Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Patologie
Tulburări metabolice: diabet. Adipocitul este mare consumator de glucoză. Creşterea insulinemiei
însoţită de creşterea rezistenţei celulare la acţiunea insulinei duce la insuficienţă pancreatică, deci diabet.
Bolnavul riscă să moară de complicaţii.
Boli cardiovasculare. Este necesar un efort cardiac permanent pentru a iriga patul adipos, ceea ce
duce la insuficienţă cardiacă, cu compromiterea ventriculului stâng. Mai apar hipertensiune arterială şi
dislipidemii (nu mai sunt lipide normale, datorită aterosclerozei şi ateromatozei), cu obstrucţia patului
vascular arterial, ceea ce scade afluxul sangvin, putând produce: AVC, IM, necroza membrelor
inferioare (amputare).
Dispnee, cauzată de:
hipoxie generalizată
aprovizionarea crescută cu oxigen a adipocitelor
poziţia defectuoasă, datorită acumulării grăsimii pe torace şi abdomen
compresia grăsimii pe plămân
Metabolizarea lipidelor în ficat. În cazul excesului de grăsime şi calorii, acestea se depun în
parenchimul hepatic (hepatosteatoză), hepatocitul fiind sufocat.
Litiază biliară. Precipită calculi lipidici, făcând necesară extirparea vezicii biliare.
Cancer.
Boli ale aparatului locomotor: gonartroze şi afectarea coloanei vertebrale. Acestea reduc mişcarea,
favorizând creşterea în greutate. (cerc vicios).
Sindrom dismetabolic
1
Igienă Cursuri
PROTEINE
Raţia de proteine
Variază în funcţie de condiţiile fiziologice şi de mediu.
Condiţii fiziologice:
Pentru un copil născut prematur, raţia de proteine trebuie să fie de 4..5g proteine/kg corp/zi, pentru a
ajunge cât copilul născut la termen, care consumă 3,5..4,5g proteine/ kg corp/zi.
Când viteza de creştere scade, scade raţia de proteine, pentru că nu se pune decât problema refacerii
tisulare.
Un anabolism accentuat se înregistreză la femeia gravidă pentru a hipertrofia ţesuturile ce adăpostesc
fătul, pentru creşterea volumului de sânge pentru produsul de concepţie. Sunt necesare 2..2,5g/kg
2
Igienă Cursuri
Mediul toxic/poluat
Este necesară suplimentarea raţiei de proteine din punct de vedere calitativ şi cantitativ, deoarece
noxele din organism sunt transformate în ficat (detoxifiere), până la produşi ce se elimină mai uşor.
Exemple:
Glicocolul se conjugă la nivelul ficatului cu acizi benzoici (?) la acid ipuric, care este eliminat uşor.
Prin intermediul grupării tiolice, tioaminoacizii se combină cu metale toxice (Pb, Hg, Zn, Cd),
rezultând produşi care se insolubilizează.
Aminoacizii cu sulf se oxidează, rezultând derivaţi din sulf. Metionina (factor lipotrop) poate produce
intoxicaţii cu acumulare de lipide în ficat. Hepatosteatoza este reversibilă şi reprezintă procesul de
colmatare a celulelor hepatice. În caz de intoxicaţie se administrează un supliment de proteine (lapte).
Structurile ce acţionează împotriva agenţilor patogeni sunt de natură proteică: fagocitul, apărarea
umorală (complement, interferon, opsonine, anticorpi).
Aportul proteic este 12..18% din total. La tineri 14%, la copil în creştere şi femeie însărcinată 18%.
Omul este un animal omnivor. Trebuie asigurată o mixtură de proteine din diferite provenienţe.
Exemplu: În pâine Lys este în cantitate limitativă. În carne este în exces. Excesul de Lys din carne
compensează deficitul din pâine. Excesul de carne induce în organism o cantitate crescută de S, Cl, P.
Anionii produc acidoza alimentară, care trebuie neutralizată de organism prin catabolizarea proteinelor
până la amoniac.
Calitea proteinelor.
1. Numai pentru refacerea tisulară. 1/3 sunt proteine animale şi 2/3 vegetale.
2. Anabolism proteic şi mediu infecţios / toxic. 1/2 sunt proteine animale şi 1/2 vegetale.
3. Anabolism foarte crescut (copilul în ultimele parte a sarcinii). 2/3 proteine animale şi 1/3
vegetale.
LIPIDE
3
Igienă Cursuri
Cantitatea grăsimilor
În raţia zilnică trebuie să existe o anumită cantitate de grăsime (3% din valoarea calorică a raţiei):
1. Cu ajutorul grăsimilor ne completăm raţia energetică.
2. Grăsimile sunt utilizate în prepararea alimentelor pentru că sunt un mediator termic (împiedică
arderea alimentelor).
3. Vitaminele liposolubile se absorb după ce au fost dizolvate în grăsimi.
4. Stimulatori ai activităţii vezicii biliare (efect colagog, coleretic). Nu se utilizează în caz de
litiază.
5. Prezintă sapiditate (gust particular), în special grăsimile emulsionate.
Grăsimile sunt alimente ce se digeră greu, pentru că scad mobilitatea tubului digestiv. O
cantitate crescută de grăsimi înseamnă un deficit de digerare şi o stagnare în tubul digestiv.
Ex. sardeaua peste care se pune lămâie pentru a stimula secreţia de HCl.
6. O alimentaţie bogată în grăsimi asigură o saţietate crescută.
Concluzia este că procentul de 3% este insuficient. Avem nevoie de 20..35% din nevoia calorică
normală. Dacă luăm în calcul o valoare de 3000 calorii pentru raţia normală, rezultă 600 calorii rezultate
din grăsimi. Raportat la echivalentul gram al unui gram de grăsime (9,3cal/g), rezultă o valoare cuprinsă
între 0,75 şi 2g/kg corp/zi).
Raţia minimă de grăsime (20%) se administrează celor ce lucrează în mediu toxic, pentru că
grăsimile nu conţin componente ce participă la detoxifiere. Unele noxe liposolubile (în deosebi compuşi
oncogeni) pot fi facilitate în absorbţie de excesul de grăsimi. Ex. pâinea turcească, realizată cu ajutorul
polioxietilenei (emulgator) poate creşte mult absorbţia unor noxe oncogene.
Dacă se depăşeşte un aport lipidic de 35%, acesta nu aduce mai multă energie, dar prezintă acţiune
aterogenă, crescând morbiditatea cardiovasculară şi se produce metabolizarea incompletă a grăsimilor
alimentare, cu acidoză.
Raţia minimă de grăsime se administrează şi persoanelor cu risc de aterioscleroză (bătrâni, bolnavi).
Raţia maximă(35%) se administrează persoanelor ce depun un efort fizic crescut, pe o durată lungă
de timp. pentru un efort foarte crescut în timp scurt, nu se administrează maximum de grăsimi, pentru că
sunt foarte bogate în carbon şi sărace în oxigen. În arderi cu deficit de oxigen, se face oxidarea parţială a
grăsimilor, apar acizi organici, care au efecte disfuncţionale asupra metabolismului energertic (prin
acidoză).
Raţia maximă este necesară şi în mediul rece, unde se pierde o cantitate crescută de căldură şi se
produce accelerarea arderilor, pentru a se păstra homeostazia termică. Frigul împiedică fenomenul de
steatoză hepatică. Deci frigul are un efect pseudolipotrop, prin arderea suplimentului. Ex. Eschimoşii
consumă peste 45% grăsimi, dar nu prezintă boli cardiovasculare, în timp ce depăşirea unui procent de
35% în alte zone geografice produce bolicardiovsculare.
4
Igienă Cursuri
Calitatea grăsimilor
GLUCIDE
Organismul poate sintetiza glucide prin gluconeogeneză. Astfel, pornind de la lipide, se poate ajunge
la acidoză alimentară.
Raţia de glucide este folosită în scopuri energetice, pentru că glucidele sunt combustibilul ideal.
Dintr-un gram de glucide se eliberează 4 calorii. Glucidele se oxidează cu foarte multă uşurinţă, fără
”cenuşă”, ca la proteine, datorită raportului crescut de atomi de oxigen faţă de atomii de carbon.
Glucidele intră în structura acidului hialuronic, acizilor nucleici, acidului glucuronic,
imunopolizaharidelor. Ele servesc la detoxifiere prin conjugare cu structuri aromatice. Ex. Acidul
glucuronic se conjugă cu structuri aromatice, astfel se elimină mai uşor sau le scade valenţa nocivă. În
acest mod, glucidele au rol tonic pentru ficat.
Raţia de glucide: 56%. Proteine:Lipide:Glucide=1:1:4
Există 3 tipuri de glucide:
1. Glucide cu moleculă mică: monozaharide şi polizaharide. Ex. guloză, fructoză, zaharoză,
galactoză, maltoză. Sunt dulci, solubile, se absorb instantaneu.
2. Glucide polimerizate cu indice de polimerizare nu foarte mare, ce le permite digestia în tubul
digestiv al monogastricelor (inclusiv omul). Ex. amidonul îşi începe digestia din cavitatea
bucală, până la glucoză. O mică parte rămâne nehidrolizat, sub formă de amidon rezidual,
utilizat pentru proliferarea florei din segmentul distal al tubului digestiv.
3. Glucide polimerizate cu indice crescut de polimerizare: nu pot fi digerate în tubul digestiv al
monogastricelor petru că nu există enzime pentru ele. Ex. celuloză. Nu au valoare nutritivă
pentru om. Prezintă multe fibre (material de balast), cu acţiuni benefice pentru organism.
5
Igienă Cursuri
Rolurile glucidelor
1. Din punct de vedere organoleptic, sunt alimente deosebite, pentru stârnirea interesului
consumatorului.
2. Factori nutritivi (calorigeni). Ex. în prăjituri există şi lapte, ouă, făină, dând o valoare nutritivă
complexă.
3. Trebuie limitate în raţie (sub 7..10 % din valoarea raţiei calorice). Raţia de glucide este
diferită de raţia de produse zaharoase (produse fabricate pe bază de zahăr).
4. Glucidele cu moleculă mică se absorb rapid, crescând glicemia şi producând saţietate. De aceea,
produsele bogate ţn zahăr se consumă la sfârşitul mesei.
Foamea reziduală poate fi anihilată prn consumuul de zaharuri (trebuie să te scoli de la masă cu
senzaţia de foame).
6
Igienă Cursuri
Seara nu trebuie să consumăm produse dulci înainte de culcare, deoarece acestea formează o peliculă
pe suprafaţa dinţilor (noaptea scade secreţia salivară ce curăţă dinţii ), se înmulţeşte flora acidifiantă din
cavitatea bucală, producând carii. Produsele dulci trebuie înlocuite seara cu fructe,care conţin fibre ce
îndepărtează mecanic pelicula dulce de la suprafaţa dintelui.
Raţia de glucide este de aproximativ 50g/zi.
Avantaje:
Normalizarea tranzitului. Nu trebuie administrate medicamente, doarece organismul se
obişnuieşte cu ele şi sunt iritante pentru mucoasa digestivă. Prin consumul lor, nu apar
probleme de constipaţie (există constipaţie cronică, mai ales la persoanele sedentare).
Scade coeficientul de utilizare digestivă a alientelor, datorită unui efect de barieră pe care
materialul amiloid îl realizează în tubul digestiv şi datorită accelerării tranzitului intestinal.
Astfel, prodisele vegetative sunt digerate parţial. Pentru a creşte coeficientul de utilizare
digestivă, produsle vegetale se tratează termic. Dar produsele vegetale crude sunt singura
noastră sursă de vitamina C. Foarte bogate în vaitamina C sunt: măceşele, ardeii graşi,
mărarul, pătrunjelul.
Trebuie consumate crude doar vegetalele foarte bogate în vitamina C, restul e mai bine să le
consumăm tratate termic, deoarece:
Hidrolizăm celulele protopeptinice se înmoaie fibra, fiind mai puţin iritantă pentru tubul
digestiv.
Înlăturăm microorganismele şi paraziţii.
Creşte coeficientul de utilizare, datorită îndepărtării peliculei protopeptinice.
Exemplu: Un morcov crud conţine o cantitate crescută de caroten şi o cantitate foarte
scăzută de vitamina C, de aceea se preferă utilizareea lui fiartă: dispare complet vitamina
C, dar scade şi β–carotenul de 4-5ori.
În obezitate şi dislipidemii trebuie să se consume multe vegetale crude.
Cancerul de colon afectează populaţiile ce consumă cantitate mare de lipide şi foarte puţine
fibre, deoarece: creşte secreţia de bilă, sărurile biliare stagnează în colon. Sub acţiunea florei
din colon, sărurile biliare sunt descompuse, apare metil-colatrenul, un foarte puternic agent
cancerigen.
Fibra
Fibra poate să nu fie tolerată de persoane cu afecţiuni de stomac sau intestin. Se scade cantitatea de
fibre sau se utilizează fibră înmuiată (fiartă).
Fibra parţial solubilă (ex. peptina) se poate umfla în prezenţa apei din intestin, formând geluri, care
accelerează peristeltismul şi absorb microorganisme, compuşi iritanţi rezultaţi din activitatea unor
microorganisme, celule descuamate, producând curăţirea lumenului tubului digestiv. Ex. cura de mere
rase administrată la copii cu enterite (foarte bogate în peptură).
Fibra în alimentaţia zilnică trebuie să fie pretezentă în cantitate de min. 100mg/Kg corp/zi. La
cantităţi crescute apar iritaţii ale tubului digestiv.
Surse de fibră:
Cereale de culoare neagră: există în cantităţi crescute în tărâţe.
Legumele şi fructele au o fibră impregnată minimal comparativ cu fibra cereală, astfel înct fibra
este mai puţin abrazivă. Nevoia de fibră nu este acoperită de obicei, trebuie o preocupare
deosebită pentru consumul de fibră..
Avantajele consumului de produse vegatale:
Conţin vitamine
Acţiune alcalinizantă
7
Igienă Cursuri
Aport de fibră
Vitaminele
Sunt compuşi chimici care acţionează în organism în concentraţii foarte scăzute, intrând în structura
unor enzime sub formă de grupare prostetică. Deci, vitaminele sunt un fel de catalizatori.
Clasificare vitaminelor se face după solubilitate:
Liposolubile: absorbţia lor se face asemănător cu absorbţia grăsimilor, după ce vitaminele s-au
solubilizat în grăsimi alimentare. Aceste vitamine rezistă în timp şi la acţiunea oxigenului.
După ce pătrund în organism au tendinţă de acumulare în straturile adipoase sau în ficat.
Ficatul unor animale este foarte bogat în vitamine liposolubile. Deoarece există pericol de
hipervitaminoze, raţia de vitamine se raportează la greutatea corporală. Pot acţiona
asemănător unor hormoni: hormonovitamine.
Hidrosolubile: sunt uşor solubile în apă. Prin prepararea alimentelor, trec în zeamă. Absorbţia
se face fără dificultate. Pentru multe vitamine pH-ul mediului este foarte important; la un pH
scăzut poate apare un deficit de absorbţie. Participă în anabolismul şi catabolismul general:
sunt grupări prostetice ale unor enzime energetice, de obicei implicate în catabolism
(enzimovitamine). Se elimină renal uşor, deci nu există pericol de hipervitaminoză. Raţia se
raportează la cheltuiala de energie (‰cal.).
Vitaminele liposolubile
Vitamina A
Provitamina A este un β-caroten, care prin hidroliză în ficat sau în mucoasa intestinală eliberează trei
molecule de vitamină.
În regiunile palmară şi plantară se poate observa carotinodermia: o stocare de caroten datorită
insuficienţei hepatice, cu lipsa hidrolizei.
Surse de vitamină A:
Grăsimile din lapte: cantitate crescută, aterogen.
Ouă: cantitate crescută, colesterol, dislipidemie.
Peşte de provenienţă oceanică (peşte gras): ulei de rechin.
Alimente de culoare portocalie: morcov. Clorofila poate însoţi carotenul.
Avitaminoza A: malacie, hemeralopie. Creşte datorită modificărilor din structura vaselor şi
epiteliului cu tendinţă spre keratinizare (hiperkeratoză peripilară) ⇒ piele de găină.
Vitamina A se utilizează în:
Profilaxia litiazei renale: mucoase moarte, detritusuri, loc de aglomerare a sărurilor minerale
(nisip)
Metabolismul proteic: stimulează anabolismul proteic şi procesele de diferenţiere celulară.
Aparatul reproducător: carenţa duce la azoospermie ♂ şi infertilitate prin pierderea produşilor
de concepţie ♀. Carenţa de vitamină A în perioada de gestaţie duce la naşterea unor copii cu
malformaţii congenitale (digestive, renale, respiratorii, palatoschisis, cheiloschisis).
Metabolismul ţesuturilor dure (dinţi, oase): echilibrează activitatea osteoclastelor şi
osteoblastelor.
Fanere: în carenţe devin friabile, se usucă, se despică, pentru că firul de păr nu este lubrefiat
(canalele glandelor sebacee sunt obstruate de detritusuri).
Necesarul de vitamină A la adult este de 6000 UI. În perioada de lactaţie se administrează 8000 UI,
pentru menţinerea secreţiei. Copilului i se administrează în raport cu greutatea corporală: cel puţin ⅓
trebuie să fie retinol, restul de ⅔ caroteni din vegetale. În carenţe se administrează ½ retinol (ou) şi ½
caroteni (vegetal).
8
Igienă Cursuri
9
Igienă Cursuri
Anemia hemolitică apare datorită creşterii fragilităţii hematiilor. Durata lor de viaţă scade cu
gradul de carenţă în vitamină E (oxigenul afectează acizii graşi nesaturaţi din membrană,
vitamina E se oxidează, cruţând membrana).
Utilizare: profilaxia antioncogenă, prin atenuarea excesului de peroxizi pe care îi ingerăm (afectează
acizii nucleici ADN şi ARN). Protejează de oxidare vitamina A.
Pentru un adult sănătos sunt necesare 10..12 mg, la copilul mic, imediat după naştere sunt necesare
100..120 mg.
Vitamine hidrosolubile
Vitamina C
Se găseşte doar în legume, fructe. Se pierde uşor pentru că este hidrosolubilă şi e extrem de fragilă,
fiind un produs antioxidant (este afectată de O2, catalizori, căldură, Cu, Fe, Ag).
Se găseşte sub două forme: acid ascorbic şi acid dehidroascorbic.
În legume şi fructe există o enzimă specializată, acid ascorbic – oxidază, care conţine Cu, ceea ce
face ca în timpul stocării, vitamina să dispară. Se găseşte mai mult în dovlecel, mai puţin în cartofi,
bulbi, citrice. Pe lângă vitamina C există şi citrină (vitamina P, a permeabilităţii), care acţionează
sinergic cu vitamina C şi potenţează lipsa acesteia.
Cantităţi în diferite plante:
Cireşe, struguri, mere, pere, gutui: 5..10 mg / 100g
Citrice: 45..50 mg / 100g
Căpşuni: 70..80 mg / 100g
Mărar, leuştean, pătrunjel: 150 mg / 100g
Ardei: 200..250 mg / 100g
Măceş: 1000 mg / 100g
Vitamina C intervine în metabolismul unor aminoacizi (hidroxiprolină), care sunt utilizaţi în sinteza
colagenului: cicatricile postoperatorii sunt de 4..5 ori mai labile în avitaminoze.
Peretele vascular este mai rezistent în prezenţa vitaminei C, altfel apar hemoragii subcutanate.
Scorbutul:
Papile interdentare hipertrofiate şi sângerânde la apăsare
Ligament alveolo-dentar detensionat (edentaţie)
Infecţii: vitamina C potenţează apărarea leucocitară (leucocitul este foarte bogat în vitamină)
Necesarul de vitamină C este de minim 2..3 mg / 1000 cal., normalul de 20..25 mg / 1000 cal (deci
75..100 mg zilnic).
Excesul de vitamină C nu creează probleme pentru că este hidrosolubilă, totuşi ea creşte aciditatea
digestivă, putând provoca ulcer şi se transformă în acid oxalic.
Complexul B
Vitamina B1 (tiamina)
Este foarte răspândită în produsele cerealiere, care reprezintă sursa principală (zona corticală şi
embrionul). Carnea de porc este foarte bogată, iar cea de peşte este lipsită de B1. Dacă scade piruvat-
decarboxilaza, este influenţat metabolismul glucidelor, provocând acidoză primară.
În carenţă de B1 se produce boala Beri-Beri, care poate fi de tip:
I.Oriental
II. Occidental: constă într-un dezechilibru tiaminoglucidic (scade B1, cresc glucidele), datorită
consumului crescut de pâine albă, consumului unor produse zaharoase rafinate cu conţinut
foarte scăzut în vitamină B1 şi produse alcoolice distilate (nu bere). Alcoolul are nevoie de
B1 pentru a se oxida, astfel încât se acumulează acid piruvic. Este o formă mai puţin gravă
pentru că se consumă şi alte produse ce conţin o cantitate scăzută de vitamină B1.
1. Boala Beri-Beri de tip uscat: este o suferinţă a SN, care nu are un metabolism glucidic
corespunzător, şi e afectat de acidoză. Manifestări: adinamie, irascibilitate, tulburări de
sonm, somnolenţă diurnă, scăderea capacităţii de memorare, scăderea atenţiei. Apar
parestezii şi kinestezii.
10
Igienă Cursuri
2. Boala Beri-Beri de tip umed: suferinţă cardiacă pentru că muşchiul este foarte solicitat.
Apar tulburări de ritm, tahicardie, prăbuşirea valorii TA, care duc până la insuficienţă
cardiacă gravă, congestivă, cu acumulări de lichid.
3. Sindrom congestiv: anorexie de protecţie faţă de dulciuri.
Manifestările bolii Beri-Beri sunt amestecate (1, 2, 3).
Raţia zilnică de B1 este 0.35 mg / 1000 cal.
Vitamina B2 (riboflavina, lactoflavină, hepatoflavină)
Poate fi biosintetizată în organe cu germenii de fermentaţie lactică. Este foarte răspândită în produsele
alimentare. Este rezistentă la temperatură şi în mediu acid, dar labilă în mediu alcalin şi la acţiunea UV.
Intră în structura unor enzime ca co-ferment, fiind implicată în metabolismul protidic şi lipidic.
Carenţa de B2 este foarte rară. Apare în zonele rurale, unde alimentaţia e bogată în vegetale. În
special la copii sub 10 ani apar tulburări de carenţă de B2:
Încetinirea ritmului de creştere şi creştere în greutate.
Modificări specifice: dermatită seboreică, la nivel intersprâncenos, naso-labial, coate.
Tulburări la nivelul cavităţii bucale: inflamaţia mucoasei labiale (cheiloză), stomatită angulară
(zăbăluţă), gloseită (inflamaţia papilelor labiale, dând limba geografică)
Modificări la nivel ocular: blefarite, conjunctivite, cheratite, capilarizarea corneei.
Necesarul: 0.65 mg / 1000 cal. Trebuie crescut în gestaţie şi perioada de lactaţie.
Vitaminele B1 şi B2 potenţează capacitatea organismului de a rezista la agenţii externi.
Vitamina B6 (piridoxina)
Este foarte răspândită în produsele alimentare. Intră în structura unor enzime din metabolismul
proteic şi lipidic.
Carenţele duc la tulburări nervoase la copilul mic alimentat artificial (vitamina a fost inactivată în
laptele praf). La adulţi apare o anemie asemănătoare celei feriprive şi limfopenie: rezistenţă la terapia
parţială (tratament cu Fe şi vitamina B6).
În TBC pulmonar se foloseşte hidrazina acidului nicotinic (antituberculostatic ?!), care acţionează ca
antivitamină B6. Cantitatea este de 2 mg / zi.
Vitamina PP (niacină, amida acidului nicotinic)
Carenţa: pelagra. Apare în zone cu alimentaţie cu mămăligă. Porumbul conţine vitamina PP, care este
hidrolizată de compuşi numiţi belidine (?), care coexistă în porumb. Acest factor este hidrolizat de lapte
şi de temperatură.
Pelagra:
Colierul lui Casal: este o dermatită în jurul gâtului şi în zonele expuse la soare. Este determinată
de tulburări în metabolismul purinelor. Sensibilitatea la UV a pielii este foarte crescută
(eritem şi flictene) – funcţie trofică. Funcţie atrofică: pielea se pigmentează puternic şi
neomogen şi se strânge (tegument lăcuit): apar foarte multe fisuri, devine solzoasă, aspră.
Tubul digestiv:
Glosită gravă cu atrofie crescută a papilelor linguale (limba este roşie, sticloasă, cu
hiperestezie marginală).
Gastrită atrofică, cu hiposecreţie generalizată.
Colită foarte rebelă la tratament
Scade absorbţia alimentelor. Pelagromul este un denutrit general.
Demenţă: apare la formele avansate şi la consumul de alcool.
Pelagra este o carenţă mixtă, pentru că proteina principală pentru pelagroşi este zeina din porumb,
care nu conţine 1..2 aminoacizi esenţiali. Nu poate fi utilizată digestiv şi metabolic. Laptele şi carnea
sunt puternic antipelagrogene.
Vitamina PP poate fi sintetizată în organism din triptofan (1 mg din 60 mg triptofan) sau piridoxină,
care există în lapte.
Tratamentul numai cu vitamina nu este suficient. Cel mai bine este să se treacă la alimentaţia cu
pâine, să se consume pe lângă mămăligă şi carne. Există o specie de porumb îmbunătăţit genetic, care
are o zeină de clasa II.
11
Igienă Cursuri
Sărurile minerale
În funcţie de necesarul organismului se clasifică în:
Macroelemente: 13..14 minerale necesare în cantităţi mari (1000 mg / zi)
Microelemente: necesare în cantităţi de mg sau fracţiuni de mg.
La depăşirea necesarului apar efecte toxice.
Macroelementele
Na+, K+, Cl- sunt puternic hidrosolubile şi există în toate alimentele. Carenţe nu apar, dar există
excese. Raţia este de 1.5..2 g Na+, K+ şi de 3..4 g Cl-. Se ajunge chiar la 20 g Na+/zi. Consumul excesiv
de Na+ duce la probleme cardiovasculare, datorită HTA.
Cl- poate genera HCl, fiind acidifiant. Activează unele amilaze care participă la hidroliz amidonului.
Activează schimbul respirator. Este activ în eliminarea compuşilor de catabolism proteic: în cloropenie
apare uremie (retenţie de azotaţi).
Ca2+ se găseşte în lapte, fructe, legume, dacă nu există acid oxalic. În lapte există şi factorul care
facilitează absorbţia Ca2+.
Există şi factori care inhibă absorbţia Ca2+:
Acid fitic din cereale
Raportul Ca2+ / P << 1, spre exemplu în carne.
Prezenţa acidului oxalic: se formează oxalaţi insolubili de Ca2+. Exemplu: spanac, măcriş.
Grăsimi saturate (acid stearic, palmitic) formează săruri insolubile de Ca2+.
Absorbţia: 25..27%, restul se elimină prin fecale. Pentru Mg2+ absorbţia este de 30..40%.
Roluri Ca2+, Mg2+:
Intervin în inhibiţia neuromusculară, datorită raportului concentraţiilor de Na+/K+/H+ şi Ca2+,
Mg2+-OH.
Stimulează sistemele enzimatice, sunt coenzime (lipaze, tripsină, amilaze).
Ca2+ este factor de coagulare
Ca2+ facilitează absorbţia şi utilizarea digestivă a vitaminei B12.
Contribuie la consolidarea oaselor (hidroxiapatită, depozit de Ca2+)
În ţesuturile moi există 1% Ca2+ şi 50 Mg2+ (este un element intracelular important, alături de
K+)
Raţie: Ca2+ 500..600 mg / zi. Trebuie crescută de două ori în gestaţie şi lactaţie.
Mg2+ 100..200 mg / zi.
Fosforul (P) este un element care există în cantitate crescută în natură (carne, lapte, produse vegetale,
cereale – nu e absorbit).
80% în ţesuturi dure şi 20% în ţesuturi moi.
Rol:
Sinteză proteică (acizi nucleici)
Participare la metabolismul energetic (ATP).
Raţia: 1.5..2 g / zi. Creşterea efortului muscular duce la creşterea cantităţii de fosfor necesar
organismului.
Citit: microelemente (Fe, Cu, Co), I, F, B12.
12