CEJ

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAŞI
FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL- POLITICE

SPECIALIZAREA RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞI STUDII EUROPENE
Curtea Europeană de Justiţie
Student:ROMAN LAVINIA GABRIELA

AN: II
GRUPA :1
2011
Cuprins:
1. Introducere
Rolul şi competenţele Curţii Europene de Justiţie
2. Componenţa Curţii de Justiţie Europeană

a. acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare
b. acţiuni intentate pentru neîndeplinirea obligaţiilor
c. acţiuni în anulare
d. acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona
e. acţiuni directe
3. Exemple de cazuri
4. Concluzii
5. Bibliografie
2
Curtea Europeană de Justiţie
1. Introducere
Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) îşi are sediul la Luxemburg şi este organul
juridic al Comunităţilor Europene. În sistemul politic al Uniunii Europene, Curtea
Europeana de Justiţie are rolul puterii juridice. Denumirea corectă a CEJ ar fi trebuit să
fie însă Curţile de Justiţie ale Comunităţilor Europene, fiindcă între timp au apărut trei
instanţe diferite.
Curtea Europeană de Justiţie nu trebuie confundată cu Curtea Europeană de
Justiţie pentru Drepturile Omului cu sediul la Strassburg, care este o instituţie a
Consiliului Europei şi nici cu Curtea Internaţională de Justiţie, care este o instanţă
internaţională, principalul organ jurisdicţional al Organizaţiei Naţiunilor Unite cu sediul
la Haga.1
Curtea Europeana de Justiţie este instituţie jurisdicţională ce veghează la aplicarea
dreptului comunitar, soluţionând disputele dintre statele membre şi Comisia Europeană,
dintre instituţiile Uniunii Europene, dintre persoane fizice şi juridice şi Uniune. Curtea
Europeana de Justiţie are misiunea de a asigura aplicarea, interpretarea şi respectarea
dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene.2
Jurisdicţia care se realizează prin intermediul Curţii Europene de Justiţie nu este
una internaţională, ci o jurisdicţie internă a Uniunii Europene . Litigiile de competenţa
Curţii sunt cele în materie administrativă şi civilă, aceasta neavând competenţe în materie
penală.3
De la crearea sa, în 1952, misiunea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este de a
garanta „respectarea legii în interpretarea şi aplicarea" tratatelor. În cadrul acestei
misiuni, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene:4
• controlează legalitatea actelor instituţiilor Uniunii Europene;
1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_de_Justi%C8%9Bie_a_Uniunii_Europene
2
Constanta Matusescu- Introducere in dreptul comunitar,Targoviste TRANSVERSAL2005
3
Madalina Voican, Ruxanda Budescu, Gheorghe Mocuta Curti internationale de justitie , Bucuresti ALL
BECK, 2000.
4
http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_6999/
3
• se asigură că statele membre îşi îndeplinesc obligaţiile rezultate din tratate
• interpretează dreptul Uniunii la solicitarea instanţelornaţionale .
Astfel, aceasta reprezintă autoritatea judiciară a Uniunii Europene şi, în
colaborare cu instanţele din statele membre, asigură aplicarea şi interpretarea uniformă a
dreptului Uniunii. 5
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este compusă din trei instanţe: Curtea de
Justiţie, Tribunalul (creat în 1988) şi Tribunalul Funcţiei Publice (creat în 2004). De la
crearea acestora, au fost pronunţate de către cele trei instanţe aproximativ 15 000 de
hotărâri.
Întrucât fiecare stat membru are propria limbă şi un sistem juridic specific, Curtea
de Justiţie a Uniunii Europene este o instituţie multilingvă. Regimul său lingvistic nu are
echivalent în nicio altă instanţă din lume, deoarece fiecare dintre limbile oficiale ale
Uniunii poate fi limbă de procedură. Astfel, Curtea are obligaţia să respecte un
multilingvism integral ca urmare a necesităţii de a comunica cu părţile în limba
procesului şi de a asigura difuzarea jurisprudenţei sale în toate statele membre.
Limba folosită în timpul proceselor este una din limbile oficiale ale UE. Contează
în primul rând din ce ţară provine partea care a formulat cererea de chemare în judecată şi
din ce ţară este pârâtul. Această regulă asigură oricărei persoane din UE posibilitatea de a
participa la actele procesuale în limba sa maternă. Intervenţiile părţilor procesuale şi ale
judecătorilor sunt traduse de interpreţi, la fel ca şi toate documentele care fac parte din
dosarul cauzei.
Limba folosită pe plan intern la CEJ este franceza. Acest lucru se explică prin
faptul că în momentul înfiinţării Comunităţii Europene în anul 1957 majoritatea
populaţiei din cele şase ţări fondatoare (Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg,
Olanda) era vorbitoare de limba franceză.
La ora actuală tendinţa este de a folosi mai mult limba engleză, datorită faptului
că majoritatea juriştilor din ţările recent aderate şi-au urmat studiile parţial în limba
engleză şi mai puţin în limba franceză.
5
http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_6999/
4
Rolul şi competenţele Curţii Europene de Justiţie
Sarcinile CEJ sunt prevăzute în art. 220-245 Tratatul UE precum şi în propriul său
statut. Acestea constau în asigurarea interpretării uniforme a legislaţiei europene. În 1989,
pentru a uşura activitatea CEJ a fost înfiinţată Curtea Europeană de Justiţie de Primă
Instanţă (CEJ-PI) şi apoi în 2004 o altă instanţă, pentru probleme care privesc funcţionarii
publici: Tribunalul funcţionarilor publici ai Uniunii Europene. De atunci CEJ nu mai este
competentă decât pentru soluţionarea căilor de atac înaintate de persoanele fizice şi
juridice împotriva deciziilor luate de Curtea Europeană de Justiţie de Primă Instanţă. Mai
nou însă, cu puţine excepţii, CEJ răspunde şi de dosarele de chemare în judecată în primă
instanţă înaintate de statele membre ale UE împotriva Comisiei Europene.6
2. Componenţa Curţii de Justiţie Europeană

Curtea este compusa în prezent din 25 judecători, câte unul pentru fiecare stat
membru şi este asistată de 8 avocaţi generali. Prin Tratatul de la Nisa, s-a stabilit
continuarea aplicării principiului desemnării a câte unui judecător pentru fiecare stat
membru şi in condiţiile extinderii Uniunii, din 2004 la 25, iar din 2007 la 27 de membri .
Numărul avocaţilor generali a fost redus de la 9 la 8. Consiliul Uniunii Europene poate, la
propunerea Curţii Europene de Justiţie, să hotărască, cu unanimitate de voturi, creşterea
numărului acestora.
Judecătorii şi avocaţii generali sunt desemnaţi de Consiliul U.E., pe baza
propunerilor statelor membre şi al acordului comun al acestora, dintre persoanele care au
calificarea necesară numirii în cele mai înalte funcţii judecătoreşti din ţările lor, ori sunt
universitari având o competenţă juridică recunoscută şi a căror independenţă este mai
presus de orice îndoială, dovedind un caracter integru şi onest.7
Mandatul judecătorilor este de 6 ani şi poate fi reînnoit, însă jumătate din
judecători sunt schimbaţi din trei în trei ani, pentru a se asigura atât o înnoire treptată a
componenţei Curţii, cât şi o anumită continuitate în activitatea acesteia.
6
http://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_de_Justi%C8%9Bie_a_Uniunii_Europene
7
Madalina Voican, Ruxanda Budescu, Gheorghe Mocuta, “Curti internationale de justitie” , Bucuresti ALL
BECK, 2000
5
Avocaţii generali au rolul de a asista Curtea şi sunt desemnaţi după aceeaşi
procedură care este aplicată judecătorilor. Poziţia lor în cadrul sistemului judiciar
comunitar este mai degrabă cea a procurorilor din sistemele naţionale, decât a avocaţilor
pledanţi , fiind însărcinaţi cu prezentarea publică imparţială şi independenta a
concluziilor motivate cu privire la cauza în care este obligatorie prezenta lor.8
Înainte de a începe exercitarea atribţiilor, judecătorii şi avocaţii generali depun un
jurământ ca îşi vor îndeplini mandatul în mod corect şi imparţial şi că vor pastra secretul
deliberărilor. Atunci când competenţa şi calificarea unui judecător sau avocat general
sunt puse în discuţie, cu unanimitate de voturi ceilalţi membrii ai Curţii pot decide
demiterea lor.
Prin vot secret, cei 25 judecători îşi aleg un preşedinte pentru un mandat de trei
ani, cu posibilitatea realegerii. Preşedintele Curţii conduce activitatea acesteia şi
prezidează audierile şi deliberările din Camera de consiliu. În activitatea lor, judecătorii
sunt ajutaţi de un grefier şi un grefier asistent, aleşi de Curte pentru un mandat de şase
ani. Grefierii asistă la audieri, consemnează dezbaterile, organizează şi ţin arhivele Curţii
şi se îngrijesc de publicarea hotărârilor acesteia în "Colecţia de jurisprudenţă a Curţii".
Sub autoritatea Preşedintelui Curţii, ei au şi atribuţii de administrare a bugetului
instituţiei.9
Pe lângă fiecare judecător sau avocat general funcţionează şi câte doi secretari
(referenţi), care îi asistă în pregătirea dosarelor fiecărei cauze. Aceştia sunt jurişti cu o
competenţă recunoscută, având aceeaşi naţionalitate ca şi judecătorii sau avocaţii generali
pe care îi asistă şi sunt numiţi, de regulă, pentru o perioadă de trei ani.10
Curtea funcţionează în plen, într-o Mare Cameră formată din 11 judecători, sau în
camere constituite din trei până la cinci judecători, în funcţie de importanţa litigiilor
supuse judecăţii. Deşi iniţial camerele aveau doar atribuţii de instrumentare a cazurilor,
treptat ele au primit şi competenţe de a judeca, limitate însă la litigii de dificultate redusă
declanăate între persoane fizice sau juridice.11
8
Fabian Gyula, “Curtea de Justiţie Europeană – Instanţa de judecată supranaţională”, Editura Rosetti,
Bucureşti, 2002.
9
Bucureşti, 2002.
10
http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/court-justice/index_ro.htm
11
Bucureşti, 2002.
6
Marea Cameră judecă litigiile în care sunt implicate un stat membru sau o
instituţie comunitară, la solicitarea expresă a uneia dintre părţi. Curtea poate delibera
numai în prezenţa unui număr impar de judecători. În plenul său, Curtea judecă litigiile, a
căror complexitate necesită acest lucru, precum şi în următoarele situaţii: 12
• când judecă la cererea Parlamentului European de demitere a Mediatorului
European ;
• când se pronunţă asupra sesizării de către Comisie sau Consiliu cu privire la
comiterea de către un comisar european a unor greăeli grave sau cu privire la
neîndeplinirea condiţiilor necesare exercitării funcţiei sale ;
• când se pronunţă asupra sesizării Comisiei sau Consiliului în legătură cu
neîndeplinirea obligaţiei de onestitate şi prudenţă de către un fost comisar
european, dupa încetarea funcţiei ;
• când ia act de demisia unui membru al Curţii de Conturi, care nu mai îndeplineşte
condiţiile de exercitare a funcţiei.
Judecata se desfăşoară cu respectarea principiului contradictorialităţii, este public

şi presupune existenăa a doua faze:13
• o fază scrisă, în care cererea de chemare în judecată odata fiind înregistrată, este
numit un judecător raportor însărcinat cu studierea dosarului, care are rolul de a
analiza faptele în discuţie şi punctul de vedere al părţilor,
• o faza orală, în cadrul căreia este prezentat raportul preliminar al judecătorului -
raportor, pledoariile părţilor şi concluziile avocatului general.
Deliberarile au loc în "Camera de consiliu", au caracter secret şi la ele participă

judecătorii prezenţi la faza orală a judecăţii, numărul acestora trebuind să fie impar.
Hotărârea se ia cu majoritate simplă şi ea angajează în mod colectiv Curtea,
opiniile separate neputând fi făcute publice. Prezenţa părţilor este obligatorie în toate
12
Bucureşti, 2002.
13
7
fazele procesului, reprezentarea lor făcându-se prin agenţi ai instituţiilor comunitare sau
ai statelor membre, ori prin avocaţi, în cazul persoanelor fizice sau juridice.14
Procesul se desfăşoară în limba pârâtului, sau în cea pe care o alege reclamantul,
dacă pârâtul este o instituţie comunitară.15
Pentru a ajuta Curtea de Justiţie să facă faţă numărului mare de cazuri care îi sunt
înaintate spre soluţionare şi pentru a le oferi cetăţenilor o mai bună protecţie juridică, s-a
înfiinţat Tribunalul (de Primă Instanţă), care se ocupă de acţiunile intentate de persoane
fizice, întreprinderi şi anumite organizaţii, precum şi de cazurile care au legătură cu
legislaţia în domeniul concurenţei.16
Tribunalul UE al Funcţiei Publice se pronunţă în litigiile apărute între Uniunea
Europeană şi funcţionarii săi.
3. Exemple de cazuri
Curtea pronunţă hotărâri privind cazurile sesizate. Cele cinci tipuri de cazuri
întâlnite frecvent sunt:
a) acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare – când instanţele
naţionale îi cer Curţii de Justiţie să interpreteze un act legislativ european
b) acţiuni intentate pentru neîndeplinirea obligaţiilor – când guvernele nu aplică
legislaţia europeană
c) acţiuni în anulare – când se consideră că anumite acte legislative ale UE încalcă
tratatele europene sau drepturile fundamentale
d) acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona – când instituţiile UE nu acţionează
pentru a lua deciziile pe care au obligaţia de a le lua
e) acţiuni directe – intentate de persoane fizice, întreprinderi sau organizaţii
împotriva deciziilor sau acţiunilor UE
14
Bucureşti, 2002.
15
Bucureşti, 2002.
16
8
Procedura privind pronunţarea unei hotărâri preliminare 17
Instanţele naţionale din fiecare stat membru UE sunt responsabile pentru aplicarea
corespunzătoare a legislaţiei europene în statul respectiv. Dar există riscul ca instanţele
din diferite ţări să interpreteze legislaţia UE în moduri diferite.
Pentru a preveni acest lucru, a fost prevăzută o „procedură pentru pronunţarea unei
hotărâri preliminare”. Dacă o instanţă naţională are îndoieli cu privire la interpretarea sau
validitatea unui act legislativ european, aceasta poate şi, în anumite cazuri, este obligată,
să solicite avizul Curţii de Justiţie. Acest aviz poarte numele de „hotărâre preliminară”.
Acţiuni în neîndeplinirea unei obligaţii 18

Comisia poate iniţia o acţiune în justiţie în cazul în care consideră că un stat
membru nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de legislaţia europeană. Procesul poate fi
intentat şi de un alt stat membru.
În ambele cazuri, Curtea investighează acuzaţiile şi pronunţă sentinţa. Dacă se constată că
acuzaţiile aduse statului respectiv sunt întemeiate, acesta are obligaţia de a remedia
situaţia imediat. În cazul în care statul membru nu se conformează hotărârii pronunţate de
Curtea de Justiţie, aceasta poate impune plata unei amenzi.
Acţiuni în anulare 19
Dacă un stat membru, Consiliul, Comisia sau (în anumite condiţii) Parlamentul
consideră că un anumit act legislativ european este ilegal, Curţii de Justiţie i se poate
solicita anularea actului respectiv.
Aceste „acţiuni în anulare” pot fi prezentate şi de persoanele fizice care doresc să
îi solicite Curţii anularea unui anumit act legislativ care le afectează în mod direct şi
negativ.
În cazul în care constată că actul respectiv a fost adoptat incorect sau că nu se
bazează pe dispoziţiile din Tratate, Curtea îl poate declara nul şi neavenit.
17
18
19
9
Acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona 20
Tratatul prevede că Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au obligaţia de a
adopta anumite decizii în anumite situaţii. Dacă nu îşi îndeplinesc această obligaţie,
celelalte instituţii ale UE şi, în anumite împrejurări, persoanele fizice sau întreprinderile
pot adresa o plângere Curţii pentru ca această abţinere de a acţiona să fie consemnată
oficial.
Acţiuni directe 21
Orice persoană sau întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei acţiuni sau
a lipsei de acţiune din partea instituţiilor UE sau a funcţionarilor acestora, poate intenta o
acţiune la Tribunalul de Primă Instanţă, cu scopul de a obţine despăgubiri.
4. Concluzii
Curtea de Justiţie Europeană prin jurisprudenţa sa îşi asumă o poziţie foarte
importantă în cadrul sistemului instituţional creat de tratatele comunitare. Principala ei
misiune este să delimiteze competenţele asigurate de dreptul primar fiecăreia dintre
instituţiile comunitare pe de o parte, respectiv să delimiteze competenţele transmise
Comunităţii de către statele membre prin “transferul de competenţă”, de cele care rămân
în continuare a statelor membre, pe de altă parte.22
Astfel, CEJ în activitatea sa de control judecătoresc a fost chemată de mai multe
ori să dea răspuns la unele întrebări de natură constituţională sau care au avut o
importanţa economică deosebită. Ori de câte ori s-a împotmolit Comunitatea Europeană,
din cauza insuficientei clarităţi a normelor juridice, ori datorită unor situaţii, împrejurări
neprevăzute de tratate, CEJ a font instatuţia care prin deciziile sale a remediat, a rezolvat
probleme ivite, decizii care ulterior apar ca pietre de temelie în procesul de integrare prin
20
21
22
Bucureşti, 2002.
10
importanţa lor practică, dar în acelaşi timp constituie şi puncte de referinţă ale cursurilor
teoretice de drept comunitar.23
23
Bucureşti, 2002.
11
Bibliografie:
• Fabian Gyula, “Curtea de Justiţie Europeană – Instanţa de
judecată supranaţională”, editura Rosetti, Bucureşti, 2002
• Madalina Voican, Ruxanda Budescu, Gheorghe Mocuta, “Curţi
internaţionale de justiţie” , editura ALL BECK, Bucureşti, 2000
• Constanţa Matusescu- Introducere în dreptul comunitar,
editura TRANSVERSAL, Targoviste, 2005
• http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_6999/
• http://europa.eu/about-eu/institutions-bodies/court-
justice/index_ro.htm
• http://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_de_Justi
%C8%9Bie_a_Uniunii_Europene
12

CEJ

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CEJ

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA IAŞI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ŞI ŞTIINŢE SOCIAL- POLITICE

Curtea Europeană de Justiţie

Student:ROMAN LAVINIA GABRIELA

Rolul şi competenţele Curţii Europene de Justiţie

2. Componenţa Curţii de Justiţie Europeană

2. Componenţa Curţii de Justiţie Europeană

Judecata se desfăşoară cu respectarea principiului contradictorialităţii, este public

Deliberarile au loc în "Camera de consiliu", au caracter secret şi la ele participă

Acţiuni în neîndeplinirea unei obligaţii 18

S-ar putea să vă placă și