul aprovizionării şi gestionării lor, strategia care trebuie conturată în procesul
asigurării materiilor prime şi materialelor, sistemeleăşiătipurileădeăgestiune cele mai eficiente ş.a.
Gama extrem de mare de resurse, ca şi condi iile de asigurare şi de folosire foarte diferite,
sugerează că procesului de aprovizionare, pe fazele lui - planificare, programare, organizare,
derulare,ăeviden ,ăurm rire,ăcontrol,ăanaliz ,ăevaluare - îi este specific un volumăampluădeămunc .
Ca urmare, desfăşurarea acestuia cu operativitate şi eficien ă, în concordan ă cu cerin ele de consum din
unitatea economică, necesită un "sistemă informa ional" simplu,ă cuprinz tor,ă aşezată peă bazeă
informatice.

4.3. Con inutulăplanuluiăşiăalăprogramelorădeăaprovizionareăaăunit iloră

economice; calculul indicatorilor specifici
Prin planul de aprovizionare se conturează politica globală în asigurarea bazei materiale şi cu
echipamente tehnice necesare unei unită i economice pentru o anumită perioadă de timp, de regulă un
an; orizontul de timp poate fi şi mai mare, caz în care, datele de evaluare a strategiei în aprovizionarea
materială au, de această dată, un caracter de previziune, de evolu ie probabilă. Acestea reprezintă baza
orientativă pentru delimitarea cadrului în care conducerea unită ii economice îşi organizează întreaga
activitate de aprovizionare.

104
 În definirea con inutului planuluiă şiă programeloră deă aprovizionareă material se au în vedere
"obiectivele strategice" specifice acestui domeniu de activitate, ca şi modalită ile de ac iune care
asigură îndeplinirea lor.
"Obiectivulădeăbaz " al strategiei în aprovizionare este: "acoperireaă(asigurarea)ăcomplet ăşiă
complex ă aă cereriloră deă consumă aleă întreprinderii, cuă resurseă materialeă deă calitate,ă ritmică şiă laă
timp,ăînăcondi iileăuneiăstricteăcorela iiăaămomentelorăcalendaristiceădeăaducereăaăacestoraăcuăceleă
la care se manifest ă consumulă lor,ă asigurateă deă laă furnizoriă careă practic ă pre uriă deă vânzareă
avantajoase,ă prezint ă gradă ridicată deă certitudineă înă livr ri,ă careă antreneaz ă pentruă achizi ie,ă
transportăşiăstocareăunăcostăminim".
Acestui "obiectivădeăbaz " i se asociază o serie de obiective derivate între care re inem:
formarea unor stocuri minim - necesare,ă careă asigur ă oă vitez ă accelerat ă aă mijloaceloră
circulante aferente;
men inereaăstocurilorăefectiveăînălimiteleămaximeăşiăminimeăestimate;
protec iaăşiăconservareaăra ional ăaăresurselorămaterialeăpeătimpulădepozit rii-stoc rii;
asigurareaăunuiăgradădeăcertitudineăridicatăînăaprovizionareaămaterial ăpeăunăorizontălungă
de timp.
Îndeplinirea unor asemenea "obiective" necesită punerea în valoare a următoarelor modalit iă deă
ac iune:
elaborareaă unoră planuriă şiă programeă deă aprovizionareă fundamentateă peă baz ă deă
documenta ieătehnic ăşiăeconomic ădeăexecu ieăaăproduselor,ălucr rilorăşiăpresta iilor;
prospectareaă pie eiă dină amonteă înă vedereaă depist riiă furnizoriloră cu cele mai avantajoase
condi iiădeălivrareăşiătestareaăcredibilit iiăacestora;
preg tireaăjudicioas ,ăînăam nunt,ăaăac iunilorădeănegociereăînăscopulăob ineriiăunorăpre uriă
avantajoaseă laă achizi iaă resurseloră materialeă şiă echipamenteloră tehnice,ă aă rabaturilor
comerciale,ăaăbonifica iilor;
preocupareaă continu ă pentruă organizareaă şiă concretizareaă cuă preponderen ă peă baz ă deă
contracteă comerciale,ă aă rela iiloră deă colaborareă cuă parteneriiă furnizori,ă încheiateă peă ună
orizontăcâtămaiălungădeătimp - aspect care asigură stabilitate în timp în aprovizionarea materială;
utilizarea unor modele economico-matematiceăexigenteăînădimensionareaăstocurilor,ăaăunoră
metodeă şiă tehniciă eficienteă şiă deă utilitateă practic ă pentruă urm rireaă şiă controlulă dinamiciiă
stocurilor;
asigurareaăunorăcondi iiăra ionaleădeăprotec ie-conservare a resurselor materiale pe timpul
stoc rii;
folosirea înăproceseleădeăaprovizionare-stocareăaăunuiăsistemăinforma ionalăsimplu,ăoperativ,ă
cuăsfer ăextins ădeăcuprindere,ăinformatizatăş.a.
Pe această bază strategică se trece la elaborarea planuluiă şiă programeloră deă aprovizionareă
material a întreprinderilor.
Con inutulă finală ală planuluiă deă aprovizionare trebuie să eviden ieze o situa ie reală, judicios
dimensionată în ceea ce priveşte volumul necesarului de consum, care se va corela ulterior cu strategia
generală conturată de conducerea asigurării materiale în raport cu tendin ele şi muta iile ce se
înregistrează pe pia a internă şi interna ională de materii prime. Ca urmare, strategiaăînăaprovizionare
se va afla continuu sub influen a modificărilor de ordin tehnic, tehnologic şi organizatoric care au loc în
unită ile economice, a celor legate de volumul şi structura activită ilor specifice acestora, a rezultatelor
cercetării ştiin ifice care contribuie la îmbunătă irea structurii materiale necesare, la extinderea folosirii
de înlocuitori, a materialelor refolosibile, la reducerea consumurilor specifice de resurse materiale şi
energetice şi, nu în ultimul rând, a muta iilor de pe pia a de furnizare.

105
 Toate aceste elemente prezentate mai sus eviden iază faptul că, prin strategiaăînăaprovizionare,
se urmăreşte ca permanent să se asigure o "strict " corelare între necesit ileădeăconsum ale unită ilor
economice cu poten ialul,ăpeăstructur ,ădeăresurseămateriale care poate fi asigurat; aceasta în scopul
îndeplinirii "obiectivelor" de ansamblu ale activită ii unită ilor economice.
"Con inutul"ă planuluiă şiă programeloră deă aprovizionareă aă unit iloră economice se defineşte
prin mai mul i "indicatori specifici" care, în func ie de natura lor economică, pot fi grupa i pe două
categorii:
a. "indicatori" care reflectă necesit ileă (cererile)ă deă consum de materii prime, materiale,
combustibili, energie, lubrifian i, piese de schimb ş.a., destinateă realiz riiă activit ii de
ansambluă aă unit iiă economice,ă înă primulă rândă aă celeiă deă baz (fabrica ia de produse,
executarea de lucrări sau presta ia de servicii), înă vedereaă îndepliniriiă obiectiveloră strategiceă
finale;
b. "indicatori" care eviden iază surseleăşiăpoten ialulădeă acoperireă cantitativ ă şiăstructural ăcuă
resurseămaterialeăaănecesit ilorădeăconsum (de la pct.a).
Con inutulăşiăstructuraăplanuluiăşiăprogramelorădeăaprovizionareămaterial al unei unită i economice
se prezintă în tabelul 4.6.
Tabelul nr. 4.6
Necesită ile de resurse materiale pentru consum Resurse pentru acoperirea necesită ilor de
- Necesar de consum consum (pe surse de provenien ă) - Resurse
1. Necesarăpentruărealizareaăplanuluiăşiă A. Surse interne (proprii) ale unită ii economice:
programelorădeăproduc ie,ădesf şurareaă 1. Stocul preliminat de resurse materiale
activit iiădeăansambluăaăunit iiăecono-mice - pentruăînceputulăperioadeiădeăgestiuneă- Spî
Npl 2. Alte resurse interne - ARi
2. Stoculădeăresurseămaterialeălaăsfârşitulă B. Surseădinăafaraăunit iiăeconomice:
perioadei de gestiune - Ssf 3. Necesar de aprovizionat cu resurse
3. Necesar total de resurse materiale pentru materialeădeăpeăpia aăintern ăşiăinterna ional ă
realizareaăplanuluiădeăproduc ieăspecific ăaă deămateriiăprimeăşiăproduseă- Na(A)
unit iiăeconomice,ăaăactivi-t iiăgeneraleăaă
acesteia - Ntpl (rd.1+rd.2)
Totalănecesit iădeăresurseămaterialeăşiă Totalăresurseămaterialeăşiăenergeticeădeă
energeticeăpentruădesf şurareaăactivit iiădeă acoperireăaănecesit ilorădeăconsumăaleăunit iiă
ansambluăaăunit iiăeconomiceă(Ntpl) economice (Spî+ARi+Na)

Pentru ca activitatea generală a unită ilor economice să se desfăşoare în bune condi ii este necesară
asigurarea unui "echilibruăperfectăşiăstabil" între necesit i şi resurse pe întreaga perioadă de gestiune,
situa ie care se exprimă prin următoarele rela ii:
Npl + Ssf = Spî + ARi + Na
sau
Ntpl = Spî + ARi + Na
în care:
Ntpl = Npl + Ssf

Orice abatere de la această "egalitate" determină fie imobilizări nejustificate de resurse materiale
sub forma stocurilor peste limitele normale prestabilite, fie apari ia la un moment dat a lipsei de
materiale - situa ie care perturbă desfăşurarea normală a activită ii generale a unită ilor economice,
realizarea obiectivelor economico-financiare la dimensiunile proiectate. Ambele "st riă deă fapt"

106
generează consecin e economice nefavorabile importante, de regulă, mai accentuate pentru al doilea
fenomen.
În procesul de elaborare a planului şi a programelor de aprovizionare materială a unită ilor
economice, o aten ie deosebită se acordă determinării "necesarului" de resurse materiale destinate
realizării activită ii de bază (fabrica iei de produse, executării de lucrări sau presta ii de servicii) -Npl. Cu
acest prilej, se dimensionează, pe structură, cantită ile de resurse materiale şi energetice de care trebuie
să dispună sau care urmează să şi le asigure unitatea economică pentru realizarea, la parametrii stabili i,
a produc iei fizice contractate sau destinate să onoreze comenzile clien ilor reali şi poten iali.
În calculele de fundamentare a necesit ilor (cererilor) de resurse materiale pentru consum (Npl)
se folosesc mai multe metode, care, în practica economică de specialitate, îmbracă forme concrete
specifice fiecărei ramuri, subramuri, sector de activitate, grupe de produse sau de lucrări şi presta ii.
Metodologia de calcul este influen ată şi de natura resurselor materiale şi energetice, de sursa de
provenien ă şi forma de asigurare etc. Metodele cu caracter mai larg de aplicabilitate sunt:
•ăMetodaădeăcalcul direct, care ia în calcul volumulăfizic,ăpeăstructur , al produc iei prevăzute
pentru fabrica ie (Qp) şi "consumul specific standard" stabilit prin proiect, re etă de fabrica ie etc. care,
în practică, este cunoscut sub denumirea de norm ădeăconsum (Nc); calculul se realizează cu ajutorul
rela iei:
Npl = Qp x Nc
În situa ia cea mai frecventă, când, pentru fabrica ia mai multor tipuri de produse sau sortimente,
variante constructive ale unui produs, se foloseşte aceeaşi materie primă, rela ia de calcul va fi:
Npl =  Qpi x Nci
în care volumul estimat al produc iei Q şi norma de consum specific se referă la produsul
varianta constructivă i. Metoda de calcul direct se utilizează în două variante, în func ie de
modul de exprimare a volumului de produc ie şi a normei de consum specific, astfel:
a. metodaă deă calculă directă peă pies , caz în care necesarul de consum se determină cu ajutorul
rela iei:
Npl = Qp x Ncp

Npl =  Qpi x Ncpi

sau

în care:
Qpi = volumulăestimatăalăproduc iei pentru fiecare piesă i ;
Ncpi = norma de consum specific din documenta ia tehnico-economică de execu ie a piesei i ;
b. metoda de calcul direct pe produs, care prevede stabilirea necesarului cu ajutorul metodei:
Npl = Qpr x Ncpr x (1 ± K)

Npl =  Qpri x Ncpri x (1 ± Ki)

sau

în care:
Qpri = volumulăestimatăalăproduc iei pentru produsul i ;
Ncpri = norma de consum specific din documenta ia tehnico-economică de execu ie a produsului
i;
K = coeficient care exprimă modificarea stoculuiădeăproduc ieăneterminat la produsul i.
"Coeficientul" K se utilizează atunci când, la momentul calculului, nu se cunosc "fizic" stocurile
deă produc ieă neterminat ă deă laă începutul şi sfârşitulă perioadeiă deă gestiune, sau această formă de
exprimare necesită un volum prea mare de muncă (aşa cum este cazul produselor care se fabrică într-o
gamă sortimentală mare). Acest "coeficient" se determină pe baza metodei "indicatorilor valorici",
care se prezintă în două variante, în func ie de elementele de calcul de care se dispune la momentul
stabilirii necesarului, astfel:

107
 1. în cazul cunoaşterii stocuriloră deă produc ieă neterminat ă deă laă începutul (Spnî) şi sfârşitulă
perioadei de gestiune (Spns), "coeficientulădeăcorec ie" a necesarului se calculează cu ajutorul
Spns Spnî
rela iei:
K
Pmf
în care P mf reprezintă valoarea produc iei-marfă contractate şi cea probabilă;
2. dacă, la momentul determinării necesarului, nu sunt sau nu se pot preciza stocurileădeăproduc ieă
neterminat ădeălaăînceputul şi sfârşitulăperioadeiădeăgestiune pentru care se face determinarea
coeficientuluiădeăcorec ie, se consideră stoculădeăproduc ieăneterminat ălaăînceput egal cu cel
deă laă sfârşitulă perioadeiă curente (Spnî = Spns0). Având în vedere că produc ia neterminată se
modifică, de regulă, propor ional cu varia ia volumuluiăproduc ieiămarf în perioada de gestiune
următoare (Pmf) fa ă de cea de bază (Pmf0), stoculălaăsfârşit se va stabili prin corectarea celui de la
început cu procentul de modificare a produc iei marfă (K'), care se va calcula cu ajutorul rela iei:
K = P mf
P mf
iar:
Spns = Spnî + (K' x Spnî)

Pe baza elementelor astfel stabilite se procedează apoi la determinarea coeficientuluiădeăcorec ie

K cu ajutorul rela iei de la varianta 1 sau raportând (K' x Spnî) la Pmf; (K' x Spnî) reprezintă, de fapt,
diferen a (Spns - Spnî). Metoda de calcul a lui K, folosind "indicatorii valorici" în ambele variante,
conduce la ob inerea unor rezultate aproximative, pentru că nu se ia în considerare volumul fizic pe
structuraăreal ăaăproduc ieiăneterminate şi a stadiuluiăconcretădeăexecu ieăaăproduselor. Eliminarea
acestui neajuns se asigură în practică prin folosirea unor modalită i de calcul bazate pe "corelarea"
volumuluiăşiăstructuriiăfiziceăaăproduc ieiăneterminate cu volumulăşiăstructuraăreal ădeămateriiă
prime necesare. Aşadar, când se cunoaşte nivelulăfizicăalăstocurilorădeăproduc ieăneterminat se
apelează la metoda "indicatorilor naturali" de calcul al necesaruluiădeăresurseăaferentămodific riiă
acestor stocuri (DN), sens în care se foloseşte rela ia:
DN = (Spns - Spnî) Ncpr
Rela ia de calcul al "necesarului" pentru realizarea produc iei estimate (deci, a necesarului de
consum) - Npl - va fi, în acest caz, următoarea:
Npl = Qpr x Ncpr ± DN

Npl =  ( Qpri x Ncpri) ± DNi

sau

Pentru produsele cu cicluălungădeăfabrica ie, de peste un an, metoda de calcul direct se poate
aplica într-o variantă specifică care ine seama de stadiul execu iei acestora. Astfel, dacă produsul este
deja în fabrica ie, se stabileşte "coeficientul de finisare tehnic " la care s-a ajuns în perioada anterioară
şi cel care urmează a fi realizat în cea următoare. Pentru produsele care se lansează în fabrica ie în
perioada de gestiune următoare, se va preciza coeficientulădeăfinisareătehnic care se prevede a se
înregistra în etapa respectivă. Pentru desfăşurarea calculelor se folosesc rela iile:
Npl =  Qi x Nci x Kfi

Npl =  Qi x Nci + (Spns x Kf2 - Spnî x Kf1) Nci

sau

în care:
Kf = coeficientul de finisare tehnic care se prevede a fi asigurat în perioada de gestiune
următoare;

108
 Kf1 = coeficientulădeăfinisareătehnic care se preconizează să îl înregistreze produsele la
începutul acestei perioade;
Kf2 = coeficientulădeăfinisareătehnic care se prevede să se ob ină la sfârşitul perioadei luate în
calcul;
Spns = stocul de produc ieăneterminat ălaăsfârşitulăperioadeiădeăgestiune;
Spnî = stoculădeăproduc ieăneterminat ălaăînceputulăperioadeiădeăgestiune.
Aplicarea acestor rela ii este condi ionată de stabilirea exactă a stadiului fabrica iei fiecărui produs
şi a normelor de consum specifice elaborate pe bază de documenta ie tehnică pe fiecare sortiment, reper,
piesă - elemente absolut necesare, în special, în cazul produselor complexe cum sunt maşinile, utilajele,
instala iile ş.a. De altfel, metoda de calcul direct, în variantele prezentate, are în vedere produsele
complexe care, de obicei, au ciclul de fabrica ie mai lung, cu prevederea execu iei în interiorul sau peste
perioada de gestiune luată în calcul. De regulă, metoda de calcul direct se recomandă cu prioritate
pentru folosire la fundamentarea necesit iloră(cererilor)ădeămateriale; aceasta pentru că rezultatele
determinărilor matematice se concretizează, în final, în stabilirea unor necesită i precise, reale,
corespunzătoare cerin elor concrete de consum ale produc iei. Dar, aplicabilitatea acestei metode
presupune ca, la momentul stabilirii necesită ilor de materiale, fiecare unitate economică să îşi asigure
"nominalizareaăînăexpresieăfizic ", peăstructur , a întregului planădeăproduc ie şi să aibă elaborate
normele de consum specific pe bază de documenta ie tehnică pentru toate produsele din profilul de
fabrica ie şi pentru toate materialele care participă la ob inerea lor - aspect care, în economia de pia ă,
este mai dificil de realizat.
•ăMetodaădeăcalculăpeăbaz ăde analogie se foloseşte pentru stabilirea necesarului de materiale
pentru "produsele noi", care nu au mai fost fabricate, dar urmează să fie trecute în produc ia de serie, iar
normele de consum specific din documenta ie nu sunt încă definitivate. Calculul porneşte de la
consumurileăspecificeădinădocumenta iaăproduselorăasem n toare, fabricate anterior sau aflate în
paralel în fabrica ie curentă (Nca) şi volumulăestimatăalăproduc ieiăpentruăprodusulănou (Qpn);
rezultatul se corectează cu un coeficient (k) care exprimă raportul (de greutate, mărime, complexitate
etc.) dintre principalele caracteristici ale produselor noi şi ale celor analoage. Conform acestei metode,
necesarul de materiale se calculează cu ajutorul rela iei:
Npl = Qpn x Nca x k

Npl =  Qpni x Ncai x k i

sau

Cu ajutorul acestei metode se estimează necesarul de materiale într-o primă etapă; ulterior, până la
trecerea efectivă în fabrica ia de serie, trebuie să se elaboreze şi definitiveze normele de consum
specifice proprii pentru fiecare tip, sortiment sau variantă constructivă de produs nou asimilat, pe baza
documenta iei tehnico-economice aferente.
Metodaădeăcalculăpeăbaz ădeăanalogie conduce la determinarea unor necesit i de materiale mai
mari sau mai mici decât cele reale, în func ie de relativitatea gradului de exprimare a diferen elor între
produse de către coeficientulădeăcorec ie. Din această cauză, metoda respectivă se aplică foarte rar, în
determinări globale ale necesarului de materiale sau în calculele de dinamică, de tendin ă, pentru
aprecierea pe o perioadă mai lungă a evolu iei consumului de materiale.
•ăMetodaăindiceluiăglobalădeăconsumălaăunămilionădeăleiăproduc ieănominalizat se foloseşte la
stabilirea necesarului de materiale când unitatea economică nu are "nominalizat ăintegral", la data
elaborării planului, produc ia marfă pe volumul şi structura fizică prevăzute pentru fabrica ie. Prin
această metodă, necesarul de consum se determină în mai multe etape:
a. stabilireaă necesaruluiă deă materialeă aferentă produc ieiă fiziceă nominalizate (Nn), folosind în

Nn =  Qni x Nci
acest sens metoda de calcul direct:

109
 în care n reprezintă nominalizarea fizică a produselor i.
b. determinareaă"indiceluiămediuădeăconsum"ădeămaterialeăpentruăfabrica iaăunuiămilionădeăleiă
produc ieănominalizat (Igc) cu ajutorul rela iei:
N n x1 milion (K g/ 1 mil.lei; tone/1 mil.lei etc.)
Igc =
Pn
în care Pn reprezintă valoareaăproduc ieiănominalizate exprimate în milioane lei.
c. stabilireaănecesaruluiădeămaterialeăaferentăproduc ieiănenominalizate (Nnn) cu ajutorul rela iei:
Nnn = Pnn x Igc
în care Pnn reprezintă valoarea produc iei nenominalizate, în milioane lei;
d. determinareaănecesaruluiădeămaterialeăpentruăîndeplinireaăplanuluiălaăîntreagaăstructur ăaă
produc iei (Npl) prin însumarea celor două categorii de necesar, folosind rela ia:
Npl = Nn + Nnn
Metoda indicelui globalădeăconsumălaăunămilionădeăleiăproduc ieănominalizat conduce însă la
ob inerea unor rezultate de regulă aproximative, deoarece "se extrapolează" consumul de materiale
aferentăproduc ieiăfiziceănominalizate asupra celei nenominalizate, fără o fundamentare riguroasă.
"Diferen ele fizice" de volum şi structura dintre cele două categorii de produse, precum şi deosebirile
constructive, deătehnologie,ădeăcomplexitate,ădeăcomponen ămaterial , nu pot asigura determinarea
astfel a unui necesar real de materiale. Această metod poate fi utilizată în cazul unei structuri
constanteăaăproduc iei de la o perioadă la alta, precum şi atunci când este necesară determinarea
volumului de materiale pentru lucrări de construc ii, de între inere şi repara ii sau pentru produc ia
secundară a atelierelor întreprinderii.
•ăMetodaăcoeficien ilorădinamici, care are un pronun at caracter statistic şi presupune
extrapolarea datelor privind consumul de materiale din perioada de bază şi pentru anul următor, folosind
rela ia:
N pl = Cr  K 
100 - P r
în care: 100
Cr = consumulătotalăefectivădeămaterialeăînregistratăînăperioadaădeăbaz ;
Pr = procentul estimat de reducere a consumului de materiale pe fiecare tip, sortiment sau
variant ăconstructiv ădeăprodus,ăcaăurmareăaăm surilorătehnice,ătehnologiceăşiăorganizatorice
prev zuteăpentruăaplicareăînăperioadaăurm toare,ăaănoilorăcondi iiădeăproduc ieăcareăseăprev dăaă
se asigura conform programelor de modernizare elaborate;
K = coeficientulăcareăexprim ămodificareaăvolumuluiădeăproduc ieăînăperioadaăurm toare
(Qpl) fa ădeăceaădeăbaz (Qro).
Coeficientul K se calculează cu ajutorul rela iei:
Q pl
K=
Q ro
Această metodă de calcul a necesarului de materiale este limitată şi condi ionată în aplicare, de
îndeplinirea simultană a următoarelor condi ii:
men inerea în perioada următoare a unei structuri constante a produc iei în raport cu cea fabricată
în anul de bază;
creşterea în ritm şi propor ii relativ egale a fiecărei componente a structurii produc iei (în anul
următor, ponderea fiecărui produs în volumul total al produc iei trebuie să fie aproximativ aceeaşi
cu cea realizată în anul de bază);
determinarea nivelului (procentului) reducerii consumului în etapa următoare pentru fiecare
material şi produs, pe baza analizei dinamicii consumurilor specifice efective înregistrate pe anii

110
 anteriori, a influen ei generate de noile condi ii de produc ie prevăzute pentru asigurare în perioada
respectivă.
La determinarea necesit ilor pentru perioada următoare trebuie să se ină necondi ionat seama de
faptul că progresul tehnic, introducerea în produc ie a noilor realizări ale ştiin ei şi tehnicii atrag
îmbunătă iri şi schimbări importante în structura consumului de materiale de la an la an. Din această
cauză, sfera de aplicabilitate a metodeiăcoeficien ilorădinamici este restrânsă, pentru că rezultatele care
se ob in din calcule sunt aproximative. Procentul de reducere estimat nu poate reflecta fidel efectul
muta iilor de ordin tehnic, tehnologic sau organizatoric care se prevăd a se înregistra în perioada
următoare. Ca urmare, metoda este folosită mai mult pentru calculele de prognoză, de tendin ă a
evolu iei consumurilor de resurse materiale, ca şi pentru stabilirea necesit ilor pe destina iile auxiliare
de consum, sau pentru care nu au fost încă elaborate, pe bază de documenta ie, normele de consum
specifice (aşa cum sunt, de exemplu, unele lucrări de între inere şi repara ii, de asigurare a condi iilor de
produc ie şi de muncă normale ş.a.).
Metoda de calcul pe baza sortimentului tip este utilizată atunci când se fabrică oăgam ă
sortimental ădeăproduseăfoarteălarg . În această categorie se includ unită ile din industria textilă, a
confec iilor, a pielăriei, din industria alimentară etc., care înregistrează varia ii mari de structură a
produc iei pentru fiecare produs, ca urmare a influen elor determinate de modă, de anotimp, specific
zonal, comenzi neprevăzute etc. Prin această metodă, necesarul de materiale se determină în func ie de
volumulătotalădeăproduc ie (Q) pentru o anumită grupă de produse luată în calcul (de exemplu:
bocanci, pantofi, rochii, costume etc.) şi normaădeăconsumăestimat care corespunde sortimentului tip
ales (Ncst); calculul se face cu ajutorul rela iei:
Npl = Q x Ncst

Npl =  Qi x Ncsti
sau

Această metod conduce la determinarea unui volum de materii prime şi materiale, de regulă, mai
mare decât cel strict necesar; aceasta pentru că sortimentul tip are, în general, ponderea de reprezentare
cea mai importantă în volumul total al produc iei în raport cu celelalte. Din această cauză, sfera de
aplicare s-a restrâns treptat, metoda respectivă fiind practicată în prezent, în unele situa ii, pentru
determinarea necesarului de materiale la sculării, matri erii ş.a. Aceasta şi ca urmare a faptului că
stabilirea necesarului de materiale pentru fiecare sortiment în parte, folosind metodaădirect pentru
fiecare sortiment de produs, este înlesnită astăzi de folosirea, în calculele de fundamentare, a tehnicii
electronice de calcul.
Metodele prezentate până aici se pot folosi în determinarea necesarului atât pentru materialele de
bază noi şi refolosibile, cât şi pentru cele auxiliare, elementele de calcul fiind diferite în raport cu
destina ia concretă de utilizare a unor asemenea resurse (pentru ob inerea produselor, executarea de
lucrări de între inere, de repara ii, la confec ia de ambalaje, crearea condi iilor normale de muncă,
presta ia de servicii ş.a.). De exemplu, pentru materialele auxiliare prevăzute pentru folosire la
executareaădeălucr riădeărepara ii calculul se poate face după:
metodaă direct , înmul ind volumul fizic al fiecărui tip de lucrare de repara ie cu norma de
consumăspecificăpeăunitateăfizic ăşiătipădeălucrare de acest gen stabilită pe bază de documenta ie;
metodaă indiceluiă globală deă consumă laă ună milionă leiă lucr riă deă repara ii (extrapolându-se
indicele mediu de consum calculat în anul de bază şi pentru perioada de plan viitoare);
metoda dinamicii al cărei rezultat, stabilit pe baza consumului efectiv de materiale în anul de
bază, modificat în raport de varia ia volumuluiă deă lucr ri de acest gen programateă înă anulă
urm toră fa ădeăcelădeăbaz , se corectează cu procentul de reducere, care ar exprima efectul
măsurilor prevăzute pentru aplicare în acest sens, corespunzător programelor de modernizare şi
înnoire tehnică şi tehnologică, de folosire economică a resurselor.

111
 •ăMetodaădeăcalculăalănecesaruluiădeămaterialeăaferentăproduc iei,ăprev zut ,ăaăseăob ineăpeă
baz ădeăşarj , se utilizează în industria siderurgică, cea chimică, a materialelor de construc ii etc., deci
în procesele de produc ie în care mai multe materiale participă "simultan" şi în propor ii diferite la
fabricarea unui produs corespunzător re etelorădeăfabrica ieăspecifice. Prin această metod , necesarul
de materiale se determină în trei etape:
1. se stabileşte "volumul de material bun turnat" (volumul de produs finit bun turnat) - Mbt,
folosind rela ia:
Mbt =  Qi x gbi
în care:
Qi = volumulădeăproduc ieăpentruăpiesa (produsul) prev zut ăpentruărealizare, exprimat în
unită i fizice;
gbi = greutateaăbrut ăaăuneiăpiese,ăprodusăi.
2. se determină "necesarulăglobalăpeăşarj " (Ngş) cu ajutorul următoarei formule de calcul:

M bt
Ng =
K
în care k reprezintă propor ia în care se ob ine "produsul finit bun" din volumulăşarjei; acest
necesar mai cuprinde, alături de produsul finit bun, materialele refolosibile şi pierderile (cum sunt
cele prin ardere) care se înregistrează în fabrica ie;
3. se calculează "necesarul" pentru fiecare materie primă ce intră, conform re eteiădeăfabrica ie, în

N g xK
volumulăglobalăalăşarjei, folosind rela ia:
N pl =
100
în care K' reprezintă propor ia în care participă fiecare material la formarea volumului global al
şarjei. Men ionăm că acest calcul se poate face, după caz, fie la nivelul fiecărei "şarje" şi apoi pe
num rulătotal al acestora, fie direct pe ansamblul "produc ieiădeăşarje" estimate pentru ob inere pe
întreaga perioadă de gestiune (cum, de altfel, s-a prezentat metoda mai sus).
Stoculă deă resurseă materialeă laă sfârşitulă perioadeiă deă gestiune, reprezentând al doilea
"indicator" care reflectă "necesit iă materiale" ale unită ii economice, are scopul de a asigura
desfăşurarea normală a procesului de produc ie pe parcursul derulării perioadei de gestiune; la sfârşit de
perioadă, el urmează a se regăsi în dimensiunea şi structura prevăzute, şi va constitui "suportul
material" principal de formare a stoculuiă deă laă începutulă perioadeiă urm toare (care va reprezenta
baza reluării procesului de alimentare a consumului în primele zile, săptămâni, luni ale acesteia).
Func ionalitatea stoculuiălaăsfârşitulăperioadeiădeăgestiuneăse prezintă în figura 4.1.

112
 Figura 4.1

Aşadar, prin natura sa, acest stoc se formează pe parcursul perioadei de gestiune sub forma
"stoculuiă deă produc ie" cu scopul îndeplinirii func iilor ce-i sunt stabilite acestuia, în raport de
caracteristicile resurselor materiale, destina ia de consum a acestora, profilul de activitate al unită ii
economice etc.- aspecte care definesc şi elementele care îl compun. Rela ia care exprimă raportul dintre
"stoculălaăsfârşitulăperioadeiădeăgestiune" (Ssf) şi stoculădeăproduc ie (Sp) este următoarea:
Spf => Ssf şi Ssf = Spf

Egalitatea poate intra sub inciden a unor abateri determinate de eşalonarea calendaristică a
intrărilor de materiale de la furnizori, destinate să asigure reîntregirea stocului curent - element
component de baz ă ală stoculuiă deă produc ie. Astfel, în condi iile unui interval de γ0 de zile între
intrările succesive de la furnizori, eşalonate a se efectua la sfârşitul fiecărei luni, mărimea stocului
curent fizic care urmează a se regăsi în cadrul stoculuiă laă sfârşitul anului va fi cea corespunzătoare
dimensiunii maxime de constituire a acestuia, prevăzută ini ial, caz în care S sf = Spmaxf (vezi figura
4.2.a). Dacă eşalonarea are în vedere desfăşurarea intrărilor de materiale la data de 15 a fiecărei luni,
atunci stoculă curentă fizică laă sfârşitulă anului va fi dimensionat numai pentru 15 zile; la acest nivel
mediu va fi luat în calcul pentru stabilirea stoculuiă laă sfârşitulă anului, caz în care Ssf ţ Ŝpf (figura
4.2.b).

113
 Figura 4.2

Includerea în stoculă laă sfârşitulă anului a stocului curent la dimensiunea maximă în toate
cazurile, indiferent de eşalonarea calendaristică prevăzută pentru reîntregirea acestuia, conduce la
suprastocare de resurse materiale, deci la imobilizarea de fonduri financiar-valutare nejustificate
economic şi implicit la scăderea eficien ei folosirii lor. O asemenea situa ie nu este compatibilă cu
func ionarea unită ilor în economia de pia ă, care impune gestionarea exigentă a resurselor de orice fel,
evitarea blocărilor de fonduri, aşezarea pe criterii strict economice a activită ii generale a acestora.
Întrucât este dificil să se ia în calcul pentru fiecare sortiment de material nivelul la care s-ar afla stocul
curentălaăsfârşitulăperioadeiădeăgestiune (nivel condi ionat de eşalonările calendaristice ale livrărilor de
materiale convenite cu furnizorii, care se pot sau nu cunoaşte la momentul determinării), într-o primă
fază, se poate adopta ideea includerii integrale a stocului curent în cadrul celuiălaăsfârşitulăanului; în a
doua fază, se va modela (reaşeza) dimensiunea acestuia în raport cu situa iile care decurg din elementele
stabilite cu furnizorii pe linia termenelor calendaristice de livrare. Această adaptare se încadrează în
ac iunea generală de prevenire a suprastocărilor şi deci a imobilizărilor nejustificate economic. Alături
de stocul curent, în cadrul stoculuiălaăsfârşitulăperioadeiădeăgestiune se vor mai cuprinde stocurile de
siguran , deă condi ionare şi pentru transport intern (numai după analize prealabile ale condi iilor
care să le justifice formarea şi existen a concomitentă a acestora). Pentru resursele la care se are în
vedere constituirea de stocă pentruă sezonulă deă iarn , în cadrul stoculuiă laă sfârşitulă perioadeiă deă
gestiune se va cuprinde numai acea parte care se prevede a fi folosită pentru alimentarea cererilor de

114
consum în perioada de iarnă care se estimează pentru anul următor, inclusiv stoculă deă siguran
constituibil pentru protec ie în eventualitatea prelungirii acesteia. În consecin ă, "stoculă laă sfârşitulă
perioadei de gestiune" este dat de "stoculămediuădeăproduc ie", după caz, de "cel maxim".
Această modalitate de interpretare a con inutului stoculuiă laă sfârşitulă anului are un caracter
asigurator în acoperirea cererilor pentru consum pe întreaga perioadă de gestiune; situa ia implică însă
un efort investi ional mai mare în aprovizionare-stocare, care este însă amortizat de efectele generate
prin îndeplinirea func iilor care le sunt specifice stocurilor curente şi deăsiguran . Ideea porneşte de la
faptul că, prin includerea în "stoculă deă laă sfârşitulă perioadei" a celui curent se creează premisele
amplificării necesarului total de resurse pentru consum; se face abstrac ie de faptul că stocul curent
se formează pe seama şi în cadrul necesarului propriu-zis de consum şi nu peste nivelul acestuia. Dacă
luăm în considerare această subliniere, atunci în stoculălaăsfârşitădeăperioad , teoretic, nu trebuie inclus
stocul curent; deci, stoculălaăsfârşitădeăan va fi dat, în acest caz, numai de stoculădeăsiguran . Dacă se
are în vedere însă încetarea consumului unei resurse până la sfârşitul perioadei de gestiune, înseamnă că,
la încheierea acesteia, în depozitul unită ii nu trebuie să rămână nici un stoc. În această nouă situa ie nu
se justifică prevederea formării stoculuiălaăsfârşitădeăperioad nici la nivelul stoculuiădeăsiguran .
În concluzie, stoculălaăsfârşitulăperioadeiădeăgestiune se constituie numai la resursele pentru care
se estimează extinderea consumului şi în perioada următoare, nivelul de formare intrând sub inciden a
interpretărilor de mai sus.
"Necesarul total de resurse materiale" pentru realizarea planului şi programelor de produc ie, a
activită ii de ansamblu a unită ii economice reprezentă al treilea indicator de exprimare a necesit ilor
(cererilor) de consum; acesta este o sum a necesarului de consum prezentat mai înainte şi a stocului
laăsfârşitulăperioadei, deci:
Ntpl = Npl + Ssf

Acest "indicator" (Ntpl) asigură evaluarea estimativă a tuturor necesit ilorădeăconsum pentru un
anumit tip de resursă fa ă de care se stabilesc în continuare, surseleădeăacoperireăşiăpoten ialul în care
acestea urmează să îşi aducă aportul. Deci, planulăşiăprogrameleădeăaprovizionare vor cuprinde, alături
de necesit ileădeăconsumăcerteăşiăprobabile, şi indicatorii de evaluare a resurselor materiale, pe surse
deă provenien , (care vor fi aprovizionate sau, după caz, puse la dispozi ie din surse proprii pentru
acoperirea necesită ilor interne).
Aşa cum s-a men ionat mai înainte, cea de a doua parte a planuluiă şiă programeloră deă
aprovizionare a unită ilor economice eviden iază "resursele" - pe surse de provenien ă - care pot fi
ac ionate pentru acoperirea necesit ilor de materiale prezentate mai sus. Aceste resurse, care sunt
asigurabile din surse interne şi din afaraă unit ii, se exprimă prin "stoculă preliminată laă începutulă
anului de plan", "alte resurse interne" şi "necesarul de aprovizionat"; şi aceşti indicatori se
estimează, firesc, anticipat perioadei la care se referă şi se adaptează ulterior (inclusiv pe parcursul
perioadei de gestiune) în func ie de condi iile noi care apar în unitatea economică şi în afara ei.
"Stoculă preliminată deă resurseă materialeă laă începutulă perioadeiă deă gestiune" (Spî), exprim ă
cantitateaă deă materialeă careă seă prevedeă s ă existeă laă momentulă respectivă înă depoziteleă unit iiă
economiceăînăscopulăaliment riiăconsumuluiăînăprimeleăzileăaleăacesteia. Este o m rimeăprobabil ă
care se "extrapoleaz " pornind de la stocul efectiv existent în depozitul unită ii economice (Sex), de la
intr rile de materiale (I0) care se prevăd a se mai înregistra în perioada curentă de până la încheierea
acesteia şi de la consumurileăcerteăsau/şiăprobabile de resursă aferente aceleaşi secven e de timp (C0).
Estimarea se face cu ajutorul rela iei:
Spî = Sex + I0 - C0
Intr rile de la furnizori în anul curent (I0) pot fi normale (In0), restante dar acceptate în
continuare (Ir0) şi suplimentare (Is0) destinate acoperirii unor cereri noi neprevăzute ini ial:

115
 I0 = In0 + Ir0 + Is0
Consumurile pot prezenta aceeaşi structură: normale determinate de necesitatea realizării
programelor de fabrica ie elaborate pentru ultima parte a perioadei de gestiune (Cn0 = Qn0 x Nc), restante
- aferente produc iei care nu a fost realizată conform programelor, fabrica ia a fost întârziată dar se
prevede a se efectua pentru că produsele restante sunt solicitate în continuare de clien i, cu sau fără
penalizare (Cr0 = Qr0 x Nc) şi suplimentare ca rezultat al acceptării executării unor noi comenzi de
produc ie sau a unor cantită i suplimentare de produse pentru care se întrevede vânzarea (Cs0 = Qs0xNc):
C0 = Cn0 + Cr0 + Cs0 = (Qn0xNc) + (Qr0xNc) + (Qs0xNc)
Prevederea formării, ca şi existen a stoculuiă preliminată laă începută deă an este interpretabilă în
func ie de natura resursei şi orizontul de timp pentru care se întrevede consumul acesteia. Astfel:
dacă consumul la resursa materială i se extinde peste perioada curentă şi încetează în cadrul
perioadei următoare, atunci se prevede formarea stoculuiănumaiălaăînceputulăacesteia;
dacă consumul la resursa i începe în perioada următoare în cadrul căreia şi încetează nu se
constituie stocălaăînceputulăperioadeiărespectiveădeăgestiune;
dacă consumul la resursa i începe în perioada de gestiune următoare cu perspectiva depăşirii
acesteia, nu se va forma stocălaăînceputulăei.
În situa iile când se constituie, pentru estimare se apelează, în prima fază, la rela iile de mai sus,
ulterior recurgându-se la adaptarea nivelului acestuia în func ie de muta iile care intervin în mărimea
elementelor ini iale de calcul. Eventualele abateri se transmit implicit asupra necesarului de
aprovizionat. Un moment important de corec ie este începutulăperioadeiădeăgestiune pentru care a fost
extrapolat să existe, când pe bază de "inventar" se eviden iază stoculărealăfizicăexistentăînădepozitulă
întreprinderii. Din compara ia stoculuiă preliminată laă începutulă perioadeiă deă gestiuneă (Spî) cu cel
real stabilit prin inventar la momentul definit se pot exprima situa iile: Spî <, = sau > Srî. În cazul
egalită ii se apreciază realismul şi stabilitatea elementelor şi condi iilor ini iale luate în calcul. Când Spî <
sau > Srî, se impune corec ia necesarului de aprovizionat cu diferen a (Sî=Srî - Spî), aşa cum se va
arăta mai jos.
În cadrul surselor interne de acoperire a necesit ilor de materiale un loc important îl ocupă şi
indicatorul "alte resurse interne" - ARi; în acest indicator se cuprind diferite categorii de resurse
materiale care pot fi furnizate chiar de sectoarele proprii de activitate ale unită ii economice (sec ii,
ateliere etc.) rezultate din procesele tehnologice de prelucrare, din cele netehnologice, sub forma
resturilor materiale care sunt reutilizabile în consumul intern (fâşii, cupoane, capete nemultiple, şpan,
uleiuri uzate ş.a.). La acestea se adaugă materialele şi piesele refolosibile rezultabile din dezmembrări de
mijloace fixe scoase din uz, din produse rebutate sau chiar materiale noi care se ob in în unitatea care le
şi foloseşte. Indicatorul "alte resurse interne" reprezintă o sursă eficientă, sigură de acoperire a
necesit ilorădeăconsum ale unită ilor economice. Estimarea cantită ilor de resurse reutilizabile în cadrul
întreprinderii se face în cadrul programuluiădeă recuper ri elaborat pe subunită ile furnizoare (sec ie,
atelier, sector de activitate etc.) cu eşalonare pe secven e de timp ale perioadei de gestiune în care se
ob in; datele se preiau în cadrul planuluiă şiă programeloră deă aprovizionare fiind specificate la
indicatorul alte resurse interne (ARi).
Al treilea indicator, care reflectă expresia finală a resurseloră deă acoperireă aă necesit iloră deă
materiale ale unită ilor economice, este "necesarul de aprovizionat" - Na; acest "indicator"
eviden iaz ăcantitateaădeămateriiăprimeănoiăşiămaterialeărefolosibile,ădeăcombustibilăşiălubrifian i,ă
de piese de schimb ş.a. careă trebuieă asigurat ă deă la furnizori,ă deci,ă dină afaraă unit iiă pentruă
acoperireaăcererilorădeăconsumăaleăîntreprinderii, şi se calculează cu ajutorul rela iei:
Na = Npl + Ssf - Spî - ARi
sau:
Na = Ntpl - Spî - Ari

116
ştiind că:
Ntpl = Npl + Ssf
Necesarul de aprovizionat cu resurse materiale de la ter i furnizori din ară sau de pe pia a
interna ională (Na) exprimă de fapt "sursaă principal " de acoperire a necesită ilor de consum ale
unită ilor economice. Acest indicator, calculat astfel într-o primă etapă, formează obiectul adaptării "în
timp". O primă ac iune de acest gen se realizează la începutulă perioadeiă deă gestiune; aceasta este
determinată de necesitatea reflectării în mărimea indicatorului a eventualelor diferen e (Sî) care rezultă
din comparabilitatea stocului preliminat de laă începutulă perioadeiă deă gestiune cu cel real stabilit
prin inventar (rezultatul ac iunii este interpretat mai sus). Corec ia se realizează cu ajutorul rela iei:
Na1 = Na ± Sî
în care Na1 reprezintă "necesarul de aprovizionat corectat" în func ie de situa ia reală a
stocurilor fizice existente la început de an în depozitele unită ii. În func ie de rezultatul
corec iei (reducere sau creştere a nivelului indicatorului), se vor ini ia ac iuni în consecin ă,
care vor avea în vedere comandarea -contractarea unor cantită i suplimentare (când S r < S pî) sau
depistarea (când S r > Spî) căilor de valorificare a resurselor care se prevăd a deveni disponibile
(dacă nu se pot face renun ări la angajamentele anterioare privind asigurarea materială de la
furnizori). Ac iunea de modificare a necesarului de aprovizionat se desfăşoară şi în interiorul
perioadei de gestiune ori de câte ori noile condi ii cu care se confruntă unitatea economică o
impun.

Întrebări

1. Defini i nomenclatorulădeămaterialeăşiăechipamenteătehnice.
2. Care este con inutulăcarteleiăinformative a materialului?
3. Preciza i etapeleăelabor riiănomenclatoruluiădeămaterialeăşiăechipamentătehnic necesare unei
unită i economice într-o perioadă de gestiune definită.
4. Care sunt momentele de lucru specifice etapei de elaborare propriu-zis a nomenclatorului
de materiale?
5. Ce sisteme de indexare (codificare) se pot folosi în atribuirea codului pentru fiecare articol
cuprins în nomenclator?
6. Cum se stabileşte cifra de control?
7. Care sunt cerin ele la care trebuie să răspundă sistemul de coduri atribuite articolelor din
nomenclator?
8. Care sunt cerin ele la care trebuie să răspundă un nomenclator de materiale pentru a fi
considerat în mod real ca fiind un instrument util pentru to i utilizatoriiăinforma ieiătehnico-
economice de con inut?
9. Care este, în general, con inutul cartelei informative a furnizorului de materiale şi echipament
tehnic?
10. Preciza i „criteriileădeăclasificare”ăa resurselor materiale necesare unei unită i economice.
11. Cum se diferen iaz resursele materiale după efortulăfinanciarăantrenatălaăcump rare?
12. Defini i obiectivulădeăbaz al strategiei în aprovizionare.

117
13. Care sunt obiectivele derivate care se au în vedere la definirea strategiei, a planului şi
programelorădeăaprovizionareămaterial ?
14. Prin ce modalit iă deă ac iune se asigură îndeplinirea obiectivelor care se au în vedere la
elaborareaăplanuluiăşiăprogramelorădeăaprovizionare?
15. Prezenta i cele dou ă p r iă aleă planuluiă deă aprovizionare, separate prin naturaă con inutului
specific.
16. Care sunt indicatorii prin care se exprimă necesit ileădeăconsum ale întreprinderii?
17. Cum se prezintă rela iileădeăechilibruăa planului de aprovizionare?
18. Care sunt metodele generale de calcul a necesarului de consum al întreprinderii de produc ie?
19. Arăta i cum se calculează necesarul pentru consum, pe variante, cu ajutorul metodei directe.
20. Care sunt rela iileă deă calcul a necesarului de consum specifice metodei indicelui global de
consumălaăunămilionăleiăproduc ieănominalizat ?
21. Care sunt limitele şi cândăseăfoloseşte, în general, metoda coeficien ilorădinamici?
22. Care sunt etapele (momentele) de lucru specifice metodeiă necesaruluiă globală deă şarj şi în
cazul căror unit iădeăproduc ie se foloseşte?
23. Care este func iaăstoculuiălaăsfârşitulăperioadeiădeăgestiune?
24. Interpreta i condi iile formării ca atare a stoculuiălaăsfârşitulăperioadeiădeăgestiune.
25. De cine este dat necesarul total pentru consum?
26. Care sunt indicatorii care exprimă resurse materiale din surse proprii (interne) ale unită ii de
produc ie destinate acoperirii necesită ilor de consum ale acesteia?
27. Defini i stocul preliminat de resurse materiale laăînceputulăperioadeiădeăgestiune.
28. Arăta i rela iaădeăcalcul şi interpreta i condi iileădeăformareăaăstoculuiăpreliminatăde resurse
materiale laăînceputulăperioadeiădeăgestiune.
29. Ce resurse materiale se prevăd la indicatorul „Alteăresurseăinterne” ale unită ii de produc ie?
30. Cum se calculează necesarul de aprovizionat de la ter i furnizori, cândăşiăcum se face corec ia
acestuia?
31. Care sunt consecin eleă economiceă nefavorabile, determinate de neefectuareaă corec ieiă
necesarului de aprovizionat la începutul perioadei de gestiune, în func ie de raportul în care se
află stoculărealăeviden iatăprinăinventar şi cel preliminat pentru momentul definit?

Teste-grilă

1. Etapa de elaborare propriu-zis ă aă nomenclatorului de materiale presupune următoarele

momente de lucru:
a) întocmirea listei centralizatoare a tuturor resurselor materiale necesare întreprinderii de
produc ie;
b) restructurarea şi aranjarea articolelor de grupe, subgrupe, familii, clase etc.;
c) strângerea purtătorilor de informa ii care servesc la definirea con inutului nomenclatorului
de materiale;
d) codificarea materialelor incluse în nomenclator;

118
 e) nominalizarea furnizorilor pentru fiecare articol din nomenclator.
Preciza i textul considerat neadev rat.

2. Resursele materiale necesare unei unită i economice de produc ie se diferen iaz după
următoarele criterii:
a) importan a pentru activitatea economică a întreprinderii;
b) aria consumului;
c) caracteristicile nevoilor de consum ale clien ilor;
d) sursa de provenien ă;
e) forma şi stadiul tehnic de prezentare.
Preciza i textul considerat neadev rat.

3. Resursele materiale necesare unei unită i de produc ie se diferen iaz după următoarele
criterii:
a) gradul de certitudine în asigurarea de pe pia ă;
b) posibilită ile de substituire;
c) opera iile tehnice de prelucrare pe care le necesită;
d) efortul financiar antrenat la cumpărare şi stocare;
e) forma de aprovizionare.
Preciza i textul considerat neadev rat.

4. Obiectivele care se au în vedere la definireaă con inutuluiă planuluiă şiă programeloră deă
aprovizionareămaterial sunt:
a) formarea unor stocuri minim necesare, care asigură o viteză de rota ie accelerată a activelor
circulante aferente;
b) acoperirea completă şi complexă a cererilor de consum ale întreprinderii, cu resurse
materiale de calitate;
c) elaborarea unor programe de aprovizionare fundamentate pe baza documenta iei tehnice şi
economice de execu ie a produselor;
d) asigurarea resurselor materiale de la furnizorii care practică pre uri de vânzare avantajoase;
e) asigurarea unui grad de certitudine ridicat în aprovizionarea materială pe termen lung.
Preciza i textul considerat neadev rat.

5. Realizarea obiectivelor care se au în vedere la elaborarea planului de aprovizionare se asigură

prin următoarele modalit iădeăac iune:

119
 a) prospectarea pie ei din amonte în vederea depistării furnizorilor cu cele mai avantajoase
condi ii de livrare;
b) pregătirea minu ioasă a ac iunilor de negociere pentru a ob ine pre uri avantajoase la
achizi ia resurselor materiale;
c) men inerea stocurilor efective în limitele estimate;
d) asigurarea unor condi ii ra ionale de conservare a resurselor materiale pe timpul stocării;
e) preocuparea continuă pentru concretizarea rela iilor de colaborare cu furnizorii pe bază de
contracte încheiate preponderent pe termen lung de timp.

6. Se dau elementele:
 produc iaădeăfabricatăeste de 72.000 buc.;
 norma de consum este de 10kg/buc.;
 intervalulămediuăîntreădou ăaprovizion riăsuccesive este de 45 zile;
 devierea (abaterea) medie este de 10 zile;
Pe baza acestor elemente:

Necesarul total Stocul mediu de Stoculădeăsiguran ă

este de: produc ieăeste de: înăzileăeste de:
a) 720.000 kg 57.000 kg 10 zile
b) 834.000 kg 69.000 kg 12 zile
c) 830.000 kg 65.000 kg 10 zile
d) 834.000 kg 57.000 kg 12 zile
e) 810.000 kg 45.000 kg 24 zile

7. Se dau datele:
 valoarea produc ieiădeăfabricat este de 800 milioane lei, din care 80% reprezintă produc iaă
nominalizat în cadrul căreia se prevede execu ia a trei produse, în condi iile din tabelul
următor:

Norma de Stocăproduc ieăneterminat ă(buc.)

Produc iaădeă
Produsul U/M consum
realizat laăînceputădeăan laăsfârşitădeăan
(kg/buc.)
A buc 20.000 10 2.000 3.000
B buc 10.000 30 3.000 2.500
C buc 42.250 20 4.000 6.000
 materiaăprim ăseăasigur lunar;
 devierea medie este de 6 zile;
 stoculăpreliminatălaăînceputădeăanăeste de 50 de tone.
Pe baza acestor elemente:

Necesarul de Stoculădeăproduc ieă

aprovizionat este de: minimăînăzileăeste de:

120
 a) 1.899,375 to 12
b) 1.800,375 to 7
c) 1.960,375 to 8
d) 1.799,375 to 6
e) 1.960,375 to 10

8. Valoareaă produc ieiă deă realizat este de 2.000 mil.lei, din care 60% reprezintă produc ieă
nominalizat ,ăîn cadrul căreia urmează a se fabrica produsele A, B, C în cantit ile de 50.000
buc., γ0.000 buc. şi 40.000 buc. şi normele de consum de β kg/buc.; 1 kg/buc. şi 0,5 kg/buc.;
 Intervalulăîntreălivr ri stabilit prin contractul încheiat cu furnizorul este de 40 zile;
 Devierea medie este de 10 zile;
 Stoculălaăînceputădeăan este de 40 tone;
 Resurseă recuperabileă prev zuteă pentruă colectareă şiă trecereă înă consumulă internă ală
întreprinderii 15 tone.
În acest context:

Necesarul de Stocul deăproduc ieă

aprovizionat este de: maxim înăzileăeste de:
a) 250,72 tone 48 zile
b) 219,72 tone 50 zile
c) 231,57 tone 55 zile
d) 229,72 tone 50 zile
e) 231,57 tone 53 zile

9. Produc iaădeăfabricat este cea prevăzută în tabelul următor:

Produc iaădeăfabricată Greutateaăspecific

Produsul
(buc.) (kg/buc.)
A 20.000 10
B 50.000 50
C 30.000 30
Procentulădeăreg sireăaămaterialuluiăbunăturnatăînănecesarulăglobalădeăşarj este de 90%;
Fontaăparticip ălaăob inereaăşarjeiăîăpropor ie de 70%.
În aceste condi ii necesarulădeăfont este:
a = 4.571.628 kg.
b = 2.857.162 kg.
c = 2.800.000 kg.
d = 4.628.571 kg.
e = 4.671.826 kg

10. Se dau datele:

 produc iaărealizat ăînăanulădeăbaz este de 40.000 buc.;

121
  consumulăefectivădeămaterieăprim înregistrat pentru realizarea acestei produc ii a fost de
800.000 kg;
 produc iaăestimat ăaăseărealizaăînăanulăurm tor este de 50.000 buc.;
 procentulăestimatădeăreducereăaăconsumuluiădeămaterieăprim , ca urmare a unor măsuri
tehnico-organizatorice este de 10%;
 intervalulăîntreădou ăaprovizion riăsuccesive este de 10 zile;
 devierea medie s-a stabilit la 5 zile.
Pe această bază:
Stoculălaăsfârşitădeăană Necesarul total pentru
este de (tone): consum este de (tone):
a) 55,5 955,5
b) 25,5 925,5
c) 37,5 937,5
d) 55,5 945,5
e) 25,5 920,5

R spunsuriăcorecte

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
c c c e c c d b c c

122
Aplicaţii practice rezolvate

1. O fabrică de confec ii bărbăteşti produce anual β00.000 costume, 1.000.000 pantaloni,

γ00.000 sacouri pentru care se foloseşte „stofă” de lână de tip i; consumurile specifice de stofă sunt,
conform documenta iei tehnice de execu ie, a planurilor (re etelor) de croire de 4 ml pentru costum,
1,20 ml pentru pantaloni, 2,80 ml pentru sacou.
Să se determine necesarul anual de consum (Npl) de stofă.
Rezolvare:
Pentru calcul se foloseşte metodaădirect , rela ia specifică fiind următoarea:

Npl   Qi  nci
în care:
Qi = produc iaădeăexecutat la produsul i;
Nci = norma de consum de stofă pe unitatea de produs.

Deci, necesarul de consum de stofă din lână de tip i este de β.840.000 ml:

Npl = 200.000 x 4 + 1.000.000 x 1,20 + 300.000 x 2,80 = 2.840.000 ml

β. O întreprindere producătoare de accesorii şi piese de schimb pentru tractoare execută trei

repere TS 101, TS 140, TS 125 din bare o el rotund cu diametrul de 80 mm. Produc iaădeăexecutat,ă
consumurileănormateăşiăsitua iaăproduc ieiăneterminate se prezintă în tabelul 1.
Tabelul 1
Stocăproduc ieăneterminat - buc. -
Produc ieă(Qi) Norm ădeăconsumă
Reper laăînceput de an laăsfârşitădeăană
-buc.- (nci) - kg/buc.-
(Spnî) (Spnsf)
TS 101 120.000 0,525 5.000 4.800
TS 140 350.000 0,120 10.000 11.000
TS 125 50.000 1,1 1.300 1.350

Să se determine necesarul de consum corectat în func ie de situa ia produc iei neterminate.

Npl   Qi  nci  N
Rezolvare:

în care N reprezintă muta iile în nivelul necesarului de consum Npl determinate de modificările
stocurilorădeăproduc ieăneterminat , şi se calculează cu ajutorul rela iei:

N   (Spns  Spni )  nc

123
 Ca urmare:
N = (4.800-5.000)x0,525 + (11.000-10.000)x0,120 + (1.350-1.300)x1,1 = 70 kg
Npl = (120.000x0,525 + 350.000x0,120 + 50.000x1,1) + 70 = 160.070 kg

γ. O fabrică de mobilă specializată în biblioteci şi dulapuri execută din stejar cinci modele de
dulapuri: Armonia, Ambient, Extaz, Total, Vis. Situa ia privind produc iaădeăexecutat,ănormeleădeă
consum şi stocurileădeăproduc ieăneterminat se prezintă în tabelul β.
Tabelul 2
Produc iaă Norm ădeă Pre ădeă Stocăproduc ieăneterminat
de executat consum vânzareă - mii uv -
Produs
(Qi) (nci) (Pv)
3 laăînceputădeăan laăsfârşitădeăan
- buc. - - m /buc. - - uv/buc. -
Armonia 20.000 0,5 5.000 13.000 18.000
Ambient 15.000 0,4 2.500 1.900 4.000
Extaz 40.000 0,7 4.000 8.200 7.000
Total 100.000 0,125 1.200 15.000 14.500
Vis 10.000 0,6 7.000 3.000 5.000

În baza datelor din tabelul 2 să se determine necesarul de consum corectat în func ie de

situa ia stocurilorădeăproduc ieăneterminat ădeălaăînceputulăşiăsfârşitulăperioadeiădeăgestiune.

Npl   Qi  nci  (1  k )
Rezolvare:

în care k reprezintă coeficientulă careă exprim ă modificareaă stocuriloră deă produc ieă neterminat ă
deălaăînceputulăşiăsfârşitulăperioadeiădeăgestiune şi se calculează cu ajutorul rela iei:

 (Spnsi  Spnii )
n

k i1
Vpm

în care Vpm reprezintă valoareaă produc ieiă marf (care este suma produsului dintre Qi şi Pvi)
respectiv de 487.500 mii uv în exemplul de fa ă:

Vpm = 20.000x5.000 + 15.000x2.500 + 40.000x4.000 + 100.000x1.200 + 10.000x7.000 =

= 487.500.000 uv = 487.500 mii uv

Coeficientul k are valoarea de 0,015:

(18.000  13.000 )  ( 4.000  1.900 )  (7.000  8.200 )  (14.500  15.000 )  (5.000  3.000 )
k
487 .500
  0,015
7.400
487 .500

124
iar necesarul de consum de stejar pentru executarea produselor în cantită ile amintite este de
63.437,5 m3.

Npl = (20.000x0,5+15.000x0,4+40.000x0,7+100.000x0,125+10.000x0,6)x(1+0,015) =
= 63.437,5 m3

4. O întreprindere producătoare de profile din aluminiu, utilizate pentru decora iuni interioare
în spa ii comerciale, institu ii publice, birouri etc. a utilizat în anul de bază 600 tone lingouri din
aluminiu, ob inând o produc ie de 1.000.000.000 uv. Pentru noul an de plan estimează o produc ie de
1.400.000.000 uv, în condi iile reducerii consumului de lingouri din aluminiu cu 8% ca urmare a
prevederii aplicării unor măsuri tehnico-organizatorice.
În aceste condi ii să se determine necesarul de consum de lingouri de aluminiu.
Rezolvare:
În acest sens, se foloseşte metodaă coeficien iloră dinamici (a dinamicii) pentru care este
specifică rela ia:

100  Pr
Npl  Cr  k 
100
în care:
Cr = consumulăefectivăînregistratăînăanulădeăbaz pentru realizarea produc ieiăQ0;
Pr = procent de reducere a consumului de materie primă, ca rezultat al măsurilor
prevăzute pentru aplicare în acest sens;
K = coeficient care exprimă modificarea volumului produc iei de executat în anul de
plan (Qpl) fa ă de cel realizat în anul de bază (Q0) şi se calculează cu ajutorul
rela iei:

k
Qpl
Q0

Aşadar, necesarul pentru consum va fi de 772,8 tone:

1.400.000.000 100  8
Npl  600    772,8 to
1.000.000.000 100

5. O firmă specializată în turnarea de piese din aliaje neferoase şi-a propus, pentru următoarea
perioadă de gestiune, realizarea unei produc ii de 10.000.000 uv de piese turnate din bronz. La
momentul elaborării planului de aprovizionare, doar 80% din produc ie este nominalizat , în cadrul
căreia urmează a se realiza cinci repere (piese) în cantit ile şi normele de consum precizate în
tabelul 3.
Tabelul 3
Necesar de consum
Pies ă Produc ieădeă Norma de
Nr. aferentăproduc ieiă
- Reper de executat (Qni) consum (nci)
crt. nominalizate (Nn)
executat - - buc. - - kg/buc. -
- kg -

125
 0 1 2 3 4
Capac pompă K2
Bucşă 110
1 100.000 0,5 50.000

Bucşă 120
2 300.000 0,75 225.000

Bucşă 140
3 120.000 0,9 108.000
4 300.000 1,0 300.000
5 Capac pompă-KM3 50.000 0,25 12.500
Total X X 695.500

În baza acestor date, să se estimeze necesarul de consum de bronz, în viitorul an de plan.

Rezolvare:
Pentru determinarea necesarului de consum se parcurg patru etape:

1.Nn   Qi  n ci
n

i1

2.Igc   1.000 .000

Nn
Pn

3.Nnm  Igc  Pnn

4.Npl  Nn  Nnn
în care:
Nn = necesarăaferentăproduc ieiănominalizate;
Nnn = necesarăaferentăproduc ieiănenominalizate;
Igc = indiceleăglobalădeăconsumălaă1ămilionăuvăproduc ieămarf ;
Pn = valoareaăproduc ieiănominalizateă(exprimată în uv);
Pnn = valoareaăproduc ieiănenominalizateă(în uv).

1. Nn=100.000 x 0,5 + 300.000 x 0,75 + 120.000 x 0,9 + 300.000 x 1 + 50.000 x

x 0,25 = 695.500 kg

2.Igc   1.000.000  86.937,5 kg/1mil.uv

695.500
8.000.000
86937,5  2.000.000
3. Nnn   173.875 kg
1.000.000
4.Npl  695.500  173.875  869.375 kg

6. O întreprindere producătoare de prefabricate din beton, specializată pe tubulatură urmează să

produc în anul de plan:
 1.000 buc. tuburi cu o greutate brută de 600 kg/buc.;
 50.000 buc. tuburi cu o greutate brută de 1β5 kg/buc.;

126
  70.000 buc. tuburi cu o greutate brută de 50 kg/buc.;
 β0.000 buc. tuburi cu o greutate brută de 1.000 kg/buc.

Produsul finit bun se ob ine în propor ie de 80%.

Să se determine necesarul de ciment ştiind că acesta participă într-o propor ie de γγ% la
elaborarea betonului.
Rezolvare:
Pentru determinarea necesarului de consum se parcurg trei etape:

1. Mbt   Qi  gbi
n

i1

2. Ngs 
Mbt
k
3.Npl  Ngs  k i'

în care:
Mbt = volumul de material bun turnat (produsul bun turnat);
gb = greutateaăbrut (specifică) a unei piese;
Ngs = necesarăglobalădeăşarj ;
k = procentulădeăob inereăaăprodusuluiăfinităbun;
k’i = propor ia de participare a materialului „i” la ob inerea şarjei.

1. Mbt  1.000  600  50.000  125  70.000  50  20.000  1.000  30.350 tone

2. Ngs   37.937,5 tone

30.350 to
0,80

3.Npl  37.937,5 to  0,33  12.519,375 tone de ciment

7. O fabrică de dulciuri a consumat anul anterior, considerat an de bază, 150 tone de zahăr,
ob inând o produc ie de 800 milioane uv.
Pentru anul de plan, ca urmare a modernizărilor aduse liniilor de fabrica ie şi a îmbunătă irii
organizării produc iei şi a muncii, estimează o creştereă aă produc iei cu β0% şi o reducere a
consumurilor cu 5%.
Aprovizionarea cu zahăr se va face oă dat ă peă lun . Abatereaă absolut ă deă laă medieă aă
cererilor lunare de consum, înregistrată în anul de bază, a fost de 4 tone. Coeficientulădeăsiguran
care exprimă poten ialulădeălivrareăalăfurnizorului este 1,25.
În momentul elaborării planului de aprovizionare, în depozitele unită ii există 17,5 tone de
zahăr; până la sfârşitul perioadei curente (de bază) urmează să mai intre în unitate β5 tone de zahăr şi
să se mai consume γ7,5 tone. La începutul noului an de plan, prin inventar, se constată că stocul real
de zahăr este de 4,5 tone.

127
 În baza datelor, să se determine necesarul de aprovizionat şi apoi să fie corectat cu situa ia de
după inventar.
Rezolvare:
Pentru rezolvare se apelează la con inutul planului de aprovizionare care are următoarea formă
(tabelul 4):
Tabelul 4
Necesar Resurse
- Stoc preliminat pentru începutul perioadei
- Necesar pentru consum (Npl) de plan (Spî)
- Stoc la sfârşitul perioadei de gestiune (Ssf) - Alte resurse interne (Ari)
- Necesar de aprovizionat (Na)
- Necesar total Nt = Npl + Ssf Spî + Ari + Na
 Etape de calcul:
 se determină necesarul de consum:
100  Pr 960 100  5
Npl  Cr  k   150    171 to
100 800 100

 se determină stoculălaăsfârşitulăperioadeiădeăgestiune care este de fapt stoculădeăproduc ieă

maxim, format din stocul curent şi stoculădeăsiguran , astfel:
Ssf  Scr  Ss

Scr  I  cmz  30   14,25 to

171
360

Ss  MAD  k  4  1,25  5 to

Ssf  Sp max  14,25  5  19,25 to

 se defineşte necesarul total care este de 190,25 tone:

Nt  Npl  Ssf  171  19,25  190,25 to

 se calculează stoculă preliminată pentruă începutulă perioadeiă deă gestiune cu ajutorul

rela iei:
Spî = Sex + I – C
în care:
Sex = stocul existent în depozitul unită ii consumatoare în momentul elaborării
planului de aprovizionare;
I = intr rileădeărealizatăpân ălaăsfârşitulăanuluiăcurent (de bază);
C = consumurileădeăînregistratăpân ălaăsfârşitulăanuluiăcurent.

Deci,

128
 Spî = 17,5 + 25 – 37,5 = 5 to

Necesarul de aprovizionat se ob ine pornind de la rela ia de echilibru a planului de

aprovizionare:
NECESAR = RESURSE

Nt = Spî + Ari + Na

Na = Nt – Spi - Ari

Na = 190,25 – 5 – 0 = 182,25 to

În cazul în care la începutul perioadei de gestiune apar diferen e între stocul preliminat pentru
momentul respectiv şi cel realăstabilităpeăbaz ădeăinventar, atunci se impune corec ia necesarului
de aprovizionat cu diferen a ∆Sî care se stabileşte cu ajutorul rela iei:
∆S ţ Srî - Spî
în care:
∆S = diferen aăîntreăstoculăfizicărealăşiăcelăpreliminatăpentruăînceputulăperioadeiă
de gestiune (anului de plan);
Srî = stoculărealăstabilităprinăinventarălaăînceputădeăan.

Deci,
∆S ţ 4,5 – 5 = -0,5 to

Se poate observa că, la inventar s-a constatat o lipsă de 0,5 tone de resursă materială ceea ce
înseamnă că necesarul de aprovizionat va fi majorat cu această cantitate, astfel:
Nal = Na  ∆S

în care Nal reprezint ănecesarulădeăaprovizionatăcorectat:

Nal = 185,25 + 0,5 = 185,75 to

129
Aplicaţii practice de rezolvat

1. O întreprindere de panifica ie produce zilnic 12.000 pâini, 1.000 cornuri, 1.000 chifle şi 100
cozonaci. Timp de opt zile pe an, în ajunul sărbătorilor de iarnă şi a celor pascale, se produc
suplimentar 1.000 cozonaci pe zi. Unitatea lucrează 300 de zile pe an.
Normele pentru făină sunt:
 pâine – 180 g/buc.;
 cornuri – 30 g/buc.;
 chifle – 40 g/buc.;
 cozonaci – 500 g/buc.;
Întreprinderea estimează, pentru fiecare an următor, un consum suplimentar de 12.300 kg
făină pentru fabrica ia de colaci, turte, covrigi şi alte produse destinate satisfacerii unor comenzi
previzibile din partea clien ilor pentru asemenea specialită i.
Intrările calendaristice şi cantitative de făină în depozitul întreprinderii se prezintă în tabelul 5.
Tabelul 5
RESURSAăMATERIAL :ăF IN
Date 14.01 06.02 28.02 20.03 10.04 30.04 14.05 06.06 30.06
intrare/ 34 to 40 to 20 to 60 to 10 to 25 to 15 to 35 to 20to
Cantit iă 07.07 25.07 14.08 05.09 29.09 14.10 04,11 30.11 16.12
(Qef) 5 to 15 to 45 to 30 to 20 to 10 to 15 to 35 to 25 to

Intervalul înregistrat până la 14.01 a fost de 20 zile.

În momentul elaborării planului de aprovizionare în depozit existau 15 tone de făină, iar,
pân ălaăsfârşitulăanului curent urmează să mai intreăînădepozitulăîntreprinderii încă 75 de tone şi
să se mai consume 88 de tone. La începutul anului următor, pe bază de inventar, se constată c ă
stocul fizic de făină din depozit este zero.

2. Un fabricant de articole de cauciuc a realizat în anul de bază o produc ieă marf ă deă
100000000 uv; pentru următoarea perioadă de gestiune prevede realizarea unei produc iiămarf ădeă
140000000 uv, în cadrul căreia, la momentul elaborării planului de aprovizionare erau nominalizate
pentru fabrica ie, pe baza contractelor încheiate, a comenzilor primite de la clien i (care au fost şi
acceptate pentru onorare), produsele specificate în tabelul 8.

Tabelul 8
Volum Pre ulăunitară Norme
Unitate de
Reper produc ie deăvânzareă de consum
m sur ă(UM)
- Qpl negociat de cauciuc

130
 Pv(uv/buc.) (kg/buc.)
Saltele plaj Buc. 100.000 buc. 208 uv/buc. 2,750 kg/buc.

Cizme Perechi 300.000 buc. 100 uv/buc. 0,700 kg/buc.

Pelerine ploaie Buc. 50.000 buc. 180 uv/buc. 1,250 kg/buc.

Sandale Perechi 200.000 buc. 50 uv/buc. 0, 200 kg/buc.

Labe
Perechi 25.000 buc. 120 uv/buc. 0,500 kg/buc.
scafandru

Aprovizionarea materiei prime se va face, aşa cum s-a stabilit cu furnizorul, la 45 de zile,
durataădeăcomand ăaprovizionare fiind de 10 zile.
La momentul elaborării planului de aprovizionare în depozitul întreprinderii exist ă 80ă de
tone de cauciuc; până la sfârşitul anului curent unitatea economică urmează să mai primeasc ă207ă
tone de materie primă (cauciuc) şi să consume 241 de tone. Stocul fizic real stabilit prin inventar la
începutul următoarei perioade de gestiune (anului de plan)este de 46 tone.
Să se întocmească programul de aprovizionare, cu efectuarea corec ieiănecesare la început de
an, cunoscând că lansareaăuneiăcomenziădeăaprovizionareăcost ă141,10 uv, cheltuielile de stocare
sunt de 25ă uvă peă ton ă şiă an. Cheltuielile de penurie (suplimentare, aferentei lipsei de resursă în
stoc) sunt de 50 ori mai mari decât celeă deă stocare;ă pre ulă de achizi ie al unei tone de cauciuc
natural este de 1.500 uv.

3. O întreprindere specializată în realizarea de mobilier pentru grădină şi case de vacan ă, din

cherestea de brad, şi-a propus pentru anul următor realizarea unei produc iiădeă500.000.000ăuv.
În momentul elaborării planului de aprovizionare erau încheiate contracte comerciale şi
primite comenzi ferme pentru şase categorii de produse – nominalizate, pe condi iile de execu ie, în
cadrul tabelului 9.

Tabelului 9
Pre Stocăproduc ieăneterminat ă
Produc ia Norma
Denumire deăvânzareă - buc -
de fabricat de consum
produs negociat Laăînceput Laăsfârşit
(buc.) (uv/buc.)
(uv/buc.) de an de an
MAS ă
35.000 0,50 800 200 600
GR DINI
SCAUNE
210.000 0,10 100 5.000 8.000
PLIANTE
ŞEZLONGURI 100.000 0,25 575 7.000 4.000
BALANSOAR
50.000 0,98 2.430 1.000 900
GR DIN

131
 MAS ă
50.000 0,35 1.000 800 750
TERAS
MAS ă
10.000 1,20 2.200 125 475
BER RIE

În anul de bază s-au înregistrat următoarele intr riăcalendaristiceă şi cantitative de cherestea

de brad: 30.01-20.000 m3; 10.03-15.000 m3; 04.04-21.000 m3; 05.06-12.000 m3; 25.09-18.000 m3;
15.11-22.000 m3. Intervalul efectiv înregistrat până la γ0.01 a fost de 42 de zile.
Consumurile lunare înregistrate în anul de bază sunt prezentate în tabelul 10.
Tabelul 10
Luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Cerere
9.000 7.000 8.000 8.500 7.200 9.300 6.000 8.400 10.600 9.200 10.000 14.800
- m3 -
Coeficientul de siguran ăcare exprimă poten ialulădeălivrareăalăfurnizoruluiăde cherestea de
brad este de 1,γ6. Pentru a fi trecută în prelucrare, cheresteaua de brad trebuie supusă unui proces de
condi ionare care durează 21 de zile.
În momentul elaborări planului de aprovizionare în depozite firmei existau 2.300 m3 de
cherestea de brad; până sfârşitul anului curent, întreprinderea urmează să mai primeasc ă30.000ăm3
şi să mai consume 29.300 m3 de cherestea de brad. Anual se pot recupera 100 m3 cherestea de brad
sub formă de capete, fâşii nemultiple care se folosesc în continuare în consumul intern al
întreprinderii pentru fabrica ia unor componente de mobilier de dimensiuni mai mici.
Stocul fizic real de cherestea, constatat la inventariere efectuată la începutul următorului an de
plan, este de 2.950 m3 cherestea de brad. Lansareaăuneiăcomenziădeăaprovizionareăcost 200 uv,
cheltuielile cu stocarea unui m3 de cherestea fiind de 0,025 uv pe zi. Pentru achizi ionarea unei
cantit iădubleă fa ă de lotul optim stabilit pe baza datelor de mai sus, furnizorul oferă o reducere
deă2ălaăsut ălaăpre ulădeăvânzareăpracticat, care este de 200 uv/m3.
Pe baza datelor şi informa iilor de sus, să se întocmească programul optim de aprovizionare
pentru anul următor şi să se asigure corec iaă necesară la începutul acestuia. Se va face şi
reprezentareaăgrafic ădeădinamic a stoculuiădeăproduc ieăpeăniveluriădeăformare.

132
 Bibliografie:

Gh Băşanu, Managementul Aprovizionării şi Desfacerii – edi ia a

M. Pricop. treia, Editura Economică, β004, pg 277-297; 310-
316.

Gh Băşanu, „Managementul Aprovizionării Organiza iei” în

M. Pricop. „Abordări moderne în managementul şi economia
. organiza iei” – vol.2; Editura Economică, β004, pg:
314-317.

Gh. Băşanu, Managementul Aprovizionării şi Desfacerii –

M. Pricop, culegere de aplica ii practice, teste grilă, studii de caz
A. V. Gluvacov. – Editura Economică, Bucureşti, 1999.

Gh. Băşanu, Management –Marketing, Editura Diacon Coresi,

Dumitru Fundătură. Bucureşti, 199γ, pg: 40-55; 66-70.

133
 Capitolul 5

CONDUCEREAăŞIăORGANIZAREAăACTIVIT IIăDEăVÂNZARE
(DESFACERE) A PRODUSELOR:

5.1. Managementul vânz riloră(desfacerii):ăconcept,ăactivit iăcomponente;

5.2.ăOrganizareaăstructural ăa subsistemului de desfacere-vânz ri
a produselor;
5.3.ăSistemulădeărela iiăspecificăunit ilorădeăproduc ieăpentruăactivitateaădeă
desfacere-vânz ri a produselor.

Întreb ri
Testeăgril
Bibliografie

OBIECTIVE

Capitolul cinci are în vedere următoarele obiective:

- însuşirea con inutului diferitelor concepte, termeni şi no iuni economice de specialitate
specifice managementului vânzărilor (desfacerilor) de produse şi servicii;
- cunoaşterea activită ilor componente ale managementului vânzărilor (desfacerii) de
produse şi servicii;
- identificarea unor sisteme de organizare structurală a subsistemului (compartimentului)
de specialitate;
- cunoaşterea sistemului de rela ii, pe care compartimentul de desfacere-vânzări trebuie să
îl creeze pe planul intern şi cel extern unită ilor economice, pentru îndeplinirea rolului
care îi revine în structura organizatorică a acestora.

134
 Capitolul 5

CONDUCEREAăŞIăORGANIZAREAăACTIVIT IIăDEăVÂNZARE
(DESFACERE) A PRODUSELOR

5.1. Managementul desfacerii: concept,ăactivit iăcomponente

"Managementul desfacerii produselor" reprezintă activitatea prin care se asigură vânzarea

rezultatelor produc iei. Ac iunea implică stabilirea căilor, formelor şi modalită ilor prin care urmează
a fi vândute produsele fabricate, ca şi a pie elor care pot constitui sfera de desfacere. Prin desfacerea
produselor (vânzarea lor) se încheie practic circuitul economic al întreprinderii (figura 5.1).

Faze

Figura 5.1

Managementul desfacerii se prezintă ca un proces unitar complex, căruia îi este proprie o

structur ă extins ă deă activit iă specifice care au în vedere problemele legate de conducerea-
coordonarea, previziunea-planificarea, programarea, organizarea, contractarea-vânzareaă
produselor,ă antrenarea,ă urm rireaă şiă controlulă derul rii-realiz riiă activit ii,ă analizaă şiă
evaluarea rezultatelor. Aceasta reprezintă caracteristica esen ială a managementului desfacerii.
Managementulă desfaceriiă produc ieiă industriale - componentă a func iunii comerciale a
întreprinderii - are ca obiectiv principal vânzareaăproduselorădinăprofilulăpropriuădeăfabrica ieăînă
condi iiădeăeficien . În acest scop se desfăşoară mai multe "activită i specifice", şi anume:
 Elaborareaă studiiloră deă marketing,ă înă vedereaă asigur riiă portofoliuluiă deă comenziă şiă aă
contracteloră comerciale,ă ală cunoaşteriiă cereriiă şiă situa ieiă concuren ei,ă aă pre urilor,ă aă
noilorăproduseăcareăpotăfiăasimilate,ăaăproduselorăaăc roră fabrica ieătrebuieăoprit ,ăsauă
redus ,ă aă celoră careă trebuieă modernizate,ă aă condi iiloră la careă trebuieă s ă r spund ă
pentruă aă satisfaceă înă maiă mareă m sur ă preferin eleă clien iloră c roraă liă seă adreseaz .
Totodată, se definesc mai bine canaleleă deă distribu ie, formele eficiente de promovare a
produselor,ă aă vânz rilor,ă posibilit ileă deă ac iuneă pentruă extindereaă pie eiă interneă şiă
externe de desfacere a produselor proprii, condi iileă deă "service" care trebuie asigurate,
muta iileă careă seă înregistreaz ă înă cerin ele,ă op iunileă şiă sugestiileă utilizatorilor,ă
modalit ileă deă rezolvareă aă reclama iilor emise de clien i cu privire la sistemul de
interven iiătehnice în perioada de garan ie etc. La acestea se adaugă şi o serie de alte ac iuni
ca, de pildă: elaborareaă şiă prezentareaă deă oferte,ă deă cataloageă comerciale,ă deă plianteă şiă
prospecte, de mostre; participareaălaătârguriăşiăexpozi iiădină ar ăşiăstr in tate;ăfolosireaă

135
 publica iiloră curente,ă aă radio-tv ş.a. Asemenea modalit iă şiă mijloaceă deă prezentare
implică, când este cazul şi sunt create condi ii, efectuarea de ac iuniădeăreclam - de genul
demonstra iilorădeăfunc ionalitate etc.
 Colectareaăcomenzilorăemiseădeăclien iăşiăconstituirea,ăastfel,ăaăportofoliuluiădeăcomenzi,ă
încheiereaă deă contracteă comercialeă înă strict ă concordan ă cuă cererileă clien iloră şiă
capacit ileădeăproduc ieădisponibile. Se are în vedere contractarea integrală a produc iei în
corela ie cu poten ialul tehnic, material şi energetic asigurat şi în condi iile unui profit cât mai
mare;
 Elaborareaă planuluiă strategică şiă aă programeloră deă livrare-vânzareă aă produseloră
contractate pe sortimente concreteăşiăpeăc ileădeădistribu ie-vânzareăstabilite. Rezultatele
ac iunii constituie baza concretă pentru elaborarea, pe de o parte, a programelor de fabrica ie
( inând cont de structura şi dimensiunea capacită ilor de produc ie), cât şi a fişelor de urmărire
operativă a derulării livrărilor pe clien i, pe canalele de distribu ie alese.
 Urm rireaăstadiuluiăexecu ieiăproduselorăînăproceseleădeăfabrica ie,ăprevenireaărealiz riiă
deă produseă necorespunz toareă calitativ,ă impulsionareaă factoriloră deă produc ieă pentru
respectareaă programeloră deă fabrica ie - ac iune care condi ionează în continuare
îndeplinirea obliga iilor fa ă de clien i stipulate în contractele de livrare (termene de livrare,
sortimenta ie, calitate, cantitate ş.a.).
 Creareaă sau,ă dup ă caz,ă modernizareaă şiă extindereaă re eleloră propriiă deă desfacereă aă
produseloră peă pia aă intern ă şiă extern . Existen a unor re ele proprii de vânzare creează
condi ii pentru materializarea operativă a deciziilor referitoare la îmbunătă irea calită ii
produselor, modernizarea lor, testarea unor noi produse, îmbunătă irea sistemului de
distribu ie, de prezentare a produselor. Aşadar, înfiin area, iar acolo unde deja există,
extinderea şi modernizarea re elelor de magazine şi depozite proprii de desfacere reprezintă,
în economia de pia ă, o ac iune deosebit de importantă. Asemenea re ele proprii de desfacere
se amenajează atât la sediul producătorului, cât şi în teritoriu, asigurându-se astfel apropierea
sursei de furnizare de locul de consum.
 Organizareaă unoră re eleă propriiă de serviceă sauă modernizareaă şiă extindereaă celoră
existente,ă pentruă aă seă asiguraă eliminareaă operativ ă aă deficien eloră deă func ionalitateă aă
produselor,ă sporireaă interesuluiă cump r toriloră laă produseleă ceă seă vând,ă aă încrederiiă
acestoraă fa ă deă utilit ileă oferiteă deă produc tor. Important este modul de organizare şi
sfera de servire asigurată unită ilor de acest gen pentru a se răspunde prompt şi calitativ
interven iilor solicitate de cumpărătorii produselor. Astfel, unită ile de "service" trebuie dotate
cu utilaje, instala ii, dispozitive, aparatură de mare eficacitate şi utilitate, amplasate ra ional
din punct de vedere teritorial pentru a acoperi operativ sfera de servire stabilită, şi dotate cu
stocurile de piese de schimb în structura specifică produsului şi solicitărilor utilizatorilor.
Condi iile de "service", dacă sunt bine organizate, pot contribui în mare măsură la penetrarea
pe diferite pie e, la promovarea vânzărilor, la extinderea ac iunilor de modernizare, la sporirea
eficien ei reclamei comerciale.
 Extindereaă rela iiloră deă vânzareă peă baz ă deă comenzi,ă conven iiă şiă contracteă prezint ă oă
ac iuneăcareăasigur ăcertitudineăînăactivitateaădeădesfacereăpentruăoăanumit ăperioad .
În interiorul acestei perioade producătorul-furnizor va ac iona, direct sau prin re elele proprii
de desfacere, pentru o conlucrare judicioasă cu partenerii în scopul ob inerii încrederii
acestora; se creează astfel premise pentru prelungirea colaborării şi chiar extinderea
vânzărilor determinată de eventuale solicitări suplimentare sau a apari iei de noi parteneri.
Elemente stimulatoare pentru stabilirea unor rela ii contractuale pe perioade mai lungi de timp
sunt şi cele care au în vedere asigurarea unor înlesniri la pre urile de desfacere, rabaturi

136
 comerciale, servirea cu prioritate organizarea de "service" la sediul utilizatorilor, aplicarea
unui sistem de servire stimulator (acordarea de bonifica ii, livrarea pe credite ş.a.).
 Constituireaă unoră stocuriă deă desfacereă optime,ă careă s ă asigureă ritmicitateă livr rilor,ă înă
concordan ă cuă clauzeleă prev zuteă înă contracteleă comercialeă încheiate,ă şiă s ă poat ă
satisfaceă implicită eventualiiă clien iă întâmpl tori,ă ă dară careă potă reprezentaă pentruă viitoră
utilizatoriăsauăsolicitan iăconstan i,ăstabiliăşiăalăc rorăconsumăseăpoateăamplifica (deci care
pot deveni parteneri siguri de afaceri).
 Asigurareaă unoră condi iiă ra ionaleă deă depozitareă aă produseloră finiteă şiă deă formareă aă
loturilor de livrare. Livrarea produselor în condi ii de integritate calitativă şi cantitativă, la
momentele calendaristice prevăzute în contractele comerciale, la cele la care sunt solicitate de
clien i, implică desfăşurarea activită ilor de primire-recep ie, de sortare, ambalare, etichetare,
marcare şi de formare a loturilor destinate livrării sau vânzării pe spa ii dimensionate ra ional,
cu amenajări şi dotări adecvate. Pe parcursul depozitării lor, produsele trebuie aşezate pe un
mobilier modern, care asigură stivuirea pe înăl ime după sisteme eficiente evitându-se
afectarea unor suprafe e prea mari pentru asemenea scop fără justificare tehnică şi economică.
 Informatizareaăsistemelorădeăgestiuneăaăstocurilorădeădesfacere,ădeăurm rireăaăderul riiă
livr rilor,ă deă întocmireă aă documenta ieiă deă livrare (dispozi ii de livrare, facturi, avize de
expedi ie). Informatizarea activită ii de desfacere la nivelul întreprinderii contribuie
semnificativ la îmbunătă irea procesului de servire a partenerilor de contract, a clien ilor, în
special în cazul vânzărilor din magazinele şi depozitele proprii.
 Organizareaăactivit iiăoperativeădeălivrare-vânzare aăproduselorăfinite,ăservireaăritmic ă
aăclien ilorăprograma iăşiăneprograma iăînăconcordan ăcuăcererileăacestoraăspecificateăînă
contracte,ăînăcomenzileăemise;
 Urm rireaă derul riiă operativeă aă livr riloră c treă clien i,ă aă realiz riiă contracteloră
încheiateă peă total,ă dină careă peă principaliiă cump r tori,ă aă evolu ieiă stocuriloră deă


desfacere;
Coordonareaă şiă controlulă activit iiă depoziteloră deă desfacere,ă organizareaă primiriiă şiă
recep ieiă produseloră finiteă deă laă sec iileă deă fabrica ie,ă aă ac iuniiă deă formareă aă loturilor
complexeăşiăcompleteădeălivrare;
 Organizareaă ra ional ă aă activit iiă deă informareă sistematic ă asupraă comportamentuluiă
produseloră fabricateă şiă livrateă laă utilizatori,ă deă urm rireă aă func ionalit iiă acestoraă laă
utilizatori,ădeăinterven ieăprompt ăpentruăremediereaădefec iunilorăsesizateăşiăsemnalate,ă
deă aplicareă aă sugestiiloră pozitiveă proveniteă deă laă clien i. Volumul mare de informa ii, pe
care unitatea industrială producătoare şi-l poate asigura astfel, trebuie prelucrat şi transmis
operativ compartimentelor interesate, care pot interveni pentru a asigura fiecărui produs
gradul de utilitate solicitat şi parametrii func ionali prevăzu i. Prin acest mod de ac iune,
unitatea îşi atrage aprecierea favorabilă a clien ilor şi determină stabilitatea de durată a
rela iilor cu partenerii reali şi poten iali. În acelaşi timp, pe această cale, producătorii furnizori
pot urmări mai uşor care este "via a" produselor, stadiul în care produsul este îmbătrânit şi
trebuie înlocuit cu altul ş.a.

Analizând con inutul managementuluiădesfaceriiă produc iei, se poate concluziona că această

activitate asigură bazaă motiva ional ă pentruă organizareaă şiă desf şurareaă fabrica ieiă deă produse;
totodată, activitatea de desfacere-vânz ri furnizează elementele pentru fundamentarea programelor
deă fabrica ie, caracteristicile la care trebuie să răspundă produsele, condi iile în care urmează a se
exploata sau utiliza acestea, cerin ele pe care trebuie să le satisfacă "sectorulă produc ie" pentru a
răspunde comenzii sociale. În continuare, produc iaăindustrial este cea care condi ionează activitatea

137
deă aprovizionareă material , punându-i la dispozi ie datele şi informa iile prin care se determină
dimensiuneaă şiă structuraă resurseloră materiale care trebuie asigurate, momentele calendaristice la
care sunt necesare, perioada pe care se întinde ac iunea. Are loc, deci, un proces complex corelat, care
începe cu ac iuneaădeăstudiereăaăcererii, colectareaăşiăconstituireaăportofoliuluiădeăcomenzi pentru
produsele care trebuie fabricate etc. şi se transmite înă amonte, spre produc ie şi apoi spre
aprovizionare (figura 5.2).

Figura 5.2.

5.2.ăOrganizareaăstructural ăaăsubsistemuluiădeădesfacere-vânz ri a produselor

Compartimentul de desfacere, specific subsistemului de profil, se organizează pe grupe

care trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor cerin e: omogenitateaă şiă operativitateaă înă
desf şurareaă diferiteloră activit iă specifice;ă conducereaă şiă coordonareaă unitar ă aă întreguluiă
proces de livrare-vânzare;ă sporireaă responsabilit iiă lucr torilor dină compartimentă înă
satisfacereaă prompt ă aă tuturoră cerin eloră şiă solicit riloră emiseă deă clien i,ă înă rezolvareaă
reclama iiloră şiă colectareaă sugestiilor,ă propuneriloră transmiseă deă parteneriiă realiă şiă poten iali,ă
deă cump r toriiă şiă utilizatoriiă produselor. Totodată, se are în vedere ca, prin organizarea
compartimentului, să se asigure condi iiăreale pentru aplicarea unui controlăpermanentăşiăriguros

138
al modului cum îşi îndeplineşteăfiecareăangajatăatribu iile ce-i sunt stabilite prin fişaăpostului pe
care-l ocupă, ca şi o bun ăconlucrare între grupele constituite. Toate aceste cerin e asigură în final,
abordarea unitar a întregii activit iă deă desfacere, creându-se astfel condi iiă favorabile pentru
corelareaăpermanent ăaăoferteiădeăproduseăşiăserviciiăcuănevoiaăsocial , a rezultatelorăproduc ieiă
cuăcererileăclien ilor, a termenelorădeăfabrica ieăcuăceleădeălivrare etc. Unul din sistemele frecvent
folosite de unită ile industriale în organizarea compartimentului de desfacere se prezintă în figura 5.γ.

Figura 5.3

Pentru activitatea de desfacere se pot folosi şi sisteme moderne de organizare specifice

func ion riiăunit iiăînăeconomiaădeăpia ; exemple se prezintă în figurile 5.4 şi 5.5.

Figura 5.4

Direcţia de
trafic şi
distribuţie

Grupe operative de Controlul Transport

distribu ie
stocurilor
Figura 5.5

139
 Un sistem de organizare eficient, larg răspândit în ările dezvoltate, este cel al organiz riiă
activit iiă deă desfacereă peă produseleă dină nomenclatorulă deă fabrica ie - vânzare al întreprinderii
(figura 5.6).

Figura 5.6

Se impun două precizări de fond la cele de mai sus:

1. De regulă, prin organizareaăintern , activitateaăcomercial ădeădesfacere-livrare-vânzare

trebuie să permită o ac iuneăeficient ăînăsistemulăconcuren ial specific economiei de pia ă.
Această concep ie are în vedere faptul că produc torul trebuie să fie mereu prezentăşiăactivă
peăpia , că pia a fiind a cumpărătorului oferta este cea care trebuieăs ădinamizezeăprocesulă
de schimb, s ă atrag ă cererea, că re eaua comercială trebuie permanent alimentată de
producător cu mărfurile pe care le produce. În acelaşi timp, produc torulă este direct
interesat de modul în care are loc vânzareaă produselor lui, deoarece prin acest act îşi
recuperează capitalul investit în produs şi realizează profitul estimat;
2. Organizareaă activit iiă deă vânzare se face prin directorii de produs, care răspund de
produsele ce le sunt atribuite de la început până la sfârşit, adică de: prospectareaă pie ei,
transmitereaăofertelor,ănegociereaăşiăpurtareaătratativelor,ăanalizaădeăpre ,ăpublicitateăşiă
reclam ,ă marcaă fabricii,ă contractareaă şiă vânzareaă produselor,ă urm rirea comporta-
mentului produselor la utilizatori, acordarea serviciilor asociate produselor, rezolvarea
problemelor de service ş.a.

Este de eviden iat că o asemenea organizare adânceşte foarte mult gradulădeăspecializareăşiă

profilul de activitate, ceea ce, pentru un volum mare de vânzare şi pentru o intensificare a rela iilor
cu partenerii, este un avantaj deosebit.

5.3.ăSistemulădeărela iiăspecificăunit ilorădeăproduc ieăpentruădesfacere-vânz riăa

produselor
Desfăşurarea activit iiădeădesfacereăaăproduselor finite în concordan ă cu cererile de consum
aleă clien ilor, cu necesitateaă satisfaceriiă preten iiloră şiă serviriiă ireproşabile, a acestora, într-un
contextă concuren ială stimulator, impune organizarea unui sistemăcomplexădeă rela ii, atât pe planul
intern al unită ii de produc ie, cât şi înăafaraăacesteia.

140
 Pe plan intern, rela iile se organizează între compartimentul de desfacere (vânzări) şi
celelalte compartimente sau/şi subunit i din cadrul structurii organizatorice a firmelor de produc ie.
În acest context general, conducereaă „subsistemuluiă desfacereaă produselor” trebuie să ină
permanent active rela iileă cuă sectorulă tehnică deă concep ieă şiă proiectareă - care asigură documenta ia
tehnică de execu ie a produselor, cu sectorulă deă produc ie - care asigură fabrica ia produselor, cu
compartimentul de marketing – furnizează informa ii privind produsele care sunt cerute pe pia ă,
caracteristicile de utilitate şi de calitate la care să răspundă, modalită ile de servire stimulatoare, cu
compartimentul financiar - care urmăreşte achitarea contravalorii produselor de către clien ii cărora le-
au fost livrate (figura 5.7).

Compartimentul tehnic de Sectorul de producţie

concepţie proiectare
(asigură concepţia şi
proiectează produse
destinate satisfacerii
cererilor clienţilor)
Compartimentul de
marketing (colectează şi
pune la dispoziţie informaţii
despre piaţa produselor:
utilitate, calitate, sisteme de
servire stimulatoare etc.)
(asigură fabricaţia
produselor în calitatea şi la
termenele solicitate de
Compartimentul desfacere clienţi)
(planifică, programează,
organizează şi derulează
livrări-vânzări de produse) Compartimentul financiar
(urmăreşte încasarea
contravalorii produselor
livrate clienţilor)
Figura 5.7

Pe planul intern al unită ii de produc ie, principalele rela iiă ale compartimentului de
desfacere se ini iază şi desfăşoară cu:
 compartimentele de strategii, planificare-dezvoltareă şiă conducereă operativ ă
(programare)ă aă produc iei pentru prevederea fabrica iei produselor comandate sau
contractate, a celor cu desfacere directă prin depozitele şi magazinele proprii, realizarea
acestora în cantitatea, sortimenta ia, calitatea şi la termenele solicitate de clien i sau în
corela ie cu programele de livrare anterior elaborate;
 compartimentul de marketing care, prin studiile de pia ă, asigură informa ii referitoare la
produsele care se cer, caracteristicile la care trebuie să răspundă, canalele de distribu ie care
prezintă interes, cererile de ofertă şi comenzile care s-au colectat ş.a.;
 compartimentul de aprovizionare în scopul asigurării ambalajelor şi materialelor de
ambalat pentru produsele destinate desfacerii către clien i;
 subunit ileădeăproduc ie în sensul: urmăririi, pe parcursul fabrica iei, a stadiului execu iei
produselor; lansării în produc ie a acestora în concordan ă cu programele de livrare; asimilării
în fabrica ie a produselor noi solicitate de clien i; rezolvării diferitelor sugestii, reclama ii,
propuneri ale acestora care au în vedere modernizarea produselor, înnoirea structurii de
fabrica ie, amplificarea gradului de finisare, de estetică industrială a acestora ş.a.;
 compartimentul de transport pentru asigurarea mijloacelor proprii sau închiriate necesare
expedierii produselor la clien ii (dacă contractele economice stipulează o asemenea clauză în
sarcina furnizorului-producător) sau la depozitele şi magazinele proprii pentru desfacere;
 compartimentulătehnic,ădeăcercetareăştiin ific ăşiădezvoltareătehnologic pentru: concep ia
şi asimilarea de noi produse, modernizarea celor din fabrica ia curentă, îmbunătă irea
condi iilor de prezentare a produselor, de ambalare a acestora;

141
 cu depozitele de produse finite (a căror activitate este direct coordonată de compartimentul
de desfacere) pe linia asigurării condi iilor eficiente de efectuare a opera iilor de primire-
recep ie a produselor de la sec iile de fabrica ie, de depozitare, de formare a loturilor de
livrare, de ambalare, de eviden ă şi securitate contra sustragerilor sau împotriva incendiilor, ca
şi pentru organizarea, îndrumarea şi controlul desfăşurării livrărilor;
 compartimenteleă financiară şiă deă contabilitate în scopul stabilirii volumului de mijloace
circulante aferent stocurilor de produse finite, a vitezei de rota ie, încasării contravalorii
produselor livrate, acoperirii cheltuielilor de desfacere, urmăririi opera iunilor de bancă
privind decontările financiare cu clien ii pentru produsele expediate, urmăririi facturilor emise
şi neîncasate ş.a.;
 compartimentul de control tehnic de calitate pentru desfăşurarea opera iilor de recep ie
calitativă a produselor destinate livrării şi emiterea documenta iei de atestare a acesteia la
expedi ie-eliberare.
În afară, rela iile se organizează între unitatea de produc ie industrială şi:
 clien iiă (cump r toriiă produselor), pe linia ac iunii permanente desfăşurate în scopul
onorării comenzilor emise de aceştia, încheierii de contracte economice, îndeplinirii
obliga iilor contractuale de livrare, urmăririi comportamentului produselor la utilizatori,
asigurării condi iilor de service, de asisten ă tehnică, stabilirii formelor concrete de
distribu ie-transport, a căilor de îmbunătă ire a acestora, rezolvării reclama iilor
consumatorilor, colectării de informa ii de la clien ii reali şi poten iali privind direc iile de
modernizare a produselor, a condi iilor şi formelor de livrare ş.a.;
 unit ileă deă transport pentru expedierea produselor la clien i sau la magazinele proprii de
desfacere, cu mijloace închiriate;
 centre de calcul, pentru prelucrarea automată a datelor şi informa iilor referitoare la
desfacerea produselor (dacă unitatea economică de produc ie nu dispune de posibilită i proprii
pe această linie);
 unit iăspecializateăînăcomer ăexterior, pentru desfacerea de produse pe pia a interna ională,
modernizarea căilor, formelor şi modalită ilor de distribu ie, a condi iilor de service, de
asisten ă tehnică, de asigurare a pieselor de schimb, informarea privind tendin ele care se
manifestă pe plan mondial în structura cererilor, muta iile în vânzarea produselor şi evolu ia
pre urilor ş.a.;
 instituteă şiă unit iă deă cercetareă specializate în elaborarea de studii de marketing, de
prognoză privind tendin ele în dimensiunea şi structura pie ei interne şi interna ionale de
produse, în evolu ia pre urilor, de strategii în vânzări, de perfec ionare a diferitelor laturi ale
activită ii de desfacere etc.;
 unit iă bancare pentru rezolvarea problemelor financiar-valutare generate de livrarea sau
desfacerea produselor către clien i (decontarea contravalorii produselor livrate, urmărirea
debitorilor etc.);
 unit iă specializateă înă comercializareaă deă produseă înă sistemă enă gros în scopul înlesnirii
desfacerii produselor şi amplificării ac iunii (prin evitarea conlucrării directe cu un număr
prea mare de consumatori), rezolvării eficiente a unor probleme generale privind
modernizarea structurii fabrica iei, îmbunătă irea condi iilor de service, a serviciilor în
general care stimulează vânzarea (asemenea unită i având posibilitatea centralizării şi
sistematizării informa iilor emise de clien ii lor şi prezentării acestora producătorilor);
 institu iiă deă conjunctur ă mondial pentru informare privind evolu ia pie ei produselor
similare, a condi iilor de pre şi de livrare, tendin e în politicile de furnizare din partea unor
firme, a unor ări, evolu ia concuren ei etc.;

142
  burseădeăm rfuri pentru desfacerea de produse prin aceste institu ii, prezentarea de oferte de
vânzare, informarea asupra evolu iei condi iilor de livrare, a concuren ei, tendin elor şi
muta iilor în structurarea pie ei, în evolu ia pre urilor etc.;
 agen iă deă vânzareă independen i,ă reprezentan iă sauă reprezentan eă comerciale în scopul
culegerii de informa ii de pe segmentele de pia ă pe care aceştia ac ionează, depistării şi
înlesnirii contactului cu poten iali clien i, a încheierii de tranzac ii sau contracte comerciale
etc.;
 unit iăorganizatoareădeătârguriăşiăexpozi ii permanente sau periodice în scopul înlesnirii şi
stabilirii condi iilor de participare la asemenea manifestări cu produsele proprii, informării
asupra momentelor şi locurilor de desfăşurare etc.
Rela iile care se stabilesc în acest domeniu de activitate, atât în interiorul unită ilor economice de
produc ie cât şi în afara lor (schema de principiu a sistemului de rela ii se prezintă în figura 5.8), au
rolul de a asigura satisfacerea promptă, la nivelul maxim al exigen elor, "a întregii" palete a clien ilor
de pe pia a internă şi interna ională; acest aspect asigură stabilitatea şi extinderea vânzărilor de
produse, sporirea încrederii cumpărătorilor în produsele şi serviciile oferite de producători,
men inerea sau creşterea cererilor de produse din profilul de fabrica ie ş.a. Toate acestea se
concretizează, în final, în men inerea sau creşterea cifrei de afaceri pentru producător şi implicit
ob inerea de profit mai mare, ca scop final al fiecărui investitor de capital - premisă a func ionalită ii
şi dezvoltării continue a firmei industriale în general.
Rela iile pe care le stabileşte unitatea economică pentru activită ile de aprovizi onare şi de
desfacere pe plan intern şi în afară sunt, cu preponderen ă, de colaborare cu sens de circula ie
pe orizontală.

143
 Figura 5.8

Întreb ri

1. Ce reprezintă managementul vânz riloră(desfacerii)?

2. Care este caracteristicaăesen ial a managementului vânzărilor (desfacerii)?
3. Nominaliza i activit ileăcomponente ale managementului vânzărilor (desfacerii).
4. Prezenta i figura care exprimă corela ia dintre activitateaăcomplex ădeădesfacere- vânzări şi celelalte
faze ale circuitului economic intern al întreprinderii de produc ie.
5. Care sunt cerin ele la care trebuie să răspundă organizarea subsistemului desfacere- vânzări?
6. Prefigura i variantele de sisteme de organizare a compartimentului de desfacere-vânzări a
produselor.
7. Caracteriza i sistemulădeărela ii al unită ii de produc ie pentru activitatea de desfaceri- vânzări (atât
pe planul intern – propriu – al acesteia, cât şi în afara ei, deci, cu factorii din mediul economic în care
func ionează).

144
 8. Reprezenta i grafic sistemulă deă rela ii specific unită ii de produc ie pentru activitatea de
desfacere- vânzări a produselor.
Testeăgril

1. În structura activit ilor componente ale managementului vânz rilor (desfacerii) produselor se
încadrează:
a) elaborarea studiilor de marketing în vederea asigurării portofoliului de comenzi;
b) elaborarea planului strategic şi a programelor de livrare-vânzare a produselor;
c) alegerea resurselor materiale şi a echipamentului tehnic care răspund cel mai bine caracteristicilor
cererilor de consum ale întreprinderii;
d) urmărirea stadiului execu iei produselor în procesele de fabrica ie;
e) extinderea re elelor proprii de service.
Preciza i activitatea considerată neadev rat .

2. În structura activit ilor componente ale managementului vânz rilor (desfacerii) se încadrează:
a) extinderea rela iilor de vânzare pe bază de comenzi, conven ii şi contracte comerciale;
b) organizarea activită ii operative de livrare-vânzare a produselor finite;
c) coordonarea şi controlul activită ii depozitelor de desfacere;
d) prospectarea pie ei în vederea depistării şi localizării surselor reale şi poten iale de furnizare;
e) asigurarea unor condi ii ra ionale de depozitare a produselor finite.
Preciza i activitatea considerată neadev rat .

3.Organizarea pe grupe a compartimentului de desfacere-vânz ri trebuie să asigure:

1. omogenitate şi operativitate in desfăşurarea diferitelor activită i specifice;
2. delegarea responsabilită ilor de la o grupă la altă grupă;
3. conducerea şi coordonarea unitară a întregului proces de livrare-vânzare;
4. separarea depozitelor de produse finite de compartimentul de desfacere;
5. sporirea responsabilită ilor lucrătorilor din compartimentul de desfacere în satisfacerea promptă a
cerin elor clien ilor;
6. autonomia fiecărei grupe în îndeplinirea atribu iilor care-i revin.
a) 1, 5, 6; c) 2, 4, 5; e) 1, 3, 5;
b) 1, 2, 3; d) 3, 5, 6. f) 4, 5, 6.
Preciza i combina iaăintegralăadev rat .

4. În afara întreprinderii, rela iile pentru activitatea de desfacere-vânz ri se stabilesc cu:

a) agen i de vânzare independen i, reprezentan i sau reprezentan e comerciale;

145
 b) unită i organizatoare de târguri şi expozi ii;
c) burse de mărfuri;
d) subunită ile de produc ie ale întreprinderii;
e) unită i specializate în comer exterior.
Preciza i textul considerat neadev rat.

5. Pe plan intern, rela iileăpentruăactivitateaădeădesfacere-vânz ri se stabilesc între compartimentul de

specialitate şi:
a) compartimentele de strategii, planificare-dezvoltare şi conducerea operativă (programare) a produc iei;
b) compartimentul de aprovizionare;
c) agen i de vânzare independen i, reprezentan i comerciali;
d) compartimentul de control tehnic de calitate;
e) depozitele de produse finite.
Preciza i textul considerat neadev rat.

R spunsuriăcorecteă
1 2 3 4 5
c d e d c

Bibliografie:
Gh. Băşanu, Managementul Aprovizionării şi Desfacerii – edi ia a
M. Pricop. treia, Editura Economică, β004, pg 16; 24-27; 36-38;
44-47.

M. Pricop, „Organizarea procesuală şi structurală a func iunii

Gh. Băşanu. comerciale” în „Sistemul organizatoric al firmei”,
. Editura Economică, Bucureşti, β00γ, pg: β57-260.

Gh. Băşanu, „Managementul vânzărilor de produse şi servicii” în

M. Pricop. „Abordări moderne în managementul şi economia
organiza iei” – vol.2, Editura Economică, Bucureşti,
2003, pg: 383-385.

Gh. Băşanu, Management –Marketing, Editura Diacon Coresi,

D. Fundătură. Bucureşti, 199γ, pg: 12-15; 22-24; 29-32.

146
 Capitolul 6.

PLANULăŞIăPROGRAMELEăDEăVÂNZAREă(DESFACERE) A
PRODUSELOR.

6.1.ăCon inutulăplanuluiăşiăalăprogramelorădeădesfacere-vânz ri a produselor;

6.2.ăActivitateaăoperativ ădeădesfacereă(vânzare)ăaăproduselor;
6.3.ăEtapeăînăorganizareaăşiăconcretizareaărela iilorăcomercialeădeă
aprovizionare-desfacere (vânz ri);
6.4. Contractul comercial (de aprovizionare – desfacere):
6.4.1.ăContractulăcomercialădeăvânzareă– cump rare:ăconcept,ătr s turi,ă
tipologie;
6.4.2.ăCon inutulăcontractuluiăcomercial;ăcaracterizareaăprincipaleloră
clauze;
6.4.3.ăModulădeăîncheiereăaăcontractelorădeăvânzareă– cump rare.

Întreb ri
Teste Gril ă
Aplica iiăpractice:
- rezolvate;
- de rezolvat.
Bibliografie

OBIECTIVE

Studiul acestui capitol are în vedere următoarele obiective:

- cunoaşterea indicatorilor care definesc con inutul planului şi programelor de
desfacere-vânzări de produse;
- însuşirea metodologiei de calcul a indicatorilor din aceste instrumente de plan, pe
variante de fundamentare;
- însuşirea elementelor de bază referitoare la modul de realizare a activită ii
operative de desfacere – vânzări de produse la nivelul unită ilor de produc ie;
- aprofundarea cunoştin elor referitoare la contractul comercial – instrument
fundamental în concretizarea rela iilor comerciale de vânzare de produse şi
servicii dintre producători – furnizori şi diferi ii clien i reali şi poten iali;
- însuşirea metodologiei de încheiere a contractelor comerciale.

147
 Capitolul 6
PLANUL ŞIă PROGRAMELE DEăVÂNZARE (DESFACERE) A PRODUSELOR

6.1. Con inutulăplanuluiăşiăalăprogramelorădeădesfacere-vânz ri a produselor

Strategiaă înă domeniul desfacerii se elaborează distinct pe categorii de produse. Aceasta se

concretizează la nivelul fiecărui an într-un plan global careăcuprindeăvânz rileăestimateăaăseărealizaă
într-un orizont de timp definit. Gradul de previziune este mai larg pe măsură ce perioada de timp la
care se referă este mai mare. Evaluarea, în cadrul planului global anual, a nivelului viitoarelor vânzări
(desfaceri) de produse se realizează cu ajutorul unor indicatori specifici, care definesc, în acelaşi timp,
con inutulăacestuiaăşi al programelor de desfacere ale unită ii economice; aceştia sunt:
volumul desfacerilor (Vd);
stoculăpreliminatădeăproduseăfiniteălaăînceputulăperioadeiădeăgestiuneă(S pî);
stoculădeăproduseăfiniteă(deădesfacere)ălaăsfârşitulăperioadeiădeăgestiuneă(Ssf).
Existen a simultană a acestor indicatori, ca şi modalitatea lor de calcul este condi ionată de :
tipulădeăproduc ie (individuală, de serie mică, mijlocie sau mare, în masă);
natura produselor (specifice, de utilitate generală, cu ciclul lung de fabrica ie, cu consum
sezonier etc.);
stabilitateaăprobabil ăînăfabrica ie (determinată de gradul de uzură morală, de gradul specific de
înnoire etc.);
stadiulăînăcareăseăafl ăprodusul (nou-prevăzut pentru trecere în fabrica ia de serie în perioada de
gestiune, se află în fabrica ie curentă cu extensie şi în viitor sau pentru care se prevede încetarea
produc iei în perioada de gestiune următoare - stadiu definit în func ie de faza în care se află
produsul: lansare, dezvoltare, maturitate, declin);
strategiaăadoptat ădeăfirm ăpeăliniaăform riiăşiăde ineriiădeăstocuri ş.a.
Volumulădesfacerilorăexprim ăcantitateaădeăproduseăcareăseăprevedeăpentruălivrare-vânzareă
diferi ilorăclien iăîntr-oăperioad ădeăgestiuneădefinit (an, semestru, trimestru, lună). Acest indicator
seădetermin ăpeă fiecareătip,ă sortimentă sauăvariant ăconstructiv ădeăprodusă şiăpeătotalăproduc ie,ă
fizicăşiăvaloric,ăpornindădeălaăraportulădintreăcerereăşiăofert . Pentru unită ile de produc ie industrială,
volumul desfacerilor (vânzărilor) reprezintă indicatorulă deă baz care defineşte nivelul "cifrei de
afaceri" al acestora; fiind element de calcul, prin el se estimează partea determinantă a nivelului
veniturilor (se are în vedere că unitatea de produc ie industrială mai poate realiza venituri şi din alte
activită i - unele fiind cu caracter excep ional). Modul de estimare a volumului de desfacere se
realizează diferit pentru produsele unicat, de serie mică sau mijlocie fa ă de cele cu fabrica ia în serie
mare sau în masă, pentru produsele specifice unor anumite categorii de consumuri fa ă de cele cu
utilitate generală, pentru cele cu ciclul lung de fabrica ie fa ă de cele cu ciclul scurt de produc ie, pentru
produsele destinate unei pie e. În consecin ă, pentruă produseleă comandateă înă cantit iă mici sau
unicat,ă f r ă repetabilitateă aă fabrica iei,ă sauă aă c roră produc ieă înă cantit iă maiă mariă decâtă celeă
comandateănuăseăjustific ăeconomic, volumul de desfacere sau al vânz rilor (Vd) se va dimensiona
prin simpla însumare a cantită ilor comandate de clien i pe tipuri, sortimente şi variante constructive de
produse (Qci) cu ajutorul rela iei:
Vd = ΔQci
Deci, pentru asemenea produse nu se prevede formarea de stocuriă laă începutulă şiă sfârşitulă
perioadei de gestiune pentru continuitatea livrărilor sau vânzărilor unor asemenea produse - lotul

148
comandat de un client, o dată fabricat, va fi şi livrat acestuia, după care fabrica ia încetează, comanda
fiind considerată unică. Dacă, totuşi, se va repeta, ea va fi interpretată în acelaşi mod. Aici se încadrează
şi produsele cu ciclul lung de fabrica ie a căror execu ie şi vânzare se face numai la comandă fermă sau
contract încheiat.
Înăcazulăanumitorăproduse,ăcumăsuntăceleădeăsezon,ăsauăpentruăcareăseăestimeaz ăvânzareaă
unorăcantit iăsuplimentare (qs) peste cele comandate, volumul desfacerilor se va calcula cu ajutorul
rela iei:
Vd = Qc + qs
În ambele cazuri volumul desfacerilor Vd astfel determinat va reprezenta element de calcul şi
fundamentare a volumuluiăproduc ieiădeăfabricat (Qf), astfel:
Qf = Vd = Qci

Qf = Vd = Qci + qs
sau:

Dacă luarea în calcul a lui qs implică formarea de stocuriălaăînceputulăşiăsfârşitulăperioadeiădeă

gestiune, atunci Qf se va calcula cu ajutorul rela iei:
Qf = Vd + Ssf - Spî
Atât în primul caz, cât şi în cel de al doilea, "Qci" reprezint ăcantitateaătotal ăcomandat sau/şi
contractat ă deă clien iiă "i"ă pentruă ună anumită produsă sauă sortiment,ă variant ă constructiv ă aă
acestuia; aceasta se stabileşte prin însumarea cantită ilor precizate în comenzile emise de clien i şi
contractele încheiate cu aceştia pentru perioada de timp luată în calcul. Cantitatea rezultată din "Qci " se
consideră ca fiind cu desfacere-vânzareăcert . Cu cât ponderea acesteia în totalul produc iei prevăzute
pentru fabrica ie şi vânzare este mai mare, cu atât unitatea economică are garan ia solvabilită ii sale.
Creşterea graduluiă deă certitudineă înă vânz ri se asigură numai pe baza comenzilor ferme şi
contractelorăîncheiate.
În ceea ce priveşte "qs", acesta reprezintă cantitateaăsuplimentar ăprev zut ăpentruăfabrica ieă
şiă aă c reiă desfacere-vânzareă seă apreciaz ă caă fiindă probabil . Baza de estimare o constituie datele
privind dinamica cererilor pentru vânzările de acest gen din perioade anterioare. Mărimea lui "qs" este
dependentă şi de strategia în vânzări a unită ii economice în raport cu pia a. Pentru a se asigura un grad
semnificativ de estimare a tendin elor în vânzările de acest gen, apropiat de realitate, este bine să se
folosească mediile mobile ale evolu iei acestora pe o perioadă mai lungă.
În cazul în care o parte din cantită ile de produse prevăzute pentru fabrica ie urmează a se
consuma în întreprinderea în care se şi produc - înregistrându-se sub forma consumului intern (Ci) -
aceasta nu se va cuprinde în volumul desfacerilor sau în stocurileădeădesfacereădeă laăînceputulă sau
sfârşitulăperioadeiădeăgestiune. În această situa ie, produc ia de fabricat (Qf) se va estima cu ajutorul
rela iei:
Qf = Vd + Ssf + Ci - Spî
Aşa cum s-a arătat, modalită ile de calcul al volumului de desfacere prezentate mai sus sunt
specifice produselor a căror fabrica ie este limitată de cerin ele pie ei, de poten ialul acesteia eviden iat
prin comenzile primite şi contractele încheiate cu diferi i clien i şi de vânzările suplimentare previzibile
estimate (aşa cum e cazul produselor unicat, de serie mică şi mijlocie, care se produc la comandă cu sau
fără repetabilitate estimată sau pentru care consumul este sezonier ş.a.). În aceste condi ii, fabrica ia la
nivelulăcapacit ii de produc ieăesteăprobabil , sensul de ac iune în estimarea volumului desfacerilor,
şi implicit al fabrica iei, fiind cel men ionat până aici.
În situa ia în care cererea este mai mare decât oferta (aspect eviden iat anticipat prin studii de
pia ă), vizează produse de utilitate generală pentru care fabrica ia se organizează în serie mare sau în
masă (aşa cum este cazul materiilor prime, semifabricatelor, a unor produse ca: organe de asamblare,

149
televizoare, aparate radio, piese de schimb, autoturisme etc.) sensul de ac iune în estimarea volumului
desfacerilor se modifică.
Astfel, în prima fază, se organizează fabrica ia şi se defineşte poten ialul de produc ie, respectiv
produc iaăposibil ădeăexecutat Qf. În faza următoare, se determină volumul desfacerilor (Vd), avându-
se în vedere situa iile:
produsănouăaăc ruiăfabrica ieăîncepeăîn perioadaădeăgestiune,ăcuăextensieăînăurm toarele;
produsăînăfabrica ieăcurent ,ăcuăperspectivaăextensieiăşiăînăperioadaădeăgestiuneăurm toare;
produsăînăfabrica ieăcurent ,ăcuăextensieăînăperioadaădeăgestiuneăurm toareăcândăproduc iaă
luiăvaăşiăînceta.
Înăprimulăcaz,ăvolumulădesfacerilor (Vd) se va estima cu ajutorul rela iei:
Vd = Qf - Ssf - Ci
În al doilea caz :
Vd = Qf + Spî - Ssf - Ci
În al treilea caz:
Vd = Qf + Spî - Ci
în care:
Qf = produc iaăprev zut ăpentruăfabrica ie (se estimează în raport cu capacitatea de produc ie
sau, mai corect, cu poten ialul factorilor de produc ie care pot fi antrena i în fabrica ie);
Ssf = stocul de produse finite (de desfacere) laăsfârşitulăperioadeiădeăgestiune;
Spî = stoculăpreliminatădeăproduseăfiniteălaăînceputul perioadei de gestiune;
Ci = consumulăinternăalăîntreprinderiiăcareăşiăfabric ăprodusul (dacă este cazul).
Existen a simultană a stocuriloră deă laă începutulă şiă sfârşitulă perioadeiă deă gestiune este
interpretabilă, în func ie de situa iile de mai sus. Astfel, când produsul în cauză a format obiectul
fabrica iei şi desfacerii numai în perioada curentă cu extensie şi în cea următoare, când se prevede
încetarea produc iei şi vânzării lui, atunci se va constitui obligatoriu stocă laă începutulă perioadeiă deă
gestiune. Dacă, pentru produsul "i" se prevede fabrica ia şi vânzarea în perioada de gestiune următoare
(ca produs nou propus pentru fabrica ia în serie) cu extensie şi peste aceasta, atunci se va constitui numai
un stocădeădesfacereălaăsfârşitulăei. De asemenea, în cazul produselor a căror fabrica ie şi vânzare se
ini iază şi încetează în cadrul aceleiaşi perioade de gestiune nu se formează stocuriă laă începutulă şiă
sfârşitulăperioadeiădeăgestiuneărespective.
În consecin ă, fiecare produs va constitui obiectul analizei distincte care să eviden ieze
caracteristicile de fabrica ie în raport cu pia a, în func ie de care va fi încadrat într-una din situa iile de
mai sus. Nu excludem varianta care implică ac iunea de formare a stocului de produse finite la
sfârşitulăperioadei de gestiune chiar dacă este prevăzută încetarea fabrica iei acestora în cadrul ei; aici
se încadrează anumite tipuri sau variante constructive ale unor produse (de exemplu, autoturisme,
aparate TV etc.) pentru care se prevede continuarea vânzării lor (cererea încă se mai manifestă) şi în
perioada următoare de gestiune până când se va realiza pregătirea tehnică şi va începe produc ia şi
comercializarea unor noi sortimente, tipuri sau variante constructive ale aceloraşi produse.
Stoculă laă începutul perioadei de gestiune - Spî - exprim ă cantitateaă probabil ă deă produseă
finiteăcareăseăprevedeăs ăexisteălaămomentulărespectiv,ăînăscopulăsatisfaceriiăcererilor,ăserviriiă
clien ilorăînăprimeleă zileăaleăacesteia. Situa ia este specifică pentru produsele care se fabrică în
masă sau serie mare, a căror vânzare se extinde peste perioada de gestiune curentă şi pentru care se
prevede continuarea vânzărilor chiar dacă nu sunt încă primite comenzi sau încheiate contracte cu
viitorii clien i. Aici se încadrează şi produsele cu fabrica ia pe stoc pentru care produc ia a încetat
în perioada curentă, dar vânzarea este programată să continue şi în primele zile, săptămâni, luni ale
perioadei următoare - produsele fiind în continuare solicitate; pe acest interval urmează a se face
pregătirea şi începerea fabrica iei unor noi sortimente, tipuri sau variante constructive ale

150
 produselor respective. Pentru asemenea situa ie, volumul desfacerilor Vd va fi definit de stocul
deă produseă finiteă estimată pentruă începutulă anului (situa ia se consideră o excep ie, un caz
particular care se înregistrează în practica activită ii de desfacere din unele unită i economice- cum
sunt cele producătoare de autoturisme, de aparate TV şi radio sau ale unor sortimente de materiale
etc.)
Stoculălaăînceputul perioadei de gestiune (Spî) se calculează cu ajutorul rela iei:
Spî = Sex + Qo - Lo
în care:
Sex = stoculădeăproduseăfiniteăexistentăînădepozitulădeădesfacereălaămomentulădetermin rii; se
preia din fişele de eviden ă a stocurilor efective de produse existente în depozite, magazii sau la punctele
proprii de vânzare;
Qo = produc iaă peă perioadaă curent care urmează a se mai fabrica conform contractelor
comerciale, comenzilor clien ilor sau cu cerere probabilă. În cadrul acestui element se cuprinde
produc iaănormal ăprogramat pentru fabrica ie pe perioada de timp care a mai rămas din anul curent
(Qno), produc iaă restant sau amânat şi a cărei fabrica ie se impune în continuare corespunzător
în elegerilor cu clien ii - Qro şi produc iaăsuplimentar ăcuăvânzareăprobabil - Qso:
Qo = Qno + Qro + Qso
Lo = livr rileă programateă pentruă perioadaă careă aă maiă r masă dină anulă curent,ă careă potă fiă
normale (adică stabilite prin obliga ii contractuale chiar pe acest interval) Lno, restante din perioada
anterioară, dar care se prevăd a se desfăşura în continuare Lro şi suplimentare (urmarea vânzărilor
probabile estimate) Lso :
Lo = Lno + Lro + Lso
Toate situa iile sunt dependente de politicaăînăvânz riăaăunit iiăeconomice, deăeşalonareaăînă
timpă aă fabrica iei, deă estim rileă privindă vânz rileă înă intervalulă deă timpă careă aă maiă r masă dină
perioadaă curent . Fiind un indicator cu caracter aproximativ, stoculă laă începutulă perioadeiă deă
gestiune urmează a se adapta pe parcurs. La începutul noii perioade de gestiune, se analizează nivelul lui
"Spî" în raport cu stocul real de produse existente la acel moment - "Srî" (care rezultă din inventar).
Egalitatea dintre Spî şi Srî este probabilă. În consecin ă, stoculăprevizionată laăînceputulăperioadeiădeă
gestiune poate fi mai mare, mai mic sau egal cu stocul real (Sri) stabilit prin inventariere la acel moment
(Spî < Srî, Spî > Srî, Spî = Srî). Situa iile Spî > Srî, Spî < Srî impun corec ie care se face, după caz:
a. asupra volumului de desfacere Vd când acesta se estimează pe seama produc iei prevăzute pentru
fabrica ie Qf şi a stocurilorădeălaăînceputulă(Spî) şi sfârşitulă(Ssf) perioadei de gestiune; ac iunea
se realizează cu ajutorul rela iei:
Vd1 = Vd ± ΔSî
în care:
Vd1 = volumul de desfacere corectat la începutul perioadei de gestiune cu Sî;
Sî ţ abaterea absolută a stoculuiărealădeăproduseăfiniteădeălaăînceputulăperioadeiădeăgestiune
(Srî) stabilit prin inventar fa ă de stocul preliminat pentru momentul respectiv (Spî).
Modificarea absolută a stoculuiălaăînceputădeăan Sî se calculează cu ajutorul rela iei:
ΔSî = Srî - Spî
iar, volumul de desfacere V d cu ajutorul rela iei:
Vd = Qf + Spî - Ssf
în care S sf reprezintă stocul la sfârşitul perioadei de gestiune.
Situa ia este specifică produseloră deă utilitateă general ,ă cuă fabrica iaă peă stoc, pentru care
cerereaăesteă maiă mareădecâtă oferta - aspect care permite stabilirea volumuluiădeăproduc ieăpentruă
fabricat în func ie de capacitateaă deă produc ieă disponibil ,ă deă factoriiă deă produc ieă careă potă fiă
asigura i (cazul anumitor piese de schimb, organelor de asamblare, unele resurse materiale etc.).

151
 b. asupra volumului produc iei de fabricat (Qf); această situa ie intervine când volumul
desfacerilor (Vd) se estimează numai în func ie de contractele încheiate şi comenzile ferme,
alături de care se ia în considera ie, dacă e cazul, şi produc ia suplimentară cu vânzare probabilă,
neexcluzându-se din baza de calcul stoculădeăproduseăfiniteălaăînceputulăperioadeiădeăgestiuneă
(Spî). Deci, rela ia de calcul a volumului de desfacere Vd care implică corec ia amintită este:
Vd = Qci + qs + Spî - Ssf
de unde:
Qf = Vd + Ssf - Spî
iar
Qf1 = Qf ± Δsî
în care Qf1 reprezintă volumul corectat al produc iei de fabricat în perioada de gestiune în func ie de
raportul în care se află stocul real de produse stabilit prin inventar laă începută deă an (Srî) cu stocul
preliminat pentru momentul respectiv (Spî).
Situa ia este specifică produselor finite pentru care cantit ile de fabricat (Qf) trebuie
fundamentate numai pe baza celor comandate ferm de clien i, pentru care s-au încheiat contracte sau
pentru care vânzarea este previzibilă (poten ialul de fabrica ie este mai mare decât suma lor Cp > Qci
+ qs).
Suportul fizic de formare şi existen ă a stoculuiă laă începutulă perioadeiă deă gestiune (Spî) este
asigurat de produsele finite existente în stoculălaăsfârşitulăperioadeiăanterioare (Ssf0)
(Ssf0 = Spî)
Nerealizarea unor asemenea corec ii conduce:
pentru Srî > Spî la imobilizarea de produse în stoc nejustificat economic;
pentru Srî < Spî la nesatisfacerea unor comenzi ale clien ilor, chiar imprevizibile, ceea ce înseamnă
atât nerealizarea unor venituri poten iale, cât şi insatisfac ia clien ilor prin neonorarea cererilor
emise.
Ambele situa ii generează, după caz, consecin e economice nefavorabile; ca urmare, trebuie, pe
cât posibil, prevenite.
• Stoculă deă produseă finiteă laă sfârşitulă perioadeiă deă gestiuneă - "Ssf"ă exprim ă cantitateaă deă
produseă finiteă programat ă s ă existeă laă încheiereaă acesteiă perioadeă înă depoziteleă şiă
magazineleăunit iiăproduc toare.ăEste,ădeă fapt,ăstoculăde produseă finiteăcareă seă formeaz ă
înă perioadaă deă gestiuneă subă formaă "stoculuiă deă desfacere"ă înă scopulă serviriiă continue,ă
ritmiceăaăclien ilor.ăElăesteăoăconsecin ăaănecesit iiăefectu riiăopera iilorăpeăcareătrebuieă
s ăleăsuporteăproduseleăfiniteăînainteaălivr riiăsauăvânz riiălor.
Vânzarea instantanee a produselor nu este posibilă în cea mai mare parte a cazurilor; aceasta
pentru că, frecvent, ele nu pot îmbrăca forma de marfă imediat după ieşirea de pe banda de fabrica ie,
deşi, din punct de vedere tehnologic, şi-au încheiat etapele de transformare, de prelucrare şi finisare
prevăzute, astfel încât să poată fi utilizate în scopul pentru care au fost create şi de către utilizatorii
cărora le sunt destinate. Condi iile de prezentare la vânzare impuse de clien i în contracte sau comenzi,
de disciplina tehnologică şi chiar de concuren ă, determină efectuarea în continuare a unui lan ă deă
opera iuni pe care produsele finite trebuie să le suporte după ieşirea lor din fabrica ie pentru a putea fi,
apoi, livrate sau vândute clien ilor. Pe perioada necesară execu iei unor asemenea opera ii, prin care
produsele sunt aduse în starea care să le facă posibilă acceptarea şi vânzarea pe pia ă, folosirea după
cumpărare de către clien i, acestea sunt re inute în depozitele proprii de desfacere ale producătorilor -
cantit ileăastfelă sta ionateăîmbr când, aşa cum s-a men ionat, denumirea de stocuri de desfacere.
Evident că, pe timpul stocării în depozitele de desfacere, produsele finite reprezintă resurse neactive; ca
urmare, dacă stocurile constituite astfel depăşesc ca volum limitele ra ionale, situa ia conduce la
încetinirea vitezeiădeărota ieăaăcapitaluluiădeăcircula ie,ălaăcreştereaăimobiliz rilorăşiăaăcheltuieliloră

152
pentru depozitare-conservare,ă laă diminuareaă eficien eiă întregiiă activit iă economico-financiare a
produc torilor. O asemenea situa ie pune în eviden ă, ca şi în cazul stocurilorădeăproduc ie, existen a
a doi factori cu ac iuneă obiectiv şi contrar . Primul factor determină sta ionarea temporară a
produselor finite în depozitele de desfacere pentru efectuarea unor opera iuni absolut obligatorii în
vederea livrării-vânzării lor către clien i în concordan ă cu cerin ele acestora. Cel de al doilea factor
determină trecerea cât mai rapidă a produselor finite din procesul de fabrica ie în cel de consum, pentru a
se asigura sporirea eficien ei utilizării capitalului investit în fabrica ie. Armonizarea influen ei acestor
factori se poate asigura practic prin determinareaă unuiă timpă câtă maiă scurt (optim) de stocare a
produselorăfiniteăînădepoziteleădeădesfacere.
"Opera iile" pe care produsele finite trebuie să le suporte pe timpul stocării în depozitele de
desfacere sunt, în general, următoarele: primireaăşiărecep iaăproduselorăfiniteăsositeădeălaăsec iileădeă
fabrica ieă(t1); înregistrareaăînăeviden ăşiăînc rcareaăgestiuniiă(t2); sortarea produselor finite (t3);
asamblarea,ă compunerea,ă efectuareaă unoră opera iuniă deă montajă (t4);ă condi ionareaă produselor,ă
maturizareaă înă scopulă atingeriiă parametriloră calitativiă prev zu iă înă comenziă şiă contracte,ă
asigurarea unor caracteristici fizico-chimiceăceruteădeăclien iăşiăprev zuteădeănormeleătehniceăaleă
produselor respective (t5);ă etichetarea,ă marcarea,ă poansonarea,ă ştan areaă etc.ă (t6); formarea
loturilor de livrare pentru fiecare destinatar,ă asortareaă sortotipodimensional ă aă fiec reiă partiziă
careăurmeaz ă aă fiă expediat ă laătermeneleăcontractualeă stabiliteă(t7);ăambalareaăpentruăprotec ia,ă
conservareaă şiă izolareaă produseloră fa ă deă agen iiă mediuluiă înconjur tor,ă pentruă prevenireaă
deterior riiă loră laă opera iunileă deă manipulareă şiă transportă (t8);ă întocmireaă formeloră deă livrare,ă
facturareaă şiă depunereaă documenta ieiă deă livrareă laă banc ă (t9);ă desc rcareaă dină gestiune,ă
efectuareaăopera iunilorădeăînc rcareăînămijloculădeătransportăprogramatăşiăexpedierea produselor
(t10).
Deci, timpul total în care produsele finite sunt stocate în depozitul de desfacere reprezint ă oă
sum ă aă tuturoră timpiloră necesariă pentruă activit ileă şiă opera iunileă careă seă efectueaz ă înă aceast ă
subunitateă aă întreprinderii; pentru accelerarea vitezei de rota ie şi sporirea eficien ei economice a
investi iilor de capital, acesta trebuie să fie minim:
∑t pli = min
în care "i" ia valori de la 1 la 10 în cazul de fa ă.
În calculul timpului total de stocare se vor lua numai timpii determina i de opera iile care se
desfăşoară efectiv în depozitele de desfacere (nu şi timpii aferen i opera iilor similare care se execută în
fazele anterioare intrării produselor în cadrul acestora) şi care sunt, bineîn eles, necesare şi specifice
fiecărui produs. Pentru realizarea condi iei de "minim" a timpului total de stocare, trebuie ac ionat în
următoarele direc ii:
a. efectuarea unor opera iuni din cele enumerate chiar pe parcursul desfăşurării procesului de
fabrica ie (de exemplu: ştan area, poansonarea, asamblarea etc., în timpul trecerii de la o fază de
prelucrare la alta, de la o sec ie de produc ie la cea următoare);
b. mecanizarea, automatizarea şi robotizarea opera iunilor care se efectuează în depozitele de
desfacere, elaborarea şi organizarea în depozite a unor fluxuri tehnologice şi de circula ie
ra ionale; simplificarea şi automatizarea prelucrării eviden elor tehnico-operative;
c. comasarea sau realizarea în paralel a unor activită i şi opera iuni care se execută în depozitele de
desfacere, astfel încât în aceeaşi perioadă de timp să se efectueze, de exemplu, etichetarea şi
marcarea produselor concomitent cu formarea şi asortarea loturilor de livrare, sau întocmirea
formelor de livrare concomitent cu opera iunile de ambalare a produselor etc.
Cunoaşterea concretă a opera iilor care determină sta ionarea produselor în depozitele de
desfacere, ca şi a timpilor necesari execu iei lor, prezintă mare interes pentru că, astfel se pot aplica
măsuri care conduc la reducerea perioadei de stocare şi implicit la desfacerea-vânzarea mai rapidă a lor.

153
 În dimensionarea stocurilor de desfacere se pot folosi, după caz: metodaă direct ă (deă calculă
analitic)ăşiămetodaăstatistic .
Metodaă direct ă sauă analitic presupune calculul nivelului stocului de desfacere, cu ajutorul
rela iei:
Sd = ∑ tpli x qmz
în care:
∑tpli ţ suma duratelor de timp prevăzute pentru execu ia opera iilor specifice depozitelor de
produse finite de până la distribu ia acestora la magazinele proprii de vânzare, la angrosişti sau clien ilor
finali, inclusiv întocmirea documenta iei de livrare-vânzare;
qmz ţăproduc iaă(ritmul)ămedieăzilnic .
Durata timpilor care se iau în calcul se poate stabili prin metode ale studiului muncii (MTM,
cronometrare, observare instantanee, fotografiere ş.a.). Produc iaămedieăzilnic (sau ritmul mediu zilnic
al produc iei) se determină prin raportarea produc ieiăprev zuteăpentruăfabrica ie Qpl la num rulădeă
zileălucr toare din perioada de gestiune avută în vedere (Nzl):
Q pl
q mz =
N zl
În cadrul elementului Qpl se cuprinde atât produc iaăpentruăcareăs-auăîncheiatăcontracte şi s-au
emis comenzi anticipate Qc, cât şi produc iaăsuplimentar destinată acoperirii unor cereri previzibile
(qs). Folosirea metodei analitice se recomandă cu prioritate.
Metodaă statistic se bazează pe datele efective înregistrate în perioada de gestiune curentă
referitoare la stocurile fizice efective de produse finite sau la durateleă efectiveă deă sta ionareă aă
produselorăînădepozite (respectiv a intervalelor efective de desfacere). După această metodă, stocul de
desfacere se stabileşte cu ajutorul rela iei:
Sd = Ts x k x qmz
în care:
Ts ţ timpul mediu de stocare a produselor finite în depozitul de desfacere, în perioada curentă
(considerată bază de calcul);
k ţ coeficient de corec ie care exprimă efectul eventualelor măsuri tehnico-organizatorice care
se prevăd pentru aplicare în scopul reducerii perioadei de sta ionare a produselor finite în depozitul de
desfacere;
qmz ţ produc ia medie zilnică estimată pentru perioada de gestiune următoare.
Timpul mediu de stocare (Ts) se poate determina în două variante statistice:
a. peă bazaă stoculuiă mediuă efectivă deă desfacereă înregistrată înă perioadaă curent (Sdm), care se
calculează prin însumarea, pentru fiecare produs, sortiment, variantă constructivă a acestuia, a
stocurilor efective din ultimele 6-12 luni - Sefi (se exclud cantită ile existente în stoc care nu s-au
vândut din diferite motive, sau cele suprastocate peste o limită normală stabilită, de exemplu, peste
nivelul maxim al vânzărilor din stoc la un anumit moment) şi raportarea totaluluiălaănum rulădeă
zile sau de intervale (Zi) pentru care stocurile efective Sefi s-au luat în calcul:

 Sefi
Sdm =
Zi
Stocul mediu "Sdm" astfel determinat se raportează la produc iaă medieă zilnic din perioada
curent ăşiărezult ă"Ts", astfel:
Sdm
Ts =
q mzo

154
 Produc ia medie zilnică "qmzo" se stabileşte prin raportarea produc iei totale estimate pentru
perioada curentă, "Qpo", la num rulădeăzileălucr toare ale acesteia (Nzl0):
Q po
q mzo =
N zlo
b. pe baza timpilor efectivi de stocare (Tefi) înregistra i în perioada curentă pentru efectuarea
opera iilor din depozitul de desfacere:
 T efi
Ts =
ni
în care ni reprezintă numărul de asemeneaătimpiălua iăînăcalcul.
Tehnologia de fabrica ie, programul de lansare în produc ie, optimizarea utilizării capacită ilor de
produc ie nu creează, totdeauna, condi ii pentru realizarea simultană a tuturor sortimentelor sau
produselor din profilul de fabrica ie al întreprinderii, care urmează a fi livrate unui client la un moment
dat, conform comenzii acestuia. Ca urmare, unele produse sau sortimente fabricate vor trebui să fie
stocate un anumit timp, aşteptând ieşirea din fabrica ie şi a celorlalte produse sau sortimente cu care
împreună trebuie să formeze un lot complet şi asortat de livrare către client. În figura 6.1. se arată cum
intrarea treptată în depozitul de desfacere a celor trei produse determină ca produsul A să aştepte β8 de
zile, produsul B 18 zile, până când intră şi produsul C, pentru a continua împreună celelalte opera iuni
care se efectuează în depozite. Această situa ie impune determinarea stocului de desfacere pe fiecare
sortiment, inând seama de condi iile specifice de produc ie şi de livrare, de obliga iile asumate prin
contracte, pentru a expedia clien ilor loturi asortate de produse.

Figura 6.1.

Men ionăm că, laăproduseleăşiăsemifabricatele destinate consumului propriu al întreprinderiiă

careă leă şiă produce,ă laă celeă complexeă cuă ciclulă lungă deă fabrica ieă nuă seă constituieă stocuriă deă
desfacere. De asemenea, laăproduseleăcomandateăînăcantit iămiciăsauăunicat,ăf r ărepetabilitateă
a fabrica iei,ăsauăaăc rorăproduc ieăînăcantit iămaiămariădecâtăceleăcomandateădeăclien iănuăseă
justific ă economic,ă înă planurileă şiă programeleă deă desfacereă nuă seă voră prevedeă formareaă deă
stocuriă pentruă continuitateaă livr riloră sauă vânz riloră deă astfelă deă produse; se are în vedere că

155
 lotulă comandat,ă oă dat ă fabricat,ă vaă fiă şiă livrată clientului,ă dup ă careă fabrica iaă înceteaz ,ă
comandaăfiindăconsiderat ăunic . În cazul repetării, aceasta se va interpreta în acelaşi mod.
În unele situa ii, la anumite produse, alături de stocurileă obişnuiteă deă desfacere, din care se
livrează sau se vinde în mod curent, se constituie stocuri de siguran ,ă sezoniere,ă anticipate,ă deă
conjunctur . Modul de dimensionare şi de interpretare îmbracă forme şi modalită i diferite, în
func ie de pozi ia celui care livrează şi vinde. Astfel, într-un anumit fel se abordează formarea
stocurilor de desfacere la nivelul unită ii producătoare, şi altfel în cazul unită ilor care intermediază
comercializarea (vânzarea) produselor.
În cele ce urmează, prezentăm câteva aspecte privite de pe pozi ia producătorului- furnizor care îşi
distribuie produc ia pe diverse canale: directă clien iloră utilizatori pe bază de comandă anticipată, de
contracte încheiate sau ca vânzări pe bază de comenzi previzibile; angrosiştilor cu acelaşi statut al
clien ilor obişnui i; vânzareăprină magazineă şiădepoziteăproprii. Deci, nu includem aici problematica
formării stocurilor în depozitele angrosiştilor în scopul revânzării. În acest context, laăproduc tor se
pot forma stocuri de siguran la anumite sau la toate produsele finite înăscopulăacopeririiăcereriloră
pentruă vânzareă careă dep şescă nivelulă previzionat. De asemenea, unitateaă produc toare îşi poate
forma, în anumite perioade, "stocuri anticipate de desfacere-vânzare" înăscopulăcontinuit iiăserviriiă
clien ilorăşiăpeădurataăcândăareăprev zut ăoprireaăfabrica ieiăpentru:ăremont (activitate de cură ire
şi igienizare par ială sau generală); modernizareaă sauă retehnologizareaă par ial ă sauă general ;ă
schimbareaăprofiluluiădeăfabrica ie;ăasimilareaăunorănoiăproduseăşiăscoatereaădinăfabrica ieăaăceloră
curente la care se mai manifestă vânzare, dar se află în declin (stocul anticipat putând fi absorbit până la
oferta pentru un produs nou care-l substituie pe cel din fabrica ia curentă şi este mai bun, mai avantajos
şi pentru cumpărător); oprireaă par ial ă sauă general ă aă activit iiă pentruă concediulă deă odihn ă
programat în aceeaşi perioadă pentru o parte sau to i angaja ii unită ii; fabrica iaă peă totă parcursulă
anuluiă aă unuiă produsă aă c ruiă desfacereă seă realizeaz ă numaiă într-oă secven ă sauă dou ă aă acestuia
(consumul fiind, deci, sezonier) ş.a. Pornind de la natura produsului, importan a pentru utilizatori,
poten ialul de produc ie, evolu ia raportului dintre cerere şi ofertă şi, ca urmare, a pre urilor de vânzare,
unitatea producătoare îşi poate constitui "stocuriă deă conjunctur " pentruă aă leă plasaă peă pia ă înă
momenteă favorabileă deă pre . În sfârşit, unitatea producătoare îşi poate forma stocuri sezoniere,
determinate de caracterul sezonier al produc ieiă sauă consumului; prin aceste stocuri se asigură
servirea clien ilor fie pe întregul an, fie pe termene mai scurte.
Formarea acestor categorii de stocuri este condi ionată, aşa cum s-a mai precizat, de "strategia"
pe care o adoptă producătorul, în raport cu clien ii reali şi poten iali, cu pia a în general, şi care poate
avea în vedere:
prezen aă constant-continu ă aă produseloră înă stocuri care să permită satisfacerea cererilor de
cumpărare ale clien ilor în orice moment, indiferent de mărimea acestora (se acceptă riscul ca
unele produse din stoc să nu se vândă, suportându-se implicit şi consecin ele);
admitereaă lipseiă deă produseă înă stoculă deă desfacere la un anumit moment sau pe o anumită
perioadă de timp.
Stabilirea strategiei respective are în vedere mai multe aspecte, între care o importan ă mare revine
previziuniiăvânz rilor prin care, de regulă, se urmăreşte "satisfacereaămaximal ăaăcererilorăclien iloră
înă vedereaă realiz riiă unuiă profită maxim". Dar aici apar elemente contradictorii, care trebuie
rezolvate, şi anume:
careăsuntăcosturileăşiăriscurileăădeăaăp straăstocuriăînăexcesăfa ădeăcereri,ăînăcompara ieăcuă
pierderileădeăîncas riăşiădeăprofităprinălipsaădeăproduseăînăstoc?
care sunt costurile sau riscurile legate de modificarea volumului de produc ie,ăînăfunc ieădeă
muta iileă sezoniereă careă seă manifest ă înă cererileă deă vânzare,ă înă compara ieă cuă costurileă şiă

156
 riscurileădeăaăseăp straă şiăînăperioadeleăcuăcerereăsc zut ă stocuriăînăexces,ăcorespunz toareă
momentelor de cerere mare?
care sunt costurile şiăriscurileălegateădeăsistareaăunorăvânz ri,ădatorit ălimit riiăcapacit iiădeă
produc ie,ăînăcompara ieăcuăextindereaăacesteia?
Deci, strategiaă înă vânz riă îşiă puneă amprentaă şiă asupraă celeiă pentruă formareaă stocurilor.
Ambele se încadrează de fapt în strategiaă careă seă elaboreaz ă pentruă activitateaă deă desfacereă -
component ăaăstrategieiăgeneraleădeădezvoltareăşiăfunc ionareăaăoric reiăunit i economice.
Principiile de optimizare a stocurilor de desfacere sunt asemănătoare pentru multe produse
finite şi condi ii de stocare. În consecin ă, pentru dimensionarea pe criterii economice a stocurilor de
desfacere se pot folosi, ca şi în cazul stocurilor de materiale pentru produc ie, modelele cercetării
opera ionale. Astfel, în cazul produselor de serie se poate folosi modelul care ia în calcul cheltuielile de
lansare a unei comenzi "C1", destinată să asigure reîntregirea stocului de desfacere şi a celor de
stocare "Cs"; în acest caz, stocul se va constitui la nivelul cantit ii economice de comandat, care se va
calcula cu ajutorul rela iei:

2 V d Cl
S*d = n * =
Cs
în care:
Vd = volumulăestimatăalădesfaceriiăpeăperioadaădeăgestiuneăluat ăînăcalcul;
Cl = cheltuielile de lansare a unei comenzi;
Cs = cheltuielileădeăstocareăpeăunitateădeăprodusăşiăpeăperioadaădeăgestiune.
Când se pune problema evitării fenomenului de penurie (deă lips ă deă produseă înă stoc) se

 , iar S*d = n *  
2 V d Cl 1

n* =
Cs
unde:
=
Cp
Cs + C p
în care C p reprezintă cheltuielile de penurie.
De asemenea, dacă se are în vedere raportul în care se află ritmulămediuăalăproduc ieiăpeăzi şi cel
al desfaceriiămediiăpeăaceeaşiăunitateădeătimp, rela ia ini ială se ve completa, astfel:
2 V d Cl
S* *
d=n =
rp
în care: Cs (1 - )
rd
rp ţ ritmul mediu zilnic al produc iei;
rd ţ ritmul mediu zilnic de desfacere (vânzare).
În acelaşi context, adoptând solu ia men inerii unui stoc din care vânzările sunt variabile, calculul
nivelului optim al acestuia se poate realiza prin folosirea unora din modelele prezentate la capitolul 2
p.β.7.1; distribu ia statistică a vânzărilor se stabileşte în func ie de evolu ia cererilor clien ilor în perioada
curentă. O dată stabilită cantitateaă economic ă deă comandat care va condi iona nivelul stocului, în
continuare se determină punctulă(nivelul)ădeăcomand (qc), folosind, în acest sens, rela ia:
qc = tc x dmz
în care:

157
 tc = timpulădeăcomand -fabrica ie-recep ieăaălotuluiădeăcompletareăaăstoculuiădeădesfacere;
dmz = desfacereaămedieăzilnic (ritmul mediu zilnic de desfacere).
Când timpulădeăcomand tc este mai mare decât timpul mediu de stocare se procedează ca în
cazul resurselor materiale (vezi capitolul 2 paragraful 2.7.2).
Şi în cazul vânzărilor de produse se pune problema formării, pentru anumite situa ii, a stocului de
siguran . În acest sens, se poate apela, de exemplu, la rela ia:
Ss = (  )(q maxl - q minl)
1
2
în care:
ρ = factorulădeăîncredere
de fa ă, va fi interpretat ca factor de risc);
qmaxl = cererileămaximeălunareăpentruăvânz ri;
qminl = cererileăminimeălunareăpentruăvânz ri.
Cu o interpretare adecvată, se pot folosi şi alteămetodeădeăcalculăalăstoculuiădeăsiguran ăcumăară
fi:ă ceaă bazat ă peă timpulă deă comand ă fabrica ieă şiă alimentareă aă depozituluiă deă produseă finite,ă
devierii medii, IMPACT ş.a.; avem în vedere cazul magazinelor şi depozitelor de vânzare apar inătoare
de unitatea producătoare.
În concluzie, în abordarea şi interpretarea stocului de produse finite pentru desfacere, este
necesară analiza fiec ruiătipădeăprodus,ăaăcondi iilorădeăfabrica ie,ăaănaturiiătipuluiădeăproduc ie,ăaă
caracteruluiă vânz rilor,ă aă c iiă deă distribu ie-vânzare,ă aă sfereiă deă desfacere,ă aă naturiiă cereriloră
diferi ilorăclien i,ăaăstrategieiăadoptateădeăconducereaăfirmeiăînăraportăcuăpia a ş.a.; în toate cazurile,
însă, trebuie avute în vedere avantajele servirii cu continuitate a tuturoră clien ilor,ă înă raportă cuă
dezavantajeleăsitua ieiăinverse.

6.2.ăActivitateaăoperativ ădeădesfacereă(vânzare)ăaăproduseloră
Elaborarea planuluiă şiă aă programeloră deă livrare-vânz ri este rezultatul unui efort laborios şi
complex, care se desfăşoară practic pe parcursul întregii perioade de gestiune; aceasta în scopul corelării
permanente a ritmului şi dimensiunii, a structurii fabrica iei cu cererile clien ilor, specificate în
comenzile emise, contractele încheiate sau care sunt formulate în ofertele de cumpărare. Printr-o
asemenea armonizare unitatea producătoare îşi asigură, în acelaşi timp, satisfacerea intereselor proprii,
aderen ă la clien i, extinderea vânzărilor prin sensibilizarea clien ilor, asigurarea continuită ii în vânzarea
produselor, func ionalitatea în condi ii de eficien ă ş.a.
Procesul operativ de livrare-vânzare (componentă a activită ii de desfacere a produselor finite)
presupune parcurgerea unui număr relativ mare de opera iuni specifice (prezentate în tabelul 6.1.). Prin
realizarea acestora, se asigură onorarea cererilor clien ilor şi încasarea contravalorii produselor livrate la
pre urile de vânzare negociate. Altfel spus, prin activitateaăoperativ ădeălivrareăseăasigur ătransferulă
caă atareă ală produseloră finiteă deă laă produc toră laă destinatarii acestora (clien i finali, intermediari
comerciali, parteneri în ob inerea unor produse complexe etc.). Această activitate presupune:
organizareaă minu ioas ă aă opera iuniloră deă preg tireă aă produseloră pentruă livrare;ă formareaă
loturiloră completeă şiă complexe,ă unitareă pentruă livrare;ă întocmireaă documenteloră deă expedi ie;ă
derularea propriu-zis ăaăac iunii etc.

158
 Tabelul 6.1
Compar Compar Urmări
Sec ii Depozi

Analize
Nr ti-ment ti-ment rea

Clien i
Desfăşurarea de t de
.cr de de derulăr
opera iunilor fabrica produs
t. desface transpor ii
ie e finite
re t livrării
Eliberarea produselor
1. finite de către sec iile
de fabrica ie
Primireaăşiă
2. recep ionareaă
produselor finite
Înscrierea în eviden ă
3.
şi trecerea în gestiune
Depozitarea şi
conservarea, marcarea,
4.
etichetarea, ambalarea
etc
Formarea stocurilor de
5. produse finite (scriptic
şi faptic)
Eliberarea dispozi iilor
6.
de livrare pe clien i
Formarea loturilor de
7. livrare pe căi de
distribu ie
Organizarea expedi iei
8.
produselor finite
Expedierea la clien i a
9.
produselor finite

Desfăşurarea în bune condi iuni a acestui proces necesită cunoaşterea în detaliu a cerin elor
clien ilor, stipulate în comenzi şi contracte (referitoare la: tipulă deă produs,ă sortimentă sauă variant ă
constructiv ăaăacestuia,ătermeneleădeălivrare,ăcantitate,ăcalitate etc.). În acest scop, se elaborează un
"fişier" al tuturor clien ilor reali, în cadrul căruia sunt men ionate toate elementele caracteristice pentru
fiecare, întocmindu-se astfel "cartele speciale pe clien i" (un exemplu, în tabelul 6.2.). Totodată, se
întocmeşte şi un "fişieră alăproduselor" cu toate caracteristicile care le sunt specifice şi în care se va
eviden ia, de fapt, "fişa"ă(cartela) de prezentare a fiecăruia (vezi tabelul 6.3.).

159
 Tabelul 6.2

CARTELA CLIENTULUI
Nr. ............. Fişier C

Denumire ............................................................
Adresa Ce produse se livrează în
completă mod curent clientului
Denumire Fişier P.
nr.

Banca
plătitoare
Nr. de
cont

Distan a
C.F.R. Km
Sta ia C.F.R.
Linie garaj
AUTO Km

Ritm de livrare 1
solicitat
Condi ii specifice 2
de ambalare
Condi ii specifice 3
de expedi ie şi transport
Analize,probe 4
Garan ii, service

1 - perspective în nivelul cererilor (în creştere, descreştere, sta ionar);

2 - comportamentul clientului (litigii avute şi subiectul, inconstan ă în respectarea
obliga iilor);
3 - din ce an sunt stabilite rela iile economice;
4 - alte observa ii

160
 Tabelul 6.3
Nr. ....... FIŞIER P

CARTELA PRODUSULUI

1. Denumire ________ u/m ________ pre _____________________________

2. Calitate, dimensiuni, format ________________________________________
3. Alte caracteristici ________________________________________________
4. STAS, norma internă, caiet sarcini, proiect ___________________________

CLIEN I ADRESA Fişier C

-
5. -
-

6. Condi ii de expedi ie: -ambalare _____________________________________

-marcare, etichetare, ştan are______________________
-mijloc de expedi ie _____________________________
-complete de subansamble _______________________
-recep ie ______________________________________
7. Ritm de livrare: -intervale (zile) între livrări ________________________
-mărimea lotului de livrare ________________________
8.Ritm de intrare în -interval în zile _________________________________
depozitul de finite -cantitatea ____________________________________

9. Stocul maxim - cantită i

10. Consumatori tradi ionali ____________________________________________
(clien i) - Denumire ____________________________________
- Fişier nr. _____________________________________
11. Propuneri privind perfec ionarea sau înlocuirea produsului ________________
_______________________________________________________________

Pe baza "fişierelor"ă peă clien iă şiă produse se elaborează programele de livrare detaliate şi,
implicit cele de lansareă înă fabrica ie a produselor solicitate. Programele de livrare-vânz ri vor
cuprinde cantit ileăcomandate,ăcontractateăşiă cuăvânzareăprobabil , indicând şi caden eleă lunare,ă
decadaleă sauăs pt mânaleădeădistribu ie. Acestea se elaborează pe tipuri, sortimente sau variante
constructiveă deă produse,ă peă canaleă deă distribu ieă şiă destinatari (clien i finali, intermediari etc.).
Asemenea programeă stauă laă bazaă elabor riiă celorădeă fabrica ie,ă înă func ieădeă care,ă înă amonte,ă seă
întocmescă programeleă deă aprovizionare-alimentareăaăproduc ieiă cuă resurseleă materialeă necesare.ă
Programele operative de desfacere pe destinatari stau la baza urmăririi modului de îndeplinire a
obliga iilor de livrare-desfacere (vânzări) asumate. Asemenea programe se elaborează pe baza
contractelor comerciale anterior încheiate, a comenzilor emise de clien i şi acceptate de producător-

161
furnizor, ca şi pe baza estimărilor privind vânzările suplimentare către clien ii poten iali (pentru cazul
produselor cu fabrica ie pe stoc cum sunt cele de utilitate generală, piesele de schimb etc.) În raport cu
acestea, lucrătorii compartimentului de desfacere trebuie să urmărească sistematic stadiul execu iei
produselor, chiar pe faze de fabrica ie, intervenindu-se operativ când se constată abateri de la ritmul
produc iei sau de la calitate a execu iei. Sub acelaşi control se desfăşoară toate opera iile pe care trebuie
să le suporte produsele finite până la livrare sau vânzare (men ionate mai înainte).
O aten ie specială, în derularea activită ii de desfacere, se acordă opera ieiă deă recep ieă final ă
cantitativ ă şiă calitativ , care se realizează înaintea livrării produselor către clien i. Importan a acestei
opera iuni derivă din faptul că orice scăpare privind calitatea produselor, superficialitatea în recep iaă
calitativ , va determina: respingereaăproduselorădeăc treăclien i;ăimobiliz riănera ionaleădeăproduseă
finite;ăcheltuieliăsuplimentareăşiăneeconomiceăpentruărecondi ionareaăşiădepozitareaăpeăoăperioad ă
deă timpă maiă lung ă aă acestora;ă blocareaă fonduriloră financiareă şiă aă spa iiloră deă depozitare etc.
Efectele negative, determinate de fabricarea unor produse cu lipsuri calitative, se transmit asupra
activită ii economico-financiare a întreprinderii, consecin ele finale fiind, uneori, greu de suportat. O
alt ă ac iune de o semnifica ie economică importantă se referă la organizarea livr rilorădeăproduse.
Produseleă finiteă seă potă livraă atâtă dină depoziteleă centraleă deă desfacere,ă câtă şiă directă dină sec iiă şiă
ateliereădeăfabrica ie. Livrareaădirect ădinăsec ie se practică atunci când se pot forma loturi unitare,
complete, care nu mai necesită montaj, asamblare sau completare cu sortimente sau piese din profilul
celorlalte sectoare de fabrica ie. Acest sistem se poate folosi în condi iile organizării fabrica ieiă peă
produs, în cazul utilajeloră şiă instala iiloră cuă gabarită mare pentru care deplasarea de la sec ii la
depozitul central este dificilă, determinând cheltuieli inutile pentru transportul intern etc. În cele mai
frecvente cazuri, produsele complexe trebuie completate cu altele; totodată, este necesar ca livrările să se
facă în loturi complete şi complexe pentru fiecare client, în raport cu solicitările acestuia. În această
situa ie livrareaă esteă organizat ă prină depoziteă centraleă deă desfacere care asigură formarea unor
asemenea loturi. În general, aceste depozite dispun şi de condi ii mai bune, din punct de vedere al dotării
tehnice, al spa iilor de depozitare aferente, al accesibilită ii la căile şi mijloacele de transport etc., pentru
executarea opera iilor specifice. Această formă de organizare a livrărilor este însă, uneori, limitată,
întrucât necesită amplificarea activită ii de transport intern, amenajarea unor largi re ele de circula ie de
la sec ii la depozitul central etc. Oricare ar fi formaădeăorganizareăaălivr rilor (prin depozitele de sec ie
sau depozitele centrale) acestea se pot realiza prin două modalită i: expediere şi eliberare. Expedierea
produselor finite se organizează de către producători care asigură: închiriereaă mijloaceloră deă
transport,ăînc rcareaăproduselorăfinite,ăîntocmireaăformalit ilorădeăexpedi ie-transport, predarea
c treă unitateaă deă transportă aă produselor,ă depunereaă documenta ieiă corespunz toareă laă banc .
Această formă de livrare se utilizează, în special, când destinatarii produselor se află în altă localitate
decât cea a furnizorului şi este prevăzută în contractul comercial sau în comenzile acceptate. Eliberarea
produselor finite se practică, în general, în toate cazurile în care destinatarii acestora se află în aceeaşi
localitate cu furnizorul sau se prezintă din proprie ini iativă la sediul acestuia; preluarea şi transportul
produselor finite se asigură de către clien i. Sarcina furnizorului se limitează doar la eliberarea din
depozit a produselor finite în momentul solicitării acestora de către clien i. Activitatea de desfacere nu
se limitează la urmărirea realizării contractelor comerciale, la respectarea graficelor de livrare şi la
expedierea produselor; aceasta are în vedere şi ună procesă continuuă deă îndrumareă şiă controlă ală
activit iiă dină cadrulă depoziteloră deă produseă finite,ă deă asigurareă permanent ă aă necesarului de
mijloaceădeătransportăşiădeăambalaje,ădeăleg tur ăpermanent ăîntreăcompartimentulădeădesfacereă
şiăclien i. Prin rela iileăcontinueăcuăclien ii se asigură rezolvareaăoperativ a tuturor necorelărilor care
apar în livrări, fa ă de prevederile din contractele comerciale, cu privire la cantitate, calitate, termen,
condi iiă deă transport,ă ambalare etc.; totodată, seă urm reşteă înă exploatareă comportamentulă
produselor, modul în care acestea răspund condi iilor concrete de utilizare prevăzute. Deci, obliga iile,

162
răspunderile şi interesul furnizorului nu se încheie o dată cu livrarea produselor; ele trec şi dincolo de
acest moment, uneori pe întregul ciclu de via ă al produselor. În legătură cu aceasta, este necesar ca
unită ile furnizoare să-şi asigure informarea permanentă, să fie la curent cu eventualele deficien e care
pot apărea pe parcursul utilizării produselor sale, pentru ca, prin remedieri sau prin îmbunătă iri tehnice,
să se asigure perfec ionarea acestora, şi prin aceasta men inerea pe pia ă în raport cu factorii
concuren iali.
De modul cum este organizată activitateaă operativ ă deă desfacere depinde în mare măsură
fidelitateaă clien ilor,ă extindereaă paleteiă acestora,ă conlucrareaă maiă eficient ă cuă ei,ă dezvoltareaă
activit iiăviitoareăaăîntreprinderiiăproduc toare,ăimplicităsporireaăeficien eiăeconomiceăaăacesteia.

6.3.ăEtapeăînăorganizareaăşiăconcretizareaărela iilorăcomercialeădeă
aprovizionare-desfacere;
În economia de pia ă, în care cererea şi oferta definesc rolul factorilor participan i la procesul de
schimb, asigurareaămaterial ăşiăvânzareaăproduselorăseărealizeaz , de regulă, numaiăprinăîn elegeriă
bilateraleăîntreăfurnizoriă şiăbeneficiari;ăprinăacesteăîn elegeriăseăcontureaz ătoateăelementeleăcareă
înlesnescă vânzarea-cump rareaă deă materiale şiă produse,ă executareaă deă lucr riă sauă presta iaă deă
servicii etc. Pentru a se ajunge la un consens pe această linie, se parcurg mai multe etape:
1. Studiereaă pie eiă deă materialeă şiă produse; ac iunea se desfăşoară, pe de o parte, de către
producători furnizori în scopul informării poten ialilor cumpărători asupra produselor destinate
vânzării, iar pe de altă parte, de către consumatori în vederea identificării poten ialilor furnizori ai
resurselor materiale necesare. În această etapă se elaborează, se pun la dispozi ie sau, după caz, se
transmit, pentru înştiin are poten ialilor clien i, oferte de produse şi servicii, pliante, prospecte,
cataloage comerciale ş.a., recurgându-se la publicitate prin toate căile şi mijloacele specifice
marketingului. Pe baza unei asemenea documenta ii, clien ii poten iali se informează asupra
produselor, pre urilor de vânzare, condi iilor de livrare-vânzare care le sunt specifice. Finalizarea
studiului se concretizează, pentru aceşti factori (clien ii), în elaborarea şi transmiterea de oferte de
cumpărare, de comenzi, în acceptarea ofertelor primite de la furnizor sau în prezentarea pentru
dialog în acest sens. Re inem că, anticipat studiului şi declanşării ac iunii de eventuală
achizi ionare, consumatorii şi-au conturat structura materială şi de echipamente necesară, au
estimat volumul necesită ilor pentru fiecare articol şi perioada pentru care se impune
achizi ionarea - aprovizionarea de resurse.
2. Alegereaă deă c treă viitoriiă clien i,ă ă dup ă analizaă resurseloră oferiteă spreă vânzareă deă c treă
furnizoriă (deciă existenteă peă pia ),ă aă pre urilor,ă aă celorlalteă condi iiă deă livrare (în raport cu
caracteristicile necesită ilor proprii) - aămaterialelor,ăproduselorăşiăechipamentelorătehniceăcareă
sunt cele mai potrivite scopului (destina iilor de folosire) şi maiăavantajoaseăeconomicăsau/şiă
din alte puncte de vedere.
3. Alegereaăfurnizoruluiăînăbazaăcondi iilorăprecizateăînăoferteăsauărezultateădinăalteăinvestiga ii.
4. Testareaăcredibilit iiăfurnizorilor,ădup ăcazăşiăpozi ie,ăaăclien ilor.
5. Negociereaăcondi iilorăviitoareădeăvânzare-cump rare, etapă complexă care implică o strategie
bine definită şi elaborată de către fiecare factor de pe pozi ia de furnizor sau cumpărător; de
rezultatele negocierii va depinde într-o foarte mare măsură eficien a întregii activită i ulterioare a
producătorilor şi cumpărătorilor de materiale şi produse, de echipamente tehnice.
6. Derulareaăefectiv ăaăactivit ilorădeălivrareă(vânzare)ă- aprovizionareă(achizi ionare-aducere)
aă resurseloră materialeă şiă produselor în concordan ă cu elementele stabilite prin negociere
finalizată (elemente care sunt stipulate-precizate, după caz, în contractele economice încheiate, în

163
 comenzile emise şi acceptate, în caiete de sarcini, în alte documenta ii elaborate şi acceptate de
păr i).
7. Analiza,ăpeăparcursulăderul rii,ălaăanumiteăintervale,ăaălivr riloră(vânz rilor)ădeămaterialeăşiă
produseăînăraportăcuăelementeleăprestabilite,ăevaluareaădiferitelorăst riădeăfaptăşiăadoptareaă
m suriloră careă seă impun, după caz: impulsionarea partenerului pentru respectarea obliga iilor
asumate, adaptarea contractelor, a unor clauze din cadrul lor (actualizări ale pre urilor, modernizări
ale produsului etc.), rezolvarea litigiilor, rezilierea contractelor, renun ări la cantită ile nelivrate la
termen ş.a.; asemenea ac iuni vor avea în vedere "regulile" care trebuie respectate în contextul
Codului Comercial, al altor acte legale care reglementează raporturile dintre furnizori şi
cumpărătorii produselor lor pe plan intern sau interna ional.
Rezultatele analizeiă şiă evalu rii unei asemenea activită i vor constitui bază documentară
fundamentată pentru factorii de conducere ai agen ilor economici în adoptarea deciziilor privind
conlucrarea cu partenerii reali şi poten iali.

6.4. Contractul comercial (de aprovizionare-desfacere)

6.4.1.ăContractulăcomercialădeăvânzare-cump rare:ădefinire,ătr s turi,ă

tipologie
Finalizareaănegocierilorăînăproceseleădeăvânzare-cump rareă(achizi ionare)ăseăconcretizeaz ,
atunci când se ajunge la un acord între partenerii de tratative, înă întocmireaă şiă încheiereaă unoră
instrumenteă (contracte,ă comenziă etc.)ă înă cadrulă c roraă seă men ioneaz ă toateă elementeleă careă
intereseaz ăp r ileăşiăasupraăc roraăs-auăîn eles. În cele mai frecvente cazuri, instrumentul principal
folosită înăconcretizareaă viitoareloră rela iiădeăvânzare-cump rareăesteăcontractulăeconomic; acesta
esteăinstrumentulăjuridicăcelămaiăeficientăînăasigurareaăconduiteiăfiec ruiăpartener,ăînărespectareaă
obliga iiloră careă şiă le-aă asumată înă urmaă negocieriloră prină acordulă deplină ală participan ilor.ă
Contractulă economică asigur ă garan ie,ă certitudineă înă asigurareaă bazeiă materialeă sauă vânzareaă
produselor pentru fiecare agent economic (în calitate de cumpărător sau furnizor).
Modulă deă concretizareă aă rela iiloră economiceă dintreă agen iiă economici, în general, ca şi
instrumentele folosibile sunt reglementate de Codul Comercial şi Codul Civil. Atât raporturile
comerciale, cât şi cele civile sunt cu caracter de drept privat, aspect care eviden iază strânsa legătură
dintre aceste instrumente. Reglementările prevăzute în Codul comercial şi cel civil se aplică în
raporturile contractuale dintre regiile autonome şi societă ile comerciale cu capital de stat, pe de o parte,
şi întreprinzătorii particulari pe de altă parte. Însă, pentru raporturile comerciale dintre regiile autonome
şi societă le comerciale cu capital de stat se aplică şi Articolul 47 din Legea 15/1990, care prevede ca
rela iile dintre acestea să se desfăşoare numai pe bază contractuală.
Contractulă economică deă vânzare-cump rareă esteă ună acordă deă voin ă întreă dou ă p r i,ă înă
virtuteaă c ruia,ă celă careă vindeă seă oblig ă s ă transmit ă celuiă careă cump r ă dreptulă deă proprietateă
asupraă unuiă obiectă (materieă prim ,ă pies ,ă subansambluă etc.),ă înă schimbulă unuiă pre ă peă care-l
pl teşteăcelădinăurm .
Prin defini ie, contractulădeăvânzare-cump rare exprimă:
un acord bilateral, care dă naştere la obliga ii pentru ambele păr i (vânzătorul este obligat să
predea lucrul vândut, iar cumpărătorul să plătească pre ul);

164
 un acord cu titlu oneros, ceea ce înseamnă că fiecare dintre păr i urmăreşte realizarea unui folos
patrimonial în schimbul presta iei la care se obligă (vânzătorul urmăreşte primirea pre ului pentru
produsul dat, iar cumpărătorul să intre în posesia acestuia pentru pre ul achitat);
un acord de voin , adică se încheie numai în momentul în care s-a realizat acordul între vânzător
şi cumpărător cu privire la bunul care se vinde şi pre ul care se plăteşte în schimb - fără alte
formalită i necesare.
În general, contractulădeăvânzare-cump rareăareăun caracter translativ de proprietate (prin
încheierea lui, dreptul de proprietate asupra lucrului se transmite de la vânzător la cumpărător). Dacă
vânzarea-cump rareaă reprezint ă ună actă deă comer în sensul Codului Comercial (aşa cum sunt
întotdeauna procesele de aprovizionare-desfacere), atunciă acestă instrumentă areă şiă ună caracteră
comercial.
Contractele economice se diferen iază între ele în func ie de mai multe criterii, între care
men ionăm:
dup ăobiect: contract de vânzare-cumpărare de bunuri materiale; pentru executarea de lucrări (de
repara ii, de construc ii-montaj ş.a.); pentru prestarea de servicii (de transport, de informatică, de
asisten ă tehnică ş.a.); de cercetare ştiin ifică; alte elemente care pot reprezenta obiect al unui
contract. Din acest punct de vedere, contracteleădeăvânzare-cump rare pot fi: pentru livrarea-
aprovizionarea de materii prime, piese de schimb, componente ale unor produse, furnizare
deăenergie,ăcombustibili,ălubrifian i,ăalteăbunuriămateriale. În această categorie se încadrează şi
contractele de subfurnizare, care se încheie între furnizorul unui produs complex şi subfurnizorii
participan i la realizarea acestuia prin livrări de elemente componente (piese, subansambluri etc.);
dup ăorizontulădeătimpălaăcareăseărefer : contracte pe termen scurt, mediu şi lung;
dup ă formaă înă careă seă concretizeaz : contract scris (aici se încadrează şi comanda scrisă,
acceptată şi executată în forma emisă de cumpărător, oferta emisă de furnizor, care este acceptată
ca atare şi semnată de cumpărător, contraoferta unui client acceptată de furnizor fără obiec ii -
fiind semnată sau executată astfel); contract verbal (stabilit prin telefon, de exemplu). Această din
urmă formă este mai pu in utilizată, datorită dificultă ilor în prezentarea elementelor probatorii în
cazul unor litigii.

6.4.2.ăCon inutulăcontractelorăcomerciale;ăcaracterizareaăprincipaleloră
clauze

Pentru concretizarea unor rela ii economice de aprovizionare, de desfacere şi subfurnizorat viabile,

ună rolă deosebită îlă areă con inutulă careă seă asigur ă contracteloră economice. Acesta trebuie să fie
complet,ă cuprinz tor,ă clar,ă stimulator pentru a cointeresa păr ile în îndeplinirea obliga iilor care le
revin în condi ii de operativitate şi eficacitate.
În forma sa generală, contractulă deă vânzare-cump rare cuprinde: denumireaă şiă domiciliulă
unit ilorăcontractante;ăpersoaneleăîmputerniciteăs ăsemnezeăcontractul;ăprodusulăcareăconstituieă
obiectulăcontractului;ăcantitateaăceăurmeaz ăaăfiăfabricat ăşiălivrat ;ălotulădeălivrare;ăcondi iileădeă
calitate;ătipurileă şiă sortimentele;ăadapt rileă şiăîmbun t irileă careătrebuieăaduseă acestuia;ă durataă
deă executareă înă natur ă aă obiectuluiă contractuluiă economic, respectiv perioada pe care se întinde
obliga ia contractuală; termenele calendaristice de executare (pe ani, pe trimestre) aă cantit iiă
prev zute;ă condi iileă deă recep ieă aă cantit iiă şiă calit iiă produsuluiă contractat;ă modalit ileă deă
efectuareăaăprobelorătehnologice;ăformeleădeăasisten ătehnic ăşiăregimulădeăgaran ii;ăpre urileădeă
vânzareă laă careă urmeaz aă fiă livrateă produseleă şiă formaă deă decontare (modalitatea de plată);
condi iileă deă ambalare,ă marcare,ă etichetare,ă livrareă (condi iaă "franco") şi transport; alte clauze

165
menite să asigure un con inut cât mai complet, mai clar şi mai precis şi care îi asigură contractului rolul
de instrument juridic în executarea obliga iilor asumate de către păr i în concordan ă cu acordul la care
au ajuns după negociere.
În contracte trebuie să se includă, în final, şi preciz riă (clauze)ă înă leg tur ă cuă r spunderileă
p r ilor contractualeăpentruăcazulăexecut riiăpar iale,ăcuăîntârziereăsauăneexecut riiăobliga iilorăceă
le revin. Acestea se stabilesc numai prin acordulă deă voin ă ală parteneriloră deă contract, care pot
specifica oă sum ă deă baniă peă careă oă parteă oă datoreaz ă celeilalte, cuă titluă deă penalit iă pentruă
executareaă par ial sau cuă întârziereă aă obliga iiloră asumateă prină contractă sauă neexecutareaă
integral ăaăacestuia. Penalizareaăseăpoateăstabiliăşiăprocentualăfa ădeăvaloareaăprodusuluiănelivrată
sauăpeăziădeăîntârziere. În cazul în care păr ile n-au convenit şi nu au stipulat în contract clauze privind
plata de penalită i, atunci ele nu se datorează. Acest aspect nu exonerează de răspundere pentru
nerespectarea obliga iilor asumate de către păr ile contractante. În aceste condi ii va ac iona forma
desp gubirilorăpentruăprejudiciulăcauzat, în limita nivelului acestuia; prejudiciul trebuie dovedit ca
fiind urmarea nerespectării contractului de una din păr i, care, vinovată fiind, îl va suporta. Aceasta
pentru că despăgubirile sunt consecin e care se produc independent de voin a păr ilor, în timp ce
penalită ile sunt sanc iuni stabilite anticipat de partenerii de contract. În general, exist ă ună interesă
pentruă aă prevedeaă anticipată înă contractă clauzeă privindă penalit ile,ă deoarece,ă în caz de
nerespectareă aă obliga iilor,ă parteaă p gubit ă poateă ob ineă sumeleă prev zute,ă f r ă s ă fieă necesar ă
dovadaă c ă aă suferită ună prejudiciu. În schimb, pentru ob inerea despăgubirilor trebuie să se facă
dovada că, prin nerespectarea obliga iilor contractuale, s-a cauzat un prejudiciu. Ori, dovada
existen ei unui prejudiciu nu este uşor de făcut.
Clauzele contractuale prezintă anumite particularită i, astfel:
Persoanaăcareăsemneaz ăcontractulăeste,ăînăprincipiu,ăconduc torulăunit ii. Acesta poate da
"împuternicire" unui salariat să semneze contractul în calitate de reprezentant al agentului
economic. Deşi nu este o condi ie pentru angajarea unită ii din punct de vedere juridic, contractul
se mai semnează de contabilul şef şi juristul firmei - semnături care nu afectează valabilitatea
instrumentului respectiv.
Obiectulă seă nominalizeaz ă clară pentruă identificareă unitar ă deă c treă p r iă cuă precizareaă
cantit ii,ă calit iiă şiă sortimenta iei. Aceste ultime trei elemente se pot concretiza şi în anexele
contractului (situa ie frecventă, de altfel). Cantitateaăseăindic ăînăexpresieănatural ăşiăvaloric .ă
Calitateaă seă precizeaz ă prină referireă laă documenta iiă tehniceă prină careă suntă stabiliteă
"prescrip iileă deă calitate" (Standarde de Stat, norme tehnice). În absen a unor asemenea
documenta ii obligatorii, condi iileădeăcalitate se stabilesc de către păr i, de obicei, prin caiete de
sarcini. Cum Standardele de Stat şi normele tehnice sunt obligatorii, păr ile nu pot face concesii la
calitate în sensul scăderii, ci numai pe linia îmbunătă irii acesteia.
Termeneleă deă garan ie trebuie să se prevadă în sensul ca recondi ionările sau înlocuirea
produselor să se facă pe cheltuiala vânzătorului, dacă nu se dovedeşte că deficien ele de calitate nu
îi sunt imputabile. Din acelaşi punct de vedere, păr ile sunt obligate s ănominalizezeăînăcontractă
documenteleă deă atestareă aă calit ii care vor fi utilizate (certificat de calitate, buletin de
analiz ). Dacă produsul este complex (de exemplu, se constituie dintr-o garnitură), în contract se
va preciza lista pieselor componente, adică con inutul garniturii.
Pre ul se stabileşte prin negociere şi se include expres în contract. Neprecizarea pre ului determină
nulitatea contractului. De asemenea, se indică şi modalitateaădeăplat .
Recep ia (identificarea, verificarea) se precizează ca form ,ă locă şiă condi iiă deă desf şurare. Se
indică, după caz, instrumentarulă şiă metodeleădeă recep ie (tipul de cântar - ca instrument, sau
recep ie bucată cu bucată, prin sondaj etc. - ca metod ). Ca loc, recep ia se desfăşoară la furnizor,
dacă prin contract nu se prevede altfel. În toate cazurile opera ia se face de unitatea care primeşte

166
 produsele; se poate recurge la autorecep iaă produselor (opera ia se face de furnizor), dacă
delegatul cump r torului nu se prezintă la termenul stabilit prin contract (pentru a efectua
recep ia), sau când păr ile au convenit să utilizeze această modalitate de verificare la livrare.
Recep iaă laă furnizoră sauă autorecep iaă nuă excludeă efectuareaă opera ieiă şiă laă cump r tor.
Dimpotrivă, aceasta se desfăşoară obligatoriu în scopul:
prevenirii pătrunderii în unită ile economice a unor resurse necorespunzătoare calitativ
(aspect care ar atrage penalizarea persoanelor vinovate); acceptarea unei asemenea situa ii ar
determina consecin e nefavorabile, uneori de mare amplitudine, greu de suportat de
cumpărător;
eviden ierii eventualelor pierderi, degradări, sustrageri cantitative pe parcursul
transportului sau datorate furnizorului, fenomene negative cu implica ii nefavorabile pentru
cumpărător. Pentru utilaje tehnologice, instala ii şi alte produse de complexitate tehnică
ridicată, recep ia de către cumpărător este un imperativ.
În legătură cu momentulăcândăseădesf şoar ărecep ia, precizăm că aceasta poate avea loc:
pe faze de fabrica ie, pentru utilajele tehnologice, instala iile şi maşinile cu grad mai mare de
complexitate; recep ia se efectuează asupra ansamblelor, reperelor constitutive, materialelor din
care sunt confec ionate. Recep iaă peă fazeă deă fabrica ie nu exclude recep iaă final asupra
produsului în ansamblul său, în raport cu parametrii tehnico-constructivi şi func ionali prevăzu i în
documenta ia anexată contractelor încheiate;
laă dataă form riiă loturiloră deă livrare, când se verifică coresponden a produsului sub aspect
cantitativ, calitativ, sortimental etc., cu prevederile contractului încheiat;
laă dataă sosiriiă şiă prelu riiă loturiloră deă c treă destinatară laă domiciliulă deă reşedin , când se
verifică coresponden a datelor cu privire la produs, cantitate, calitate, sortiment etc., cu cele
înscrise în documentele de livrare-transport şi cu prevederile contractuale;
laă dataă eliber riiă pentruă consumă aă resurseloră materiale; deşi nu vizează raporturile dintre
unită i economice, momentul prezintă mare interes, pentru că orice material, produs, reper, nu
poate fi dat în folosin ă, prelucrare, consum, fără o recep ie completă asupra tuturor parametrilor şi
condi iilor pe care trebuie să le îndeplinească pentru a constata coresponden a cu scopul pentru
care este solicitat.
Ca modalitate,ărecep ia se poate efectua:
peăloturiădeăfabrica ie, specifică produselor care se realizează din aceeaşi şarjă, ca, de pildă: unele
produse chimice, ale industriei farmaceutice, agroalimentare etc.; din punct de vedere tehnic, este
de presupus că fiecare eşantion din produsul realizat din aceeaşi şarjă îndeplineşte aceleaşi condi ii
calitative;
bucat ă cuă bucat , care se aplică în cazul produselor complexe, cu tehnicitate ridicată sau cu
valoare mare, cum sunt cele din industria mijloacelor de transport (autocamioane, tractoare,
locomotive, vagoane etc.), industria electrotehnică şi electronică, industria de maşini unelte ş.a.;
prin sondaj pentru produsele care se livrează în cantită i mari şi cu un grad mai mic de
complexitate (materii prime livrabile în vrac, materiale pentru între inere şi repara ii etc.)
Elementele generale specifice recep iei produselor se prezintă sintetic în tabelul 6.4.
Tabelul nr. 6.4
MODALIT IăDEă
Peăloturiădeăfabrica ie
EFECTUARE
Bucată cu bucată
Prin sondaj
MOMENT DE
Pe faze de fabrica ie
DESF ŞURARE

167
 La data livrărilor de resurse
La data sosirii-primirii resurselor
La data eliberării pentru consum *)
RECEP I Furnizor Recep ie
LOC DE EFECTUARE
E
Autorecep ie
Cump r tor Recep ie
TIP Recep ie
Autorecep ie
SCOP Identificare (Verificare) Cantitativă
Calitativă
*) Nu intră în structura clauzelor contractuale; men ionarea aici este determinată de importan a
specifică opera iei la momentul indicat.

La încheiereaă contractelor comerciale, o importan ă deosebită prezintă şi clauza referitoare la

stabilireaădurateiăşiătermenelorădeăexecu ieăaăobliga iilorăasumate.ăDurataădeăexecu ieăseăstabileşteă
prinăacordulădeăvoin ăalăp r ilor.ăTermeneleădeăexecu ieăreprezint ămomenteleăcalendaristice (zi,
decadă, lună) pân ă laăcareăobiectulăcontractului,ăînătotalitateă sauăpar ial,ătrebuieăs ă fieă realizată şiă
predat de furnizor. În acest sens, se întocmesc grafice de livrare ca anexe la contract. În func ie de
aceste termene se analizează şi se stabilesc răspunderile pentru executarea par ială sau neexecutarea
contractelor economice încheiate. Îndeplinirea obliga iilor la alte termene decât cele precizate în contract
se poate face numai pe baza acordului păr ilor. Livrările efectuate pentru termene scadente se consideră
a fi făcute în contul termenului cel mai apropiat, dar în condi iile acoperirii obliga iilor curente
(normale). Livr rileădeăproduseălaăalteădateădecâtăceleăprecizateăînăcontractăseăpotăefectuaăastfel:
a. cuă anticipa ie, dar numai cu acordul păr ilor dat prealabil fiecărei livrări. În cazul maşinilor,
utilajelor şi instala iilor destinate obiectivelor de investi ii, livrarea anticipată se poate efectua
numai cu acordul prealabil al beneficiarului, antreprenorului care execută montajul;
b. cuă întârziere, dar numai cu acordul prealabil al unită ii cumpărătoare; aceasta va putea refuza
primirea produsului dacă, datorită întârzierii provocate unilateral de furnizor, este în
imposibilitatea de a-l mai folosi sau livrarea ar duce la depăşirea nivelului estimat al stocurilor; în
asemenea situa ii, furnizorul suportă penalită ile şi despăgubirile prevăzute de lege.
În legătură cu condi iileă deă livrareă aă produselor, men ionăm că unită ile economice au
obliga ia de a preciza, în contractele pe care le încheie, dacă această ac iune intră în sarcina
furnizorului sau a cumpărătorului; totodată, se stabileşte mijlocul de transport care va fi
utilizat. În acelaşi context, se precizează "condi iaăfranco" prin care se arată până unde se
extind obliga iile şi răspunderile furnizorului în procesul de livrare a produselor care
constituie obiectul contractului economic.
Condi iileădeăambalare se precizează prin definirea tipului de ambalaj, materialul din care
trebuie să fie confec ionat, caracteristicile care asigură protec ia şi conservarea produsului,
forma de prezentare, partea care îl asigură ş.a.
În contract se mai pot prevedea şi condi iileăînăcareăurmeaz ăaăseăfaceăadaptareaăcon inutuluiă
acestuia, ca şi alte clauze pe care păr ile le consideră, de comun acord, ca fiind necesare.

6.4.3ăModulădeăîncheiereăaăcontractelorădeăvânzareă– cump rare

168
 Contractulăcomercialăseăîncheieăprinăacordulădeăvoin ăalăp r ilor, care au convenit (s-au pus
de acord) asupra tuturor clauzelor care definesc viitorul con inut al acestui instrument. Pentru a fi valabil,
contractulă încheiată trebuieă s ă îndeplineasc ă urm toareleă "condi ii": s ă existeă consim mântulă
p r ilor;ăp r ileăs ăaib ăcapacitateaădeăaăîncheiaăacteăjuridice;ăobiectulăs ăfieălegal.
Pentru a produce efecte juridice şi, deci, pentru a determina realizarea contractului, se cere ca
voin aăfiec reiăp r iăs ăfieădeclarat (adică să fie făcută cu inten ia de a angaja juridic pe autorul ei şi
să nu prezinte vicii de genul erorilor etc.). Contractulă seă încheieă printr-ună înscris,ă careă seă poateă
finalizaă şiă semnaă prină prezen aă fizic ă aă reprezentan iloră legaliă aiă viitoriloră parteneriă sauă prină
coresponden (formă frecvent utilizată). În cel de al doilea caz, încheiereaăcontractuluiăseărealizeaz ă
astfel: vânzătorul emite o ofertă pe care o transmite cumpărătorului; în ofertă sunt precizate elementele
esen iale ale contractului (produsul, cantitate, calitate, pre , termene ş.a.). Primind oferta, cumpărătorul o
analizează şi, în cazul în care este de acord cu con inutul actului, o acceptă în forma prezentată, anun ând
vânzătorul de acest lucru. Peă dataă sosiriiă acceptuluiă laă vânz tor,ă contractulă seă consider ă încheiat.
Dacă are obiec iuni, cumpărătorul poate să nu accepte oferta (şi, deci, contractul nu se încheie), sau să
formuleze propuneri proprii, adică să emită o contraofert , caz în care acesta devine ofertantul, iar
vânzătorul destinatarul ei. În cazul unor obiec iuni, cumpărătorul poate invita pe vânzător la negocieri şi
invers; tratativele se pot astfel finaliza prină încheiereaă contractuluiă laă prezentareaă p r ilor. În
încheierea contractului sau stabilirea con inutului acestuia este exclusă interven ia unor factori din
exterior (organe de stat, de exemplu) care să oblige la contractare sau să solu ioneze eventualele
neîn elegeri dintre păr i. Excep ia temporară, până la liberalizarea totală a schimburilor şi eliminarea
sistemului de reparti ie prin balan ele materiale, revine regiilor autonome şi societă ilor comerciale cu
capital integral de stat, care sunt obligate să execute sarcinile de livrare stabilite prin actele de planificare
amintite; deci, în acest caz, încheierea contractelor, pe baza reparti iilor, a con inutului acestora este
obligatorie, ceea ce înseamnă că acordul de voin ă al păr ilor este limitat şi condi ionat. Refuzul unei
păr i în a încheia contracte economice, pentru produse la care s-au emis reparti ii, trage răspunderea
civilă a regiei autonome sau societă ii comerciale în cauză. Ca urmare, dacă, prin neîncheierea
contractului, s-a cauzat un prejudiciu, partea vinovată va fi obligată la plata despăgubirilor destinate
recuperării prejudiciului (vezi art.5β, Legea 15/1990). Acelaşi articol înlesneşte consumatorului care are
un excedent de resurse din categoria celor dirijate, să le vândă la pre uri care pot depăşi nivelul celor de
cumpărare, iar furnizorului nominalizat să ac ioneze de aceeaşi manieră (dacă consumatorul i-a notificat,
înainte de încheierea contractului, că nu este interesat în a-şi prelua cota repartizată). În ambele situa ii,
atât furnizorul, cât şi consumatorul sunt obliga i să înştiin eze Ministerul Industriilor.
Asigurareaăcertitudiniiăînăaprovizionareaămaterial ăşiăînădesfacereaăproduc ieiăfinite, crearea
unor condi ii de colaborare şi conlucrare bune necesită orientarea agen ilor economici în organizarea de
rela ii pe o durată de timp mai lungă; aceasta şi pentru faptul că asemenea rela ii oferă cadrul potrivit
pentru cunoaşterea reciprocă a păr ilor contractante şi sporirea încrederii între parteneri. Asemenea
rela ii asigură agen ilor economici producători condi ii pentru orientarea în perspectivă a activită ii de
produc ie, stabilirea măsurilor de înnoire a produselor, a structurii de fabrica ie. Sunt unele "situa iiă
concrete"ă careă înlesnescă organizareaă şiă concretizareaă rela iiloră peă lung ă durat ; între acestea
amintim:
cândă întreă cump r toriă şiă furnizoriă s-auă formată rela iiă tradi ionaleă înă proceseleă deă
aprovizionare-desfacere,ă caă urmareă aă adânciriiă specializ riiă şiă cooper riiă înă produc ie;
situa ia este specifică, cu deosebire, în cazul produselor sau livrărilor (vânzărilor) complexe,
pentru care se creează condi iiădeăcontinuitateăînăcolaborarea dintre unită i;
cândăobiectulărela iilorăeconomiceăcontractualeăîlăconstituieăaprovizionareaăcuămateriiăprimeă
deă baz : cărbuni cocsificabili şi energetici, şisturi bituminoase, i ei şi gaze naturale destinate
chimizării, minereuri feroase, neferoase şi nemetalifere, alte produse ale industriei extractive; prin

169
 rela ii contractuale de lungă durată se asigură certitudineaă aprovizion rii unor asemenea
materiale de importan ă deosebită pentru economia na ională pe o durată mare de timp;
înăcazulămaşinilor,ăutilajelorăşiăinstala iilor,ăalăaltorăproduseăcomplexeădestinateăobiectiveloră
deăinvesti ii;
înăcazulăproduselorăcareăseărealizeaz ădeăunaăsauăunănum rărestrânsădeăunit iăproduc toareă
şiăsuntădestinateăunuiaăsauămaiămultorăconsumatoriătradi ionali.
Încheiereaă deă contracteă economiceă deă lung ă durat ă nu înseamnă precizarea completă, în
amănunt (pe sortotipodimensiuni şi calită i), a obiectului şi termenelor precise de executare a livrărilor,
ciăoăangajareăformal ădeăpoten ialăuman,ătehnic,ămaterialăşiădeăpreg tireăorganizatoric ăînăvedereaă
realiz riiă unoră obliga iiă generaleă careă auă înă vedereă fabrica iaă şiă livrareaă unuiă anumită produs;ă
precizareaăclauzelorăînădetaliuăprivindăsortimenta ia,ăcalitatea,ătermeneleădeălivrare,ăpre ul etc., se
poateăfaceălaămomenteăconveniteădeăp r iăprinăacordulălor,ăcândăseăvorăaveaăînăvedereăşiăelementeleă
noiăcareăauăap rutăpeăpia aămaterialelorăşiăproduselor. Angajarea cumpărărilor de resurse materiale
pe perioade lungi este avută în vedere şi în cazul afaceriloră contractateă laă bursaă deă m rfuriă prină
opera iuniădeă"headging" - care înseamnă contracte la termen cu întindere de până la un an şi, în unele
cazuri, durată de timp mai lungă. De exemplu, astfel de afaceri fac japonezii, care cumpără mari cantită i
de petrol, cu contracte pe perioade de circa β0 de ani. Procedând astfel îşi reduc riscul în asigurarea cu
hidrocarburi.

Întreb ri

1. Care sunt întreb rileăesen ialeă la care se răspunde prin func iuneaăcomercial ădeădesfacere-
vânz riăproduse?
2. Când se apreciază că strategiaăînădomeniulădesfacerii (vânz rii) produc ieiăesteăbun ?
3. Ce se asigură prin vânzareaăproduselor?
4. Preciza i indicatorii care definesc con inutul planului anual global de desfacere.
5. De cine este condi ionată existen aă simultan a celor treiă indicatoriă deă baz ai planului de
desfacere a produselor?
6. Defini i volumul desfacerilor (vânz rilor).
7. Care este rela iaădeăcalculăalăvolumuluiădeădesfacere pentru cazul produselorăcomandateăînă
cantit iămiciăsauăunicat?
8. Preciza i rela iileădeăcalculăalăvolumuluiădeădesfacere pe variante şi categorii de produse.
9. În cazul căror produse se estimează în prima fază volumulăproduc ieiădeăfabricat şi în a doua
fază volumul desfacerii?
10. Defini i stoculăpreliminatădeăproduseăfiniteălaăînceputădeăană(de perioadă de gestiune).
11. Caracteriza i stoculăpreliminatădeăproduseălaăînceputădeăan şi arăta i modul de calcul.
12. Cum şi asupra cărui indicator se face corec iaălaăînceputăde an când se constată diferen e între
stocul real şi cel preliminat de produse la momentul definit?
13. Defini i stoculădeădesfacereălaăsfârşitulăperioadeiădeăgestiuneă(de an).

170
14. Care sunt opera iile pe care trebuie să le suporte produsele finite pe timpul stoc riiă înă
depozitele de desfacere?
15. Caracteriza i metodele de calcul a stocului de desfacere şi preciza i sistemulădeărela iiăspecific
acestora.
16. Ce seăasigur prin activitateaăoperativ ădeălivrare?
17. Care sunt ac iunile pe care le presupune activitatea operativ ădeălivrare?
18. Care sunt informa iileădeăcon inut ale cartelei clientului?
19. Preciza i con inutul orientativ al cartelei produsului.
20. La ce servesc programele de livrare pe produse? Dar cele elaborate pe destinatari
produselor?
21. Care sunt formele de organizare aălivr rilorădeăproduse?
22. Caracteriza i modalit ileădeălivrare a produselor.
23. Specifica i consecin eleă directe ale modului cum se organizeaz ă activitateaă operativ ă deă
desfacere-livrare de produse.
24. Defini i contractul comercial.
25. Specifica i tr s turileă contractuluiă deă vânzare-cump rare de materiale şi produse încheiat
între agen iăeconomici.
26. Diferen ia iăcontracteleăeconomice,ăcomerciale în func ie de criteriile cunoscute.
27. Cumătrebuieăs ăfieădefinităcon inutulăcontractelorăeconomice?
28. Nominaliza i informa iile, datele şi clauzele care definesc formaă şiă con inutulă contractelor
economice comerciale.
29. Prezenta i particularit ile diferitelor clauze de con inut ale contractelor comerciale.
30. Ce reprezint şi din ce puncte de vedere se diferen iază recep iaăproduselor.
31. Care sunt condi iile care trebuie îndeplinite pentru a se asigura viabilitatea contractului
comercial?
32. Care sunt etapeleăîncheieriiăînăform ăscris a unui contract comercial?
33. Specifica i şi caracteriza i situa iileă concreteă care înlesnesc organizareaă şiă concretizarea
rela iilorădeăaprovizionare-desfacere pe perioade de timp lungi.

Teste-gril

1. Vânzareaăproduselor de către unită ile de produc ie se realizează prin următoarele c i:

1. pe bază de contract comercial încheiat anticipat;
2. prin fabrica ia pe stoc a produselor destinate unui număr restrâns de clien i;

171
 3. pe bază de comandă anticipată fermă;
4. pe baza studiului pie ei de furnizare;
5. prin depozitele de aprovizionare proprii;
6. la cerere neprogramată, dar previzibilă, din magazinele proprii sau publice de desfacere.
a) 1, 2, 6; c) 4, 5, 6; e) 1, 3, 6;
b) 2, 3, 4; d) 3, 5, 6; f) 1, 2, 3.
Preciza i combina iaăintegralăadev rat .
2. Pentru produseleă deă utilizareă productiv , cu sferă mai restrânsă de utilită i, activitatea de
„elaborareăaăprogramelorădeădesfacere”ăeste precedată de:
a) crearea sau modernizarea şi extinderea re elelor proprii de desfacere;
b) organizarea de re ele proprii de service;
c) constituirea de stocuri de desfacere;
d) organizarea activită ii de livrare a produselor;
e) colectarea comenzilor emise de clien i, constituirea portofoliului de comenzi, încheierea de
contracte comerciale de vânzare.
Preciza i activitatea care răspunde corect întrebării.

3. Existen aăsimultan a indicatorilor planului de desfacere este condi ionată de:

a) tipul de produc ie;
b) stadiul tehnic în care se află produsul;
c) gradul de asigurare materială şi tehnică a fabrica iei;
d) natura produselor;
e) stabilitatea probabilă în fabrica ie a produselor.
Preciza i textul considerat neadev rat.

4. Între opera iile pe care produsele finite trebuie să le suporte peătimpulăstoc rii în depozitele de
desfacere sunt:
a) primirea-recep ia produselor sosite de la sec iile de fabrica ie;
b) înregistrarea în eviden ă şi încărcarea gestiunii;
c) pregătirea utilajelor şi dispozitivelor pentru încărcarea, descărcarea, manipularea produselor;
d) marcarea, etichetarea, ambalarea, formarea loturilor de livrare;
e) întocmirea formelor de livrare, facturarea şi depunerea documenta iei de livrare la bancă.
Preciza i opera ia care nu intră în categoria celor care definesc timpul de stocare a produselor
finite.

172
5. De modul în care este organizată activitateaăoperativ ădeădesfacere depinde:
a) fidelitatea clien ilor;
b) extinderea paletei de clien i;
c) stabilitatea în aprovizionarea materială;
d) conlucrarea mai eficientă cu clien ii;
e) dezvoltarea activită ii viitoare.
Preciza i afirma ia considerată neadev rat .
6. Se dau datele:
 Produc ia prevăzută pentru fabrica ie este de 4.000.000 buc. din care 30% pentru consum
intern;
 Stocul de desfacere în anul de bază a fost de 100.000 buc.; pentru anul de plan s-a prevăzut
diminuarea acestuia cu 25%;
 Produc ia de realizat până la sfârşitul anului curent este de 400.000 buc., din care 120.000
buc. reprezintă produc ie suplimentară comandată de beneficiari;
 Stocul existent în depozit la momentul întocmirii planului de desfacere era de 125.000
buc.;
 Livr rile până la sfârşitul anului curent sunt de 325.000 buc.;
 Întreprinderea lucrează 250 de zile pe an.
În baza acestor date:
Stocul de desfacere în zile,
Volumul desfacerii este de:
este de:
a. 1.925.000 buc. 5,68 zile
b. 3.925.000 buc. 4,68 zile
c. 2.925.000 buc. 4,68 zile
d. 2.825.000 buc. 3,68 zile
e. 2.925.000 buc. 3,68 zile

7. Se dau datele:
 Produc iaăprevăzută pentru fabrica ie este de 2.000.000 buc. din care 25 % pentru
consumul propriu;
 Stocul de desfacere în anul de bază a fost de 80.000 buc.; pentru anul de plan se prevede
diminuarea acestuia cu 37,5%.
 Produc iaădeărealizat până la sfârşitul anului este de 300.000 buc., din care 120.000 buc.
reprezintă produc ie restantă acceptată de clien i în continuare;
 Stocul existent la momentul întocmirii planului de desfacere era de 75.000 buc.;
 Livr rile până la sfârşitul anului curent sunt de 250.000 buc.;
 Întreprinderea lucrează 250 de zile pe an.

173
 În baza acestor date:
Stocul de desfacere, în zile,
Volumul desfacerii este de:
este de:
a. 1.575.000 buc. 5,25 zile
b. 1.575.000 buc. 6,25 zile
c. 1.575.000 buc. 7,25 zile
d. 1.675.000 buc. 5,25 zile
e. 1.475.000 buc. 6,25 zile
8. Se dau datele:
 Produc iaăprevăzută pentru fabrica ie 2.000.000ăbuc i;
 Timpulădeăsta ionare aăproduselorăînădepozit este, în anul de bază, de 20 zile; pentru anul
de plan se prevede reducerea acestuia cu 25%;
 În momentul elaborării planului de desfacere, în depozitul unită ii se află 100.000 buc.
produse finite; până la încheierea anului curent urmează să se mai fabrice 50.000 buc. - ca
produc ieă normal , 25.000 buc. - ca produc ieă restant şi 15.000 buc. - ca produc ieă
suplimentar . Pentru aceeaşi perioadă se prevede livrarea a 50.000 buc. livrări normale şi
30.000 buc. livrări restante şi suplimentare (desfacerea este previzibilă);
 Num rulădeăzileălucr toare ale anului de plan 250.
Pe baza acestor date:
Stocul de desfacere estimat
Volumul desfacerii (buc.)
este de:
este de:
bucă i zile
a. 2.000.000 120.000 15
b. 2.110.000 160.000 20
c. 1.990.000 120.000 20
d. 1.990.000 120.000 15
e. 1.990.000 160.000 15

9. Se dau datele:
 produc iaăfabricat în anul de bază a fost de 300.000 buc.;
 produc iaădeărealizat în anul de plan este de 500.000 buc.;
 în anul de bază stocul de desfacere (în bucă i) a avut următoarea evolu ie: β0.000; 15.000;
30.000; 45.000; 30.000; 50.000; 25.000; 65.000.
 pentru noul an se prevede diminuareaătimpuluiădeăsta ionare în depozit a produselor finite
cu 5 zile;
 întreprinderea lucrează 250 de zile pe an.
În acest context:
Stocul de desfacere fizic Stoculădeădesfacereăînăzile
este de: este de:
a. 48.320 buc. 29,16 zile

174
 b. 49.320 buc. 24,16 zile
c. 48.320 buc. 24,16 zile
d. 47.320 buc. 29,16 zile
e. 48.320 buc. 25,16 zile

10. Se dau datele:

 produc iaăprev zut pentru fabrica ie în anul de plan şi destinată livrării este de 200.000
buc.;
 timpul planificat de execu ie a opera iilor de primire - recep ie a produselor sosite de la
sec ia de montaj până la întocmirea documenta iei de livrare şi depunerea acesteia la bancă
este de 4 zile;
 la momentul elaborării planului de desfacere, în depozitele întreprinderii există 80.000 buc.
produse finite;
 până la sfârşitul anului curent urmează să se mai produc ă25.000 buc. produse finite, din
care 5.000 buc. reprezintă produc ieăsuplimentar comandată de clien i, şi să se mai
livreze 75.000 buc. produse finite;
 întreprinderea lucrează β50 de zile pe an
În acest context:

Stocul preliminat de produse

Volumul desfacerii este de:
finiteălaăînceputădeăan este de:
a. 226.800 buc. 30.000 buc.
b. 226.800 buc. 25.000 buc.
c. 200.800 buc. 30.000 buc.
d. 226.800 buc. 40.000 buc.
e. 326.800 buc. 40.000 buc.

11. Organizareaă şiă concretizareaă rela iiloră comercialeă deă vânzare-cump rare implică
parcurgerea următoarelor etape:
1. alegerea materialelor şi produselor care sunt cele mai potrivite scopului;
2. evaluarea necesită ilor de consum ale întreprinderii;
3. testarea credibilită ii furnizorilor;
4. dimensionarea cantită ilor de comandă-aprovizionare;
5. analiza derulării livrărilor şi evaluarea diferitelor stări de fapt.
a – 1, 3, 4; c – 1, 3, 5; e – 3, 4, 5;
b – 1, 2, 5; d – 2, 3, 4.

12. Din punct de vedere al momentului,ărecep ia se poate desfăşura:

175
 1. pe faze de fabrica ie;
2. pe timpul transportului;
3. la data formării pentru expediere a lotului de livrare;
4. la data eliberării din depozit a resurselor pentru consum;
5. pe timpul consumului resursei aprovizionate.
a – 1, 4, 5; c – 2, 3, 4; e – 3, 4, 5;
b – 1, 2, 5; d – 1, 3, 4.

13. Situa iileă concrete care înlesnesc organizareaă şiă concretizareaă rela iilor deă lung ă durat
sunt:
1. când între cumpărători şi furnizori s-au format rela ii tradi ionale în procesele de
aprovizionare-desfacere;
2. în cazul maşinilor, utilajelor şi instala iilor destinate obiectivelor de investi ii;
3. în cazul produselor de serie;
4. în cazul produselor care se realizează de un număr restrâns de unită i producătoare şi sunt
destinate mai multor consumatori tradi ionali;
5. în cazul produc iei la comandă.
a – 1, 3, 4; c – 2, 4, 5; e – 2, 3, 4;
b – 1, 2, 4; d – 1, 4, 5.

R spunsuriăcorecte
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
e e e e c

Aplica iiăpracticeărezolvate

1. O fabrică de încăl ăminte şi-a propus, pentru anul de plan următor, realizarea a 1.000.000
de perechi de pantofi; timpulă mediuă deă sta ionareă înă depozit a produselor pentru formarea unor
loturi unitare, complexe este de 7 zile. În momentul elaborării planului de desfacere, în depozitul
de finite existau 25.000 de perechi de pantofi; până la sfârşitul anului curent se prevede să se
producă 100.000 de perechi şi să se mai livreze 98.000 perechi de pantofi. La inventarul efectuat la
începutulănouluiăanădeăplan s-a stabilit că în depozit există 27.500 de perechi de pantofi.
Pe baza datelor de mai sus, se pune problema estim riiă volumuluiă desfacerilor, ştiind că
fabrica lucrează 250 zile pe an.

Rezolvare:

176
 Din datele problemei se constată că produsul se află în fabrica ie din perioada de gestiune
anterioară cu extensie în cea curentă şi peste; în acest caz, volumul desfacerilor (Vd) se calculează
cu ajutorul rela iei:

Vd  Q  Spî  S sf
în care:
Q = produc ia prevăzută pentru fabrica ie;
Spî = stocul preliminat de produse finite la începutulăperioadeiădeăgestiune;
Ssf = stocul de produse finite la sfârşitulăperioadeiădeăgestiune.

Stoculă preliminată deă produseă finiteă laă începutul perioadei de gestiune se calculează cu
ajutorul rela iei:

Spi  S ex  Qr  L r
în care:
Sex = stocul de produse finite existent la momentul elaborării planului de desfacere
(se preia din fişele de eviden ă a produselor în depozit);
Qr = produc iaăde realizat până la sfârşitul perioadei curente de gestiune (anul
curent);
Lr = livr riădeăefectuat până la sfârşitul anului curent.

Stoculă deă produseă finiteă laă sfârşitulă perioadeiă deă gestiune (Ssf) este dat de stocul de
desfacere (Sd) care se calculează cu ajutorul rela iei:

S sf  S d  Ts  qmz
în care:
Ts = timpulădeăsta ionare a produselor finite în depozitul de desfacere;
qmz = produc iaă(ritmul)ămedieăzilnic , care se calculează cu ajutorul rela iei:

qmz 
Q
Zl

în care Zl reprezintă num rulădeăzileălucr toareădintr-un an.

Deci,
qmz   4.000 de perechi pe zi
1.000.000
250

Ssf = Sd = 7 x 4000 = 28.000 perechi de pantofi

Spî = 25.000 + 100.000 – 98.000 = 27.000 perechi de pantofi

177
 Vd = 1.000.000 + 27.000 – 28.000 = 999.000 perechi de pantofi

Laă început de an, prin inventar, s-a constatat că în depozit există un stoc fizic real de
27.500 de perechi de pantofi, deci cu 500 de perechi de pantofi mai mult fa ă de stocul preliminat
pentruă începutulă anului. Situa ia impune corec ia volumului de desfacere în sensul majorării
acestuia cu diferen a ∆Sî(Srî – Spî), astfel:

Vdl  Vd  Si

în care Vdl reprezintă volumul desfacerii corectat în func ie de situa ia dintre stocul fizic real la
începutulăanului (stabilit prin inventar – Srî) şi cel preliminat pentru momentul respectiv.
Deci
∆Sî = Srî – Spî = 27.500 – 27.000 = 500 perechi de pantofi

Vdl= 999.000 + 500 = 999.500 perechi de pantofi

β. O fabrică de articole din por elan şi-a propus, pentru anul de plan următor, o produc ieădeă
2.200.000 buc. căni de ceai, produs foarte solicitat pe pia a internă şi interna ională datorită
designului deosebit de atrăgător. În anul de bază s-a realizat o produc ieă deă 770.000ă buc.ă căni de
ceai; stocul fizic efectiv la acest produs s-a prezentat, în acest an, astfel: 4β.000, 49.000, 160.000,
80.000, 110.000, 100.000, 1β0.000, 40.000, 90.000, 49.000 de buc. Pentru anul de plan următor, prin
aplicarea unor măsuri cu caracter tehnico-organizatoric, se prevede diminuarea timpului de
sta ionare a produsului în depozit în medie cu 25%.
Să se estimeze stocul de desfacere la produsul “căni de ceai“ pentru anul de plan, ştiind că
fabrica lucrează 220 de zile pe an.

Rezolvare:
 Se determină stocul mediu fizic înregistrat în anul de bază (Sd) cu ajutorul rela iei:

 S di
n

Sd  i1
n

în care Sdi reprezintă stocurile de desfacere efective înregistrate în anul de bază;

Deci,
42.000  49.000  160.000  80.000  110.000  100.000  120.000  40.000  90.000  49.000
Sd 
10

  84.000 buc.
840 .000
10

 Se calculează timpulădeăsta ionareăînădepozit a produsului (T s) cu ajutorul rela iei:

178
 Ts 
Sd
q z0

în care qz0 reprezintă produc iaă medieă zilnic ă (sau ritmulă mediuă zilnică ală produc iei), care se
calculează cu ajutorul rela iei:

q z0 
Q0
Zl
în care:
Q0 = produc ia realizată în anul de bază;
Zl = numărul de zile lucrătoare din anul de bază

Deci,

q z0   3.500 buc./zi
770.000
220

Ts   24 de zile iar
84.000
3500

 Se corectează timpulădeăsta ionareăînădepozit a produsului (Ts) cu procentul de reducere

estimat pentru anul de plan următor (Pr):

100  Pr 100  25
Tdl  Td   24   18 zile
100 100

q 
 Se determină produc iaămedieăzilnic prevăzută a se înregistra în anul de plan
z1

q z1    10.000 buc./zi
Ql 2.200.000
Zl 220

 Se calculează stocul de desfacere pentru anulădeăplanăurm tor, care în cazul de fa ă este

de 180.000 buc.:
S d  Td1  qz1  18  10.000  180.000 buc.

γ. O întreprindere producătoare de piese de schimb, pentru tractoare şi excavatoare pe şenile,

fabrică anual 1.500.000 de bucşe Φ 1β0 din materiale compozite. Din această cantitate, 38% se utilizează
pe planul intern al întreprinderii pentru produc ia de role. Stocurile de desfacere efective, exprimate în
zile, înregistrate în anulădeăbaz , au fost de: 20, 15, 15, 18, 25, 20, 20, 10, 21, 15, 21, 15, 13, 35, 31 de
zile. Ca urmare a prevederii aplicării unui program de măsuri tehnico-organizatorice de perfec ionare a
activită ii în cadrul depozitului de desfacere, se estimează reducerea timpul de depozitare a pieselor cu
10 zile.

179
 La momentul elaborării planului de desfacere în depozite existau 70.000ă deă bucşe; până la
sfârşitulă anuluiă curent, întreprinderea urmează s ă maiă produc 220.000ă deă bucşe, conform
contractelor încheiate pentru această perioadă şi 100.000ăbuc i reprezentând comenzi noi primite de la
clien i şi acceptate pentru onorare; totodată, pe acelaşi interval, până la încheiereaă anuluiă curent,
întreprinderea va mai livraă350.000ădeăbucşe.
Stocul fizic real stabilit pe bază de inventar la începutulănouluiăan este de 50.000ădeăbucşe.
Care este volumul desfacerilor pentru anul de plan următor, ştiind că fabrica lucrează 250 de
zile pe an?
Rezolvare:
Volumul desfacerilor (Vd) se calculează cu ajutorul rela iei:

Vd  Q  Spi  S sf  Ci
în care:
Q = produc ia prevăzută pentru fabrica ie;
Spî = stocul preliminat de produse finite la începutul perioadei de gestiune;
Ssf = stocul de produse finite la sfârşitul perioadei de gestiune;
Ci = consum intern.

Stoculăpreliminatădeăproduseăfiniteălaăînceputulăperioadeiădeăgestiune este de 40.000 buc. –

calculat cu ajutorul rela iei:

Spî  S ex  Q0  L 0  S ex  (Qn  Q s )  L 0  70.000  (220.000  100.000)  350.000  40.000 buc.

în care:
Sex = stoc existent de produse finite în momentul elaborării planului de desfacere;
Q0 = produc ia de realizat până la încheierea anului curent;
Qn = produc ia normală de realizat (conform contractelor încheiate);
Qs = produc ia suplimentară de realizat ca urmare a unor comenzi noi sosite de la
clien i şi acceptate pentru onorare;
L0 = livrări de efectuat până la sfârşitul anului curent.

Stoculă deă produseă finiteă laă sfârşitulă perioadeiă deă gestiune (Ssf) este de 90.000 buc. şi se
determină cu ajutorul rela iei:
Ssf  Sd  Ts1  qmz 1  15  6.000  90.000 buc.bucşe
în care:
Sd = stocul de desfacere;
Ts1 = timpul de sta ionare (de desfacere) a produselor în depozitul de finite în anul de
plan;
qmz1 = produc ia medie zilnică în anul de plan.

180
 Produc iaă medieă zilnic pentru anul de plan este de 6.000 buc./zi – calculată cu ajutorul
rela iei:

qmz 1    6.000 buc. bucşe

Q 1.500.000
Nzl 250
Timpulă(durata)ădeăsta ionare a produselor în depozitul de finite în anul de bază a fost de 25
de zile, calculate cu ajutorul rela iei:
 Tsefi 20  15  15  18  25  20  20  10  21  15  21  15  13  35  31 370
Ts0  i
   25 zile
n 15 15

Timpulădeăsta ionareă(deădesfacere) a produselor în anul de plan este de 15 zile, calculate prin

reducerea celui din perioada de bază cu numărul de zile prevăzute pentru reducere (N zr) de 10 zile:
Ts1  Ts0  Nzr  25  10  15 zile

Consumulă internă (propriu)ă ală unit iiă deă produc ie este de 570.000 buc. – calculat cu
ajutorul rela iei:
Ci = Q x 0,38 = 1.500.000 x 0,38 = 570.000 buc.

În final, volumul desfacerilor (Vd) este de 880.000 buc., respectiv:

Vd  1.500.000  40.000  90.000  570.000  880.000 buc.bucşe

Datorită diferen elor existente la început de an între stocul preliminat de produse finite şi
stocul real stabilit prin inventar (Sri) se impune corec ia volumului de desfacere cu ΔS – calculat
astfel:
S  Sri  Spi  50.000  40.000  10.000 bucşe

Volumul de desfacere corectat (Vd1) va fi de 890.000 buc, calculat astfel:

Vd1  Vd  S  880.000  10.000  890.000 bucşe

4. O întreprindere din industria de maşini-unelte a stabilit pentru fabrica ieăşiălivrareăînăanulă

de plan o cantitate de 250.000 buc. de piese de tip i. Timpul planificat de execu ie a opera iilor de
primire-recep ie a pieselor sosite de la sec ia de fabrica ie până la întocmirea documenta iei de livrare
şi depunerea acesteia la bancă este de 5 zile.
La momentul elaborării planului de desfacere, în depozitele întreprinderii există 90.000 buc.
de piese finite de tip i; până la sfârşitul anului curent urmează să se mai produc ă30.000ăde piese
finite, din care 6.000 buc. reprezintă produc ieă suplimentar comandată de clien i, şi să se mai
livreze 70.000 buc. produse finite.
Întreprinderea lucrează 250 de zile pe an.

181
 Pe această baz ădeădate, să se stabilească: volumul desfacerii pentru anulădeăplanăurm tor şi
stocul preliminat de produse finite la început de an.

Rezolvare:
Volumul desfacerilor (Vd) se calculează cu ajutorul rela iei:
Vd  Q f  Spi  S sf  250.000  50.000  5.000  295.000 buc.

în care Qf reprezintă produc ia prevăzută pentru fabrica ie.

Stoculăpreliminatădeăproduseăfiniteălaăînceputul perioadei de gestiune (Spî) se calculează cu
ajutorul rela iei:
Spi  S ex  Q0  L 0  90.000  30.000  70.000  50.000 buc.

Stocul de produse finite la sfârşitulă perioadeiă deă gestiuneă (Ssf) se determină cu ajutorul

S sf  S d   t pi  qmz  5  1.000  5.000 buc.

rela iei (se aplică metoda directă de calcul a stocului de desfacere):

qmz    1.000 buc.

Q 250 .000
Nzl 250
în care:
Σtpi= duratele de timp planificate pentru execu ia diferitelor opera ii necesare
aducerii produselor în situa ia de a fi livrate clien ilor în concordan ă cu cererile
acestora;
qmz = produc iaămedieăzilnic estimată.

Celelalte simboluri au fost explicate la aplica ia practică anterioară.

5. O întreprindere care fabrică organe de asamblare a realizat în anulă deă baz ă 450.000ă buc.
produse finite; pentru anul de plan următor îşi propune să execute 650.000 buc. produse finite.
În anul de bază stocul de desfacere (în bucă i) a avut următoarea evolu ie: 15.000; 18.000;
28.000; 40.000; 27.000; 45.000; 20.000; 60.000. Pentru anul de plan următor se prevede
diminuareaătimpuluiădeăsta ionare a produselor în depozit cu 8 zile. Întreprinderea lucrează 250 de
zile pe an.
Pe această baz ăsă se calculeze volumul de desfacere pentru anul de plan următor şi stocul de
desfacere fizic şi în zile.
Rezolvare:
Volumul desfacerilor (Vd) este de 621.400 buc.:

182
 Vd  Q1  Ssf  650.000  28.600  621.400 buc.

Stoculălaăsfârşitulăanuluiădeăplan (Ssf) este de 28.600 buc.:

Ssf  Sd  Ts1  qmz 1  (Ts0  Nzr )  qmz 1  (19  8)  2.600  28.600 buc.

Produc iaămedieăzilnic ăînăanulădeăplanăurm toră(qmz1) este de 2.600 buc. produse finite:

qmz 1    2.600 buc./zi

Q1 650.000
Nzl 250

Durataădeăsta ionare în depozit a produselor în perioada de bază (Ts0) a fost de 19 zile:

Ts0    19 zile
Sdm 33.250
qmz 0 1.800

Stocul mediu de produse finite înregistrat în anul de bază (Sdm) a fost de 33.250 buc.:
S 15.000  18.000  28.000  40.000  27.000  45.000  20.000  60.000 266.000
Sdm     33.250 buc.
defi
i
n 8 8
Produc iaămedieăzilnic ăînăperioadaădeăbaz (qmz0) a fost de 1.800 buc.:

qmz 0    1.800 buc./zi

Q 0 450000
Nzl 250

Observa ie
Indicii 0 şi 1 se referă la anul curent (0) şi la anul pentru care se elaborează planul de desfacere
(1).
Stocul de desfacere este de 28.600 buc., în expresie fizică şi pe 11 zile (în această expresie).

6. Întreprinderea M prevede pentru anul de plan următor fabrica ia a 2.500.000 buc. produse finite.
Până la constituirea unui lot unitar de livrare, produsele sta ioneaz în depozit 19 zile. Pentru anul
urm tor se prevede reducerea timpului de depozitare cu 33%.
În momentul elaborării planului de desfacere pentru anul următor, înă depozitulă de finite al
unită ii de produc ie se află 65.000 buc. produse; până la încheierea anului curent urmează să se mai
fabrice 50.000 buc. – ca produc ieănormal ,ă25.000ăbuc. – ca produc ieărestant şi 18.000 buc. –
ca produc ieă suplimentar . Pentru aceeaşi perioadă se prevede livrarea a 85.000 buc. – livr riă
normale (conform contractelor de desfacere încheiate pentru anul curent) şi 35.000 buc. – livr riă
restante şi suplimentare (desfacerea este previzibilă).
Întreprinderea lucrează 250 de zile pe an.
Pe această baz să se precizeze volumul desfacerii pentru anul de plan următor şi stocul de
desfacere fizic şi în zile.
Rezolvare:
Volumul desfacerilor (Vd) este de 2.410.700 buc.:

183
 Vd  Q  Spi  S sf  2.500.000  38.000  127.300  2.410.700 buc.

în care Q reprezintă produc ia prevăzută pentru fabrica ie.

Stoculăpreliminatădeăproduseăfiniteălaăînceputulăperioadeiădeăgestiuneă (Spî) este de 38.000
buc.:
Spi  S ex  Q0  L 0  65.000  93.000  120.000  38.000 buc.

Produc iaădeăfabricatăpân ălaăîncheiereaăanuluiăcurentă(Q0) este de 93.000 buc., respectiv:

Q 0  Qn  Q s  Qr  50.000  25.000  18.000  93.000 buc.

Livr rileădeăproduse care se prevăd a se mai realiza până la finalul anului curent (L0) sunt de
1β0.000 buc., adică:
L 0  L n  L s  L r  85.000  35.000  120.000 buc.

Stoculădeăproduseăfiniteălaăsfârşitulăperioadeiădeăgestiune (Ssf) este de 127.300 buc.:

Ssf  Sd  Ts1  qmz 1  Ts0  (1 K )  qmz 1  19  (1 0,33)  10.000  127.300 buc.

în care K reprezintă procentul de reducere a timpului de depozitare înregistrat în anulădeăbaz –

Ts0 (transformat în rela ie, în coeficient).

Produc iaămedieăzilnic ăpentruăanulădeăplan este de 10.000 buc.:

qmz 1    10.000 buc./zi

Q1 2.500.000
Nzl 250

Stocul de desfacere fizic este de 127.300 buc., iar înăzile de 12,73.

184
 Aplica iiăpracticeădeărezolvat

1. O întreprindere producătoare de piese de schimb, pentru tractoare şi excavatoare pe şenile,

fabrică anual 1.600.000 de bucşe Φ 1β0 din materiale compozite. Din această cantitate, 37,5% se
utilizează pe planul intern al întreprinderii pentru produc ia de role. Stocurile de desfacere efective,
exprimate în zile, înregistrate în anulădeăbaz , au fost de: 20, 30, 18, 25, 40, 10, 21, 15, 18, 25, 30,
34, 30, 23, 27 de zile. Ca urmare a prevederii aplicării unui program de măsuri tehnico-organizatorice
de perfec ionare a activită ii în cadrul depozitului de desfacere, se estimează reducerea timpul de
depozitare a pieselor cuădou ăs pt mâni.
La momentul elaborării planului de desfacere în depozite existau 60.000ă deă bucşe; până la
sfârşitulă anuluiă curent, întreprinderea urmează s ă maiă produc 230.000ă deă bucşe, conform
contractelor încheiate pentru această perioadă şi 120.000ăbuc i reprezentând comenzi noi primite
de la clien i şi acceptate pentru onorare; totodată, pe acelaşi interval, până la încheiereaă anuluiă
curent, întreprinderea vaămaiălivraă380.000ădeăbucşe.
Stocul fizic real stabilit pe bază de inventar la începutulănouluiăan este de 35.000ădeăbucşe.
Care este volumul desfacerilor pentru anul de plan următor, ştiind că fabrica lucrează 250 de
zile pe an?

β. O întreprindere din industria de maşini unelte a stabilit pentru fabrica ieăşiălivrareăînăanulă

de plan o cantitate de 200.000 buc de piese de tip i. Timpul planificat de execu ie a opera iilor de
primire-recep ie a pieselor sosite de la sec ia de fabrica ie până la întocmirea documenta iei de livrare
şi depunerea acesteia la bancă este de 4 zile.
La momentul elaborării planului de desfacere, în depozitele întreprinderii există 80.000 buc
de piese finite de tip i; până la sfârşitul anului curent urmează să se mai produc ă25.000ăde piese
finite, din care 5000 buc reprezintă produc ieă suplimentar comandată de clien i, şi să se mai
livreze 75.000 buc produse finite.
Întreprinderea lucrează 250 de zile pe an.
Pe această baz ădeădate, să se stabilească:
a. Volumul desfacerii pentru anulădeăplanăurm tor;
b. Stocul preliminat de produse finite la început de an.

γ. O întreprindere care fabrică organe de asamblare a realizat în anulă deă baz ă 400.000ă buc.
produse finite; pentru anul de plan următor îşi propune să execute 600.000 buc. produse finite.
În anul de bază stocul de desfacere (în bucă i) a avut următoarea evolu ie: 20.000; 10.000;
15.000; 35.000; 27.000; 45.000; 20.000; 60.000. Pentru anul de plan următor se prevede
diminuareaătimpuluiădeăsta ionare a produselor în depozit cu 5 zile. Întreprinderea lucrează 250 de
zile pe an.

185
 Pe această baz ăsă se calculeze:
a) Volumul de desfacere pentru anul de plan următor;
b) Stocul de desfacere fizic şi în zile.

4. Întreprinderea M prevede pentru anul de plan următor fabrica ia a 3.300.000 buc. produse
finite. Până la constituirea unui lot unitar de livrare, produsele sta ioneaz în depozit 16 zile.
Pentru anulăurm tor se prevede reducerea timpului de depozitare cu 30%.
În momentul elaborării planului de desfacere pentru anul următor, înă depozitulă de finite al
unită ii de produc ie se află 60.000 buc. produse; până la încheierea anului curent urmează să se mai
fabrice 55.000 buc. – ca produc ieănormal ,ă28.000ăbuc. – ca produc ieărestant şi 17.000 buc. –
ca produc ieă suplimentar . Pentru aceeaşi perioadă se prevede livrarea a 80.000 buc. – livr riă
normale (conform contractelor de desfacere încheiate pentru anul curent) şi 40.000 buc. – livr riă
restante şi suplimentare (desfacerea este previzibilă).
Întreprinderea lucrează 250 de zile pe an.
Pe această baz să se precizeze:
a) Volumul desfacerii pentru anul de plan următor;
b) Stocul de desfacere fizic şi în zile.

Bibliografie:
Gh. Băşanu, Managementul Aprovizionării şi Desfacerii – edi ia a
M. Pricop. treia, Editura Economică, β004, pg 365-384; 509-
516.

Gh. Băşanu, Management –Marketing, Editura Diacon Coresi,

D. Fundătură. Bucureşti, 199γ, pg: 195-208; 267-273.

186
 Capitolul 7
ORGANIZAREAăACTIVIT IIăDEPOZITELORăDEă
MATERIALEăŞIăPRODUSE

7.1. Depozitele de materialeăşiăproduseăfinite:ăconcept;ăactivit ileăspecifice;

clasificare;

7.2.ăAmplasareaădepozitelorăînăcadrulăîntreprinderilor;

7.3. Organizareaăintern ăaădepozitelor;ăamplasareaăresurselorămateriale şiăaă

produselor înădepozite;

7.4.ă Primirea,ă recep iaă şiă expedi iaă materialeloră şiă produselor: condi iiă şiă
modalit iădeădesf şurare.

Întreb ri
Testeăgril
Bibliografie

OBIECTIVE

Acest capitol are în vedere mai multe obiective:

 cunoaşterea rolului şi importan ei depozitelor de materiale şi produse, ca şi a
activită ilor care se realizează în cadrul acestora;
 însuşirea criteriilor, care trebuie luate în calcul la amplasarea depozitelor în general;
 cunoaşterea elementelor şi a principiilor de bază, care asigură o organizare internă
ra ională a depozitelor şi un amplasament judicios a materialelor şi produselor în

 însuşirea metodologiei de realizare a opera iilor de primire-recep ie a resurselor

cadrul acestora;

materiale şi a celor de expedi ie a produselor finite;

 cunoaşterea responsabilită ilor care revin furnizorului, cărăuşului (unitatea de
transport) şi destinatarului materialelor şi produselor în procesul de expedi ie a
acestora.

187
 Capitolul 7
ORGANIZAREAăACTIVIT IIăDEPOZITELORăDEă
MATERIALEăŞIăPRODUSE

7.1. Depozitele de materialeăşiăproduseăfinite:ăconcept;ăactivit ileăspecifice;

clasificare

Asigurareaă continuit iiă aliment riiă proceseloră deă produc ie,ă aă tuturoră punctelor de
consum-utilizareă deă resurseă materiale,ă armonizareaă ritmuluiă aprovizion riiă cuă celă ală
consumului, distribu iaăritmic ăaăproduselorăcorespunz toareăprogramelorăoperativeădeălivrareă
întocmiteă anticipat,ă servireaă ritmic ă aă clien iloră înă concordan ă cuă ritmulă şiă structuraă
comenziloră emiseă deă aceştiă factoriă necesit ă acumularea,ă laă nivelulă unit iloră economiceă deă
produc ieă sauă deă comercializare,ă aă unoră stocuriă deă resurseă materiale,ă deă semifabricateă şiă
produseă finite,ă într-ună volumă şiă oă structur ă bineă definite. Deă asemenea,ă deă laă sosireaă înă
întreprinderiăaăunorăloturiădeămaterialeăşiăpân ălaătrecereaălorăînăconsum, esteăstrictănecesar ă
realizareaă unoră opera iuniă ca,ă deă pild :ă primireaă şiă recep ia; dezambalarea; sortarea;
condi ionarea;ă preg tireaă etc.;ă acelaşiă aspectă esteă specifică şiă produseloră finiteă care,ă pentruă aă
putea fi livrateă beneficiarilor,ă trebuieă s suporte,ă dup ă ieşireaă deă peă bandaă deă fabrica ie,ă
opera iiă ca:ă recep ie,ă sortare,ă ambalare,ă marcare,ă lotizare,ă înc rcareă înă mijloculă deă transport,ă
expediere ş.a.ă Opera iiă asem n toare,ă laă careă seă adaug ă şiă alteleă precumă frac ionarea,ă
reambalarea,ăetc.,ăseădesf şoar ăşiădeăc treăunit ileăde comercializare angrosiste sau endetail.
Realizareaă înă buneă condi iiă aă unoră asemeneaă opera ii,ă caă şiă protejarea-conservarea
resurseloră materialeă şiă produseloră finite, peă timpulă sta ion riiă loră pân ă laă trecereaă înă consumă
sauă livrareaă laă clien iă impună ă amenajareaă unoră spa ii,ă înc peri,ă suprafe eă specialeă care,ă înă
practicaăeconomic ,ăseăcunoscăsubădenumireaădeădepozite sau, dup ăcaz,ămagazii.ăTotodat ,ăesteă
necesar ă organizareaă ra ional ă aă conduceriiă activit iiă deă înmagazinareă şiă depozitareă
(component ă aă func iuniiă comercialeă aă întreprinderii), pornindă deă laă con inutulă specifică ală
acesteia, definit succint prin:
a) primirea materialelorăşiăproduselor,ă
b)ăprotejareaăîmpotrivaădegrad riiăsauăeliber riiăneautorizate,ă
c)ă livrareaă sauă eliberareaă înă cantit ileă solicitate,ă laă timpulă potrivit,ă laă loculă stabilit,ă cuă
cheltuieliăcâtămaiămiciă– aspecteăcareăasigur ăcompetitivitate.
Loculă activit iiă deă înmagazinare-depozitare,ă aă conduceriiă acesteiaă înă structuraă
organizatoric ăaăunit ilorăeconomiceăesteădiferit,ăacestaăfiindăăînăfunc ieăde:ă
 m rimeaăîntreprinderii;ă
 tipulăşiăvolumulăproduc iei;ă
 naturaăşiăvaloareaămaterialelor,ăsubansamblelorăuneltelor,ămatri elorăşiădispozitivelor;ă
 sistemulădeăorganizareăalăconduceriiăasigur riiămaterialeăsauăalădesfaceriiăproduselor;ă
 destina iaădeăfolosireăaăproduselorăsauăaăresurselorămateriale.ă
Depozitele de aprovizionare pot fi subordonate şefului de compartiment cu “asigurarea
materială” (directorăcuăaprovizionarea,ă şefăserviciu),ăsauă responsabilului grupei de aprovizionare
cuă oă anumit ă categorieă deă resurseă materiale.ă Depozitele de desfacere sunt subordonate, de
regul ,ădirectoruluiăcuăvânz rile de produse.

188
 Depoziteleă seă definescă înă generală dină treiă puncteă deă vedere:ă tehnic, economic şi
organizatoric.
Sub aspectul tehnic ală no iunii,ă prină depozit se în elege orice construc ie sau suprafa ă
specială amenajată pentru primirea-păstrarea-conservarea-eliberarea-livrarea resurselor şi produselor
finite (cl dire,ă înc pere,ă hal ,ă magazie,ă şopron,ă hambar,ă siloz,ă platform ),ă dotată cu aparatajul,
mecanismele, dispozitivele, utilajele şi instala iile necesare efectuării opera iunilor specifice.
Din punct de vedere economic, no iunea de depozit include totalitatea spa iilor şi
construc iilor pentru depozitare, împreună cu dotarea specifică (utilaje,ăinstala ii,ădispozitive,ăetc.),ă
a stocurilor acumulate, precum şi personalul care activează în cadrul său.
Sub aspect organizatoric, depozitul sau magazia reprezintă o subunitate de servire din cadrul
structurii organizatorice a unită iilor economice;ă excep ieă facă depozitele unită ilor specializate în
cumpărarea şi vânzarea de materiale şi produse în sistem “en gros” pentru care aceste subunită i se
consideră ca fiind de bază.
Prin natura activit iiăspecifice,ădepozitele constituie baza tehnică principală de desfăşurare
a proceselor de aprovizionare materială şi de desfacere, implicit a procesului de distribu ie a
materialelorăşiăproduselorăînăgeneral.
Înăconcluzie, depozitele se definesc ca o no iune complexă,ăacesteaăavândăunărolăimportantă
înă cadrulă circuituluiă economică ală întreprinderiloră sauă înă sferaă circula iei;ă principalele activită i
careăseărealizeaz înăcadrulădepozitelor sunt:
a)ă amenajareaă spa iiloră pentruă depozitareaă materialeloră şi/sauă produselor,ă alegereaă
loculuiă deă amplasamentă aă acestoră resurse,ă stabilireaă fluxuriloră economiceă deă produseă şiă
materiale,ă preg tireaă utilajelor,ă instala iiloră şiă dispozitiveloră folosibileă laă desc rcarea-
înc rcarea,ărecep ia,ătransportul,ămanipularea,ăambalarea,ădezambalarea,ăstivuireaăetc.;
b)ă recep ionareaă calitativ ă şiă cantitativ ă aă materialeloră şiă produseloră sositeă deă laă
furnizoriă sauă deă laă sec iileă deă produc ieă pentruă evitareaă treceriiă înă depoziteă aă celoră careă nuă
corespundăparametrilorăcalitativiăprev zu iăînăstandarde,ăcaieteădeăsarciniăsauăalteădocumenteă
normative;
c)ăasigurareaăuneiăeviden eăstricteăaăintr rilorăşiăieşirilorădeăresurseămaterialeăşiăproduseă
înăşiădinădepozite;
d)ă conservareaă resurseloră materialeă şiă aă produseloră peă timpulă câtă acesteaă suntă stocateă
(sta ionate)ă înă cadrulă depozitelor,ă inclusivă peă perioadaă execut riiă opera iiloră deă înc rcare,ă
desc rcare,ăsortare,ămanipulare,ătransportăinternăetc.,ăastfelăîncâtăs ănuăseăînregistrezeăpierderi,ă
deprecieri,ă degrad riă ş.a.;ă asemeneaă aspecteă determin ă cheltuieliă neeconomice,ă careă afecteaz ă
costurileădeăproduc ieăşiădiminueaz ăeficien aăutiliz riiăînăconsumăaămaterialelorăsauăconducălaă
creştereaă cheltuieliloră deă distribu ie.ă Peă aceeaşiă linieă seă înscriuă şiă ac iunileă tehniceă careă seă
desf şoar ă pentruă p strareaă integrit iiă cantitativeă şiă calitativeă aă resurseloră materialeă şiă
produselorădeăgenul:ărevizuireaăperiodic ,ărestivuirea,ăcontrolulăambalajelor,ăanalizeă repetate,
cur irea,ăaplicareaăşiăreaplicareaăstraturilorăprotectoare,ăcontrolulămediuluiăclimaticăş.a.;
e)ăpreg tireaămaterialelorăşiăproduselorăpentruăconsumăsauădistribu iaălorăîntreăclien i,ă
formareaădeăloturiăcompleteăşiăcomplexeăşiădistribu iaălorăprinăsistemeăşiămetodeăeficienteăşiădeă
utilitateăpractic ăc treăsectoareleădeăproduc ieăsau,ădup ăcaz,ăc treăclien i;
f)ă eliberareaă materialeloră pentruă consumă sauă livrareaă produseloră finiteă înă strict ă
concordan ă cuă programeleă deă alimentareă ritmic ă aă sectoareloră deă activitateă aleă unit iloră
economiceăsauăcuătermeneleădeălivrareăprecizateăînăcontracteleăîncheiateăcuăbeneficiariiă(sauălaă
momentulăsolicit rilorăemiseădeăclien i);

189
 g)ă recep ia,ă sortareaă şiă depozitareaă materialeloră refolosibileă rezultateă laă opera iileă deă
croire-debitare,ă dină proceseleă deă produc ieă şiă deă consum;ă ac iuneaă areă înă vedereă valorificareaă
eficient ăaăacestorăimportanteăresurseăprinăutilizareaăchiarăînăcadrulăîntreprinderilorăînăcareăseă
producăsauăprinăvânzareaălaădiverşiăutilizatori;
h) reducerea cheltuielilor de depozitare printr-oă bun ă organizareă aă activit iiă careă seă
desf şoar ă înă cadrulă depozitelor;ă folosireaă ra ional ă aă capacit iiă deă depozitare;ă utilizareaă laă
parametriiă constructiviă şiă func ionaliă aă utilajelor,ă dispozitiveloră şiă instala iiloră dină dotare;ă
extindereaă mecaniz riiă şiă automatiz riiă lucr riloră dină depozită şiă creştereaă productivit iiă
munciiălucr torilorăcareăac ioneaz ăînăcadrulălor;
i)ă aplicareaă unoră m suriă eficienteă deă prevenireă şiă stingereă aă incendiilor,ă deă paz ă şiă
securitate contra sustragerilor.
Prină realizareaă exigent ă aă activit iloră specifice,ă depozitele contribuieă într-oă m sur ă
important ălaăderularea,ăcuăeficien ăeconomic ăsporit ,ăaăactivit iiălaănivelulăfiec reiăunit i,ă
indiferent de profilul acesteia.
O aten ieă deosebit ă trebuieă acordat ă caracteriz riiă locului şi rolului peă careă îlă ocup ă
fiecare tip de depozit înăcadrulăsistemului general de depozite careăseăamenajeaz ,ăorganizeaz ăşiă
func ioneaz ă într-oă unitateă economic ă (deă produc ie,ă deă aprovizionareă şi desfacere, de
transport,ădeăconstruc iiăetc.).ăPeăaceast ăbaz ăseăimpuneăalegerea,ădintr-o varietate de tipuri, a
celui mai indicat depozit înăfunc ieădeădestina ia sa viitoare. Departajarea diferitelor categorii de
depozite seă poateă faceă înă func ieă deă o serie de criterii şi elemente de diferen iere întreă careă
amintim:
1. Dup ă func iaă peă careă oă îndeplinescă înă cadrulă circuituluiă economică internă ală
întreprinderilor, depozitele pot fi: de aprovizionare (celeă înă cadrulă c roraă seă acumuleaz ă
stocurile de materiiă prime,ă materiale,ă pieseă deă schimb,ă combustibilă ş.a.ă destinateă consumuluiă
dină întreprindereaă înă cadrulă c reiaă seă amenajeaz );ă intermediare (sauă deă produc ie)ă pentruă
depozitareaă repereloră şiă subansambleloră întreă diferiteleă fazeă aleă procesuluiă tehnologic; de
desfacere (înă cadrulă c roraă seă asigur ă primirea-recep ia,ă depozitarea,ă p strarea,ă eviden a,ă
sortarea,ă maturizarea,ă preg tirea,ă ambalarea,ă etichetarea-marcarea, formarea loturilor de
livrareă aă produseloră finiteă ieşiteă dină fabrica ieă înă cadrulă fiec reiă întreprinderi productive);
mixte (depoziteleă unit iloră deă aprovizionareă şiă desfacere,ă înă cadrulă c roraă seă acumuleaz ă
stocuriădeămaterialeăşiăproduseăsositeădeălaăfurnizori,ăînăscopulăcomercializ rii-distribu ieiăc treă
clien iădiverşiă(magazineăenădetailăsau consumatori finali).
2.ă Avândă înă vedereă sfera de servire, depozitele de aprovizionare cu resurse materiale
destinateă consumuluiă internă ală unit iiă economiceă seă grupeaz ,ă înă continuare,ă în:ă depozite
centrale sau generale (peă întreprindere)ă careă alimenteaz ă maiă multeă sauă toateă puncteleă deă
consum din cadrul acesteia; depozite de sec ie sau atelier,ăcareăalimenteaz ăsec ia,ăatelierulăsauă
sectorulăpeălâng ăcareăsuntăorganizate.ăLaărândulălor,ădepozitele de desfacere pot fi: centrale şiăde
sec ie sau atelier de fabrica ie.
3.ăDup ănatura materialelor şi produselor prev zuteăpentruădepozitare,ăseăindividualizeaz ă
depozite pentru materiale şi semifabricate; piese de schimb; SDV-euri; ambalaje; combustibil şi
lubrifian i; produse finite.ă Diferen iereaă dină acestă punctă deă vedereă seă poateă adânciă în func ie de
structura resurselor materiale; de exemplu, pot fi depozite pentru: materii prime siderurgice,
materiale şi produse chimice, materiale de construc ii, lemn şi produse din lemn, materiale şi produse
textile ş.a.
4.ă Dup ă gradul de specializare se deosebesc: depozite universale (înă cadrulă c roraă seă
asigur ădepozitareaămaiă multorăsauăîntregiiăstructuriă materialeăsauădeăproduseă finiteăaleăuneiă

190
unit iăeconomice)ăşiăspecializate destinateădepozit riiăunuiăsingurăfelăsauăunuiănum rărestrânsă
de materiale sau produse cu caracteristici fizico-chimice,ădeăp strare-conservareăasem n toare.
5.ă Dup ă felul construc iilor amenajate se disting: depozite deschise – terenurile,
platformele,ă rampele,ă suprafe eleă neacoperiteă cuă sauă f r ă laturileă exterioareă închise;ă suntă
specificeă materialeloră deă mas ă careă nuă sufer ,ă într-un timp scurt de depozitare, de pe urma
intenperiiloră (deă exemplu:ă pietrişul,ă materialulă deă pavaj,ă lemnulă deă construc ie,ă bitumul,ă
cheresteaua, prefabricate din beton ş.a.);ăsemiînchise – şoproane,ăboxeăexterioare,ărampeăşiăalteă
spa iiă deă depozitare,ă careă suntă acoperiteă şiă auă unaă sauă maiă multeă laturiă închise;ă acesteaă suntă
destinateă p str riiă unoră materialeă metalurgiceă sauă deă construc ii:ă laminatele,ă evileă deă
construc iiă şiăinstala ii,ătuburileădeăo el,ă fonta,ăazbociment,ăcartonăasfaltat,ămaterialeleăpentruă
instala iiă sanitare,ă c r midaă refractar ă sauă deă construc iiă ş.a.;ă închise – înc perile,ă spa iileă
acoperiteăşiăînchiseăpeătoateălaturile,ăconstruiteăşiăamenajateălaăsuprafa ,ăsubăform ădeăcl diri,ă
peă unulă sauă maiă multeă nivele,ă cuă sauă f r ă subsol,ă dină piatr ,ă c r mid ,ă betonă armat,ă tabl ,ă
scândur ăetc.,ăsauăînăp mânt,ăsubăform ădeăbeciuriăsauăalteăasemeneaăconstruc ii.
Depozitele închise pot fi: încălzite sau neîncălzite, cu sau fără izolare termică Acestea sunt
destinateă p str riiă materialeloră şiă produseloră cuă valoareă mareă sauă careă suntă expuseă alter rii,ă
celeă inflamabile,ă nocive,ă careă trebuieă feriteă deă lumin ,ă deă înghe ,ă deă umezeal ,ă deciă careă ceră
condi iiă specialeă deă p strare-conservare:ă o eluriă speciale,ă maşini-unelte,ă diferiteă utilajeă şiă
aparateă deă m sur ă şiă control,ă pieseă deă schimb,ă diferiteă chimicale,ă hârtieă şiă cartoane,ă uneleă
produse din lemn-placaj,ă panel,ă materialeă aleă industrieiă textileă şiă piel riei,ă uneleă produse
agricoleăş.a.ă
6.ă Avândă înă vedereă structura materială folosit ă laă realizareaă construc ieiă (piatra,ă
c r mida,ălemn)ădepozitele pot fi: rezistente, semirezistente sau nerezistente la foc.
7.ăDeăasemenea,ădac ă seăareăînăvedereă înăl imea utilă de depozitare aăconstruc iiloră cuăoă
asemeneaădestina ieă(specificeăcuădeosebireăaşez riiăproduselorăpaletizate)ăseădistingădepozite de
înăl ime: mică (pân ă laă 6ă mă inclusiv),ă medie (de la 6 la 9 m inclusiv), mare (de la 9 la 12 m
inclusiv), foarte mare (pesteă12ăm).ăÎn cazul depozitelor tip bloc,ăconstruc iileăpotăfiăcuăunulăsauă
mai multe nivele.
8.ăDup ăgradul de mecanizare a opera iilor careăseădesf şoar ăînăcadrulălor,ădepozitele pot
fi: nemecanizate (manuale), par ial mecanizate, cu mecanizare complexă, automatizate (par ialăsauă
total).
9.ăDup ăamplasamentul în teritoriu depozitele pot fi: apropiate, sau depărtate de punctele de
servire (sec ii,ăateliere,ăbeneficiari)ădeăsurseleădeăaprovizionare,ăcu sau fără acces uşor la căile de
comunica ie, racordate direct sau indirect la acestea, care asigură sau nu protec ia mediului
înconjurător, securitatea şi prevenirea incendiilor, încadrate sau neîncadrate în structura
arhitectonică a zonei de amplasament (acesteaăfiindăînăfunc ieădeăfelulăşiătipulăconstruc ieiăaleseăla
rândulă ei,ă determinat ă deă destina iaă depozitului)ă cu sau fără racordare la instala iile de
gospodărire comunală, de energie electrică, etc.
Înă practic ,ă alegerea tipului corespunz toră de depozit înă raportă cuă destina iaă careă iă seă
stabileşteăesteăprecedat de analiza temeinic ăaă factorilor tehnico-economici şi sociali, care sunt
hot râtoriăpentruădesf şurareaăra ional ăaăactivit iiăînăcadrulăacestuiaăşiăantreneaz ăcheltuieliă
deăamenajareăşiăfunc ionareăminime.

191
7.2.ăAmplasareaădepozitelorăînăcadrulăîntreprinderilor
Func ionareaă depozitelor de materiale şi produse înă cadrulă sistemuluiă înă careă suntă
organizateă (întreprindereă industrial ,ă deă construc ii,ă deă transporturiă sauă unit iă deă
aprovizionareăşiădeădesfacereă– deciăspecializateăînăcomercializareaădeămaterialeăşiăproduse),ăînă
raport cu destina ia careăîiăesteăstabilit ,ăcuăsfera de servire precizată,ăînăcondi iileăantrenării unor
cheltuieli cât mai mici pentruădesf şurareaăactivit iiădeăservire,ădepindeăhot râtorădeă alegerea
locului (perimetrului) de amplasare a obiectivului respectiv. Factorii şi criteriile careăcondi ioneaz ă
locul de amplasament sunt multipli,ăîns ănecesitateaăminimizării distan elor de transport şiăimplicită
a reducerii cheltuielilor aferente constituie un criteriu prioritar;ă totodat ,ă seă urm reşte:ă servirea
optimă aă subunit iloră deă consumă aă clien ilor,ă asigurareaă unoră fluxuri de transport ra ionale,ă
stabilirea celor mai economice solu ii pentru derularea proceselor de aprovizionare sau de
desfacere-distribu ieăfizic ăaăresurselorămateriale etc.
Întreăprincipalele criterii careătrebuieăavuteăînăvedereălaăstabilireaălocului de amplasament
aădepozitelorăpreciz m:
1. aproprierea fa ă de marii consumatori din întreprindere (sec ie,ă atelier)ă sauă dină zona de
servire (geografic ,ăadministrativ ă– unăjude ,ămaiămulteăjude eălimitrofe);
2. aproprierea fa ă de principalele căi de comunica ie cu posibilitate de racordare uşoară;
3. asigurarea condi iilor de prevenire şi securitate împotriva incendiilor, de protec ie a
mediului înconjurător, de acces la instala iile de gospodărire comunală şi electrice existente;
4. asigurarea condi iilor dimensionale,ă inându-se seama de structura solului, de relief, care
s ă permit ă realizareaă construc ieiă proiectate,ă în func ie de tipul acesteia, de încadrarea în stilul
arhitectonic al zonei, de dezvoltarea ulterioară a depozitului,ăf r ăa se limita extinderile viitoare ale
obiectivelor din perimetrul respectiv;
5. existen a condi iilor pentru asigurarea unor fluxuriăra ionale de transport a resurselor
materialeă laă şiă deă laă depozit,ă încadrabile înă fluxurile generale de circula ie a materialelor şi
produselor din interiorul şi exteriorul întreprinderii sau zonei de amplasament.
Înă întreprinderi,ă problemaă amplasării depozitelor de aprovizionare,ă deă pild ,ă esteă strânsă
legat ădeătipul acestoraăşiădeăsfera de servire stabilit :ădepozit central (general) care va alimenta
maiă multeă sauă toateă sec iile,ă ateliereleă deă fabrica ie,ă alteă sectoareă deă activitateă – cază înă careă
amplasamentulă esteă orientată înă zonaă marilor consumatori şiă eventuală lateral perimetrului
întreprinderii;ăînăcazulădepozitelor de sec ie, atelier, - acestea vor fi amplasate lâng ăsauăchiarăînă
cadrul subunită ii peăcareăoăserveşteă(longitudinalăsauătransversalăcuăaxaăprincipal ăaăacesteia,ăînă
func ieădeăorganizarea fluxului tehnologic). Fluxul materialelor de la primire şiăpân ă laă locul de
consum trebuieă s ă fieă peă câtă posibilă continuu. Acest deziderat condi ioneaz ă amplasarea întregiiă
unită i, numărul şi dimensiunea spa iilor de depozitare a materialelor. Depozitele pentru materialele
deăfolosireăcurent ănu pot fi amplasate astfelăîncâtăs ăîntrerup ăfluxul continuu.
Depozitele pentru semifabricate, repere, piese, subansamble în curs de fabrica ie seăaşeaz ăînă
aproprierea punctelor de folosire, dar nu pe liniaăfluxului.ăÎnăprimaăfaz ădeăalegereăaăloculuiădeă
amplasamentă(careăareăînăvedereăminimizareaădistan elorădeătransport)ăseăpotăfolosiămaiămulteă
metode,ă întreă careă men ion m:ă metoda “centrului de greutate”.ă Aceast ă metodă iaă înă calcul:ă
numărul şi distan ele laă careă seă afl ă amplasate punctele de consum (sec ii,ă ateliereă etc.)ă fa ă deă
axele de coordonată ale depozitului – di; cantită ile de materiale care vor fi transportate – qi;
frecven a cererilor pentru consum – fi. Calculul se face cu ajutorul rela iei:

192
 D1, 2 
 qi  fi  di
 qi  fi
înăcare:
D1, 2 – reprezint ădistan ele medii întreăabscisă, respectiv ordonată;
D - punctulăcareăindic ăloculăeconomicădeăamplasamentăalădepozitului.
Grafic, amplasamentul unui depozit dup ămetoda centrului de greutate seăprezint ăînăfigura
1.ă Determinareaă prină aceast ă metodă areă înă vedereă stabilireaă amplasamentului pe criterii
economice. Odat ăstabilitălocul de amplasament,ăalegereaăfinal ăseăvaădefinitivaăpeăbazaăanalizeiă
celorlalte criterii men ionateă maiă sus.ă Ună grad de complexitate mai mare este specific stabilirii
amplasamentului pentru depozitele teritoriale,ă careă suntă alimentateă deă laă maiă mul iă furnizori şiă
careăservescăunănum rămaiămareădeăclien iă– consumatoriăsitua iăpeăoăarie georgrafică delimitată
(esteă cazulă cuă deosebireă ală depoziteloră unit iloră specializateă înă comercilizareaă deă materialeă şiă
produseă înă sistemă enă grossă sauă ală celoră specializateă înă colectareaă şiă vânzareaă materialeloră
refolosibile).

d4
S
d1
S
d’4
d’ D1
D
d3
S
d2 S D
d’
d’2

Figura 7.1

Şiăînăacestăcaz,ălocul de amplasament ales trebuie s ăaib ălaăbaz ăcalcule economice inândăseamaă

şiădeăcriteriile de amplasament specifice depozitelor teritoriale.

7.3.ă Organizareaă intern ă aă depozitelor;ă amplasarea resurselor materiale şiă aă

produselor înădepozite
Organizarea internă a depozitelor constituie o ac iune deosebit de complexă şi de mare
interes, aceasta influen ând direct modul de utilizare a spa iilor aferente şi a utilajelor din dotare,
operativitatea realizării diferitelor opera ii, gradul de folosire a capacită ii de depozitare, nivelul
productivită ii muncii lucrătorilor din depozit, volumul cheltuielilor specifice,ăş.a.ăCaăurmare,ăesteă
necesarăs ăseărespecteăanumiteăcerin e şi principii de amplasare şi aranjare a resurselor materiale în
depozit;ăprinăaceastaăseăvaăasigura,ăînăfunc ieădeăcaracteristicile ordin tehnic specifice depozitelor
şi magaziilor, ale materialelor şi produselor,ă caă şiă deă anumi iă factori economici (frecven aă

193
comenzilor,ăvitezaădeărota ieăş.a.),ăunăcadrul ordonat, practic şi eficient de realizare a activită ii de
depozitare în ansamblu.
Elementele careă trebuieă avuteă înă vedereă laă amplasarea materialelor şiă produselor în
depozite, la organizarea internă a acestor subunită i suntăînăprincipalăurmătoarele:
- natura fizico-chimică a resurselor materiale (forma,ă dimensiunile,ă greutatea,ă rezisten aă
mecanic ,ăgradulădeăperisabilitate);
- caracteristicile fizico-mecanice, dimensionale şi forma constructivă ale ambalajelor;
- natura şi modul de livrare a produselor (în vrac,ă înă buc i,ă ambalate,ă pachetizate,ă
paletizate, containerizate etc.);
- volumul şi greutatea unită ii de încărcătură (cuă deosebireă înă cazulă pachetizării sau
paletizării – considerându-se, ca unitate de calcul, sarcina maximă admisibilă a paletei de uz
general de 1000 kg);
- nivelul stocurilor stabilite pe criterii economice, intrările cantitative, perioada de stocare;
- viteza de rota ie a stocului, dimensiunea şi frecven a intrărilor şi ieşirilor de produse în şi din
depozit;
- condi iile impuse pentru recep ie, la pregătirea şi constituirea loturilor de livrare (înăfunc ieă
de comenzile beneficiarilor – loturi omogene, complexe etc.);
- forma şi dimensiunea spa iilor aferenteăactivit iiădeădepozitare,ăaăspa iilor de acces înăşiă
din depozite, a rampelor şi spa iilor de descărcare, recep ie, încărcare;
- dotarea tehnică a depozitului (tipulă deă mobilieră şiă caracteristicileă acestuia,ă aă utilajelor,ă
dispozitiveloră şiă instala iiloră prev zuteă pentruă folosireă laă efectuareaă opera iiloră deă transport,ă
înc rcare,ădesc rcare,ămanipulare);
- categoriile de spa ii care trebuie avute în vedere pentru amenajare (pentru depozitare,
desc rcare-înc rcare,ă recep ie,ă locuriă deă parcareă aă utilajelor,ă culoareă deă trecere,ă c iă deă
circula ie,ăspa iuăpentruăeviden ăşiădispecerat etc.);
- gradul de mecanizare şi automatizare a activită ii depozitului;
- rulajul depozitului.
Principiile de bază care trebuiesc respectate la amplasarea şi aranjarea resurselor materiale
în depozit suntăurm toarele:
1. Asigurareaăunuiăfluxăra ionalăalăcircula ieiăînăcadrulădepozitelor. Proiectarea fluxurilor
de circula ie este un proces complex de mare responsabilitate şiă cuă efecte economice deosebit de
importante; ac iunea este determinată,ă înă esen ,ă de compartimentarea spa iilor, amplasarea
mobilierului şi a căilor de acces în depozit, numărul şi amplasamentul uşilor de intrare-ieşire ş.a.ăÎnă
cadrul fluxurilor de circula ie,ă celă maiă mareă interesă îlă prezint ă fluxul de materiale careă creeaz ă
condi iiă pentruă livrarea sau eliberarea resurselor în mod ritmic şi operativ,ă asigur ă securitatea
mărfurilor, folosirea ra ională a mijloacelor mecanizate de transport-manipulare, eliminarea
încrucişărilor în transportul mărfurilor şi deplasarea pe distan e lungi a lucrătorilor ş.a.ăUnăasemeneaă
flux determin şiăcondi ioneaz ăcelelalteăfluxuri,ăiarăorganizarea lui depinde de forma depozitului,
de depărtarea acestuia fa ă de liniile de garaj şi căile principale de acces, de compartimentarea halei
de depozitare.ă Înă func ieă deă forma depozitului şiă înă specială deă pozi ia uşilor de acces în hala de
depozitare,ăseădistingăurm toareleătipuri clasice de flux: liniar, în formă de L, U sau S (figura 7.3).

194
 



  

•••

•
 

  

• •

3
3 1

4 3 4 3 4

2 5

Figura 7.3.ă Varianteă posibileă deă fluxă deă circula ieă aă materialelor şiă produselor înă
depozite.

195
 Oăinfluen ăhot râtoareăasupraăfluxurilor de circula ie a materialelor în depozite oăprezint ă
amplasarea mobilierului (perpendicular, paralel sau oblic fa ă deă calea principală de acces).
Fluxurile liniare pot fi organizate cu sens de circula ie dublu sau unic.ăAceastaădinăurm ă variantă
(figura 7.4),ăcareăpresupuneăcaăpeăoăanumit ălatur ăaădepozitului s ăseăasigureăprimirea-recep ia
iară peă laturaă opus ă livrarea-eliberarea acestora,ă seă consider ă înă generală caă fiindă maiă eficientă
(datorit ăînăprincipal,ăasigurării continuită ii în execu ia opera iilor care compun fluxul tehnologic
specific, prevenirii fenomenelor de încrucişare în transport, aplicării principiului “primul intrat –
primul ieşit” ş.a.).

R E

R = primire-recep ie
E = lotizare-expedi ieă(livrare)

Figura 7.4.

Deămen ionatăc ăfluxul liniar,ăîntr-oăorganizareăideal ,ănecesit ăconstituireaălaăunăcap tăală

depozitului a unor forma ii de descărcare-recep ie şiă deă introducere în depozit a mărfurilor şiă laă
cel laltă aă alteiă forma ii pentru lotizarea şi livrarea lor. O asemenea solu ie seă justific ă numaiă înă
cazul unei încărcări complete a celor două forma ii, deci a unui flux de activitate practic continuu
atâtă laă intrare,ă câtă şiă laă eliberarea mărfurilor.ă Înă cazulă uneiă frecven e mai mici a intrărilor şi
ieşirilor,ă aceeaşiă forma ie seă deplaseaz ă deă laă ună cap tă laă cel laltă ală depozitului,ă efectuândă
alternativ opera ii de introducere şiă respectivă de eliberare din depozit a resurselor.ă Înă aceast ă
situa ie înăpractic ăs-aăconfirmatăcaăfiindămaiăuşorădeăaplicatăunaădinăvariantele de flux prev zuteă
înăfigura 7.5. Desigurăc ,ăunărol hotărâtor înăalegereaăfluxurilor îlăareăamplasarea rampelor, a liniei
ferate şi drumul de acces.ăDeăpild ,ăînăcazulăînăcareăpeăuna din laturile depozitului esteăamplasat ă
rampa pentru cale ferată,ăiarăpeăparteaăopus ăaădrumuluiădeăacces,ărampaăauto,ăseăvaăoptaăpentruă
fluxul liniar,ăchiarădac ăfrecven a intrărilor şi ieşirilor nuăasigur ăunăflux continuu permanent.ăDac ă
construc ia nu permite organizarea fluxurilor liniare unice,ă atunciă seă opteaz ,ă dup ă caz,ă laă
variantele a, b, c din figura 7.5.
Indiferent de varianta de flux aleas ,ă esteă bineă caă spa iile principale de circula ie s ă fieă
prev zuteă de-a lungul celor de depozitare, iar spa iile de trecere pentru separarea stivelor s ă fieă
perpendiculare pe axa principală de circula ie. Delimitarea spa iilor peă categoriiă şiă stabilireaă
fluxurilor seăcontureaz ăparcurgândăcinciăfaze:
1. Elaborarea unui plan de organizare a suprafe ei cu precizarea dimensiunilor, obstacolelor
(stâlpi,ă pere iă desp r itoriă etc.),ă compartimentelor permanente, spa iilor de acces, ascensoarelor,
scărilor ş.a.;
2. Stabilirea,ă înă planulă respectiv,ă a spa iilor de primire, recep ie, eliberare-expediere,
ambalare, marcare, transport corespunzătoare acestora;
3. Precizarea stocurilor maxime de depozitat pe categorii de resurse materiale sau produse;
4. Stabilirea locului de depozitare (amplasament) al diferitelor categorii de materiale sau
produse (etap careănecesit ăanalizaăşiăaăprincipiilor de mai jos);

196
 5. Aplicarea în practică a planului elaborat (ac iuneaăseărealizeaz ădeăşefulădepozituluiăsauă
magazieiăcareăpoart ăresponsabilitateaărespect riiăacestuia).

R
R E b
E
a

R c
E

Figura 7.5.
Înă cazulă depozitelor existente pentru care forma constructivă condi ionează fluxul de
materiale şi de circula ie, varianta careă seă alegeă trebuieă s ă asigureă desf şurareaă cuă eficien ă
economică maximă aăactivit iiăacestorăsubunită i.
b) Materialele şi produsele cu frecven ă mare (cuă intr ri-ieşiriă laă intervaleă scurte)ă să fie
amplasate în zona apropiată spa iilor de expedi ie (deă ieşire,ă evacuare,ă eliberare)ă ale depozitelor:
câtevaăexemple,ăînăacestăsens,ăsuntăprev zuteăînăfigura 7.6 (a, b, c, d).

RECEP IE RECEP IE
EXTINDERE

EXTINDERE

EXTINDERE

EXTINDERE
EXPEDI IE
EXPEDI IE

a b

FLUXURI LINIARE

Frecv.lentă c
RECEP RECEP IE
EXPEDI IE
EXPEDI IE

Frecv.medie

Frecv.intensă

Spa ii diverse
Flux în formă de “L” Flux în formă de “U” d
Figura 7.6.ă Amplasareaă materialeloră înă depoziteă înă func ieă deă frecven aă eliber rii-
distribu ieiă(ieşirii)ăacestoraăc treăpuncteleădeăconsumăsauăclien i.

197
 Repartizarea pe zone de amplasament aă resurseloră materialeă înă func ieă deă frecven a
ieşirilor seăpoateărealizaădup ăprincipiul sistemului de grupare ABC; altfel, în zona A se amplasează
articolele cu cea mai mare frecven ă, în zona B cu frecven ă medie, iar în zona C materialele cu cea
mai scăzută frecven ă (figura 7.7).
Aplicareaă înă practic ă aă acestuiă principiu prezint ă caă avantaj principal asigurarea unei
operativită i sporite în servirea punctelor de consum sau a clien ilor, ca urmare a reducerii timpilor
de identificare, scoatere, lotizare şi expediere a materialelor şi produselor.
ZONA C ZONA ZONA

IEŞIRE
INTRARE

Figura 7.7.ă Amplasareaă materialeloră înă depoziteă dup ă principiulă selectivit ii,ă specifică
sistemuluiăABCădeăgrupareăaăresurselorăpeăzoneădeăimportan .

c) Amplasareaămaterialelorăşiăproduselorăgreleăşiădeăvolumă(gabarit)ămareălaăbazaăsau la
niveleleăinferioareăaleăspa iuluiădeădepozitare,ăiarăaă celorăuşoareă laăniveleleăsuperioareă(figuraă
7.8). Totodat ,ăasemeneaămaterialeăşiăproduseăseăvoră amplasa şi în aproprierea spa iilor de acces
(uşi,ăcoridoare,ăc iădeăcircula ieăetc.).
Aceast ă solu ie,ă peă lâng ă faptulă c ă evit ă accidenteleă prină pr buşiri,ă asigur ă creşterea
securită ii muncii şi prevenirea degradărilor fizice, permite reducerea substan ială a efortului de
manipulare.ăDesigurăc ,ăînăconsecin ,ădevineăposibil ăadoptarea unor solu ii constructive adecvate
ale depozitelor şiă dimensionarea economică a rafturilor, rastelelor, stelajelor,ă careă asigur ă oă
rezisten ă uniformă a diferitelor nivele de depozitare înăfunc ieădeăgreutatea şi volumul de materiale
aşezate în compartimentele ce le compun.

a a a a1 a1 a1 a1 a22 a25 a2 a3 a3
a a a a1 a1 a1 a2 a2 a26 a2 a3 a3
a a a a1 a1 a1 a2 a2 a2 a30 a3 a36

b1 b3 b5 b7 b9
b2 b4 b6 b8 b10

c1 c2 c3 c4

198
 Figura 7.8.ă Amplasareaă materialeloră şiă produseloră înă depoziteă înă func ieă deă
gabarităşiăgreutateă(sec iuneăvertical ).

d) Primul intrat – primul ieşit este principiul potrivităc ruiaămaterialeleătrebuieăeliberate,ă

iar produsele se livreaz ăînăordineaăintr riiălorăînădepozite;ăprinăaceastaăseăevit ăînvechirea unor
resurse, degradarea lorăînătimp,ăfenomeneăcareăgenereaz ăconsecin eănegative,ăînăspecial,ăînăcazulă
materialeloră şiă produseloră cuă termenă deă garan ieă sauă deă valabilitateă scurteă (lacuri, vopsele,
lian iăetc.)ăsauălaăcareăperisabilită ile cresc propor ional cu timpul de depozitare (produse volatile,
produseă alimentareă ş.a.).ă Respectareaă acestuiă principiu presupune o strictă eviden ă înă
gestionarea resurselor referitoare la datele de intrare aleă fiec ruiă lot de materiale şi produse,
precumăşiăcunoaştereaătermenelor de valabilitate sau de garan ie ori de scaden ă.
e) Amplasareaă înă depoziteă aă resurseloră materialeă înă func ieă deă condi iileă deă vecin tateă
admise şiă deă caracteristicileă asociative (sau disociative) determinate de o serie de factori cu
influen ăsemnificativ ăşiăcareăimpun:
- depozitarea în acelaşi spa iu, perimetru sau încăpere a resurselor materiale care necesită
condi ii comune de păstrare-conservare (respectivă aceleaşiă condi ii de climatizare, umiditate,
luminozitate, temperatură etc.);
- depozitarea (amplasarea) în spa ii diferite a materialelor şi produselor care sunt
incompatibile la depozitarea comună, cum este cazul celor care degajă anumite mirosuri înăraportă
cu cele care captează sau împrumută aceast ăcaracteristic ,ăaăcelorăcareăsuntăautoinflamabile fa ă
de cele care se aprind uşor deălaăoăsurs ădeăfoc,ăaăcelorăcareăsuntă foarte sensibile, au “alergie” înă
compania altora care degajă gaze agresive înătimpulădepozit rii,ăaăcelorăcareăînătimpulăopera iilor
de conservare, transvazare, revizuire periodică se scurg înă cantit iă chiară foarteă mici,ă dină
ambalajele lor,ă provocândă corodări, deformări sau modificări calitative aleă altoraă împreun ă cuă
careăarăfiăamplasateăş.a.;
- depozitarea în comun sau separată a materialelor şi produselor care prin natura, configura ia
şi dimensiunea lor asigură sau nu posibilitatea asocierii în spa iile de depozitare şi conservare. De
exemplu,ă înă figuraă 7.9, materialele şi produsele prezentate schematic,ă deşiă auă forme geometrice
foarte diferite,ăfiindăaşezateăînăstive comune,ăpotăasiguraăoăbun ăocupare a spa iului de depozitare.
Exist ă îns ă şiă situa iaă deă incompatibilitate care conduce la necesitatea afectării unor spa ii de
depozitare mai mari,ă pentruă aă preîntâmpinaă formarea unor stive diforme şi instabile,
suprasolicitarea ambalajelor maiăpu inărezistenteăşiădeciădistrugerea lor (provocândăscurgereaăsauă
împr ştiereaă con inutului,ă laă manipulareă greoaie,ă favorizareaă destr m riiă stiveloră şiă crearea
condi iilorădeăproducereăaăaccidentelor).

Figura 7.9.ăAşezareaăînăcomunăaămaterialelorăşiăproduselorădeăformeă
geometriceădiferiteă(variantaădeficitar )

199
 Înăfiguraă7.10, materialele şi produsele sunt depozitate dup ăprincipiul simetriei de aşezare,
inândăcontădeăavantajele formelor geometrice asemănătoare.

Figura 7.10.ă Aşezareaă înă comună aă materialeloră şiă produseloră deă formeă geometriceă
asem n toareă(variantaăra ional )

Rezultatele pozitive ale acestui mod de aşezare a materialelor sunt multiple şiă seă
concretizeaz ,ă întreă altele,ă prină utilizarea la maximum a capacită ilor şi utilajelor de depozitare,
evitarea degradării, a accidentelor de muncă ş.a.ă Totodat ,ă sistemul r spundeă şiă cerin elor de
amplasare înăacelaşiăspa iuăaă materialelor şi produselor care pot fi manevrate cuăaceleaşiămijloace
de îmcărcare-descărcare şi de transport,ăînăfunc ieădeăcareăsuntăorganizateă fluxurile de circula ie a
materialelor, sistemele de depozitare, modalită ile de supraveghere, controlul şi verificarea periodică
ş.a.
f) Amplasarea resurselor materiale pe spa ii unice în func ie de natura acestora, de destina ia
sau condi iile cerute pentru depozitare; acest criteriu presupune ca:
- materialele de un anumit tip, sortiment, dimensiune, calitate, s ă fieă depozitate înă acelaşiă
perimetru sau încăpere;
- materialele cu o destina ie comună (acelaşiăconsumator,ăclient)ăseădepoziteaz ăpeăacelaşiă
amplasament (depozitarea pe beneficiari); ne referim la stabilirea unor compartimente distincte
pe clien i (cuădeosebireăînăcazulăceloră principali),ăînăcadrulăc roraăvoră fiădepozitateămaterialeleă
destinate acestora. Acest mod de amplasare determin ăscurtarea timpului de lotizare, de încărcare
şi expediere a materialelor;
- amplasarea în func ie de condi iile tehnice de aşezare a materialelor şi produselor (şiăcareă
sunt determinate de caracteristicile acestora); astfel pentru materialele care se depozitează în
vrac se vor selecta suprafe e distincte, pentru cele care se depozitează în stive laăfelăş.a.m.d.
Alegerea unui sau altuia dintre sistemele de mai sus se va face în func ie de avantajele
tehnico-economice şiădeămodul înăcareăr spundăcelorlalteăreguli şi principii prezentate, cerin elor
optimizării activită ii depozitelor.
g) Alte criterii pentru alegerea sistemelor de depozitare seărefer ălaăasigurareaăunorăcerin e
ale procesului de conducere şi desfăşurare a activită ii depozitelor,ăîntreăcareăamintim:
- supraveghereaăuşoar aămaterialelorăşiăproduselorămiciăşiădeăvaloareămare;
- identificareaăuşoar a materialelorăşiăproduselor,ăamplasareaăşiădepozitareaăf cându-se
grupat peăsortotipodimensiuniăsauăpeăcalit iăapropiateăetc.;
- accesibilitateaăuşoar ălaăefectuarea controalelor periodice, opera iilor de inventariere etc.
Înă leg tur ă cuă alegereaă solu iei de depozitare a materialelor şi produselor mai este de
precizată faptulă c ,ă peă lâng ă criteriile prezentate,ă esteă necesară s ă seă in ă seamaă şiă deă ceaă maiă
eficient ămetodă de optimizare a amplasării mărfurilor,ăîntreăcareăămen ion m:

200
 Metoda ABC, care presupune structurarea suprafe elor de depozitare înătrei categorii, A,
B şi C înăfunc ieădeădotarea cu utilaje, instala ii, dispozitive pentruăaşezareaăproduselor,ădeăaccesul
la culoarele principale de circula ie, de posibilitatea lotizării şi manipulării la servireaăclien ilorăcuă
mijloacele de transport-manipulareă dină dotare.ă Astfel,ă înă zona A se vor cuprinde suprafe ele
apropiate de culoarele principale de acces şi circula ie,ă înă razaă c roraă servirea cu mijloace
mecanizate sau automatizate de transport-manipulare este cel mai uşor de realizat;ă înă zona B se
încadreaz ăspa iile cu legătură indirectă (prinăc iădeăaccesăsecundare)ăfa ă de culoarele principale
şi circula ie, fiind astfel par ial servite de mijloacele mecanizate sau automatizate,ăiarăînăzona C vor
fi încadrateăspa iile depărtate de căile principale de circula ie, cu acces mai dificil şiăînăcareăservirea
în sistem mecanizat sau automatizat este mai greoaie.ă Odat ă efectuat ă zonarea,ă seă treceă înă
continuare la alegerea criteriilor dup ăcareăseăvaărepartiza fiecare material sau produs pe spa iile de
depozitare departajate (frecven aă livr rilor,ă gabaritul,ă greutatea,ă nivelulă stoculuiă ş.a.).ă Seă
subîn elegeă c ,ă materialele şi produsele cu gabarit şi greutate mare, stocate în cantită i mari, cu
frecven ă mare la servire vor fi amplasate pe suprafe ele de depozitare din zona A, cele cu nivele
medii ale factorilor de mai sus în zona B, iar cele cu nivele mici şi foarte mici în zona C. Este de
re inută faptulă c ,ă înă general,ă caracteristicile zonei A sunt specifice unui număr relativ mic de
produse sau materiale,ăceleăaleăzoneiăBăunuiănum rămediu,ăiarăceleăaleăzonei C unui număr relativ
mare de sortimente necesareă deă obiceiă înă cantită i mici, cu cereri pentru consum sporadice,
întâmplătoare.
Metodaătablouluiăcuădou ăintr ri,ăpresupune,ăcaăşiăînăcazulămetodeiăABC,ăzonarea,ăîntr-o
prim ăfaz ,ăa suprafe elor de depozitare pe cele trei categorii amintite mai sus. Pentru repartizarea
materialelor sau produselor în perimetrul fiecărei zone seăalegăcelăpu inădouă criterii importante, cu
ac iuneă determinant ă înă organizarea internă ra ională a depozitelor cum sunt, de exemplu,
frecven a livrărilor şiă greutatea unitară sau totală a resurselor ceă seă stocheaz .ă Valorile specifice
criteriilor alese se ordonează într-un tabel (tabelul 7.1),ădup ăcareăseăvaăreprezentaăgraficătabloul
suprafe ei de depozitare (figura 7.11)ăşiăzonarea corespunz toare.ăTehnicaăreprezent riiăgraficeăaă
zonării areăînăvedereăstabilireaămaiăîntâiăaăpunctelorăcaracteristiceăpentruăcategoriiădeăproduseă
(a, b, c, d)ăc roraăleăsuntăspecificeăelementeleăurm toareă(tabelulă7.2).
Tabelul 7.1
Nr.crt. Simbolul Greutateaă unitar ă aă Frecven aă laă ieşireă
produsului produsuluiăînăkgf (intrare),ă pieseă peă lun ă
sau zi
1. 01458 70 300
2. 03789 510 45
3. 02986 9 2950
4.
…
n. 05988 2100 60

201
 greutat
e
901-1000
801-900 c
701-800
601-700
A
501-600 a frecven a
401-500
301-400
B
201-300 d livrărilor
101-200 C b
0-100
(ieşirilor)

51-100
101-150
151-200
201-250
251-300
301-350
351-400
401-450
451-500
0-50
Figura 7.11

Tabelul 7.2
Produsul (materialului) Frecven aălivr rilor Greutatea
a mic Medie
b medie Mic
c medie Mare
d mare Medie

Seăobserv ăexisten aăaădouă grupuri simetrice de materiale cu caracteristici inverse: a-b cu

frecven ă mică, medie şiăgreutate medie, mică şiărespectivăc-d cu frecven ă medie, mare şiăgreutate
mare, medie. Unirea punctelor reprezentândăelementele specifice produselor exemplificate – a, b,
c, d, conform figurii 7.11 – conduce la formarea celor trei zone de depozitare A, B, C. La
aplicarea metodei seă vaă aveaă înă vedereă caă materialele şi produsele grele, cu frecven ă mare la
livrare sau eliberare pentru consum-distribu ieăseăvorăamplasaăînăzona A, cele cu nivele medii ale
criteriilor în zona B,ăiarăcelelalteă(alăc rorănumăr este, de fapt, cel mai mare)ăînăzona C.
Dup ă stabilireaă locului ra ional de amplasare ală fiec ruiă produs sau material înă cadrulă
suprafe eiă deă depozitare,ă structurat ă corespunz toră concep iei avuteă înă vedereă laă proiectarea
organizării interne a depozitului (orientat ăînăsensulăfolosiriiăjudicioaseăaăspa iilor,ărestrângeriiălaă
strictulă necesară aă acestora,ă eliber riiă deă spa iiă disponibile,ă asigur riiă derul riiă normale,ă
eficiente,ă cuă maxim ă operativitateă aă fluxuluiă tehnologic specific, prevenirii deprecierilor de
resurse,ă evit riiă încruciş riloră înă transport,ă aă distan eloră lungiă deă parcursă aă m rfurilor,ă
dubleloră sauămultiplelorămanipul ri,ăasigur riiăsecurit iiălucr torilorăş.a.)ăseătreceă laă alegerea
sistemelor de depozitare şiăde aranjare a resurselor în spa iile definite.

7.4. Primirea,ărecep iaăşiăexpedi iaămaterialelorăşiăproduselor: condi iiăşiă

modalit iădeădesf şurare

Primirea-recep ia
Prima ac iune de importan ă deosebită care se ini iază în contextul activită ii complexe de
primire-recep ie a materialelor sosite de la furnizori are în vedere preg tireaă spa iiloră pentruă
primire-recep ie, a utilajelor, constituirea forma iiloră deă lucru şiă a comisiilor de primire-
recep ie.

202
 Desfăşurarea în timp util a acestei ac iuni presupune cunoaştereaăanticipat a momentului
sosirii resurselor materiale, a produselor; aceste informa iiă necesit oă permanent ă conlucrareă
întreăparteneri:ăclient,ăfurnizor,ăunitateaădeătransport.
Primireaă lotuluiă deă materialeă seă asigur ă deă reprezentantul clientului (destinatarul
m rfii)ăşiăcelăalăunit iiădeătransport.ăSeăurm reşte:
- controlul stării sigiliilor pentru vagoane închise;
- controlul semnelor sau marcajelor efectuate de furnizor (vagoane deschise);
- controlul stării generale a vagoanelor sau containerelor;
- controlul sumar al stării generale a încărcăturii şi a con inutului.
Acesteăopera iiăauăînăvedereăidentificarea eventualelor: spărturi, lipsuri, sustrageri, pierderi
de materiale înă cazulă celoră m runteă livrateă înă vrac.ă Totodat ă seă constat ă eventualaă lipsă de
etanşeitate (deă exempluă aă acoperişului)ă careă aă permisă p trundereaă apei,ă z peziiă – degradândă
resursele materiale.

Obliga iileăfurnizorului:
- înă cazulă vagoanelor închise: aplicarea sigiliilor pe sistemul de închidere a mijloacelor de
transport (vagoane,ăcontainere,ăhambare,ăşlepuri);ăfolosireaăunoră sigiliiăcareănuăpotăfiăînlocuiteă
uşor;
- înă cazulă vagoanelor deschise: marcarea încărcăturii prin linii continue, uniforme, în cruce
sau drepte,ăpentruăaăpreveniăsustragerileăşiăaăasiguraăintegritateaăînc rc turii.

Obliga iileăunit iiădeătransport:

- aplicareaădeăsigiliiăpeăsistemulădeăînchidereăalăvagoanelorăînchiseă(chiarădac ăacesteaăauă
sigiliiăaplicateăşiădeăexpeditor).

Înăcazulăconstat riiăunorănereguliăînăprezentareaăînc rc turii, reprezentantul clientului

(destinatarulă m rfii),ă careă r spundeă deă primireaă m rfiiă ac ioneaz ă astfel:ă solicit ă cânt rireaă
înc rc turiiăşiăcompar ărezultateleăcuăinforma iileădinădocumenteleăînso itoare.
Unitateaă deă transportă esteă obligat ă s ă efectueze cânt rirea,ă împreun ă cuă delegatulă
destinatarulăm rfii,ăcând:
1) expedierile prin coletărie, mesagerie sau în mijloace de transport complete, poartă urme de
violare, de sustragere, de scurgere, de pierdere, de avariere sau deteriorare;
2) produsele au fost transbordate de pe un mijloc de transport pe altul fără efectuarea
opera iei de cântărire la momentul respectiv;
γ) materialele au fost transportate pe mijloace de transport neînso ite şi au fost predate de
expeditor prin cântărire.
Solicitarea efectu riiă opera ieiă deă cânt rireă seă poateă faceă atâtă deă reprezentantulă
destinataruluiă m rfii,ă câtă şiă c treă celă ală furnizorului.ă Cândă transportul seă realizeaz ă peă riscul
destinatarului mărfii sau al expeditorului,ă transportulă resurseloră înă vrac,ă caă volum,ă greutate,
num rădeăbuc i,ădeăcoleteăpentruăcareăopera iaădeăcânt rireăs-aăf cutălaăexpeditor (la beneficiar
nefiindăposibil ăopera ia),ăînăacestăcazămarfaătrebuieăs ăaib ăobligatoriuăună înso itor. Înso itorul
vaă r spundeă deă integritatea mărfii pân ă laă predareaă acesteiaă laă destinatar,ă opera iaă fiindă
confirmat ă deă actulă deă livrare,ă semnată deă înso itor,ă careă r mâneă laă furnizor.ă Înso itorul, care
poateăfiăalădestinataruluiăsauăalăfurnizorului,ăvaăr spundeămaterialăsauăpenal,ădup ăcaz.
Dac ărezultatulăopera iei de constatare a stării încărcăturii esteăfavorabilă(deciăînc rc turaă
esteă normal ),ă unitatea de transport va elibera coletele, pachetele sau va pune la dispozi ie

203
destinatarului mijlocul de transport pentruădesc rcare,ăcuămen iuneaăpeădocumentulădeătransportă
“predat fără urme de violare”.
Înăsitua iaăînăcare,ăînăurmaăverific rii,ăseăconstat ă la colete, la mijlocul de transport, la
sigiliu,ă laă semneă sauă marcaje,ă laă con inutulă înc rc turiiă urmeă deă violare,ă pierderi,ă scurgeri,ă
alter ri,ă avarii,ă substituiri,ă dilu ri,ă sc dereaă înă greutateă pesteă limitaă legal ,ă mijloculă deă
transportă nuă seă vaă deschideă sauă desc rca.ă Înă acestă caz,ă seă anun ă conducătorul unită ii de
transport sau loc iitorul acestuia,ăfactorăcareătrebuieăs ăseăprezinteălaăloculăundeăseăafl ămijloculă
de transportă(şiăseăfaceăopera iaădeăprimire),ăînăcelămultă24ăore.ăLaăprezentare,ăacestăfactorăvaă
procedaălaăconstatareăşiăinvestiga ieăpentruăaăstabili,ăînăfunc ieădeăposibilit ileădeăcareădispune,ă
neajunsurileă şiă cauzeleă generatoare.ă Baza de raportare a lipsurilor cantitative sau calitative o
constituie documentele de livrare şi de transport.ăAc iuneaăseăîncheieăcuăîntocmireaăunuiă Proces-
Verbal de constatare, semnat de constatator, de delegatul unită ii de transport care a efectuat
verificareaă înă primaă faz ă (respectiv la sosirea vagonului la destinatar), de reprezentantul
beneficiarului (delegat cu primirea produselor), de ceilal i membrii ai comisiei de primire care
reprezint ădestinatarulăm rfii,ădeăalte persoane care au participat sau asistat la constatare. Un
exemplar din Procesul-Verbal întocmită r mâneă laă reprezentantul destinatarului îns rcinată cuă
primirea materialelor.
Cândă seă apreciaz ă c ă urmele de violare, lipsurile etc. sunt urmarea unor infrac iuni se
apeleaz ă laă organele de urmărire penală, mijloculă deă transportă înă cauz ă fiindă re inută pân ă laă
sosirea acestora pentru investigare.

Responsabilită i:
1) Unitatea de transport r spundeădeăintegritatea încărcăturii de la primire şi până la predare
către destinatar; ca urmare, elementele din procesul-verbal îiăsuntăopozabileălaăstabilireaăfinal ăaăă
factorului răspunzător. Astfel, unitatea de transport r spundeădeăcantitateaădeămarf ăstabilit ăprină
cântărire cu dispozitive recunoscute de ea sau proprii şiăcareăseăînscrieăînădocumentul de transport.
Aceeaşiă r spundereă areă locă şiă cândă este obligată s ă executeă opera ia de cântărire şiă nuă oă face.ă
Pentru ieşirea din culpă, la constatarea diferen elor cantitative dintreărezultateleăcânt ririiăşiădateleă
din documentele de transport, unitatea de transport trebuieăs prezinte documente justificative.ăÎnă
cazulă resurseloră pentruă careă nuă esteă obligatorieă cânt rireaă dină parteaă unit iiă deă transportă şiă
niciănuăoăface,ăaceastaăesteăexonerat ădeăr spundereădac ămijloculădeătransportălaăconstatareăseă
prezint ă intangibil.ă Înă aceast ă situa ie,ă dac ă suntă nereguli,ă responsabilitatea revine unită ii
reclamante pân ălaăstabilireaăfactorului vinovat.
Situa iile concrete înă careă unitatea de transport este absolvită de răspundere par ială sau
totală pentru deteriorarea par ială sau totală a mărfii, pierderea de produse preluate pentru
transport,ăsuntăceleăînăcareăfenomeneleăseădatoreaz :
a) ac iunii unor factori de for ă majoră (inunda ii,ă seisme,ă mişc riă deă teren,ă curen iă
puterniciădeăaer,ăc deriădeăaer,ăc deriămariădeăz pad ăetc.);
b) neglijen ei şi superficialită ii expeditorului sau destinatarului, deci, culpei acestor factori;
c) proprietă ilor fizico-chimice proprii produselor transportate,ă careă provoac ă sf râmare,ă
spargere,ăoxidare,ăalterareăsauăalteăconsecin eăasem n toare;
d) modalită ii de formare a unită ilor de încărcătură, de realizare a opera iilor de încărcare
sau descărcare a produselor cu mijloacele de transport-manipulare ale expeditorului, ori ale
destinatarului sau sub supravegherea acestora;
e) influen ei factorilor naturali obişnui i (c deriădeăap ,ădeăz pad ăş.a.)ăasupraăproduseloră
careăseătransport ăobişnuităînămijloaceădeschise;

204
 f) neglijen ei înso itorului mijlocului de transport careă r spundeă pentruă asigurareaă
condi iilorănormaleădeăp strareăaăintegrit iiăînc rc turii;
g) ambalajelor defecte careănuăauăpututăfiăobservate,ădup ăaspectulăexteriorălaăpreluareaă
produselor pentru transport;
h) neindicării în documentele de transport sau pe ambalaje,ă deă c treă furnizor,ă a
particularită ilor specifice produselor careă reclamauă condi iiă specialceă deă transport,ă depozitare,ă
manipulare;
i) preluării pentru transport a unor produse prezentate de furnizor sub denumire falsă, inexactă
sau incompletă,ă deşiă acesteaă suntă necompatibileă cuă asemeneaă opera ie,ă fiindă excluseă deă laă
efectuarea ei;
j) scăderii umidită ii resurselor pe parcursul transportului;
k) reducerii greută ii produselor în limitele procentelor prev zuteă înă acteleă normativeă înă
vigoareădatorit ănaturiiăacestora,ăcondi iileădeătransportăfiindănormale;
l) folosirii de dispozitive de cântărire defecte la expeditor sau destinatar şiă careă seă potă
eviden iaă(înăacestăsensătrebuieăprezentateăprobeădeăc treăunitateaădeătransport).

Unitatea transportatoare,ăpentruăaăfiăeliberat ădeăr spundereăpentruăcauzeleăprezentateălaă

puncteleăa,ăb,ăc,ăgăşiăl,ătrebuieăs ăprezinteădocumenteăjustificative;ălaăcelelalteăsitua iiă(d,ăe,ăf,ăh,ăi,ă
j, k), aceasta este de drept absolvită,ă dac ă nuă seă dovedeşte contrariul deă c treă unitateaă careă
pretindeădesp gubiri.
Este important de re inut faptul c ,ă în cazul transportului mai multor colete pentru care se
întocmeşte un singur document, procentul de pierderi admis fa ă de greutatea nominală se calculează
separat,ă dac ă aceastaă aă fostă indicat ă înă actulă respectivă laă primire;ă pentruă mărfurile de masă
omogene care se transportă împreună (înăacelaşiăvagon,ăcistern ăetc.),ăînăvrac,ădarăseăspecific ăînă
documente diferite,ădeşiăprovinădeălaăacelaşiăexpeditorăşiăsuntătrimiseăaceluiădestinatar,ăpierderea
naturală se calculează pe baza greută ii totale a încărcăturii,ă f r ă aă seă maiă recurgeă laă
individualizare.
Maiăsuntăşiăalteăelemente,ăprev zuteădeăacteleă normativeăcareă reglementeaz ătransferulă
produselorădeălaăproduc toriălaăconsumatori,ăcareătrebuieăavuteăînăvedereăînăacestăsens.ăEsteădeă
re inută faptulă c ,ă dup momentul predării produselor c treă destinatarulă lor,ă răspunderea
cărăuşului pentru integritatea încărcăturii încetează, dar nu definitiv; el este pasibil de a fi reactivat
peă aceast ă linieă pentruă pierderea par ială sau totală, pentru reducerea greută ii nete, substituirea,
diluarea, denaturarea, alterarea, degradarea mărfurilor transportate sau alte neajunsuri înregistrate în
timpul transportului,ă chiară dac ă acesteaă se constată după predarea efectivă aă înc rc turiiă laă
destinatar.
Dac ă pân ă aiciă s-au conturată doară elementeleă careă privescă primireaă înc rc turiloră subă
aspectulăintegrit iiăcantitative,ăesteănecesarăs ăar t măînăcontinuareăfaptulăc ăpentruăprodusele
uşor alterabile ac iunea are în vedere şi calitatea. Reprezentantul destinatarului mărfii trebuie s ă
manifeste maximă aten ie şi responsabilitate înă efectuareaă opera iei de primire a produselor,
respectândă înă acestă sens,ă înă modă ferm,ă prevederileă legale.ă Elă esteă printreă primii factori care
trebuie să prevină eventualele nereguli înregistrateă înă procesele de livrare sau transport al
produselor de la furnizor la destinatar, să ini ieze ac iuni de depistare a cauzelor generatoare de
asemeneaăst ri,ăaăfactorilor răspunzători ş.a.
Un element important ală activit iiă deă primireă îlă constituieă momentul când se consideră
încheiată această opera ie. Astfel, pentru expedi iile de coletărie sau mesagerii, produsele se
apreciaz ă aă fiă predateă când delegatul destinatarului le preia efectiv de la transportator.ă Cândă
transportulă seă faceă înă vagoaneă complete,ă momentul este dat de finalizarea verificării, punerea la

205
dispozi ia destinatarului a vagonului pentru descărcare şi specificarea pe documentul de transport a
concluziei “predat fără urme de violare”; pentru vagoanele complete care se încarcă sau se descarcă
pe liniile de garaj ale destinatarului, predarea seă consider ă în momentul trecerii prin punctul de
jonc iune al liniei publice cu cea de garaj.
Lucrătorul investit cu opera ia de primire a produselor de la furnizor esteă necesară s ă
ac ionezeăoperativ,ăînăspiritulăactelorănormativeăalăc rorăcon inutătrebuieăs -lăcunoasc ,ăîntrucâtă
perioada de timp de sta ionare a mijlocului de transport la descărcare,ăcaăşiăceaăpentruădesfăşurarea
recep iei este limitată.ă Caă urmare,ă înă cazulă înă careă reprezentan ii prevăzu i de lege din partea
unită ii de transport refuză să facă constatarea,ă destinatarulă m rfiiă vaă apelaă laă ună delegat al
inspectorului general comercial de stat sau al inspectoratului comercial de stat al consiliului popular
sau un delegat al consiliului popular ori al unei unită i economice din localitate.
Când,ă dină motiveă obiective,ă nuă poateă ob ineă participareaă niciă unuiaă dină factorii
men iona i,ă seă apeleaz ă laă martori diverşi (unulă sauă maiă mul i)ă pentruă verificarea la locul de
primire al produselor,ă înainteă deă desc rcareaă loră dină mijloculă deă transport.ă Înă toateă cazurile,ă
ac iunea se finalizează cu întocmirea unui proces-verbal de constatare semnatădeăto iăparticipan iiă
laădesf şurareaăei,ăcuăprecizareaătuturorăelementelorăimpuseădeălege.ăPentruătransportulăauto,ă
la constatarea diferen elor cantitative în momentul descărcării,ă dac ă reprezentan iiă furnizorului,ă
transportatoruluiăşiădestinataruluiănuăseăîn eleg,ăse apelează la unul din factorii neutrii men iona i
mai sus.ăAcelaşiămod de ac iune seăfoloseşteăşiăpentruădiferen ele de cantitate şi calitate la produsele
uşor alterabile,ăcuăspecificareaăc ăse anun ă furnizorul telegrafic sau telefonic,ădarăînăacelaşiătimpă
seă procedeaz ă laă primireaă resurselor,ă fără aşteptarea delegatului. Pentru situa iile înă careă
destinatarulăm rfiiănuăaccept ăProcesul-Verbal de constatare întocmit de şeful unită ii de transport
sau loc iitorul acestuia, el poate solicita sprijinul factorilor deămaiăsus,ăcaăşiăefectuarea de expertize
neutre pentru stabilirea stării şi greută ii încărcăturii, a cauzelor generatoare de nereguli şi a
cuantumului daunelor ce-i revin.
Dup ăprimireaăproduselor,ădestinatarulăesteăobligatăs ădescarce complet şiăîntr-un timp cât
mai scurt mijlocul de transport,ăpunându-lălaădispozi iaăunit iiădeătransportăînăstareădeplin goală
(f r ăresturiădinămarfaădesc rcat ).ăDeălaăacelaşiămomentăacestăfactorăr spundeădeă integritatea
resurselor peătimpulăefectu riiă opera iilor de recep ie şi depozitare. Pentru prevenirea apari iei de
nereguli înă procesulă primiriiă produselor,ă membrii comisiei,ă înfiin ateă înă acestă scop,ă controlează
modul cum delegatul însărcinat cuă realizareaă acesteiă opera iiă îşi exercită atribu iile;ă totodat ,ă
urmăreşte modulăînăcareăseăasigur ădescărcarea resurselor din mijloacele de transport, verificarea
la descărcare, transportul intern, introducerea în depozit, dezambalarea produselor primite. Comisia
de primire procedeaz ă laă recep ia cantitativă aă resurselor,ă dup ă caz,ă laă locul de depozitare, în
spa iile special amenajate sau chiar pe suprafa a de descărcare. Comisiile de primire-recep ie, se
constituie,ă înă principiuă din:ă şefulă compartimentuluiă deă controlă ală calit iiă produseloră sauă ună
delegatăalăcompartimentuluiăCTCădesemnatădeădirector;ăgestionarulăcareăprimeşteăproduseleăînă
gestiuneăsauăînlocuitoriiăs iăpermanen i;ădelegatulăîns rcinatăcuăprimireaăresurselor.
Perioada de timp înăcareătrebuieăs ăseădesf şoareăopera iile de primire-recep ie esteălimitat ă
la 5 zile, iar pentru resursele uşor alterabile la maximum 6 ore;ă acesteaă seă calculeaz ,ă pentruă
livrările din altă localitate, din momentul eliberării produselor în gară, autogară, aeroport sau portul
de destina ie al destinatarului, iar pentru livrările din aceeaşi localitate, din momentul primirii lor în
depozitul acestuia.
Înăurmaărecep iei,ădac ăprodusele corespund cantitativ şi calitativ, cu datele din documentele
înso itoare (deălivrareăşiădeătransport),ăcomisia va confirma aceste elemente prin înscriere în acte;
dină acelă momentă produseleă potă fiă trecuteă înă circuitulă economică ală destinatarului.ă Înă cazulă înă
care, la verificare, comisia de primire-recep ie constată neconcordan a întreă dateleă dină actele de

206
livrare şiădinădocumentele de transport cu situa ia reală înăcareăseăprezint ăproduseleăprimiteă(dină
punctă deă vedereă ală greut iiă nete,ă num rului,ă sortimenta iei,ă calit ii),ă aceastaă vaă întocmiă ună
proces-verbal de constatare înă careă voră consemna elementeleă careă auă rezultată (lipsaă cantitativ ă
sau alte nereguli). Diferen a de cantitate necesit ă men ionarea expresă – în procesul-verbal de
constatare – a cântarului folosit, a sistemului de măsurare şiăaăaltorăelemente care ar putea influen a
greutatea în momentul verificării (stareaă m rfii:ă umed ă sauă uscat ;ă condi iileă atmosfericeă şiă deă
clim ă ş.a.);ă totodat ,ă se specifică, peă lâng ă comisiaă deă primire-recep ie,ă şiă persoanele care au
participat sau asistat laăcânt rire,ădesfacereaăcoletelorăetc.
Preciz mă faptulă c ,ă mărfurile cu deficien e sau lipsuri cantitative seă trecă înă p strare,ă
verificarea fiind oprită, de exemplu, la coletul în cauză (dac ă produsulă esteă ambalat).ă Celelalte
colete provenindă deă laă aceeaşiă sursă de furnizare nu se mai deschid, iar coletul cu lipsuri se va
p straăîmpreun ăcuăambalajulăs u.ăDac ăverificarea seăcontinu ăşiălaăalteăcolete,ăaceastaăseăfaceă
pe riscul destinatarului mărfii;ăînăacestăcaz,ăeventualele lipsuri sau deficien e, care s-arăconstataăşiă
nu se mai recunosc de furnizor, devin imputabile persoanelor careăauăînc lcatăprevederileălegale.ă
Pentru autenticitate şi veridicitate, procesele-verbale constatatoare vor fi semnate de toate persoanele
participante sau care au asistat la desfăşurarea opera iei de recep ie.
Peăaceast ăbază documentară,ădestinatarulăm rfiiăanun ăimediat,ătelefonicăsauătelegrafică
pe furnizor pentru trimiterea unui delegat careă s ăparticipeălaă verificarea şi constatarea lipsurilor,
precumăşiălaăîntocmirea procesului-verbal de recep ie al întregului lot de produse primite,ătotodat ăîlă
informeaz ă pe scurt asupra neajunsurilor caracteristice lotului primit.ă Dac ă seă apreciaz ă c ă
deficien ele se datorează unită ii de transport, vaă fiă sesizat ă şiă aceastaă printr-o reclama ie scrisă,
adresată şefului ei, în 5 zile de la primirea produselor,ăsolicitându-se trimiterea unui delegat careăs ă
participe la verificare.
Termenul de prezentare a delegatului furnizorului la locul de constatare este de 24 de ore,
când reşedin aă acesteiă unit iă esteă înă aceeaşiă localitateă cuă aă destinataruluiă m rfiiă şiă deă 5 zile,
cândăesteăînăalt ălocalitate,ăacestăinterval înregistrându-se din momentul anun ării sau înştiin ării
(ac iuneă peă careă oă realizeaz ă destinatarulă m rfii).ă Înă cază deă neprezentareă înă termenul legal
men ionat,ă destinatarulă vaă solicitaă prezen a unuia din factorii specifica i maiă înainte,ă iar,ă înă
func ieă deă situa ie,ă şiă aă delegatului unită ii de transport,ă laă desf şurareaă recep iei produselor
primite.ăÎnăacelaşiămodăseăac ioneaz ăşiăînăcazulănecesită ii trecerii imediate în prelucrare-consum a
resurselor materiale primite,ă situa ieă careă seă confirm ă deă conducătorul unită ii care recurge la
ac iune,ăpeăr spundereaălui,ăf r ăaăseăaşteptaăîmplinireaătermenului de 5 zile stabilit furnizorilor
dinăalteălocalit iăpentruătrimitereaădelega iilorădeăreprezentare.ăDup ăcaz,ăăseăapeleaz ăpentruă
verificare şiă laă ună factor tehnic de specialitate, se fac analize de laborator, expertize tehnice, se
colectează probe dinămarfaăprimit ăpentruăidentificareăş.a.
Un rol important înădefinitivareaăopera iei de recep ie revine procesului-verbal de constatare
înăcadrulăc reiaătrebuieăprecizateătoateă elementele care definesc complet şi corect caracteristicile
loturilor de resurse materiale primiteăşiăcondi iile în care s-a desfăşurat verificarea. Acesta trebuie
s ă reprezinteă suportul documentar (actul) doveditor, neatacabil pentru stabilirea neajunsurilor şi
responsabilită ilor factorilor implica iă înă procesul de expediere, transport, primire de resurse
materiale.
Procesul-verbal de recep ie sau verificare seă elaboreaz ă înă 3 exemplare şiă are,ă deă regul ,ă
urm torulăcon inut:
- locul şi data întocmirii;
- persoanele care au luat parte la verificare, calitatea şi domiciliul lor;
- denumirea furnizorului, destinatarului, unită ii care a fabricat produsul şi a celei de
transport;

207
 - numărul contractului sau comenzii pe baza căreia s-a expediat produsul;
- numărul facturii şi al documentului de transport;
- data expedierii resurselor, punctul de încărcare, data sosirii acestora, punctul de descărcare,
data intrării lor în depozitul destinatarului;
- elementele de identificare a produsului (denumire, tip, sortiment, calitate, dimensiune
ş.a.);
- greutatea brută (a mijlocului de transportă cuă înc rc tur ) înscrisă în documentele
întocmite la expedi ie, cea rezultată la punctul de descărcare, dac ăaăavutălocăsauănu reîncărcarea (cu
specificarea cântarului la care s-aăefectuatăopera ia) atestat ăprin documentul de recântărire sau,
dup ăcaz, cuămen ionarea nerealizării ei;
- indicarea mijloacelor şi metodelor de determinare cantitativă folosit ă laăverificareă şiăcareă
au permis constatarea lipsurilor: cântărire (cuăspecificareaăcântarului), măsurare cu ruleta, metrul
metalic, de lemn etc., numărare ş.a.;
- descrierea mijloacelor de grupaj, a unită ilor de manipulare, a ambalajului, a stării fizice a
acestora, a condi iilor de păstrare a produselor la beneficiar pe perioada efectuării opera iei de
verificare;
- descrierea exactă a abaterilor cantitative sau calitative la produsele verificate, indicându-se
minusurile sau plusurile fa ă de datele din actele de livrare şi documentele de transport, natura
degradărilor etc.;
- precizarea modului şi condi iilor în care s-au colectat eventualele probe, cu indicarea
elementelor (num rulădeăbuc i,ăgrame,ăkgăetc.) conform prevederilor din standarde sau norme
interne;
- specificarea cauzelor care au provocat lipsurile cantitative sau deprecierile calitative, şi,ăînă
m suraăînăcareărezult , factorul răspunzător;
- nominalizarea produselor careănuămaiăpotăfiăfolositeăpentruădestina iaăini ial ăprev zut ,ă
a celor considerate declasate sau bune pentru altă întrebuin are;
- propuneri careăpotăaveaăînăvedereăşiăeventuale reduceri de pre uri la produsele declasate,
efectuarea unor recondi ionări careăseăimpunăş.a.,ăînăcondi iileărespect riiăprevederilorălegale;ăseă
vaăasiguraăşiăfundamentareaătehnico-economic ăaăacestora;
- punctul de vedere al delega ilor furnizorului şi/sauăal unită ii de transport, dac ăaceştiaăauă
asistat la verificare;
- semnăturile tuturor persoanelor care au participat la verificare şi constatare.

Cele trei exemplare seă repartizeaz ă factorilor participan i la expedi ie, transport, primire;
dac ăfurnizorulăşiătransportatorulănuăauăparticipatălaăconstatareăşiălaăîntocmireaădocumentului,ă
atunciăliăseăvaăcomunicaăînă24ădeăore,ăcon inutulă Procesului-verbal de constatare, care devine
actăopozabilăfiec ruiăfactor,ădup ăcaz.

Expedi iaăproduselor
Expedierea produselor din depozitele de desfacere ale furnizoriloră c treă destinatariiă loră
(clien iădiverşi)ănecesit ,ădeăasemenea,ăoăorganizareă minu ioas ,ăfiindăprecedat ădeă efectuareaă
mai multor opera ii specificateălaăînceputulăacestuiăparagraf.ăPrezentareaăactivită ii de expediere,
înainteaăcelorăcareăasigur ă condi iileădeădesf şurareăaăacesteia,ăareăcaăscopăîn elegereaăclar ă aă
moduluiădeăfunc ionareăaămecanismuluiădeăexpedi ie-transport-primire înăcontextulăprevederiloră
legale,ă careă îlă reglementeaz ă şiă coordoneaz ;ă acesteaă trateaz ă unitar ansamblulă expedi ie-
transport-primireădatorit ădependen eiăstricteă dintreăopera iileăcareăîlă compun,ăşiăcareăimpună

208
necesitatea conlucrării permanente dintre factorii participan i la procesul de circula ie a mărfurilor
pentruăregularizareaăşiăstabilireaăresponsabilit ilor,ăaămoduluiăşiălimitelorădeăac iune.
Aşadar,ă înainteă deă expediere, produsele sunt supuse opera iei de recep ie.ă Înă acestă scop,ă
conducătorul unită ii furnizoare va desemna una sau mai multe persoane care,ăînămodăseparatăvoră
îndepliniăurm toareleăsarcini speciale:
- predareaăşiărecep ionareaăproduselor;
- ambalareaăşiăsupraveghereaăambal riiăproduselor;
- expedi iaăşiăpredareaăacestoraăc treăunitateaădeătransport.
Înăacelaşiătimp,ăseăpotăconstituiăunaăsauămaiămulteă comisii de recep ie, care vor asigura
verificarea cantitativă şi calitativă a produselor prev zuteăpentruălivrareaălaăclien i.ăComisia va fi
compus ă dină conducătorul întreprinderii sau delegatul său, şeful departamentului de control al
calită ii produselor sau un delegat desemnat de director, gestionarul careă elibereaz ă resursele,ă
delegatul dinăparteaăconduceriiăunit iiăfurnizoareăîns rcinatăcu expedi ia produselorăşiădelegatul
clientului.ă Deă regul ,ă recep ia seă desf şoar ă laă furnizor,ă dac ă prină contractulă comercială nuă seă
prevede altfel. Livrarea produselor prin autorecep ie poateăaveaă locăcândă delegatul clientului nu
seăprezint ălaăfurnizorăînătermenulăstabilităprinăcontractăpentruărecep ionareaăm rfurilor.
Înă acesteă condi ii,ă furnizorul esteă obligată s ă determineă cantitatea produselor pe care le
livreaz (caăvolum,ăgreutate,ămetraj,ănum rădeăbuc i),ăpe sortimente, tipuri, dimensiuni, calitate
şi alte elemente de diferen iere. Stabilirea cantită ii şiă specificareaă acesteiaă înă documentele de
livrare şi de transport seă vaă faceă obligatoriuă dup ă două caracteristici dimensionale,ă înă func ieă deă
natura produsului şi unitatea de măsură folosit ă înă eviden aă contabil –gestionar ă aă furnizoruluiă
(greutate-volum, tip-dimensiune, număr de bucă i-metraj ş.a.);ăseăauăînăvedereăşiăalteăelemente, cum
ară fi,ă deă pild ,ă sistemul de cuantificare adoptat, tipul dispozitivului (cântarul)ă folosit,ă starea
produsului (umed ă sauă uscat ),ă condi iile atmosferice şi de climă etc. Cantitatea de produse
ambalate sau nu,ăcareăseălivreaz ăefectiv,ătrebuieăs ăcorespund ăcuăceaăînscris ăînăactele de livrare
şi de transport.ă Totodat ,ă seă introduceă sauă aplic ă înă (pe)ă fiecareă ambalaj, unitate de manipulare
(container,ătranscontainer,ăpalet ,ăboxpalet )ăoă etichetă specială înăcareăseăspecific :ă denumirea
produsului, cantitatea (greutate,ă num ră deă buc i,ă litriă etc.),ă numele persoanei care a efectuat
num rareaă sauă cânt rireaă şiă ambalareaă produsuluiă sauă formareaă unit iiă deă înc rc tur .ă Înă
cazul coletelor,ă seă înscrieă numărul de ordine atribuit pentru expediere, greutatea brută şi netă.ă Înă
actele de livrare seă identific ă (nominalizeaz )ă coletele şi etichetele introduseă înă ambalaje.
Nominalizarea lucrătorilor care compun unită ile de încărcătură şi loturile de livrare are ca scop
stabilirea responsabilită ilor personale privind lipsurile cantitative sau deprecierile calitative ce se
consider ăaăfiădinăvina furnizorilor. Livrarea produselor seăasigur ădeăc treă furnizor,ădac ăp r ileă
contractante nu au stabilit altfel, opera ia îmbr cândăforma de expedi ie dinăini iativaăacestuia.ă
Înă acesteă condi ii,ă gestionarul produselor şi delegatul furnizorului însărcinat cu expedi ia r spundă
direct de exactitatea şi identitatea resurselor careăseăexpediaz ăefectivăînăraportăcuădateleăînscriseă
înăactele de livrare şi de transport, caăşiădeăintegritatea lorăpân ălaăpredareaălotului,ăcoletuluiăc treă
unitateaădeătransport.ăTotodat ,ăreprezentantul furnizorului însărcinat cu expedi ia vaăr spundeăşiă
de modul de respectarea a regulilor şiănormelor tehnice de încărcare şi de asigurare a încărcăturilor
în mijloacele de transport.ăCaăurmare,ăelătrebuieăs ăverifice,ăînainteădeăînc rcare,ădac ămijlocul de
transport pusă laă dispozi ieă deă cărăuş prină construc ieă şiă modă deă prezentareă asigură transportul
produselor în bune condi ii, evită alterarea, degradarea, sustragerea sau pierderea de resurse.ă Cândă
mijlocul de transport nu corespunde din aceste puncte de vedere, furnizorul va semnala aceasta
unită ii de transport,ăcareăvaătrebuiăs -lăschimbeă(men inereaăînăcontinuareăaăaceluiaşiămijlocădeă
transport se va face pe riscul cărăuşului, situa iaă specificându-seă înă documentul de transport înă
cadrulăc ruiaăseăvorăprezentaăpeăscurtăeventualele obiec ii ale furnizorului).

209
 Pentru mijloacele de transport închise (containere, vagoane acoperite, hambare din
şlepuriă ş.a.)ă folositeă înă întregimeă deă acelaşiă furnizor, acest factor trebuie să asigure,ă odat ă cuă
predareaăproduselorăşiăaplicarea de sigilii proprii pe sistemele de închidere specifice. La mijloacele
de transport deschise,ăcareăasigur ădeplasareaăresurselor în vrac se vor aplica marcaje şi însemne,
careăs ănuăpermit ă sustragerea de produse fără urme vizibile.ăExempleăşiăcondi iiădeăefectuareă aă
acestora s-auă prezentată maiă înainte.ă Înă cazulă produselor aă c roră determinare cantitativă se face
volumetric,ă acesteaă seă aşeaz ă înă mijlocul de transport printr-o nivelare finală, furnizorul
specificândă înă actele de livrare şi de transport înăl imea încărcăturii de la podeaua vehiculului.
Totodat ,ă vaă anexaă laă documentele de livrare – transport o foaie specificativă,ă întocmit ă pentruă
fiecare mijloc de transport înă parte,ă înă careă prezint ă modul concret de determinare cantitativă a
încărcăturii (metodologia de calcul), astfel ca la destinatar verificarea s ăseăpoat ăefectuaăoperativ,ă
prin simple măsurători,ăf r ăaă recurgeă laăcânt rire.ăAsemeneaă liste specificative seăîntocmescă şiă
pentru determinările calitative înăcazulăproduseloră uşor alterabile,ăacesteaă fiind,ădeăfiecareădat ,ă
anexate la documentele principale de livrare şi de transport.
Furnizorul careă nuă respect ă dispozi iile şi regulile referitoare la recep ie, autorecep ie,
determinare cantitativă şi calitativă a produselor expediate îşiă asum ă integrală riscul păstrării
integrită ii resurselor.ă Acestaă r spundeă şiă cândă lipsurile, pierderile, deteriorările înregistrateă peă
timpul transportului au fost cauzate de nerespectarea normelor tehnice de ambalare, de încărcare,
de fixare a încărcăturii în mijlocul de transport, de sigilare, marcare sau însemnare, sau de neanexarea
la documentele de livrare şi de transport a specifica iilor privind modalită ile de stabilire a cantită ii
de produse expediate şi sosite la destina ie.
Şiă înă cazulă livrărilor de produse,ă ună rolă importantă înă stabilireaă responsabilită ii asupra
integrită ii resurselor revine „momentului” înăcareăacesteaăseăconsider ăpredate unită ii de transport.
Acesta poateă fiă celă corespunz toră aplicării ştampilei unită ii de transport pe documentele de
transport (situa ieă specific ă expedieriiă produseloră deă c treă furnizor)ă sauă eliberării şi încărcării
resurseloră înă mijlocul de transport al clientului (propriu sau închiriat)ă - cândă preluareaă aă fostă
stabilit ă înă sarcinaă acestuiaă - şiă s-au definitivat actele de ieşire pe poarta unită ii furnizoare.ă Înă
situa iaădinăurm ,ădeă regul ,ă seă stabileşteăună înso itor de transport,ădac ănuăaăfostăinvestităcuă oă
asemeneaă sarcin ă chiar conducătorul auto,ă careă vaă r spundeă deă integritatea încărcăturii pân ă laă
aducereaăacesteiaălaăsediulădestinataruluiăşiălaăefectuareaărecep iei cantitative şi calitative.
Unitatea de transport trebuie să verifice la prezentarea şi primirea produselor pentru
transport:
- natura (con inutul)ă şiă greutatea coletelor, starea ambalajului pentruă expedi iileă prină
colet rieăşiămesagerii;
- natura produselor, sigiliilor, semnele şi marcajele efectuate de furnizor;
- modul de respectare al condi iilor tehnice de încărcare şi fixare a produselor înă cazulă
transporturilorăcareăurmeaz ăaăseăefectuaăînămijloace deschise;
- greutatea încărcăturii cândăcântărirea este obligatorie şi pentru cărăuşi.
Unitatea de transport poate refuza primireaăm rfurilorăpentruătransportădac :
- produsele au fost încărcate fără respectarea normelor tehnice în vigoare, de încărcare şi
fixare;
- coletele sunt necorespunzător ambalate;
- produsele sunt încărcate în mijloace de transport nesigilate sau la care marcajul ori
însemnele sunt necorespunzătoare (ac iuneaăintrândăînăcompeten aăfurnizorului);
- produsele se încadrează în categoria celor interzise la transport sauă necesit ă condi ii
speciale de protec ie, care nu sunt asigurate de furnizor.

210
 Refuzul par ial sau total de primire a produselor pentru transport se va motiva înă cadrulă
documentelor de transport sau al unui proces-verbal pe care-lă întocmeşteă cărăuşul în două
exemplare, unul fiind predat furnizorului. La primirea produselor pentru transport, cărăuşul are
obliga ia fermă de a cântări produsele destinate exportului (la cerere se va cântări şi vagonul gol),
cele prevăzute pentru transport pe calea aerului sau prin coletărie şi mesagerii, produsele predate ca
expedi ii de vagoane pe liniile publice de cale ferată, produsele agricole, alimentare, bumbacul,
pielăria fabricată sau neconfec ionată, mangalul, lemnele de foc, deşeurile de metal şi din lemn, varul
sub formă de piatră sau mărun it, prezentate ca expedi ii de vagoane complet încărcate pe liniile de
garaj la silozuri, pe terenuri închiriate din incinta sta iilor de cale ferată, fără să fi fost cântărite din
lipsă de condi ii, produsele neînso ite la transportul auto. Sistemele şi dispozitivele de cântărire
recunoscute de Ministerul Transporturilor şi Telecomunica iilor sunt asimilate celor de care dispun
unită ile de transport.ă Nuă seă cânt rescă produseleă careă seă prezint ă laă transportă înă ambalaje sau
unită i de manipulare care corespund standardelor de stat, au greutatea nominală ştan ată stabilit ădeă
furnizori sau produsele lichide la care determinarea cantitativă se face după volum.
Toate aceste precizări au scopul definirii clare a modului de ac iune, a atribu iilor şi
răspunderilor care revin unită ilor furnizoare, de transport şi destinatarilor pentru păstrarea
integrită ii resurselor ceă seă transfer ă deă laă producător la utilizator. Conducătorii unită ilor
participante la procesul de schimb de valori de întrebuin are auă competen aă deă aă stabiliă şiă aplicaă
toate măsurile tehnico-organizatorice care asigura derularea acestuia cu maximă operativitate şi
eficacitate.ă Aceştiă factoriă iauă m suriă deă organizareă aă sistemul de supraveghere şi de pază a
produselor din momentul ieşirii din depozitul furnizorului şiă pân ă laă intrarea lor în depozitul
destinatarului acestora, stabilindu-se cu exactitateă întindereaă înă spa iuă aă responsabilit iiă
fiec ruiaă (înă contextulă prevederiloră legale).ă Deă asemenea,ă asigur ă controlul personal asupra
moduluiă cumă seă desf şoar ă opera iile de recep ie, auto-recep ie, expedi ie, primire a resurselor şiă
iauă m suriă pentruă instalarea dispozitivelor şi utilajelor de cântărire şi măsurare necesare
determinărilor cantitative şi calitative la predarea-primirea produselor.ă Totodat ,ă auă înă vedereă
organizarea instruirii lucrătorilor care vor fi antrena i la efectuarea opera iilor de expedi ie,
transport şi primire aăproduselorăînăgeneral.

Întreb ri
1. Defini iăno iuneaădeădepozit sub aspect tehnic, economic şi organizatoric.
2. Care sunt activit ileăspecificeădepozitelorădeăaprovizionare, respectiv ale celor de desfacere-
vânz ri?
3. Care sunt criteriile care se iau în calcul la definirea locului de amplasament al depozitelor în
general?
4. Care sunt elementele care trebuie avute în vedere la organizareaăintern a depozitelor şi la
amplasareaămaterialelorăşiăproduselorăînăcadrulăacestora?
5. Enumera i principiileădeăbaz , care trebuie respectate la organizareaăintern ăaădepozitelorăşiă
laăamplasareaăşiăaranjareaămaterialelorăşiăproduselorăînăcadrulăacestora.
6. Cine asigură primirea resurselor materiale sosite de la furnizori şi cum se realizează această
ac iune?

211
7. Care sunt situa iileă concreteă în care unitatea de transportă esteă absolvit ă deă r spunderea
par ial ăsauătotal pentru micşorareaăgreut iiăînc rc turii sau deteriorarea ori pierderea
deăproduseăşiămaterialeăpreluate pentru transport?
8. Preciza i con inutulă procesuluiă verbală deă recep ie (sau verificare) aă materialeloră şiă
produselor sosite de la furnizori.
9. Care sunt elementele, care trebuie verificateă deă unitateaă deă transportă laă prezentareaă şiă
preluareaă(primirea)ămaterialelorăşiăproduselor pentru transport?
10. Care sunt criteriile de clasificare şi cum seădepartajeaz ădepoziteleăînăfunc ieădeăacestea?

Testeăgril
1. Depozitelorădeămaterialeăşiăproduse le revin următoarele responsabilit i:
a. Asigurareaăuneiăeviden eăstricteăaăstocurilorădeăresurseămateriale din depozit.
b. Preg tireaămaterialelorăşiăproduselorăpentruăconsumăsauălivrareăc treăbeneficiari.
c. Recep ionareaăcantitativ ăşiăcalitativ ăaămaterialelorăsositeădeălaăfurnizori.
d. Dimensionarea stocurilor de resurse materiale din depozit.
e. Reducerea cheltuielolor de depozitare.
Preciza i activitatea considerată neadevarat .

2. Principalele criterii care trebuie avute în vedere la stabilirea locului de amplasament al

depozitelor sunt:
a. Apropriereaăfa ădeămariiăconsumatori.
b. Apropriereaăfa ădeăprincipaleleăc iădeăcomunica ie.
c. Aşezareaălaădistan eăapreciabileăfa ădeăconsumatori.
d. Asigurareaăcondi iilorădeăprevenireăşiăsecuritateăîmpotrivaăincendiilor.
e. Asigurareaă condi iiloră deă accesă laă instala iileă deă gospod rileă comunal ă şiă electriceă
existente (la utilită ile existente).
Preciza i criteriul considerat neadev rat.

3. Elementele care trebuie luate în calcul la amplasareaămaterialelorăşiăproduselorăînădepozităşi

la organizareaăintern ăaăacestora sunt:
a. Volumulăşiăgreutateaăunit iiădeăînc rc tur .

212
 b. Caracteristicile fizico-chimiceăaleăresurselorămaterialeăşiăproduselor.
c. Condi iileăimpuseăpentruărecep iaămaterialelorăşiăproduselor.
d. Frecven aăintr rilorăşiăieşirilorădeămaterialeăşiăproduseăînăşiădinădepozit.
e. Asigurareaăunuiăfluxăra ionalădeăcircula ieăînăcadrulădepozitelor.

4. Principiileădeăbaz care trebuie respectare la amplasareaăşiăaranjareaăresurseloră materiale

înădepozit sunt:
a. Amplasareaă materialeloră şiă produseloră greleă sau deă volumă mareă laă bazaă spa iuluiă deă
depozitare.
b. Amplasareaămaterialelorăşiăproduselorăînădepozităînăfunc ieădeăgradul de mecanizare şiă
automatizare a acestuia.
c. Primul intrat-primulăieşit.
d. Amplasareaă resurseloră materialeă înă spa iileă deă depozitare înă func ieă deă condi iileă deă
vecin tateăadmise.
e. Amplasareaămaterialelorăşiăproduselorăpeăspa iiăuniceăînăfunc ie de natura acestora.
Preciza i textul care nu reprezintă un principiu de amplasament şiăaranjareăaămaterialelorăşiă
produselor.

5. Situa iileă concrete în care unitatea de transport este absolvit ă par ială sauă totală deă
micşorareaăgreut iiămaterialelorăşiăproduselor pe timpul transportului sunt:
a. Influen aăunorăfactoriădeăfor ămajor .
b. Neglijen aă şiă superficialitatea expeditorului sau destinataruluiă materialeloră şiă
produselor.
c. Produseleă şiă materialeleă auă fostă transbordate de pe un mijloc de transport pe altul,
f r ăefectuareaăopera ieiădeăcânt rire.
d. Ambalajeleă prezint ă defecteă careă nuă potă fiă identificateă dup ă aspectulă exterioră laă
preluareaăm rfii pentru transport.
e. Preluareaăpentruătransportăaăunorăproduseăprezentateădeăfurnizorăsubădenumireăfals .

6. Unit ileădeătransport sunt absolviteădeăr spundereăpar ial ăsauătotal în cazul deterior riiă
sau pierderii de materiale pe timpul transportului acestora în următoarele situa iiăconcrete.

213
 a. Depozitareaăînăacelaşiăspa iuăaăresurseloră materiale, careănecesit ăcondi iiăcomune de
p strare-conservare.
b. Folosirea deă dispozitiveă deă cânt rireă defecteă laă expeditoră sau la destinatarul
materialelorăşiăproduselor.
c. Sc derea umidit iiă materialeloră şiă produseloră pe timpul transportului, datorit ă
caracteristicilor fizico-chimice specifice acestora.
d. Nespecificarea înă documenteleă deă transportă sauă peă ambalajeă deă c treă furnizor,ă dup ă
caz expeditor,ăaăparticularit ilorăspecificeăproduselor, careănecesitauăcondi iiăspecialeă
de transport, depozitare, manipulare.
e. Neglijen a înso itoruluiă deă transportă pentruă asigurareaă condi iiloră normaleă deă
p strareăaăintegrit iiăînc rc turii.

R spunsuriăcorecte

1 2 3 4 5 6
d c e b c a

Bibliografie

1. Gh. Băşanu Organizarea ra ională a activită ilor de depozitare a resurselor

M. Pricop. materiale şi de recuperare a celor reutilizabile, Oficiul de
Informare Documentară pentru Aprovizionarea materială-
OID, Bucureşti, 1988, pg: 7-32; 139-155.
2. Edward H. Frazelle, Supply Chain Strategy, The McGraw-Hill Companies, Inc.,
Ph.D. 2002, pg: 224-278.
3. John W. Langford Logistics – principles and applications – edi ia a doua, the
McGraw Hill, 2006, 2007, pg: 339-348.

214
Bibliografie
1. Gh.ăB şanu,ă Managementul aprovizionării şi desfacerii - edi ia a treia,
M. Pricop Editura Economică, Bucureşti, 2004.
2. Gh.ăB şanu,ă “Stocurile şi deciziile de formare a lor” înă “Sistemul
M. Pricop decizional al organizaţiei”, Editura Economică, Bucureşti,
1998.
3. Gh.ăB şanu,ă Managementul aprovizionării şi desfacerii, culegere de
M. Pricop, aplicaţii practice, teste-grilă, studii de caz, Editura
A. V. Gluvacov Economică, Bucureşti, 1999.
4. Gh.ăB şanu,ă „Managementul aprovizionării organizaţiei” în „Abordări
M. Pricop moderne în managementul şi economia organizaţiei” –
vol.2, Editura Economică, β00γ.
5. Gh.ăB şanu,ă “Decizii de gestiune a stocurilor” în „ Sistemul decizional
M. Pricop al organizaţiei”, Editura Economică, 1998.
6. Gh.ăB şanu,ă “Managementul vânzărilor de produse şi servicii” în
M. Pricop “Abordări moderne în managementul şi economia
organizaţiei” – vol.β, Editura Economică, Bucureşti, β00γ.
7. Gh.ăB şanu,ă Management-marketing, Editura Coresi, Bucureşti, 199γ.
D.ăFund tur
8. Gh.ăB şanu,ă Organizarea raţională a activităţilor de depozitare a
M.ăPârjol resurselor materiale şi de recuperare a celor reutilizabile,
Oficiul de Informare Documentară pentru Aprovizionarea
Tehnico-Materială, OID-MAGF, Bucureşti, 1988.
9. Gh.ăB şanu,ă Normarea tehnică a consumurilor şi a stocurilor de
M.ăPârjol materiale, OID-MAGF, Bucureşti, 1985.
10. Jacques Benichou Sistemes d'approvisionnement et gestion de stocks, Les
Editions d'organisation, Paris, 1991.
11. Olivier Bruel Politique d'achat et gestion des approvisionnements,
Bordas, Paris, 1991.
12. I. C. Dima (coord.) „Management Logistic”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996.

215
13. I. C. Dima (coord.) Sistemul logisticii firmei, Editura Tehnică, 1997.

14. Edward H. Frazelle, Supply Chain Strategy, The McGraw-Hill Companies,

Ph.D. Inc., 2002.
15. John W. Langford Logistics – principles and applications – edi ia a doua, the
McGraw Hill, 2006, 2007.
16. M. Pricop, „Organizarea procesuală şi structurală a funcţiunii
Gh.ăB şanu comerciale” în „Sistemul organizatoric al firmei”, Editura
Economică, β00γ.
17. Arnold, J. R. Tony and Introduction to Materials Management, fourth edition.
Stephen N. Chapman -. Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall, 2003, ISBN 978-
0131128743
18. Ballou, Ronald H. Business Logistics/Supply Chain Management, 5th
edition, Pearson Education, Inc., Upper Saddle River, New
Jersey, 2004. ISBN 9780130661845.
19. Dobler, Donald W., Purchasing and Supply Management, 6th Edition,
Burt, David - McGraw- Hill, New York, 1996, ISBN 978-0-071-14138-
3.
20. Eberhard E. Schening - Purchasing Management, Pretince Hall, Englewood
Cliffs, New Jersey, 1992, ISBN: 973-9648-71-1.
21. Gattorna, V. Managementul logisticii şi distribuţiei, Teora, Bucureşti,
1999, 978
22. Lewis, H.T., La fonction d′approvisionnement dans l'entreprise,
England, W.B. Editura Dunod, Paris, 1993, ISBN 2
23. Malcolm Saunders Strategic Purchasing & Supply Chain Management,
Pitman Publishing, London, 1994.
24. Scheuing, Purchasing Management, Prentice Hall, Inc., Englewood
Eberhard E. Cliffs, New Jersey, 1989, ISBN 9780137420407.

216